See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/322315491

Planificare – implementare – control. Apariţia şi dezvoltarea aparatului de

propagandă comunistă în România. 1944 – 1950 [Planning – Implementing –
Controlling. The Appearance and...

Article · January 2008

CITATIONS READS

0 639

1 author:

Stefan Bosomitu
The Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of the Romanian Exile
15 PUBLICATIONS   12 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

The biographical history of Romanian Communism View project

The History of Romanian Communism View project

All content following this page was uploaded by Stefan Bosomitu on 08 January 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 19

ªtefan Bosomitu

Planificare, implementare, control. Apariþia

ºi dezvoltarea aparatului de propagandã comunist
în România. 1944-1950

Introducere

Consideraþii teoretice
Comunismul poate fi considerat o miºcare prozelitistã care, prin însãºi natura sa expan-
sionistã, se voia a fi un concept universal. Din aceastã perspectivã, existenþa comunismului
depindea de o propagandã activã, constantã ºi consecventã 1. Mai mult decât atât, în
viziunea culturii politice de tip comunist, efortul propagandistic era consubstanþial actului
de conducere, performanþele acestuia din urmã fiind calificate de foarte multe ori prin
prisma performanþelor propagandei 2. Atunci când propaganda nu funcþiona, politica parti-
dului putea sã aibã de suferit:

Se poate reglementa în chip satisfãcãtor componenþa partidului ºi apropierea organelor condu-

cãtoare de munca organizaþiilor de bazã; se poate organiza în chip satisfãcãtor înaintarea
cadrelor, alegerea ºi repartizarea lor; dar dacã, cu toate acestea, propaganda noastrã de partid
începe, dintr-un moment sau altul, sã ºchiopãteze, dacã munca de educare în spirit marxist-
-leninist a cadrelor noastre începe sã lâncezeascã, dacã munca noastrã de ridicare a nivelului
politic ºi teoretic al acestor cadre slãbeºte ºi cadrele, ca urmare, înceteazã sã se intereseze de
perspectivele mersului nostru înainte, înceteazã sã înþeleagã justeþea cauzei noastre ºi se
transformã în practicanþi strâmþi, lipsiþi de perspective, care executã orbeºte ºi mecanic
directivele primite de sus, apoi începe neapãrat sã lâncezeascã toatã munca noastrã de stat ºi
de partid3.

1. John C. Clews, Communist Propaganda Techniques, Methuen & Co LTD, Londra, 1964, p. 31.
2. Adrian Cioflâncã, „Pentru o genealogie culturalã a modelului propagandistic comunist”, în Andi
Mihalache, Adrian Cioflâncã (ed.), In medias res. Studii de istorie culturalã, Editura Universitãþii
„Al.I. Cuza”, Iaºi, 2007, p. 159.
3. Iosif Visarionici Stalin, Problemele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureºti,
1948, p. 941.
20 ªTEFAN BOSOMITU

