Eseu

La disciplina:Filosofie

Tema: “Utopia - Thomas Morus”

Chișinău 2020
 Introducere

De câteva ori, fiecare om își închimpuie, își schițează o lume ideală,

perfectă în care am vrea să locuim, să petrecem toată viața noastră. O
lume în care nu eistă o concurență aprigă și necinstită, unde predomină
binele, adevărul, frumosul și fiecare să fie fericit. O astfel de lume a fost
reprezentată cum o vede Thomas Morus prin cartea, operă numită printr-
un cuvânt banal ”Utopia„, un cuvânt care are la bază, care este compus
din doi termeni: ou topos care din limba greacă se traduce ca ”nici un loc„
și eu topos din acceași limbă se traduce ca ”Loc fericit”. Lexemul
”Utopia„ poate fi definit ca loc fericit care nu există.

La prima vedere Thomas Morus prin opera sa ”Utopia„ descrie o

țară perfectă, dar această primă impresie este anulată datorită mesjului
filosofic al operei prin care se exprimă concepția lui Thomas Morus
despre cum trebuie să se desfășoare viața în limitele unui.

Această lucrare este structurată în două părți sau două cărți cum le
numește autorul care reprezintă două vieți/lumi total contradictorii:
viața/lumea reală adică lumea în care trăiește și viața/lumea fictivă pe
care și-o imagineza și în care ar dori să trăiască scriitorul/autorul. La
crearea acestei opere scriitorul a folosit lcruri amănunțite și opinii proprii
pentru al îndemna pe cititor la-o meditație asupra societății existentă până
astăzi.
 Ideile primei părți (Lumea reală)
În prima parte sau prima carte autorul care este însăși naratorul
scoate în evidență situația deplorabilă în care oamenii simpli
(ex.fermierii, tăranii etc.) care indură mizeria și săracia, sunt nevoiți să
lucreze/muncească din greu, iar regii și nobilimea se înbogățeau pe seama
muncii lor, și pentru ași mărimea veniturilor bogații cereau o sumă
colosale de impozite pe care ei le numiau donatii benevole, mai foloseau
legi vechi uitate de toti, pentru a menda, a amenința cu războaie etc. care
la fel erau folosite pentru a strânge averi cât mai mari pentru a-și arăta
supremația oamenilor simpli care de abeau puteau să supravețuiască.
După ce oamenii nu ma-i puteau achita impozite sau donații benevole,
oamenii încercau să supravețuiască cum pot și erau nevoiți să intre pe
proprietățile private pentru a se hrăni si ași hrăni familile, pentru asta erau
bătuți și uciși în batăi, după părerea mea și eu aș fi făcut la fel pentru ca
familia mea și părinții care mau născut să supravețuiască, eu aș fi gata
pentru a-mi da viața pentru ei. În aceste situații Morus vede singura
soluție ca oamenii să renunțe la proprietățile private și proprietățile
banului după cum menționează el: „atîta timp cît există orice fel de
proprietate şi cîtă vreme banul este un etalon pentru toate celelalte lucruri,
o naţiune nu poate fi guvernată nici într-un mod just, nici în unul fericit”,
în timp ce „aşezarea tuturor pe o singură treaptă este singura cale de a
face o naţiune fericită”. Eu pe de o parte sunt de acord și de o parte nu
sunt de acord cu spusele cu Morus pentru că proprietatea personală (unde
se află casa) trebuie să existe doar cu faptul că toți trebuie să o aibă egal
deoarece este locul unde poți să te relaxezi, unde să te simți în siguranță,
sunt de acord cu faptul că trebuie să renunțăm la bani, pentru că ei sunt o
sursă de putere care fac ca oamenii să iasă și mai tare din minte pentru ca
să îi aibă oamenii se omară unii pe alții, se transformă în tirani cu semenii
lor, pentru cum se spune că fără bani, tu nu exiști pentru ceilalți, eu aș fi
mai de acord să ne întoarcem la schimb în care oamenii schimbă lucrul de
care el nu are nevoie îl schimbă pe un lucru de care are nevoie mai mare
și invers, și pe lânga aceasta încă relația de ajutor reciproc și împrumut.
De mult timp lumea se împarte datorită ierarhie în care oamenii se cred
mult mai importanți ca alții (cum ar fi regele/regina, directorii, nobilii
etc.) dar fără oamenii simpli (tăranii, firmierii, lucrători etc.) care să
lucreze ca să le aducă venituri, bunuri etc. Oamenii bogați nu vor putea
face nimic nu va fi cine va lucra pămâmântul și bogații vor începe să
moară de foame, de acea mai bine să uităm de ierahie și toți să fim egali
pentra ca societatea să nu se distrugă cu timpul, că datorită ierahiei și
folosirea puterii care ți-o oferă se va putea ajunge la revoluții care în cel
mai bun plan libertetea doar cu o mulțime de oameni uciși și în cel mai
rău caz dispariția națiunii.

