Cianoza

Cianoza = coloraţie albastră-violacee a tegumentelor şi mucoaselor determinată de prezenţa în sânge a peste 4-5g
de Hb redusă (cel mai frecvent) sau a altor derivaţi de Hb (metHb şi sulfHb) (mai rar).
- este cel mai evidentă la nivelul buzelor, paturilor unghiale, urechilor şi eminenţelor malare (pomeţi)
- dispare la vitropresiune
- ramane la fel intr-o exudare din vas (hemoragie, echimoza)
- oxigenul este transportat în sânge legat de Hb ca oxiHb care se desface în periferie unde cedează oxigenul
devenind Hb redusă (pigment mai inchis, albăstrui)
- cianoza nu este dependentă de raportul între oxiHb şi Hb redusă, deci de gradul de saturare al Hb, ci de cantitatea
de Hb redusă
- creşterea cantităţii de Hb redusă în vasele cutanate care produce cianoză este determinată de:
- creşterea cantităţii de sânge venos în piele ca rezultat al dilataţiei venulelor şi capătului venos al
capilarelor
- scăderea saturaţiei cu oxigen a sângelui capilar
- în anemie cianoza apare mai greu (Hb ↓ → Hb redusă ↓)

CLASIFICARE
- dupa mecanism:
- cianoza centrală (generalizată) → există o nesaturare a sângelui arterial sau un derivat anormal de Hb şi
atât mucoasele, cât şi pielea sunt afectate (oxigenare insuficientă; există concentraţie crescută de Hb redusă
în sângele arterial)
- cianoza periferică (generalizată sau localizată) → există o încetinire a curgerii sângelui într-un teritoriu şi
o extracţie anormal de mare a oxigenului din sângele arterial normal saturat; este rezultatul vasoconstricţiei
şi scăderii fluxului sanguin periferic (ex expunere la frig, şoc, ICC şi boli vasculare periferice)
- dupa extindere
- cianoza generalizată
- centrală: pulmonară sau prin şunt dreapta-stânga
- periferică: cardiacă sau de stază
- cianoza localizată - tulburări de circulaţie locală

CIANOZA CENTRALĂ
- există o cantitate mai mare de Hb redusă în sângele arterial datorită:
- unei oxigenări insuficiente la nivel pulmonar
- unui şunt cardiac dr-st
Cauze:
1.↓ pO2 în aerul inspirat – altitudine > 5000 m
2. boli pulmonare care determină:
- hipoventilaţia alveolară
- prin perturbarea mecanicii respiratorii – deformări toracice, pareze musculare
- prin perturbarea reglării respiraţiei – neuropatii
- prin perturbarea tranzitului aerian bronşic – obstrucţii ale căilor aeriene mari sau mici
- tulburarea echilibrului între ventilaţie şi perfuzie (BPOC, astm, pneumonie etc)
- afectarea difuziunii prin MAC (fibrozele pulmonare)
3. şuntarea sângelui venos sistemic în circulaţia arterială
- malformaţii cardiace congenitale: cea mai frecventă leziune congenitală cardiacă asociată cu cianoza →
tetralogia Fallot
- fistule pulmonare arteriovenoase - congenitale/dobândite, unice/multiple, microscopice/pasive
- gradul cianozei depinde de numărul şi mărimea lor
 - desaturarea arterială în oxigen şi cianoza pot apare în ciroza hepatica prin fistule arteriovenoase
pulmonare sau prin anastomoze venovenoase portopulmonare
4. Hb anormale (dg spectrofotometric)
 metHb = formă oxidată a Hb, conţinând Fe feric (Fe3+) (exista si in mod normal in sange, ≤1%)
- sângele are culoare ciocolatie → bolnavul are o cianoză cu nuanţă murdară, albastru-cenuşie
MetHbemiile:
- congenitale (alterări pe lanţurile hem (se pot recunoaşte electroforetic) sau deficitul de
methemoglobin-reductază)
- dobândite (nitriţi, medicamente: sulfamide, fenacetină) – cedează la administrarea de acid ascorbic şi
albastru de metilen iv
 sulfHb = o combinaţie a Hb cu hidrogenul sulfurat
- sângele are culoare verzui-violacee
- frecvent în intoxicaţia medicamentoasă cu sulfamidă
Dg + de cianoza centrala:
- generalizată (interesează limba şi mucoasa bucală alături de extremităţi, regiunile malare şi lobul urechii)
- egală în zonele apropiate şi îndepărtate de cord (nu depinde de lungimea circuitului)
- caldă (lipsa stazei şi eventual vasodilataţia determinată de hipoxie => temperatura tegumentelor este normală sau
↑)
- inducerea vasodilataţiei într-un teritoriu cianotic (de ex prin frecarea lobului urechii sau prin imersia mâinii în
apă caldă) nu determină dispariţia cianozei
- se asociază frecvent cu hipocratismul digital si unghiile hipocratice
- administrarea de oxigen poate determina dispariţia cianozei dacă mecanismul este hipoventilaţia alveolară, nu si
daca este şuntul dreapta-stânga
- se întâlneşte în bolile pulmonare şi în cele cardiace congenitale