În lucrarea Rape of the Masses1, Serge Chakotin afirma cã reacþiile tuturor organismelor
vii au la bazã patru instincte fundamentale: 1. instinctul de a te opune morþii ºi pericolului;
2. instinctul alimentar; 3. instinctul sexual, fie în forma sa primitivã, fie într-o formã mai
sofisticatã; 4. instinctul maternal, manifestat prin compãtimire sau furie. În opinia aceluiaºi
autor, acestea sunt ºi instinctele asupra cãrora acþioneazã tehnicile propagandei. Plecând de
la aceastã idee, Chakotin afirmã cã orice campanie de propagandã, dacã se vrea eficientã,
trebuie sã fie planificatã. O astfel de campanie trebuie sã însumeze urmãtoarele aspecte:
1. definirea fiecãrui grup asupra cãruia propaganda urmeazã sã acþioneze; 2. funda-
mentarea abordãrii psihologice a fiecãrui grup în parte; 3. crearea instrumentelor care vor
duce la îndeplinirea acþiunilor specifice fiecãrui grup; 4. continua supervizare a campaniei
în timp ºi spaþiu.
Observãm cã întreaga schemã a lui Chakotin are la bazã regulile elementare ale unei
organizãri eficiente. Definirea exactã a fiecãrui grup în parte reprezintã elementul cel mai
important din cadrul acestui tip de abordare. Propaganda presupune activarea unor emoþii,
iar acest deziderat poate fi atins mai lesne atunci când individul-þintã este vulnerabil din
punct de vedere psihologic.
Tot Chakotin este cel care a fundamentat o teorie a grupurilor care va influenþa acþiunile
de propagandã ale comuniºtilor pentru mai mult de jumãtate de secol. El i-a împãrþit pe
oameni în douã grupuri clar definite: 1. minoritatea activã, care însuma aproximativ 10%
din populaþie, ºi 2. majoritatea pasivã, ce reprezenta restul de 90%. Deºi simplistã, aceastã
clasificare va deveni elementarã în cadrul sistemelor comuniste. Minoritatea activã era
reprezentatã de „avangarda conºtientã a proletariatului”2 sau, mai simplu, cadrele parti-
dului. În schimb, majoritatea reprezenta ceea ce filozofia marxistã definea sub titulatura de
„mase”, a cãror conºtiinþã de clasã trebuie în prealabil rafinatã, educatã ºi antrenatã sã
lupte într-o sferã mai largã de interese. Pentru cei dintâi, propaganda era sofisticatã;
pentru ceilalþi, era simplã, categoricã ºi directã, menitã sã influenþeze emoþiile, ºi nu
intelectul. Publicul cãruia i se adresa partidul devenea astfel clar delimitat. Minoritãþii
urma sã i se prezinte o varietate de idei, în timp ce majoritãþii una singurã, repetatã de mai
multe ori. Practic, diferenþa dintre propagandã ºi agitaþie era deja definitã. Propagandistul
trebuia sã expunã o gamã largã de concepte, într-atât de largã, încât sã nu se adreseze decât
unui grup minoritar, ce avea capacitatea sã le înþeleagã3. Pe de altã parte, agitatorul avea
misiunea sã-ºi concentreze eforturile cãtre prezentarea unei singure idei, cu scopul de
„atragere” a majoritãþii cãtre realizarea unor obiective imediate. Mai exact, rolul sãu era sã
antreneze masele, sã le activeze ºi sã le mobilizeze.
Scopul Partidului Comunist era acela de a-ºi apropia aceste categorii, de a le câºtiga
încrederea ºi de a le controla. Tactica presupunea nu doar excluderea pãrerilor divergente,
ci ºi un efort de armonizare a fluxului de idei în conformitate cu obiectivele cauzei
comunismului. Unui aparat de propagandã masiv, arborescent, tentacular îi va reveni
misiunea de a duce la îndeplinire aceastã sarcinã.

1. Vezi în acest sens Serge Chakotin, Rape of the Masses: The Psychology of Totalitarian Political
Propaganda, Routledge, Londra, 1940.
2. Jean-Marie Domenach, Propaganda politicã, traducere de Dana Lungu ºi Dan Lungu, Editura
Institutul European, Bucureºti, 2004, pp. 37-38.
3. John A. Armstrong, Ideology, Politics, and Government in the Soviet Union. An Introduction,
Frederick A. Praeger, New York, 1962, p. 71.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 21

