Apendicita

Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de

inflamația septică sau aseptică a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator
apendicular acut debutează cu congestie și edem, și poate evolua până la
gangrenă, cu perforație și peritonită localizată sau generalizată, sau poate evolua
spre cronicizare, după remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu
apariția de leziuni degenerative în grosimea peretelui apendicular. Apendicita
cronică poate să apară fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie ca atare de
la început.

Simptome
Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominală. Această durere poate
semăna cu o indigestie sau cu o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze.
Semnele și simptomele clasice de apendicită includ:
-durere abdominală; inițial aceasta este vagă, difuză sau surdă, intermitentă sau
colicativă (fiind o durere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau
în hipogastru (sub buric), urmând ca într-un interval de 4-12 ore să devină mai
intensă, continuă și să localizeze în fosa iliacă dreaptă (prin iritarea peritoneului
din jurul apendicelui apare durerea somatică).
-anorexia (inapetența) este prezentă la majoritatea pacienților și precede apariția
durerii.
-grețuri însoțite de vărsături repetate; de asemenea poate fi prezentă pierderea
apetitului alimentar.
-constipație, durere de spate, o febră ușoară sau o meteorizare a abdomenului; la
vârstnici, la copii și în anumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea
diaree.
-stare de oboseală și senzație de pierdere a energiei.
Apendicita acută
Teorii etiopatogenice
Teoria infecțioasă
Sugerează propagarea unei inflamații de la distanță sau din vecinătatea regiunii
ceco-apendiculare, pe cale metastatică sau din aproape în aproape, la nivelul
peretelui apendicular.

Teoria mecanică
Explică procesul infecțios apendicular ca pe o consecință a stazei și infecției
favorizate de cudarea sau torsionarea apendicelui prin poziții vicioase ale
apendicelui, bride congenitale sau aderențe de origine inflamatorie. Procesul
inflamator este inițiat, în aceste cazuri, la nivelul mucoasei.

Teoria cavității închise

Este o teorie fundamentată pe obstrucția totală sau parțială a lumenului
apendicular prin corpi străini intra-apendiculari (sâmburi de fructe, coproliți, etc.),
cu formarea unei cavități închise, în care staza conținutului apendicular
favorizează dezvoltarea florei microbiene, ce capătă o virulență deosebit de mare.
În evoluție, infecția se propagă de la nivelul mucoasei în submucoasă, cuprinde
foliculii limfatici și, printr-un proces de limfangită transparietală, prinde stratul
muscular și seroasa peritoneală.

Teoria cortico-viscerală
Interpretează inflamația acută apendiculară ca pe o leziune neurodistrofică,
explicând formele anatomo-clinice de apendicită acută ca rezultat al diferențierii
indivizilor în raport cu tipul de sistem nervos și starea sa funcțională la un
moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios)
în declanșarea apendicitei acute.
Teoria traumatică
Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale
închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a
traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei
apendicite acute.

Morfopatologie
Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de
stadiul evolutiv al procesului infecțios local și se clasifică în:

Apendicita acută catarală: se caracterizează prin mărire ușoară de volum, edem și

congestie a apendicelui, cu ușoară infiltrare a mezoului apendicular.
Apendicita flegmonoasă (cu sau fără perforație): se caracterizează prin hipertrofie
și edem ale apendicelui, cu îngroșarea seroasei și depuneri de fibrină pe
suprafață. Lumenul apendicular are conținut purulent, care, în cazul producerii
perforației, se scurge prin aceasta în cavitatea peritoneală.
Apendicita gangrenoasă: se caracterizează prin culoare cianotică sau brună a
apendicelui, care poate fi uneori detașat de cec. Gangrena are drept cauză fie
procesul distructiv infecțios, fie tromboza arterei apendiculare.

Forme clinice
Forme clinice dupa evoluție
Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular
poate trece printr-o fază cronică. De multe ori acestea duc spre complicații.
Forme clinice după sediu
Acestea sunt de trei feluri, și anume : apendicita acută retrocecală în care durerea
are sediul central în lombal sau lomboabdominal, apendicită acută pelvină care
este mai frecventa la femei cu iradiere spre organele genitale sau coapsa și
respectiv apendicita acută subhepatica care imita tabloul clinic al colecistitei
acute.

Apendicita la copii
Diagnosticul acestui tip de apendicită se face cu colica hepatică, afecțiuni genitale
la femei și altele.

Tratament
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că Wikipedia nu prezintă nicio garanție în
privința corectitudinii datelor pe care le conține.
Cu toate că depunem mult efort în a îmbunătăți informațiile din articole, acestea
nu pot înlocui un sfat medical de specialitate.

În cele mai multe cazuri apendicita se trateaza cu operație, ce trebuie facută în cel
mai scurt timp după sesizarea simptomelor, în caz contrar este foarte posibilă
apariția complicațiilor (peritonita). La marea majoritate a persoanelor operația de
apendicita este foarte ușor de suportat de către corpul omenesc iar externarea
(cu excepția cazurilor în care au aparut complicații), se face în prima săptămână.

Un studiu publicat în aprilie 2014 [3] susține că apendicita acută fără complicații
poate fi tratată cu succes la copii doar cu ajutorul antibioticelor.