CIANOZA PERIFERICĂ
- sângele arterial vine bine oxigenat de la plămâni dar, stagnând în periferie se desaturează => sânge venos mai
bogat în Hb redusă (mecanism de stază; e de consum)
Cauze:
1. staza generalizată
- cea mai frecventă cauză de cianoză periferică este vasoconstricţia generalizată ce apare prin expunere la
frig (răspuns fiziologic)
- DC scăzut (insuficienţa cardiacă, şoc)
- apare vasoconsticţia cutanată ca un mecanism compensator, astfel încât sângele este deviat de la
tegumente către teritoriile mai importante (cord, SNC)
- apare şi un reflex simpatic ce determină creşterea extracţiei de oxigen
Cianoza periferică generalizată:
- scăderea importantă a debitului şi TA în condiţii de IC sau şoc → vasoconstricţie periferică pentru
asigurarea circulaţiei în organele vitale → cantitatea de sânge ce ajunge la tegumente scade → în sânge se
transformă o parte mai mare din Hb în Hb redusă => cianoză palidă, cu tegumente reci, eventual umede
datorită transpiraţiei
- frecvent se adaugă ca factor agravant HT venoasă constituită în spatele inimii => întârzie circulaţia
periferică favorizând creşterea cantităţii de Hb redusă; există şi HT venoasă sistemică generalizată nelegată
de IC, ca în bolile valvei tricuspide sau în bolile pericardice => schimbul la nivel tisular se prelungeşte =>
cianoză
2. stază localizată → prin obstacol
- obstacol venos cu creşterea presiunii venoase într-un teritoriu – insuficienţa cronică venoasă dupa o staza
venoasa produsă de obstrucţii ale venelor mari (tromboflebite profunde) sau de dilataţii primare ale venelor
(varice)
- obstrucţia arterială (vasculite, emboli) => aspect marmorat (palid, cu zone cianotice şi temperatură locală scăzută
datorită vasoconstricţiei severe)
- spasm arteriolar (sd Raynaud – datorat spasmului aa interdigitale; apare iniţial paloare + durere → înlocuită de
cianoză datorită dilataţiei postischemice a capilarelor şi venulelor cu staza sângelui şi desaturarea Hb)
- acrocianoza – cianoza părtilor mici, distale de la nivelul mâinilor, eventual picioarelor
- cianoză durabilă, cu tegumente cu temperatură scăzută;
- mecanismul = vasoconstricţie arteriolară durabilă + vasodilataţie ischemică în teritoriul venulelor
postcapilare
Dg + in cianoza localizata:
- generalizată sau localizată
- depinde de lungimea circuitului → mai pronuntata in zonele periferice
- rece (prin diminuarea circulaţiei cutanate)
- inducerea vasodilataţiei într-un teritoriu o face să dispară
- nu se modifică la administrarea de oxigen (sângele arterial este bine oxigenat)
- se asociaza cu manifestari de soc, insuficienta cardiaca sau afectiuni vasculare localizate

RECAPITULARE
Istoricul pacientului
- durata (cianoza de la naştere = boală cardiacă congenitală)
- expunerea la medicamente sau substanţe chimice ce pot produce tipuri anormale de Hb
Examen obiectiv cu diferenţierea cianozei centrale de cea periferică
- evidenţierea semnelor bolilor respiratorii sau cardiovasculare
- încălzirea extremităţii cianotice va determina creşterea fluxului sanguin şi dispariţia cianozei periferice,
dar nu şi a celei centrale
Paraclinic
- determinarea pO2 şi a saturaţiei în O2 a sângelui arterial
- determinarea tipurilor de Hb
Cianoza centrală:
I Cauze:
1) presiune atmosferică scăzută – altitudine mare
2) disfuncţie pulmonară – hipoventilaţie alveolară, dezechilibru ventilaţie-perfuzie, tulburarea difuziunii O2
3) şunturi – malformaţii cardiace congenitale, fistule pulmonare arteriovenoase, şunturi mici intrapulmonare
4) Hb anormale – metHb, sulfHb
II Caracteristici:
1) întotdeauna generalizată
2) egală în zonele apropiate şi îndepărtate de cord (nu depinde de lungimea circuitului)
3) nu se ameliorează prin activarea locală a circulaţiei
4) este caldă (temperatura este normală sau ↑)
5) se poate ameliora la administrarea de oxigen
6) de obicei + unghii hipocratice
7) semne de suferinţă respiratorie sau eventual cardiacă
Cianoza periferică:
I Cauze:
1) staza generalizată – ICC, şoc
2) staza localizată
- prin deficit al circulaţiei arteriale
- spasm arteriolar (expunere la frig, sdr Raynaud, anxietate)
- obstrucţie arterială (vasculite, emboli)
- prin deficit al circulaţiei venoase (tromboflebite, varice)
II Caracteristici:
1) generalizată sau localizată
2) depinde de lungimea circuitului (mai pronunţată în zonele periferice)
3) se ameliorează temporar prin activarea locală a circulaţiei
4) este rece
5) nu este influenţată de administrarea de oxigen