Problematica
Dupã 23 august 1944, o sarcinã importantã a Partidului Comunist din România a fost aceea
de a crea o structurã ºi o politicã propagandisticã pentru câºtigarea ºi pãstrarea puterii.
Scopul strategic era acela de preluare a puterii, iar dupã 6 martie 1945 de consolidare a
acestei poziþii câºtigate – concentrarea puterii în mâinile noii elite conducãtoare ºi coordo-
narea politicii cu cea a Uniunii Sovietice ºi a celorlalte state-satelit ale URSS, pânã la
obþinerea controlului total.
Studiul nostru pleacã de la ideea existenþei unei scheme evolutive în care putem încadra
procesul de apariþie ºi dezvoltare a propagandei comuniste dupã reintrarea partidului în
legalitate. A existat un model conºtiincios urmat de comuniºtii români, care a presupus
existenþa a trei etape succesive. Din punct de vedere cronologic, acestea pot fi încadrate
între momentul intrãrii în legalitate a partidului (23 august 1944) ºi formarea Secþiei de
Propagandã ºi Agitaþie a CC, reorganizatã dupã modelul PC(b)US (Plenara a V-a a CC al
PMR, 23-24 ianuarie 1950).
Prima etapã, planificarea funcþiilor din cadrul propagandei, a reprezentat una dintre
preocupãrile principale ale conducãtorilor partidului. Problemele pertinente care pot fi
supuse discuþiei în legãturã cu acest aspect se referã la sursa autoritãþii propagandei ºi
procesul efectiv de „pregãtire a terenului” în vederea implementãrii politicii dorite. Am
plecat de la ideea cã momentul reintrãrii în legalitate a reprezentat un punct de cotiturã în
istoria partidului, care a conºtientizat nevoia unei schimbãri de paradigmã. Necesitatea
reorganizãrii ºi demararea unui atac propagandistic fãrã precedent au reprezentat punctele
principale ale acestui prim aspect din schema pe care am propus-o.
Al doilea segment al modelului propus de noi l-a reprezentat implementarea. Din punct
de vedere politic, scopul strategic al comuniºtilor l-a reprezentat preluarea ºi consolidarea
puterii. Unul dintre mecanismele importante care a facilitat acest proces a fost propaganda.
O propagandã eficientã presupunea însã controlul asupra „actorilor” propagandei. Astfel,
aceastã etapã a implementãrii a presupus un „asediu” asupra structurilor creatoare de
propagandã. În aceste condiþii, o funcþie importantã a procesului a fost preluatã de
Ministerul Propagandei (devenit apoi al Informaþiilor), reînfiinþat, controlat de comuniºti.
Acest organism pãrea sã fie o soluþie mult mai eficientã în condiþiile în care partidul era o
structurã politicã insignifiantã, fãrã nici un fel de influenþã în teritoriu. Desigur, procesul
de dezvoltare a aparatului propagandistic ce aparþinea partidului va continua, în paralel cu
ritmul ameþitor de creºtere al acestuia din punct de vedere numeric. Tot legat de acest
aspect, am ales sã exemplificãm „asaltul” propagandistic asupra societãþii româneºti prin
prezentarea metodelor prin care comuniºtii ºi-au subordonat „actorii” propagandei, presa
ºi radioul fiind primele vizate.
În fine, ultimul element al întregului îl constituie controlul total instituit asupra
mijloacelor de propagandã. Dupã 1948, Partidul Muncitoresc Român reprezenta singura
forþã politicã din cadrul unui regim de democraþie popularã ca expresie a dictaturii
proletariatului. Rolul propagandei oficiale a partidului a fost preluat în totalitate de Direcþia
de Propagandã ºi Agitaþie a Comitetului Central, structurã condusã de Iosif Chiºinevschi ºi
Leonte Rãutu. Ultima etapã a procesului a reprezentat-o însã reorganizarea partidului dupã
modelul PC(b)US, odatã cu Plenara a V-a a Comitetului Central al PMR din 23-24
ianuarie 1950. Noua Secþie de Propagandã ºi Agitaþie a CC va deveni o structurã masivã,
care se va dezvolta „tentacular”, ajungând sã controleze fiecare segment al societãþii cu
scopul de a convinge poporul de justeþea cauzei partidului.
22 ªTEFAN BOSOMITU

Planificarea

Nevoia de organizare
Situaþia Partidului Comunist din România la 23 august 1944 era una dificilã. Partidul
„celor sub o mie” era asemenea unui „cap în cãutarea unui corp”1. Din 1924, anul Legii
Mârzescu, ºi pânã la Conferinþa Naþionalã a PCR (16-21 octombrie 1945), partidul nu a
existat ca un corp politic organizat. PCdR a cunoscut chiar perioade în care elitele
conducãtoare nu deþineau controlul efectiv asupra partidului. Evenimentele din 23 august
1944 au adus PCdR reîntoarcerea în legalitate, însã au reprezentat ºi momentul în care
comuniºtii au înþeles cã o organizare în rândurile partidului era necesarã.
Elita comunistã româneascã apãrea ca un segment exterior, neintegrat, cu o influenþã
politicã insignifiantã2. Ea era complet nefamiliarizatã cu mecanismele de funcþionare ale
instituþiilor democratice. Întreaga societate era privitã cu suspiciune. Burghezia era autoarea
dezastrului în care se afla þara, vinovatã de alianþa cu Hitler ºi de rãzboiul dus împotriva
URSS. Mai mult decât atât, burghezia era cea care scosese PCR în afara legii ºi avea o
atitudine vãdit antisovieticã. În plus, burghezia proteja interesele marelui capital, fiind
astfel adversara proletariatului. De asemenea, mica burghezie era asociatã cu mediul care
proliferase extrema dreaptã, în timp ce þãrãnimea era o categorie conservatoare ce îi privea
pe comuniºti cu suspiciune, de teamã cã vor fi deposedaþi de loturile de pãmânt ºi forþaþi
sã intre în colhozuri. Chiar ºi muncitorimea oferea imaginea unei cetãþi greu de cucerit. Nu
foarte numeroasã ºi relativ sindicalizatã, muncitorimea pãrea puþin atrasã de idealurile
promovate de cãtre comuniºti.
Astfel, întreaga societate româneascã apãrea ca un mediu strãin, cu posibilitãþi minime
de penetrare3. Comuniºtii aveau nevoie de foarte multã putere, rãbdare ºi influenþã pentru
a controla aceastã societate care îi respingea. Cum tacticile normale de câºtigare a puterii –
prin lãrgirea treptatã a influenþei în rândul societãþii – presupuneau un efort îndelungat pe
care comuniºtii nu pãreau dispuºi sã-l facã, ei au utilizat metode atipice pentru a ajunge la
putere: infiltrarea în partidele adverse, folosirea Serviciilor Secrete, provocãrile, mobiliza-
rea strãzii, ocuparea „revoluþionar㔠a prefecturilor ºi primãriilor, folosirea muncitorilor
ca batalioane de asalt. Toate acestea au fost dublate de un efort propagandistic însemnat.
Întreaga societate româneascã a fost supusã, dupã 23 august 1944, unei „agresiuni propa-
gandistice” fãrã precedent în istorie, atât din punctul de vedere al intensitãþii, cât ºi al
duratei4.
Partidul, secondat de o armatã de „consilieri” sovietici, profitând ºi de prezenþa pe
teritoriul României a trupelor Armatei Roºii, a înþeles cã succesul lor politic depindea ºi de
o propagandã eficientã. Perioada ilegalitãþii avusese un impact negativ asupra eficienþei
propagandei comuniste, iar acest aspect este subliniat chiar de Ana Pauker în cadrul unui
discurs þinut în faþa responsabililor regionali ai resorturilor de propagandã:

