MISIUNEA BISERICII iN SOCIETATE. REFLECTII TEOLOGICE ASUPRA ETICII SOCIALE ORTODOXE Prof. dr: habil. Daniel MUNTEANU Facultatea de Teologie Ortodoxa si Stiintele Educatiei, Targovi si Privatdocent la Universitatea Otto-Friedrich din Bamberg, Germania Abstract: In this study 1 would like to underline the main aspects of an orthodox understanding of mission and the genuine markers of an orthodox social ethics as well. Orthodox rission contributes to the transformation and humanisation ofthe society. [thas a trinitarian basis and an eschatological orientation. Each successful mission constitutes an .incarnation” of divine rationality inthe midst of history. Orthodox mission is pentecost after pentecost and of the divine ight of ressurection. A epikesis after epiklesis, i. communication or irradiati wrong understanding of mission leads to imperialism and violence, Chri eucharistic, doxological and communicative. One of the main questions of this study is about the concret contribution ofthe church to the humanisation of the society. What does it mean a culture of sensibility"? Why does the church have a political and social responsibility? How can the church stay in coherence with the holy horizon of divine values? Keywords: mission, social ethics, epiclesis, pentecost, justice In lucrarea de fata voi incerca si schijez aspectele misiunit ortodoxe in societatea contemporand si si pun in lumina valenfele si contribugiile genuin ortodoxe la transformarea si umanizarea societatii si a lumii in care traim. Pe parcursul prezent&rii voi sublinia unele aspecte ale eticii sociale ortodoxe. 1 Aspectul cinzecimic al misiunii crestine Biserica in calitate de Taina a imparatiei lui Dumnezeu in istorie este comunitatea intemeiata de Mantuitorul Hristos prin moartea Sa pe Cruce pentru Niscumpirarea noastri, prin Invierea si Indltarea Sa precum si prin trimiterea sau pogordrea Duhului Sfant la Cincizecime. In Noul Testament Biserica este humita “trupul lui Hristos” (Rom. 12, 4-8; | Cor. 6, 15-16; 10-17; 12, 12-27; Bfes, 249stuns, SvacTuauiTare, CULTURA 1,22-23; 4, 15-16; 5, 23; Col. 2, 18-19)*. Daca prin intruparea sa Hristos ne invata c& este posibild unirea dintre Dumnezeu si lume, in trupul sau inviat El ne arata cdslava vietii viitoare poate fi vazuta ca realitate palpapila, Acest aspectal invierii este descris de Parintele Stiniloae ca ,rationalitate plasticizata a materiei devenitd pnevmatizata si deplin transparenta (..) prin Duhul Sfant’? (TDO It), 10). Biserica este ,continuarea, persistenta prezenei reale" a lui Hristos in lume. Taina Bisericii se bazeaz pe Taina lui Hristos care continua sa lucreze in lume prin Duhul Sfant. Biserica este deci extinderea sociala si,istorica a rationalitatii comuniunii Sfintei Treimi de care avem parte prin Trupul lui Hristos.* Acesti prezenti a lui Hristos in lume are o perspectiva cosmica, deoarece Duhul Sfant lucreazd in mod energetic asupra intregii creatiei, asupra materiei cosmice, sfintind-o, transfigurand-o si umpland-o de slava Imparasiei, Daca Biserica Ortodoxa sustine faptul c& misiunea Bisericii este cosmica, fn sensul ci intregul cosmos este o Biserica potential’ - cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, cum putem infelege aceasta misiune cosmica sitn sensul concret al misiunii sociale, al eticit social-politice? Biserica incepe din perpectiva istoricd cu evenimentul invierii si al cincizecimii, Misiunea nu este ceva adiacent ortodoxiei sau existenfei crestin ortodoxe. Biserica si misiunea constituie un intreg unitar si indisolubil precum focul cu caldura si lumina sa. Cuvantul missio inseamna trimitere.* Misiunea este legati deci de modus vivendi ai crestinului botezat in numele ,Tatalui, a} Fiului si al Duhului $fant” si trimis la misiune prin botez in calitate de membrwu al Trupului Tainical Mantuitorului Hristos. Se vede aici legatura dintre missio christiani si missio Dei. Conform marturiilor Vechiului Testament profetii au fost trimisi de cditre Dumnezeu. Mantuitorul Hristos promite Iui Petru ca-l va face ,pescar de oameni” (Mc, 1,17) iar in predica de pe munte aflam despre ,sarea pimantului” si despre ,lumina lumii” (Matei 5,13). Misiunea crestina se bazeaza pe lumina invierii sia prezenei Duhului Sféine. Hristos cel inviat spune: ,Nu v4 temefi!” (Matei 28,10), ,Pace vou! Precum M-a trimis pe Mine Tat8l, va trimit si Eu pe vol. $izicdnd acestea, a suflat asupra lor sile-a zis: Luati Duh Sfant (lambete pneuma hagion)" (loan 20, 21-22). ‘Dumitru Stiniloae, Teologla Dogmaticd Ortodoxa, vol. Il, Editura Institutului Biblic st de Misiune al Biserici Ortodoxe Romane, editia a doua, Bucuresti 1997, 139. 2 Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmatic’ Ortodox’, vol. Il, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, editia a doua, Bucuresti 1997, 10. > Beclesiologia ortodoxa tine de o estetick transcendentala ca sursé de inspiratie pentra realizarea Istoricd a rationalitatil dumnezeiest. ‘Ake V.Strbm, Art. Mission, In: Horst Robert Balz, James K, Cameron, Wilfried Harle wa. (HB). ‘Theologische Realenzyklopadie, Theologische Realenzyklopadie Band 23, (Walter de Gruyter, Berlin, New York) 1994, 18. 