DOUĂ UȘI: UȘA OMULUI ȘI UȘA LUI DUMNEZEU

Noțiunea, imaginea ușii în Scriptură relefează niște învățături esențiale, cruciale chiar:
*„Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă;
dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:7) – barieră, opreliște pt. păcat
*„Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură,
după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.” (Geneza 7:16) –
timp expirat, sfârșit
*„Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei
doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în
casele voastre ca să vă lovească.” (Exodul 12:23) – semn exterior pentru decizia interioară
*„Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.” (Exodul
29:4) – dedicare, hotărâre, conformare, prezența slavei lui Dumnezeu
*„(Moise) s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi
copiii lui Levi s-au strâns la el.” (Exodul 32:26) – elementul care împarte, separă
*„Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmi 141:3) –
pază, filtrare
*„Du-te, poporul meu, intră în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până
va trece mânia!” (Isaia 26:20) – protecție, siguranță
* „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în
ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6) – privat, intimitate
*„Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el
în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.” (Matei 25:10) - timp expirat, sfârșit, închiderea harului
*„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor
putea.” (Luca 13:24) – standard, etalon
*„Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. (...) Eu sunt Ușa. Dacă
intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.” (Ioan 10:7,9) –
persoana lui Isus, singura ecuație pentru a obține mântuirea
*„Voi mai rămâne totuși în Efes până la Cincizecime, căci mi s-a deschis aici o ușă mare și
largă și sunt mulți potrivnici.” (1 Corinteni 16:8,9) – oportunitate, privilegiu, ocazie
*„Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este
chiar la uşă.” (Iacov 5:9) – urgența și iminența adventului
 UȘA OMULUI:
În timpul acestor zile din urmă, venirea lui Hristos este mai aproape ca niciodată. În
scrisoarea către Laodiceea, Dumnezeul Aminului este descris bătând la ușă (Apocalipsa 3:20),
ca în Cântarea Cântărilor, unde îndrăgostitul bate la ușa iubitei sale (Cântarea Cântărilor
2:8,9; 5:5). Isus este la ușă, ceea ce înseamnă, în limbajul Noului Testament, că sfârșitul este
aproape (Matei 24:33; Marcu 13:29).
Un aspect interesant este faptul că, în acest pasaj, nu omul așteaptă, ci Dumnezeu. El
bate la ușă, nu noi. Domnul este Cel care trebuie invitat înăuntru. Cina trebuie să aibă loc mai
întâi „la noi acasă.” Situația este cu atât mai mișcătoare, cu cât Laodiceea nici măcar nu simte
nevoia de schimbare. Biserica se crede neprihănită, dreaptă, după cum o indică și numele ei –
„popor neprihănit/drept.”
Cetatea este bogată și are un sistem bancar bine dezvoltat. Omul de stat Cicero (106-
43 î.Hr.) se oprea întotdeauna în această cetate pentru a-și încasa scrisorile de credit. Cetățenii
din Laodiceea își bătuseră propria monedă încă din secolul al II-lea î.Hr., monedă care purta
chipul zeităților locale. Pe deplin autonomă, Laodiceea nu avea nevoie de nicio intervenție din
afară. Istoricul Tacitus (55-120 d.Hr.) se mira că, după devastarea produsă de cutremurul din
anul 61 d.Hr., cetatea a fost reconstruită fără nicun ajutor din partea guvernului roman. Mai
mult, industria textilă este infloritoare – oile au făcut-o renumită prin negrul pur al lânii lor;
cetatea mai era cunoscută pentru exporturile sale de unguente medicinale oftalmologice.
„Bogăția acestor credincioși ai timpului din urmă este doar gunoi, pentru că nu vine de
la Dumnezeu. Bogățiile ei – fie ele spirituale sau religioase – au fost acumulate prin eforturile
rațiunii. Conceptele religioase au fost golite de orice referire la supranatural. Miracolele țin de
mituri și credințe antice, de coincidențe și aptitudini umane. Politica a luat locul religiei, iar
rațiunea a luat locul revelației. Omenescul a uzurpat divinul pe toate nivelele.” Da, este
posibil să fii avut, dar Biblia spune: „Cine nu este cu mine este împotriva Mea, și cine nu
strânge cu Mine risipește.” (Matei 12:30; Luca 11:23).
Nu trebuie să menționăm niciun nume, din moment ce cu toții ne potrivim acestui
profil. Scrisoarea către Laodiceea este și o „judecată a poporului”, celălalt sens al numelui. Ce
e de făcut? Pentru autorul scrisorii, soluția nu ține de mijloace omenești la care am putea
apela. Soluția este dincolo de ușă, o ușă care poate fi deschisă doar din interior. Este
responsabilitatea mea să deschid această ușă!
 UȘA LUI DUMNEZEU
Este interesant faptul că următorul capitol începe tot cu o ușă: „După aceste lucruri, m-
am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer” (Apocalipsa 4:1), este ușa care ne descoperă
tronul lui Dumnezeu.
Apocalipsa vorbește de două uși. Prima este cea de aici, de jos, la care Dumnezeu bate
cu putere. Cealaltă ușă se deschide în ceruri. Numai Dumnezeu o poate deschide. Ea oferă
acces la iertarea și la împărăția Sa. Este folosită aceeași imagine, a ușii, pentru a sugera relația
între dimensiunea individuală și cea universală. Împărăția lui Dumnezeu începe aici, jos, când
deschidem ușa și cinăm împreună cu Domnul Vieții. Însă, în prezența Lui, începem să tânjim
după mai mult. Simțim nevoia unei intimități mai profunde. Masa aceasta, cina, devine un
simplu aperitiv pentru felul princial, ospățul din ceruri.
Concluziile temei sunt simple:
1. Deschide ușa inimii, ușă care care îți stă în putință să o deschizi, pentru ca
Dumnezeu să-ți deschidă ușa din ceruri către tronul Său, ușă pe care doar Dumnezeu o poate
deschide;
2. Ca să ajungi la ospățul din ceruri trebuie mai întâi, aici jos, să accepți invitația lui
Isus Hristos la cină.