1. Victor Frunzã, Istoria comunismului în România, ediþia a III-a, Editura Victor Frunzã, Bucureºti,
1999, p. 180.
2. Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej. 1948-1965, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1998, p. 46.
3. Ibidem, p. 47.
4. Eugen Denize, Cezar Mâþã, România comunistã. Statul ºi propaganda (1948-1953), Editura
Cetatea de Scaun, Târgoviºte, 2005, p. 102.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 23

Noi am fost lungã vreme ilegali. Fãrã îndoialã cã aceasta a îngreunat munca noastrã de
organizare ºi de propagandã […]. Munca pentru popularizarea Partidului Bolºevic ºi a celui
din România e o muncã grea. Propaganda ºi agitaþia sunt grele nu numai pentru cei care nu ne
cunosc ºi ar trebui sã ne cunoascã. Sunt grele ºi pentru tovarãºii noºtri mai tineri ºi pentru cei
mai vechi din partid. Sunt grele, cãci dupã ani ºi ani de ilegalitate, ieºim la legalitate cu o
situaþie neobiºnuitã, cu o situaþie politicã cu care nu am fost obiºnuiþi în timpul ilegalitãþii
noastre1.

În aceste condiþii, propaganda comunistã a consemnat o schimbare de paradigmã dupã

23 august 1944: ieºirea din ilegalitate a impus o revizuire a modului în care trebuie sã
acþioneze propaganda partidului. Aceeaºi Ana Pauker sintetizeazã aceastã idee în cadrul unui
discurs susþinut în cadrul Conferinþei pe probleme de propagandã a PCR (28 ianuarie 1945):

Pânã la începutul acestui rãzboi, pânã la mijlocul lui, ne era clar ce vrem, cãci este simplu:
pe de o parte, avem o clasã, clasa muncitoare, cu aliaþii ei, þãranii sãraci, intelectualii, pe de
alta, o altã clasã, ºi ea clar definitã, burghezia, cu rãmãºiþele feudale – moºierii, care se þin
împreunã cu burghezia. Ne erau clare cele douã tabere de luptã, interesele pe de o parte ºi de
alta, ciocnirea dintre ele ºi linia pe care avem de mers […]. Acum, în perioada legalitãþii,
situaþia pare mai complicatã, ºi se întâmplã des cã nu ne descurcãm cum trebuie. S-a vãzut
aceasta acum ºi la Constanþa2, se vede ºi în presã, se rãtãcesc chiar ºi în presa noastrã centralã
devieri de acest fel. Situaþia pe care o avem acum e cã în faþa noastrã stã un duºman intern ºi
extern nou, în sensul agresivitãþii lui mai ascuþite ºi în sensul acum al posibilitãþii noastre ºi
necesitãþii de a-i da definitiv la cap. Avem în faþa noastrã fascismul, Germania hitleristã, ca cel
mai tipic reprezentant al fascismului, în care, chiar dacã e conducãtor ºi hotãrâtor imperialismul
german, gãsim însã un amestec ºi de alþi imperialiºti ºi de elemente din alte pãturi care sunt
atraºi de ei3.