250Mistune, pumerunurrave, CULTURA Un element important al misiunii crestine il constituie deci experierea lui Dumnezeu. Misiunea crestina se bazeaza pe un eveniment-cincizecimic, de primire, de vedere si de iradiere a lu wierii ca lumina a Duhului Sfant, Misiunea crestind este in acelasi timp ,intruparea” istorici a cincizecimii ca cinzecimea de dupd cinzecime. invierea si experierea luminii invierii sunt elemente constitutive ale existengei si ale misiunii crestine. Saul devine Pavel, Apostolul neamurilor, dupa viziunea minunata de pe drumul Damascului (Fapte 9, 3-29), junea crestin’ nu este motivati de frica fat de ceilalti, ci de aspectul comunicativ al mantuirii, al aflarii si vederii luminit lui Dumnezeu. Misiunea nu insearmnd céstigarea celuilalt pentru propria conceptie despre lume si viata sau ideologizarea celuilalt, ci comunicarea luminii si infelepciunii Iui Hristos. Misiunea cresting dupa modelul lui Hristos implica deci comunicarea luminii invierif ca lumind a imparégie’ lui Dumnezeu, Aceasta tmparatie a lui Dumnezeu este imparaia dreptatii, a comunicarii fara asuprirea celuilalt, a comuniunii si a ubirii jertfelnice. Dac& lumina lui Dumnezeu poate fi perceputa in istorie prin teofanie, prin ,deschiderea cerurilor’, prin pogorarea Duhului Sfant in chip de limbi de foc, prin vederea luminii necreate fn rugaciunea inimii, atunci istoricul poate fi transformat de eshatologic, poate participa la slava viet viitoare. Doresc s& subliniez aici dimensiunea eshatologica si istorici a misiunii crestine. Biserica este corabia orientata spre imparatia cerurilor, cu darul de a aduce in istorie lumina si infelepciunea sau rationalitatea acestei impardtii. Eshatolagia nu este o doctrina perifera sau o dogma depasitd a Bisericii ci din contra inima realitagii crestine, orientarea si pulsarea vesniciei lui Dumnezeu in lumea creaté, atractia $i inspiragia frumusefit divine, pasiunea pentru perfectiunea lumii celei noi a lui Dumnezeu. 0 alta premisa a misiunii crestine dup modelul lui Hristos consta in convertirea, meténoia, nasterea din now a ,misionarulu’, adicd a crestinului, Motivatia fundamentala a misiunii tine deci de participarea reali la valorile frumusefii si luminii Impiratiei lui Dumnezeu. Totul trebuie vézut prin lumina Far lumina invierii si speranga eshatologicd misiunea crestina devine un instrument imperialist de expansiune a puterii, de nivelare a culturilor, de inhibare a potentialului uman, de asuprire si teroare in numele lui Hristos. Numele lui Hristos devine instrumentalizat, pentru o idee despre cum ar trebui sd fie lumea, respectiv pentru supunerea lumii la picioarele celui care stapaneste in numele lui Hristos. Fir lumina invieri lui Hristos si prezenta Duhului Sfant misiunea crestiné este sortit eseculul dramatic. Din religia iubirit crestinismul devine religia FA Yannoulatos, Mission in Christ’ s Way. An Orthodox Understanding of Mission, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2010, 10: Totul trebuie vazut yin the light of the Resurrection and eschatological hope’ 251Mistune, SpRITUALITATE, CULTURA asupritii si prigonirii membrilor altor religi si culturi, Exemple numeroase gisim fn istoria prigonirii evreilor din timpul imparatulul Teodosie cel Mare. La instigatia episcopilor, preotilor sia calugarilor s-a ajuns incepand cu anul 380 la atacuri asupra templelor pagne sia sinagogilor: In anul 388 o grupa de crestini condusa de episcopul locului a ars sinagoga din Callinicum in Asia Mica.‘ in anul 410 o trupa de cdlugari sub conducerea lui Barsauma din Samosata a distrus sinagogi in Palestina sia produs mare varsare de sdnge intre evreii din lerusalim. Jn timpul imparatului Teodosie al II-lea, Hypathia, matematiciana, astronoama i filozoafa de prestigiu a fost omoratain anul 415 cu pietre deo multime furioasa de crestini ling’ Biserica Kaisarion din Alexandria’ jin contextul acestor evenimente marcante se poate vedea cum se transforma Biserica dintr-un spatiu al vindecarii si sfinsirii intr-o miscare intolerant cu misiune de tip colonial precum in cruciade. Tipul colonial de misiune este o respingere evident a chenozei si a iubirii filantropice a lui Hristos® Acest tip de misiune parabolana nu are nimic de a face cu misiunea crestind care este euharisticd, doxolagicd, si comunicativa. Credinta crestina este un dialog liturgic care duce la un stil de viatS trinitar si eshatologic. Din cele spuse pana acum retinem aspectul eclesiologic si trinitar-eschatologic al eticii sociale ortodoxe cu nuata ei soteriologica specifica. Btica sociala ortodoxa nu poate fi separat de Biserica si nici de Sfanta Treime, adica de Imparatia Slavei, Fara dimensiunea eshatologicd eticul rimane ingustat la nivelul de opfiune istoricd. Etica sociala ortodoxa se hraneste ins din lumina si ingelepciunea rationalitatii divine tica sociala ortodoxi este o etic’ existential a pacii, tocmai pentru céi ea promoveaza nonviolenta vietii viitoare si posibilitatea realizarii sau anticipavii eshatologicului in istoric. Aceasta posibilitate a unei societati umane implica responsabilitatea implicdrii active in realizarea ei prin transformarea benefica a structurilor politice si sociale. Aspectul eclesiologic indic& pe de alt parte tocmai asupra structuril comunicative si terapeutice care sti la baza eticii sociale ortodoxe. Episcopal Ambrozie al Milanuluid s-a opus recladiril sinagogi,refuzdnd si-i dea imparatului ‘Teodosie cel Mare Sfanta Eubaristie. 