Ideile părții a doua (Lumea imaginară)

În partea a doua autorul descrie insula ”Utopia„ în viziunea autorului
insula (statul) are un mediu favorabil, unde apa este limpede ca lacrima,
unde indivizii au grijă de mediul înconjurator, unde indivizii se ocupă cu
grădinăritul și numai, și cu alte ocupții, omenii în acest stat nu au grija
numai de ei, dar și de cei din jurul său, parerea lui Morus este că dacă
oamenii au destule pentru a trăi, a vețui ( adică nu vor mai eista săraci) ,
oamenii bogați nu vor mai exista deoarece nu vor eista oameni săraci și
atunci nu vor mai exista erarhie și vor convețui, după părerea mea
oamenii nu vor termina să se lupte deoarece cât omul nu ar avea el
întotdeauna va dori să dețină mai mult. Și îmi place pentru ca nimeni să
nu lenevească, nu există ”luxul trândăvelii„ chiar și în timpul liber ei au
ocupații pe lângă ocupația de bază mai ales cititul pentru îmbogățirea
vocabularului, un antrenament care te relaxează și te ajută la îmbogățirea
nu numai a minții dar și fanteziei. În această lume nu există lucru cu sau
fără prestigiu și este o ideie foarte minunată pentru că fiecare lucru este
important în felul său și de aceea noi nu trebuie să ne fie rușine de lucrul
pe care îl avem este foarte important chiar și un măturător de stradă pe
care pe noi ne sperie când suntem mici nu este o rușine că datorită lor
orașele, statele etc. sunt mai curate și se țin curate, noi toți avem
contribuție la stat, adică noi nu suntem mai buni ca ceilalți chiar dacă
după părerea noastră avem un loc mai bun de lucru. Mai acentuez încă o
dată fiecare lucru este important pentru că fară o piuliță oricât de inutilă
nu ar fi mechanismul se strică. În statul ideal a lui Morus oamenii în
istanța de judecată se apără singuri și decizia este una obiectivă fără
discutări înflăcărate, iar cei vinovați să fie sclavi și în unele cazuri chiar
cu moartea, nu sunt de acord cu așa o justiție deoarece cum se va mai afla
advărul, adică persoana nu a făcut nimic, dar lau văzut la locul faptei și el
va fi sclav pe viață sau și mai rău lipsa de viță mi se pare o aberație. Eu
voi fi de acord doar în cazul când vor fi precaute și că nu vor fi luate că
nu îți place sau că nu ai nevoie de ea sau el. În această societate la bază
stă familia, oamenii trebuie să aibă grijă de oamenii bolnavi, iar preoții
îndeamnă pe acești oameni bolnavi să se sinucidă prin aceste lucruri eu
cred că autorul nu vede viitorul oamenilor bolnavi și de acea în lumea
acesta ”perfectă„ oamenii bolnavi nu trebuie să existe, eu vreu să îl întreb
pe autor dece crede el, dece vrea ca oamenii bolnavi să moară deoarece
nu aduc contribuți ci sunt doar o pierdere de timp pentru tine cine ți-a dat
voie să te gîndești atunci utopia la care te gândești nu este cu nimic mai
bună ca viața reală, și democrația care este în satatul tău ”Fericit„ este ca
oamenii să arată că sunt fericiți iar cei nefericiți sun duși sub tribunal și
sunt găsiți vinovați, și sunt transformați ca sclavi sau ucuși pentru că nu
sunt ca ceilalți. Atunci mai bine voi trăi în lumea reală, decât într-o lume
imaginră în care trebuie să fiu la fel ca ceilalți,
Concluzie

Pentru mine pot spune că utopia nu este cu nimic mai bună decît lumea
reală chiar și dacă utopia este o lume imaginară, mai bine este să ne
creăm statul nostru liber în care fiecare să fim noi înșine unde fiecare om
să își aibă religia proprie și să nu o impună pesrsoanelor. Unde noi fiecare
să ne ajutăm unii pe alții, unde fiecare să poate să poată să rândă, să
plângă etc. Unde cei care vor conduce statul să fie oamenii, unde oamenii
să fie egali uni cu alții, sistemul juridic să fie ferm, necorupt și să nu
acorde castig de cauza a celui care are o postura mai mare in stat chiar și
dacă este președinte, sistemul judecatoresc trebuie să cinstit cu toti
oamenii conform legii. Președintele să fie egal ca toți oamenii al statului.
Acesta pentru mine ar fi un stat ideal dar mai am multe idei. Mai bine este
să facem un stat ideal în care oamenii să vrea să fie ideali.