Duºmanul de clasã nu mai era acum doar burghezia ºi „rãmãºiþele feudale – moºierii”.
Sub spectrul luptei împotriva fascismului intra oricine pãrea sã aibã simpatii în acest sens,
devenind „duºman de clasã”. Concepþia aceasta abstractã ºi confuzã despre „duºman” era
dublatã ºi de cea a „complotului imperialist mondial”. „Duºmanul”, cu trãsãturi sociale
invizibile, existã pretutindeni, ameninþând în orice clipã sã dea lovitura mortalã comu-
nismului. Scopul acestui proces de prezentare a duºmanului, care ameninþã cuceririle
democratice, îl reprezintã trezirea fricii ºi alimentarea ei, fricã ce genereazã teama ºi
nesiguranþa unor categorii importante ale populaþiei. Cu cât acest obiect al fricii este mai
nebulos ºi mai nedeterminat, cu atât existã ºanse ca propagandã sã aibã succes 4.

„Lumina” vine de la rãsãrit?

Tocmai aceste douã aspecte particulare – nevoia de organizare din cadrul PCR ºi necesitatea
unui efort propagandistic fãrã precedent – sunt premisele care ne pot lãmuri în privinþa
primului aspect din schema pe care am propus-o, ºi anume planificarea. O primã problemã

1. ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 2/1945, ff. 2-3.
2. Acest discurs al Anei Pauker era susþinut cu ocazia încheierii primei Conferinþe de Propagandã a
PCR pe þarã. În cadrul acestei conferinþe, în urma raportului prezentat de Moise Cohn, respon-
sabilul resortului de propagandã al Regionalei Constanþa, activitatea acestuia a fost aspru criticatã,
fiind acum datã drept exemplu negativ (ANIC, fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 4/1945,
ff. 5-9).
3. Ibidem, f. 126.
4. Eugen Denize, Cezar Mâþã, op. cit., pp. 103-104.
24 ªTEFAN BOSOMITU

pe care o vom avea în vedere se referã la sursa autoritãþii în ceea ce priveºte propaganda.
Tendinþa este de a localiza aceastã sursã a autoritãþii în cercurile de conducere ale PCUS.
Acest aspect este dificil de demonstrat ºi, mai mult decât atât, apare ca o explicaþie mult
simplificatã. Este adevãrat cã liderii comuniºti sunt primii care admit cã inspiraþia ideo-
logicã provine de la Rusia sovietelor ºi mai admit ºi faptul cã ei le impun urmaºilor sã vadã
în doctrina bolºevicã modelul care trebuie urmat în vederea creãrii societãþii socialiste. Mai
mult decât atât, chiar derularea evenimentelor ulterioare momentului 23 august pare sã
confirme aceastã idee. Moscova pãrea sã fie „portavocea” care cãlãuzea drumul cãtre
putere al comuniºtilor români.
La 31 decembrie 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în calitatea sa de ministru al comuni-
caþiilor, a efectuat o vizitã la Moscova. Sub pretextul unor discuþii care vizau un proiect de
refacere a cãilor ferate din România, Dej, însoþit de o delegaþie importantã de membri de
partid, printre care ºi Ana Pauker, a zãbovit în capitala Uniunii Sovietice pânã la 12 de-
cembrie. De fapt, delegaþia comuniºtilor români a primit instrucþiuni asupra modului în
care trebuia condusã bãtãlia finalã pentru preluarea puterii de cãtre PCdR. Frontului
Naþional Democrat1, condus de comuniºti, i s-a cerut sã provoace agitaþii pe teritoriul
întregii þãri, cu scopul de a-l compromite pe liderul Partidului Naþional Þãrãnesc, Iuliu
Maniu, ºeful celei mai puternice formaþiuni politice din opoziþie. Se preconizau ºi mani-
festaþii de stradã, ce ar fi avut menirea sã demonstreze incapacitatea de acþiune a cabinetului
condus de Nicolae Rãdescu. În acelaºi timp, Iuliu Maniu trebuia prezentat ca un inamic al
Uniunii Sovietice ºi vinovat de colaborarea cu mareºalul Ion Antonescu. Acest program nu
reprezenta neapãrat o noutate, dar punerea sa în aplicare presupunea o intensificare a
acþiunilor împotriva opoziþiei.
Nu mult dupã aceea, la 24 ianuarie 1945, a avut loc la Bucureºti ºedinþa consiliului
Frontului Naþional Democrat, a cãrei ordine de zi cuprindea douã puncte: o informare
asupra celor discutate la Moscova de delegaþia condusã de Gheorghiu-Dej ºi dezbaterea
manifestului-program al FND. Programul preconiza declanºarea unei crize politice menitã
sã ducã la rãsturnarea guvernului de coaliþie prezidat de Nicolae Rãdescu2. Acest deziderat
politic presupunea o mobilizare a tuturor forþelor, cât ºi o intensificare a eforturilor
partidului, îndeosebi a Secþiei de Propagandã a Comitetului Central, care avea misiunea sã
promoveze ºi sã popularizeze noul program al FND. La doar patru zile de la acest moment,
tot la Bucureºti, responsabilii resorturilor de propagandã din teritoriu au fost convocaþi la
prima Conferinþã a propagandei pe þarã, unde, printre altele, au fost trasate sarcinile ce le
reveneau structurilor de propagandã în noile condiþii.
Din acest punct de vedere, evidenþele par sã ne indice un lucru cert: politica partidului
era „coordonat㔠de la Moscova. Intenþia noastrã este însã de a stabili dacã, în ceea ce
priveºte propaganda, directivele primite de la Moscova erau urmate întocmai. Legat de
acest aspect, ar trebui sã avem în vedere douã aspecte:
1. Teoria „partidului în cãutarea unui corp” este dublatã, pentru perioada 23 august
1944 – 16-21 octombrie 1945 (Conferinþa Naþionalã a PCR) ºi de inexistenþa unui „cap”