7 htin://de.wikipedia.org/wiki/Hypatia. Un alt exemplu de intoleranti religioasé 1 gasitt la ‘mparatul lustinian care inchide in anul 529 Academia din Atena, academie intemeiat’ de Platon. De la religio illicita (relige ilegal®, persecutata) se ajunge sub Constantin cel Mare religioliita (313, Edictul din Milan) si in cele din urmd sub Teodosie cel Mare si Justin oreligie de stat care nu evité sk persecute la randul ei ® archbishop Athanasios Yannoulatos, Facing the World. Orthodox Christian Essays on Global ‘Concerns, New York: St Vladimir’ s Seminary Press, 2003, 47: ,the colonial-type missionary crusade; in all ts forms, isa rejection of Christ’ spiritual kenosis” 252iswune, Seneruauieate,CueruRk 2, Misiunea crestina ca expresie a spiritualitatii hristocentrice Misiunea crestina se bazeaz4 pe taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu “la plinirea vremii” pentru mantuirea lumii, lisus Hristos se reveleaza ca fiind “calea, adevarul si viata’ (Ioan 14,6), astfel c& misiunea crestina nu poate fi separata de vioga fn Hristos. Urmarea lui Hristos inseamna a merge pe “drumul” care este Hristos insusi” Misiunea crestind ca urmare a lui Hristos cel intrupat, rastignit siinviat are o “structura dubla’, una “mistica” si una “situativa” sau contextual? *Radicalitatea urmarii este mistica si politica in acelasi timp", Urmarea lui Hristos ca spiritualitate particulara poate fi considerata‘o "urmare pe jumatate’, o reducere a urmarii la aspectul interioritapi fara luarea in seam& a dimensiunii deactitne social-politica. Aceast urmare a lui Hristos numai in sfera misticii ar fiexpresia unui “monofizitism modern’. O confirmare a acestui adevar il gasim sila Arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos, considerat a fl,the greatest Orthodox missiologist of our days"®. Yannoulatos combate in cartea sa: Mission in Christ’ sWay. An Orthodox Understanding of Mission izolarea intr-o pietate individual sau practicarea unui crestinism privat'*, Viata contemplativa (vita contemplativa) siviaga activa (vita activa) trebuie privite in relatia lor interdependenta. Cu referire la etica sociald ortodoxa putem spune ci misiunea trebuie sa fie compatibili cu contextul ei, adica si rspunda la problemele cu care se confrunt’ in mod concret lumea. 0 misiune lipsit de context nu poate avea impact sau aderenfa in societate. O spiritualitate deplin transcendent pierde din vedere insemnatatea intruparii Fiului lui Dumnezeu. Etica sociala ortodoxa constituie tocmai aceasti incercare de a continua misterul Intruparii Fiului sau dinamica sfingitoare si transformatoare a acestei taine dumnezelesti, Etica sociala ortodoxa vede legstura dintre traireain Hristossiparticipareala ,intruparea’si,plasticizarea’ rationalitatii dumnezeiestiin lume. Etica social ortadoxS poate fi definita ca etica asperantei eshatologice cu responsabilitate politica si cu un realism echilibrat. 3. Misiunea crestind ca epicleza de dupa epicleza. Aspectul anamnetic (dvéqtvqots) si epicletic (érixcdyors) al eticii sociale ortodoxe Identitatea crestind are 0 artera istoric’, de pistrare si valorificare a tradigiei. Prin cultivarea traditiei se ajunge lao culturd anamneticd de rezistenta 3Jobann Baptist Mera, Mystik der Breisgau: Herder Verlag 2011, 150. *Ibidem, 151 “idem, "bidem, 152 © Vassiliadis Petros, Introductory remarks, in: idem (0d.) Orthodox Perspectives on Mission, 7 *A.Yannoulatos, Mission in Christ’ Way. An Orthodox Understanding of Mission, 17, 253 nen Augen. Wenn Spiritualitat auforieht, Freiburg imMistone, SeunrTuaLrexre, CULTURA impotriva uitdrii, Memoria culturala, amintirile constituie un fundament cy potential eliberator. Misiunea crestina trebuie privita si din perspectiva aceasta a traditiei adicd a tradarii (trado, tradére). Comunitatea liturgicd este comunitate a amintirii sau a comemorrii, in sensul de lupta impotriva ,amnezie} culturale”'’ ~ ,aceasta si o faceti intru amintirea mea - toto moteite eig thy. piv dvéqvnow.” (Luca 22,19). in acelati timp ea este o comunitate in cadry) careia are loc epicleza, transfigurarea prin pogorarea si lucrarea istorici 3 Duhului Sfant, Duhul Comuniuni Un rol crucial al epiclezei si al misiunii ca epiclezd de dupé epictezd i} constituie socializarea prin