1. FND (Frontul Naþional Democratic) – coaliþie politicã ce cuprindea Partidul Comunist Român,
Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioþilor (formatã în 1942 de intelectuali
cu vederi de stânga care se opuneau dictaturii lui Antonescu ºi promovau ideea unei pãci separate
cu Aliaþii), Apãrarea Patrioticã (organizaþie de masã formatã în 1940 la iniþiativa PCR), MADOSZ
(organizaþie politicã de stânga a minoritãþii maghiare, formatã în 1934 la Târgu Mureº) (Keith
Hitchins, Rumania. 1866 – 1947, Clarendon Press, Oxford, 1994, p. 503).
2. Dumitru ªandru, Comunizarea societãþii româneºti în anii 1944-1947, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 2007, p. 77.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 25

sau, mai precis, de existenþa mai multor surse ale autoritãþii. Lipsa unei organizãri la
nivelul conducerii PCR, cel puþin pentru perioada respectivã, este evident㠖 chiar presa
comunistã ne demonstreazã acest lucru: diversele nume de conducãtori comuniºti apar în
ziare fãrã a le fi menþionatã funcþia pe care o îndeplineau în cadrul partidului1. Deºi se
poate afirma cã este vorba despre un act deliberat, din motive tactice, aceste omisiuni
explicã mai degrabã situaþia în care partidul se afla cu adevãrat: existenþa a mai multor
cercuri de putere care luptau pentru obþinerea controlului. Situaþia internã din PCR nu se
poate sã nu fi avut un efect negativ ºi asupra coordonãrii politicii dictate de Moscova. Prin
extensie, putem afirma cã ºi propaganda, cel puþin în aceastã perioadã, nu a beneficiat de
o coordonare eficientã din partea „centrului”. Ne-am putea întreba astfel în ce mãsurã
directivele Moscovei erau urmate întocmai.
2. Directivele venite de la Moscova ajungeau la liderii PCR pe diferite „canale”. Astfel,
exista posibilitatea ca mesajul sã ajungã la receptori distorsionat. Mai mult decât atât,
comuniºtii români nu au afirmat niciodatã cã modelul sovietic trebuie urmat întocmai2. De
multe ori, liderii comuniºti români au evidenþiat pericolul comiterii unei astfel de greºeli3.
Se atrãgea atenþia asupra faptului cã Uniunea Sovieticã era un stat al cãrui nivel de
dezvoltare era „superior”, astfel cã simpla copiere a structurilor acestuia pãrea a fi un
nonsens. Legat de acest aspect, trebuie sã adãugãm faptul cã respectivele directive urmau
ºi alte canale în pãienjeniºul birocratic al partidului. Nu este exclus astfel ca mesajul, în
cele din urmã, sã sufere unele distorsiuni ºi sã ajungã la destinaþie (responsabilii resorturilor
de propagandã din teritoriu) difuz, imprecis, confuz sau neclar.
Deºi sunt câteva semne de întrebare în privinþa acestui aspect, nu putem afirma cã
„lumina” emanatã de „patria sovietelor” nu îºi gãsea aplicabilitatea în România acelor
vremi. Ne putem edifica în aceastã privinþã doar la o analizã a surselor sovietice, a
mesajului care pleca de la centrele de putere din Moscova, coroboratã cu o cercetare a
modului în care aceste mesaje au fost sau nu duse la îndeplinire la Bucureºti.

Preambuluri
O imagine fidelã asupra eforturilor de organizare a unui sistem de propagandã eficient,
menit sã acopere, conform vocaþiei totalitare a regimului, întreaga societate ºi fiecare
segment al ei, ne-o oferã prima Conferinþã a Propagandei pe Þarã a PCR, susþinutã la
Bucureºti în 28 ianuarie 1945. Multe dintre discuþiile purtate în cadrul acestei conferinþe
au sintetizat intenþiile liderilor partidului în ceea ce priveºte propaganda ºi rezultatele
vizate. Practic, intenþia mea este de a determina ce a presupus de fapt aceastã etapã a
planificãrii, care au fost primele mãsuri ale responsabililor în acest domeniu, cum a fost
pregãtit terenul în vederea implementãrii ºi eficientizãrii propagandei comuniste.
Un prim scop a fost crearea unui aparat de propagandã stufos, arborescent, menit sã
acopere întreaga societate ºi fiecare segment important al ei. Sarcina nu s-a dovedit a fi

1. Existã câteva excepþii în acest sens: de câteva ori, numele lui Constantin Pârvulescu este însoþit
de titlul de secretar general (Victor Frunzã, op. cit., p. 180).
2. „Folosind bogata experienþã a Partidului Comunist (bolºevic) al URSS în domeniul propagandei ºi
aplicând-o la condiþiunile specifice ale þãrii noastre [subl. n.], Partidul Muncitoresc Român a
organizat un sistem larg de propagare a ideilor marxism-leninismului” (ANIC, Fond CC al PCR –
Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 66/1949, f. 24).
3. „Este greºit sã copiem, ci sã învãþãm din experienþa Uniunii Sovietice, sã vedem ce se potriveºte
la noi ºi cum trebuie fãcut la noi” (Alexandru Moghioroº) (ANIC, Fond CC al PCR – Secþia
Cancelarie, dosar 105/1949, f. 9).
26 ªTEFAN BOSOMITU

foarte facilã. În teritoriu, partidul era o grupare politicã fãrã însemnãtate. Rezonanþa
„discursului” sãu politic era redusã ºi nu avea vreun impact asupra societãþii. Cu toate
acestea, comuniºtii au întreprins eforturi substanþiale pentru a-ºi lãrgi aria de influenþã.
Rapoartele din cadrul conferinþei din ianuarie 1945 exemplificã acest aspect: în judeþul
Tecuci, dat fiind cã nu existau fabrici sau întreprinderi, miºcarea comunistã era inexistentã1.
În ciuda lipsei unei „mase muncitoreºti”, s-a constituit o organizaþie de partid a cãrei
activitate de agitaþie politicã era pe cât de ineficientã, pe atât de absurdã. La Sibiu,
reintrarea în legalitate a gãsit organizaþia de partid formatã numai din doi membri. Chiar
ºi în aceste condiþii, comitetul de partid se va dovedi extrem de activ2. Dezorganizarea ºi
ineficacitatea acþiunilor de propagandã par niºte constante ale tuturor structurilor din
teritoriu. Lipsa cadrelor, a pregãtirii profesionale ºi politice, precum ºi a experienþei
cadrelor existente, lipsa materialului propagandistic ºi manifestãrile ostile3 erau greutãþile
cele mai des invocate de cãtre responsabilii din teritoriu.
O altã preocupare a partidului a reprezentat-o impunerea unor mãsuri menite sã permitã
implementarea politicii de propagandã comuniste: editarea unor ziare locale, epurarea
bibliotecilor, „naþionalizarea” unor librãrii ºi tipografii, înfiinþarea unei edituri, controlul
asupra unor periodice, colaborarea cu „forþele creatoare burgheze”.
Printre primele mãsuri pe linie de propagandã instituite de cãtre comitetele de partid
din teritoriu s-a numãrat înfiinþarea unor ziare locale. Rolul acestora era de a promova
ideologia Partidului în acele zone unde „propaganda oficial㔠nu reuºea sã acþioneze. Rând
pe rând, comitetele regionale vor impune apariþia pe piaþã a unor periodice mai mult sau
mai puþin „profesioniste”.
La Constanþa apãrea Cuget liber, un ziar a cãrui misiune era de a „face cunoscut
maselor muncitoare din oraº ºi din judeþ cã se poate profita de momentul politic ºi cã se
poate începe organizarea”4. La Tulcea, în ciuda condiþiilor dificile – „Tulcea nu are o
tipografie cum trebuie, existã una micã, mai mult o jucãrie, lipsesc numerele de tipar, nu
existã hârtie ºi nici personal redacþional”5 –, s-a reuºit editarea ziarului Voinþa Tulcei, care
a apãrut doar în patru numere. La Timiºoara, imediat dupã intrarea în legalitate, s-a editat
ziarul Luptãtorul Bãnãþean, în redacþia cãruia au fost recrutaþi muncitori (!), din lipsa
unui personal calificat6. La Braºov, în redacþia nou-înfiinþatului ziar Drum Nou nu lucra
nici un membru de partid, fapt pentru care ziarul „nu era legat de mase ºi nu vorbea de
chestiunile actuale”7. ªi la Galaþi s-au depus eforturi pentru apariþia unui cotidian, în ciuda