fortificarea identitatii in comuniunea interpersonal si intercultural. ,Socializarea nu este numai un fundament ci si o funtie a memoriei®* ,Culturile sunt insule in oceanul uitarii. Orice cultura este o lupti. ‘impotriva uitari.""” Memoria cultural’ are deci o functie conectiva, este liantul comunititii si al identitatii corporative. Conform lui Emile Durkheim, constiinta cole (conscience collective) tsi are centrul in ,realitatea simbolic’ a religiei"* Emile Durckheim si Thomas Luckmann infeleg Biserica in sensul obiectivarii structurilor de sens. Aceste structuri sunt transcendente si integratoare si se obiectiveaza social, Fara a pleda pentru o teorie socialogicé @ religiei putem recunoaste faptul ca traditia si dogmele Bisericii dispun intr- adevar si de aceasta functie integratoare si de conectivitate social obiectivand ‘in mod social cosmosul sau ordinea sensului transcendental. Universul valorilor crestine nu are nici o insemnatate fara impactul situ concret asupra structurilor sociale ale societatii, Spiritualitatea separati de implicatia directa si reali in transformarea societitii si din punct de vedere politic este o spiritualitate nestoriana, care nu ia in serios realitatea fntruparii Fiului lui Dumnezeu. Crestinismul nu ne ofera un univers moral pentru simple delectare individual ci pentru transformarea omului si a lumii, Conceptia crestina despre lume si viatd constituie 0 matrice semanticé de cristalizare a sensului. Putem defini misiunea crestind ca pe o largire a intruparii Logosulul in storie, ca pe oarticulare si concretizare istoricd a universului sfantsi sfintitor prin comuniunea interpersonala cu Fiul, icoana desivarsita a Tatalui, care ne sfinteste si ne da viata prin Duhul Sfant. Misiunea ortodoxa este liturgica sau liturghie impregnata de dinamica Duhului Sfant. Conform lui Alexander Schmemann ,intreaga Liturghie - dela ibidem, 158 °Jan Assmann, Religion und kulturelles Gedéchtns.ehn Studien, Miinchen: CH. Beck Veta 2000.15 » Ihidem, 101 © Thomas Lackmann, Die unsichtbare Religion, Frankfurt am Main: Suhkamp Verlag 1992.48 254Mistun, Spunvruqterare, CULTURA inceput pana la sfarsit - este epiclezd, este chemarea Sfantului Duh care transforma tot ce se saivarseste in ea’. Euharistia constituie taina imparatiei cataind a amintirii, a unitatii sia Duhulut Sfant care sfinteste fntreg cosmosul.” De aceea misiunea cresting ca epicleza de dupa epiclezd este o misiune liturgica euharisticd, plind de puterea sfintitoare, tamaduitoare si comunicativa a Duhului Sf2nt. Sf2nta Euharistie este un suport transcendent ales tututor activititilor sociale, fermentul si forta transformarii sociale.* Dinamica euharistic& a intAlnirii cu Dumnezeu diice de la moarte la viata, de la nedreptate la dreptate, de la violent la pace, de la separare la unitate. Nu putem separa ortodoxia de ortopraxie. Cuprivire laetica social& ortodoxa retinem aspectul epicletic sau pnevmatologic fara de care etica isi pierde atat motivafia cat si orientarea transcendentala. Prin promovarea eticii sociale ortodoxe ciutim si aducem raspunsuri ortodoxe la problemele cu care se confrunt’ societatea contemporana. O crizi a lumii postmoderne in care traim o constitule criza provocata de secularizare. 4. Misiunea crestina in contextul secularizari Conform lui Luckmann se poate vorbi nu numat de o secularizare a societaji ci si de o ,secularizare interioara” a membrilor unei religii. Oamenit sunt influentabili de noi ideologii, de neopaganism si de ateism.? in societatile industrializate sémanta secularizarit duce la 0 culéurd a consumerismutui, in care omul este autonom si poate alege intre diferite resurse dataétoare de sens. Omul este liber si-si construiasca propria sa identitate, sa-si aleaga in mod sineretist structuri de sens sau de orientare. Religia devenind o chestiune privat, omul poate in calitate de cumparator, de subiect autonom si de consumator si dispun’ de diferite ,universuri sfinte’, si-si aleag’ universul valoric preferent. Ordinea transcendenta a societatii isi pierde sensul pentru subiectul devenit autonom. Rezultatul nu poate fi decat individualismul si solipsismul Pe ,piata transcencentelor"® subiectul autonom si secular dispune ® Alexandre Schmemann, Euharistia Taina Impardfiei, Bucuresti: Editura Anastasia 1984, 226, ® A Yannoulatos, Mission in Christ's Way, 15 ,In the midst of our many sociopolitical concerns ‘we have to bear in mind and act on the understanding that ‘this is the will of God, your sanctification’ (1 Thess 4:3). Our sanctification, by following the divine will in al things, in our daily obligations, in our personal endeavors, and in the midst of many and various difficulties and dilemmas’ 2% Emanuel Clapsis, The Eucharist as missionary event in a suffering world, 644, ® Thomas Luckmann, Die unsichtbare Religion, 132. * thidem, 141. * tbidem, 152. % tbidem, 180. 255Mision, SeanrTuaLirxre, CuLruRA de universul sfant si tinde nu numai s4 consume in mod preferential ci si s8 se autosacralizeze.* Identitatea personala se redefineste ca ,interioritate” a omulu Realizarea sinelui in ,universul sfant” al interioritatii constituie tema central a autonomiel individuale.” ,Sacralizarea” subiectulul si desacralizarea religie| merg mana in mand, Biserica fi pferde in situafia pluralismului postmodern monopolul asupra transcendentului. Din punct de vedere teologic etica sociald ortodoxa opereaza cu nosiunea de pacat. Existé un pacat social al individualismului siegotsmului sau sacrali2ari’ respectiv ,ivinizarit subiectului, Pacatul social trebuie infeles aici cao pierdere arafionalitii intersubiectivitaii prin refuzul comuniunil.Btica social’ ortodoxt promoveazai virtutile ortodoxe precum chenoza sau uitarea de sine in favoarea celuilalt. jubirii jertfitoare 5. Misiunea crestind ca expresie chenoti contributie la o cultura a sensibilitatii Misiunea crestin ortodoxé trebuie si fie dup’ Chipul lui Hristos cel intrupat sirstignit: ,Am fost ristignit impreund cu Hristos si triese, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos trieste in mine” (Galateni 2,20), “Self-sacrifice (Kenosis) and the Cross have always been prerequisites for the elimination of evil. The willing and patient acceptance of pain and the cross (Mark 8:34), in complete obedience to the will of God, in love and the hope of the resurrection are persistently emphasized in the Orthodox tradition and constitute the secret of profound knowledge of Christ: “That I may know him and the power of his resurrection, and may share his sufferings, becoming like him in his death” (Phil 3:10)" Acest tip de misitine marcat de experienta crucii poate fi numit i ,memoris passionis’, consimtirea cu cei aflagiin durere si in suferinta. Aceasté misiune se ‘axeazai pe patosul unei dinamici sensibile, consimfatoare (con-sentire) fata de suferinfa celuilalt. in aceasta perspectiva misiunea nuinseamna cAderea intr-un sentimentalism inactiv ci lupta pentru restaurarea dreptatii, Mistica biblic& a dreptatii se bazeaza conform lui Johann Baptist Metz pe mistica practic a ®Tpidem, 181 ® Yidem, 154 A, Yannoulatos, Mission in Christ's Way, 9. 256 | | |Mistune,SeutruasiTave, CULTURA compasiunii.” Crestinismul a devenit tot mai mult o religie sensibild fara de icat sia pierdut din vedere sensibilicatea fagi de suferinga omului.® Crestinismulisi poate reactiva fungia sa conectiva,inspirativa stransformatoare fn societate atunci cnd spiritualitatea si mistica devin sensibile la durerile si nevoile oamenilor din lume. Mistica crestina a compasiunii este o mistic’ politic’ motivatd de patosul dreptasil civine, o misticé cu impact asupra actiunil sociale si politice. Metz numeste aceast’ mistic’ a compasiunii ,mistica ochilor deschisi": »Doamne, cand Te-am vazut noi famand si Ti-am dat si mandnci, sau insetat si Ti-am dat sd bei? Cénd Te-am vazut noi strin si Te-am primit intre noi, sau gol si Te-am Imbracat? $i cand Te-am vazut noi bolnay sau in inchisoare gi am venit pe la Tine?! (...) Adevarat va spun c&, ori de cate ori ati facut asa unora dintre cei mai neinsemnati dintre acest frati ai Mei, Mie Mi-aji facut!” (Matei 25, 38-40). Crestinismul ne deschide ochii fat de prezenta lui Hristos in cei asupriti, marginalizati, exploatati, Hristos cel Rastignit se identificd cu cei mai neinsemnati" dintre cameni sustinand caracterul uman al rationalit’ii dumnezeiesti. Fara aceasta ,culturia sensibilitatii”® nu putem opune rezistenta amneziei culturale, Credinfa crestina poate fi vazuta sub acest aspect constitutiv de ,memoria lui lisus Hristos”? ca memoria passionis et ressurectionis, Insemnatatea actuala a sensibilitatii fata de suferinta celorlagi oameni are repercusiuni concrete asupra societati pluraliste fn care traim ducdnd la o .ctica aconviventei”, de prietenie fafa de straini si in acelasi timp multiculturala.” Chiar $i spiritualitatea isihasta de vedere a lui Dumnezeu prin rugiciunea inimii (visio Dei per puritatem cordis) ne atrage atentia asupra faptului ca spiritualitatea autentica are de a face cu ,visio Dei’. Sensibilitatea sau deschiderea ochilor fafa de prezenta lui Hristos in cel aflat in suferinta este si tema central apildei ,samarineanului milostiv” (Luca 10,25-37). Cel care nu-si dechide ochii fafa de cel ciizut intre talhari sieste interesat ca preotul sica levitul si ajunga cat mai curat si cat mai repede la templu se inchide in fata tainei prezentei lui Dumnezeu.* Prin iubirea si ajutorarea celui ranit si cazut intre talhari, samarineanul ajunge mai repede la templu, in spatiul sfant al lui Dumnezeu, decat preotul gi levitul. ,Urmarea lui Hristos in duhul compitimirii” active, Johann Baptist Metz, Mystik der offenen Augen, 19. * Ibidem. * Ibidem, 47 * tbidem, 30. * Ibidem, 49. * Ibidem, $1 287Mist, Spunruaurrare, CULTURA lucréitoare, de angajament politic implicd o spiritualitate crestina care este in acelasi timp o spiritualitate politica: ,christliche Mystik ist politische Mystik ~ mistica crestina este mistic’ politica ~ subliniaza Johann Baptist Metz, .mistics a ochilor deschisi’, a perceptiel suferintei celuilalt, a practicli compatimirii in sens de ,mistica a dreptatii lui Dumnezeu’** Compatimirea, consimtirea care motiveaz actiunea caritativa a politica de restaurare a dreptatii sociale in societate constituie ,imperativul categoric” al misiunii crestine.* fn teologia Arhiepiscopului Yannoulatos gasim cuvinte aseméndtoare privind viata crestina care inseamna ,continua asimilare a misterului crucii in lupta impotriva individualismului sia egocentricitatii sociale’? Mistica crestina axat pe metanoia si pe misterul crucii sau rstignirii cu Hristos implicd o ,scoalé a auzului” dar si o ,scoala a vederii"** - ,seeing the world sub specie Christi", cum spunea Dietrich Bonhoeffer.” Promisiunea eshatologica a fericirii vegnice consti tocmai in vederea lui Dumnezeu ,fata catre fata’. De aceea nu putem separa iubirea de Dumnezeu de iubirea de aproapele. in iubirea aproapelui (sau ,altarul de pe strada" cu spunea lon Bria) se confirma iubirea de Dumnezeu, Aproapele nostru ~ ne fnvat’ pilda samarineanului milostiv ~ nu sunt numai consatenii, prietenii, familia, neamul, | ortodoxia, ci strainii necunoscuti, oameni de religie diferita si de cultura diferita, Misiunea crestind bazat pe mistica si sensibilitatea compasiunii este drumul spre imparatia lui Dumnezeu, drum trasat fn istorie de Mantuitorul Hristos ‘nsugi*® Din pilda samarineanului milostiv afidm de asemenea ca exist’ momente fn care acfiunea inseamna mistic& iar lipsa de actiune tradare a misticil. Crestinismul s-a transformat din ce in ce mai mult intr-un limbaj secret bisericese al celor ce cred. Far’ memoria passionis et resurrectionis, fra compasiune, fira sensibilitate fafa de suferinta celorlasi oameni crestinismul devine o religie cu supraponderent soteriologica oarba fata de suferinja din lume." Memoria passionis este o expresie a iubirit si a urmarii lui Hristos. Universalismul suferingei face din etica aceasta a compasiunii motorul misiuni crestine cu relevanja global. fn contextul universalismului suferintei, al 5S pide, 73. * Tide, 80. » A, Yannoulatos, Mission in Christ's Way, 11 > Johann Baptist Metz, Mystik der offenen Augen, 80. » D, Munteanu, Dietrich Bonhoeffer’s Theology as.a Source of Inspiration for an Orthodox Public ‘Theology. in: Heinrich Bedford-Strohm, Florian Hohne, Tobias Reitmeier (eds.), Contextuality and Intercontextuality in Public Theology. Proceedings from the Bamberg Conference 23- 25.06.2011, Theology in the Public Square Band 4, Minster: LIT Verlag 2013, 339 ° Ibidem. © Myidem, 137, 258stone, Seueruatrrare, COCTURA pluralismului religiilor si al culturilor lumii compasiunea constituie cuvéntul cheie al programului misionar al crestinismului contemporan. Putem concluziona aici faptul cd misiunea crestina fine de expansiunea universului iubirit lui Dumnezeu fn creatie. Misterul iubirit dumnezeiesti este misterul sensibilitapii la suferinta celuilalt. lubirea este empatie, sensibilitate, consimtire, reciprocitate, experienta a crucil si a invierii. Paul Evdokimov {njelegea iubirea ca reciprocitate. Iubirea este mereu reciproca, nu exist decat inreciprocitate De aceeaiubireaautentca ete ,ubirerstignta’ care se pogoar Ja pana laiad.® 6. Misiunea cresting ca ,intrupare a lui Hristos” in realitatea polifonic a lumii - caracterul hristomorfic al misiunii Sfantul Maxim Marturisitorul intelegea taina intruparii Fiului lui Dumnezeu ca inceputal intruparii cosmice si eshatologice. Hristos Logosul care este ,soarele dreptatit” vrea s&-si realizeze misterul intruparii sale in toti si fn toate, adicd in ntreaga structura polifonica a realitatii. Intreg cosmosul este chemat sa devina o Biseric’ pling de slava lui Dumnezeu prin lucrarea arthitectonicé a Duhului Sfant. Daca infelegem aceasti vocatie a .liturghiei cosmice” atunci tntelegem si necesitatea implicarii misionare acrestinismuluin fingirea lumii transformarea societatii, Putem vorbi aici de o misiune hristocentrica si trinitara in acelasi timp, Sfinta Treime find ,programul nostru social” cum spunea ortodoxul rus Fyodorox. Spiritualitatea ortodox’ injelege mantuirea ca ,indumnezeire" (theosis), ca ,hristificare” a omului devenit casa vie a Sfintei Treimi. Vedem aici intemeierea trinitara a etosului si angajamentului social ortodox.* Hristificarea omului si misiunea crestina constituie o unitate indisolubild si interdependents. Fara Hristos orice misiune in numele luf Hristos este lipsita de sens, de substanta si de viitor. Putem vorbi despre un principiu sinergetic sau stourgic” al misiunii (theourgfa - lucrare a lui Dumnezeu), dat fiind faptul e& prin misiune Logosul, Cuvantul lui Dumnezeu devine din ce in ce mat prezent in istorie*? Prezenta lui Hristos in lume este vindecdtoare, transformatoare si transfiguratoare. Misiunea crestina poate fi infeleasa ca extindere a trupulut ‘Johann Baptist Metz, Memoria passionis, 166. “© Paul Evdokimoy, Les ages de la vie spirituelle. Des Péres du désert nos jours, Paris: Desclée de Brouwer 1964, 45: tout amour est toujours réciproque. L'amour nest possible que parce quill (.) engendre immédiatementla réciprocité.(.”.) Cest pourquoi aussi tout grand amour est toujours amour crucifié.(..) L’amour ne peut que soufirir et etre bolation pure jusqu’a la rmortetla descente aux enfers* “ Vezi Alexanciros Papaderos, Aspekte orthodoxer Sozialethik, 39. “A, Yannoulatos, Mission in Christ's Way. 56: .Mission isto cooperate ‘in the Holy Spirit’ for the sanctification of ll things, for their recapitulation in Christ and for ‘access’ to the Father 259Misiune, SPIRuaLitare, CULTURA. tainic al lui Hristos in istoric. Misiunea Bisericii este sfintitoare si cosmic’, de aceea si Parintele Stiniloae vorbea deseori despre cosmos ca Bisericd in devenir, Descoperim aici o perceptie a sacralitatii creatiei care se impartaseste non-stop, de prezenta harului si de energiile vivificante ale Duhului Sfant. Misiunea cresting utenticd este nu numa‘ “liturghia de dupa liturghie" cl st epicleza de dupa epicleza, cincizecimea de dupa cincizecime. Lucrarea misionara este ,cincizecimea perpetua", pogorarea Duhului Sfant in istorie, practicarea culturii sfinteniei si a invierii, infuzarea lumii sia societapii de Dubul iubirii si al comuniunii.” Sensul liturgic sau eshatologic al misiunii este tocmai acela ¢a ,liturghia s& se extinda in viata cotidiand si intreaga viata sa fie transfigurat’ tntr-o liturghie"!* Daca Intruparea Fiului lui Dumnezeu ne permite s4 vorbim de un anumnit “antropomorfism” al lui Dumnezeu, ea accentueaza si mai mult caracterul teomorf sau teocentric al omului. Paul Evdokimov vorbeste despre aceasti “théomorphie de homme". Creat dupa chipul ui Dumnezeu, omul este cheat spre ,nasterea din nou” si ,cinzecimea personala"™®, citre inviere si participare la Imparasia lui Dumnezeu, la Parusia inaugurata in Hristos cel Inviat* ,Ubi Spiritus Dei (Sanctus) illic ecclesia et omnis gratia’ (Irineu III, 24,1). Dimensiunea pnevmatologick sau teomorfé a umanului ne arata ca fiecare om este ancorat vertical? in Dumnezeu. Misiunea crestind este posibila tocmai acestei premise pnevmatologice de universalitate a harului lui Dumnezeu care face comunicabila si comprehensibila lumina incomprehensibild a Creatorului Misiunea cresting arenevoie de ,principiul ancorsrii verticale”, misiunea fiind pentru om si pentru transformarea beneficd a lumii (Eph 2:18), We become ‘God's coworkers’ ina broader sense, participating in the development ‘of the unity, peace and love towards which God's plan is directed” “ Conceptul de ,cinzecime perpetus'a fost folosit de catre Paul Evdokimov, Les ages de a vie spirituelle, 101, °K. M. George, Mission for Unity of Unity for Mission? An Eeclesiological / Ecumenical Perspective, 113: ,The mission of the Church is an act of epiclesis, calling the Holy Spirit to descend upon the whole creation. (..) the Church's historical existence can become an act of epiclesis calling upon the Spirit to descend and dwell within our world, to transfiguee it +A, Yannoulatos, Mission in Christ's Way, 95; 214: "By participating in mission we share in a divine plan, which is still in evolution and has cosmic dimensions. We are already moving within the eschatological era. Through the outpouring ofthe Holy Spirit and the founding of the Church, and through His abiding presence in the Church, a process of transformation of human life has already begun which raises humanity and transforms the universe’. © Paul Evdokimoy, Les ages de la vie spirituelle, 62, 5 idem, 69, 5 idem, 101 ' Sintagma de “ancorare verticals" este folosit§ de Jan Assmann, Religion und kulturelles Gediichtnis, 200. 260Mistune, Seinrruauetare, CULTURA George Florovsky considera cd Biserica in calitate de noua creatie si de noul eon ntt ar putea sa intervina in societate pentrua introduce principiile evangheliei fn legislatia seculara, Aceasta ar fi la fel de utopic precum realizarea statului universal crestin pe pamant. incercarea crearii unui stat crestin ar fi dus chiar la secularizare. Florovsky respingea atat misiunea in sensul unui stat sau imperiu crestin cat i posibilitatea monasticismului universal" Spre deosebire de Florovsky misiologia ortodoxa contemporana subliniaz necesitatea responsabilitatiicrestine inlume, in sensul participarii cu valorile spiritualitiii ortodoxe la transformarea siumanizarea reala.a societti. Liturghia fara diakonia, koirionia si martyria, adic fara preocupari sociale, duce la .escapism’ a .ritualism’ sila ,introvertire’* ,Biserica ortodoxa trebuie si riman deschisd intrebarilor umanitati, in spatiu si timp" tmpotriva fanatismulut, a xenofobiet sia ideologilor Biserica are o responsabilitate global Intruparea Fiului lui Dumnezeu este semnul vizibil al increderii divine in posibilitatea transformarii lumii, O lume mai bund este posibila! Dreptatea este centrul speranjei mesianice si eshatologice. Ea trebuie {ns practicata si realizatd si istoric. Oamenii transformati de iubirea lui Dumnezeu side focul Duhului Sfant sunt capabili s& contribute la transformarea structurilor societitl.lubirea si solidaritatea crestina nu pot fi oarbe la nedreptatea din lume. Iubirea crestina ne obliga sa ludm atitudine si sa ne angajam politic la dezvoltarea culturala si sociala a lumii in care traim. Transformarea relatiilor sociale in acord cu frumusetea imparatiei Cerurilor este o datcrie misionara ~ Duhul Sfant umple intreg universul sine d& puterea creativitatii transformatoare, ,Dumnezeu este iubire” (1 loan 4,8). Misiunea inseamna transformarea reali a lumii intr-un sacrament al iubirii trinitare, intr-o lume a dreptati si a pacil. La conferina din Rhodos din 1961 se vorbea despre , trimiterea profetic’ a Ortodoxiei: marturie a iubirii in diaconie"* Crestinismul de astizi este chemat si dospeasca societatea prin valorile sfinte ale spiritualitayi ei Biserica trebuie sa aduca prin spiritualitatea Logosului Intrupatintelepciune silumitié fn lume, in sens orientativ si transformativ. Ordinea politica, economic 5 Georges Florowsy, The Church: her Nature and Task, in: Petros Vassiliadis (ed), Orthodox Perspectiveson Mission, Regnum Edinburgh Centernary Series, Vo. 7, Bugene, Oregon, Wipf Stock, 2013, 436 ® Emanuel Clapsis, The Eucharist as missionary event in a suffering world, in: Petros Vassiliac {ei}. Orthodox Perspectives on Mission, Regnum Edinburgh Centernary Series, Vl. 17, Eugene, Oregon, Wipf &Stock, 2013, 61 5 A Yannoulatos, Facing the worl, 204 Alexandros Papaderos, Aspekte orthodoxer Sozialethik, in: Ingeborg Gabriel, idem, Ulrich H. J. Kortner,Perspektiven ékumenischer Sovaletik. Der Auftrag der Kichen im groteren Europa, Ostfldern: Matthias-Granewald Verng, 2006, 2. Auflage, 96. 261Mision, SerTuantrare, CuuTURA si socialai a lumii nu sunt sfere separate de om si de Bisericd. Prim mesajul eliberarii de pacat gi al indumnezeiril prin lumina Duhului $fant, Biserica are competenta si chemarea dea fi activa in lume. Biserica trebule sa devina avocata celor asupriti, celor mici si slabi impotriva violentei si nedreptatii societati Pacatul duce in lume la ,structuri ale picatului’. Biserica este impotriva .pacatului social’, acel pcatimpotriva dreptati sociale, a libertatii sia demanltatij comun al societiti. _Structurile pcatului" trebuie transformate in ,structuri ale solidarit3tii" Exist intr-adevr un aspect social si politic al iubirii. Ua act al jubirii in sens de ,communio personarum” il constituie si aportul la organizarea si structurarea societfii in asa fel inc&t aproapele s4 nu trebuiascd s& traiascd tn mizerie, discriminare, exploatare. Un sistem religios este relevant pentru societate atunci cand dovedeste 0 anumitd autenticitate si coeren{a interioara. Thomas Luckman vorbeste despre ,stabilitatea interioara a cosmosului sfant’° Daca Bisericii {i lipseste aceasta stabilitate interioarg, spiritul filantropic al compasiunii, dinamica implicarii active in umanizarea societitii, dacd ea nu este corecté - fair, in depling rezonanfi cu propria axiologie revelat, atunci ea isi pierde intr-adevar logica existentei si plauzibilitatea transparentizarii ,universului sfant’@ in concluzie putem sublinia baza trinitard si pnevmatologica a misiunii din punct de vedere ortodox. Tinta misiunii este slava Imparatiei Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant: “Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi. Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: ‘Luasi Duh Sfant!” (Ioan 20, 21- 22), Misiunea crestina este deci extinderea social& a iubiril Sfintei Treimi pentru transformarea prin iubire a intregii lumi. celuilalt om. Pacatul social implica si lezarea binel 5 papstlicher Rat far Gerechtigkeit und Frieden, Kompendium der Soziallehre der Kirche, Freiburg Basel - Wien, Herder Verlag 2014, 3. Auflage, 153, © Tbidem, 164. © Thomas Luckmann, Die unsichtbare Religion, 122, © [bidem, 121: ,Die Beziehungen der Kirche zu politischen und konomischen Institutionen ‘kénnen von gegenseitiger Unterstitzung Uber tellweise Anpassung bis zum Wettbewerb und zum offenen Konflikt reichen, Innerhalb solcher Beziehungen entwickelt die Kirche ‘unausweichlich eigene ,weltliche’ Interessen. Neben ihrer dogmatischen und liturgischea ‘Tradition bilden sich somit auch okonomische, politische und administrative Traditionenaus. (.) Die Plausibilitatdes‘offiielle’ Modells der Religion wird durch die weldlichen’ Ativitaten dor Kirche potentiell geFahrdet, Wena das offiielle Modell der Religion an andere vermittel. wird, miissen die religiosen Experten deshalb heilige’ Erklarungen far die .welticher’ Verstrickungen der Kirche bereithalten. Die Plausibiltat des offizellen’ Modells gerat am stirksten unter ;pluralistischen’ Verhaltnissen in Bedrangnis" * Vezi A. Yannoulatos, Mission in Christ's Way, 221. 262