1. ANIC, Fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 4/1945, f. 30.

2. „Dupã 23 august, membrii de partid din Sibiu erau în numãr de 2. S-au rãspândit lozinci împotriva
hitlerismului, împotriva legionarilor, împotriva dictaturii, pentru Armata Roºie, pentru aliaþi,
pentru democraþie, pentru Partidul Comunist, pentru Blocul Naþional Democrat. S-au tipãrit
manifeste ºi s-au fãcut pregãtiri pentru primirea Armatei Roºi, pentru inaugurarea sediului. S-au
þinut adunãri pentru inaugurarea sediului, o adunare sindicalã ºi una a Frontului Unic Muncitoresc.”
(raportul lui Ghiran Moraru, responsabil cu propaganda al Comitetului Judeþean de Partid Sibiu,
ibidem, f. 25)
3. „La început, acþiunea reacþionarilor contra noastrã s-a manifestat cu aruncãri de grenate [sic!],
sabotarea ziarelor noastre, cumpãrarea stocurilor de ziare ca sã nu se poatã vinde.” (raportul
Constanþei Crãciun, responsabil cu propaganda al Regionalei Braºov, ibidem, f. 22)
4. Ibidem, f. 5.
5. Ibidem, f. 10.
6. „Ne-am zbãtut în lipsã de ziariºti, cãci presa noastrã nu a fost scrisã de ziariºti profesioniºti. Am
cãutat sã ridicãm muncitor ºi sã facem o legãturã între organizaþiile de masã ºi ziar. Am reuºit
astfel sã avem în redacþie ºi muncitori.” (ibidem, f. 18)
7. Ibidem, f. 22.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 27

dificultãþilor de tot felul: „nici unul dintre cei care am început sã scriem ziarul nu am fost
pregãtiþi, nici politiceºte, nici din punct de vedere profesional […] nu avem hârtie, nici
tipografie ºi trebuie sã luptãm cu concurenþa a douã ziare locale conduse de profesioniºti
[…] în condiþiile lipsei radioului, a mijloacelor de comunicaþii ºi a contactului cu centrul,
ne-a fost foarte greu sã ne menþinem pe linie”1. ªi în Focºani apãruse un ziar local
controlat de cãtre comuniºti, Zorile, caracterizat ca fiind slab, întrucât cei care lucrau la
redactarea lui nu erau profesioniºti2.
Un alt aspect asupra cãruia comuniºtii ºi-au îndreptat atenþia a fost cel al epurãrii
bibliotecilor. În vederea implementãrii politicii de propagandã dorite, care viza crearea
„omului nou” ºi a „intelectualului de tip nou”, partidul a întreprins acþiuni având ca scop
distrugerea identitãþii naþionale ºi falsificarea trecutului. În aceste tipare s-au înscris ºi
acþiunile de „purificare” a fondului de valori al unei societãþi care nu corespundea modelului
pe care comuniºtii doreau sã-l impunã. Epurarea bibliotecilor româneºti a cãpãtat un
caracter decisiv odatã cu emiterea Decretului-lege nr. 364 la 2 mai 1945, care anunþa
înfiinþarea unei Comisii în cadrul Ministerului Propagandei cu scopul „întocmirii listei
tuturor publicaþiilor periodice ºi neperiodice apãrute în România de la 1 ianuarie 1917 pânã
la 23 August 1944 cu caracter legionar, fascist, hitlerist, ºovinist, nazist sau pasagii
dãunãtoare bunelor relaþii ale României cu Naþiunile Unite”3.
Epurarea efectivã a bibliotecilor debutase cu mult înainte de acest moment. Prevederile
armistiþiului cu Puterile Aliate acorda Comisiei Aliate controlul asupra „tipãririi, impor-
tului ºi rãspândirii în România a publicaþiilor periodice ºi neperiodice”. Sub protectoratul
clauzei prevãzute în armistiþiu, comitetele regionale ºi judeþene ale partidului au întreprins
acþiuni în acest sens; Tenner Ecaterina, responsabila ziarului Luptãtorul Bãnãþean din
Timiºoara, anunþa înfiinþarea unor biblioteci noi ºi epurarea celor vechi4; Carol Littmann,
responsabilul pe probleme de propagandã al Comitetului Judeþean Bacãu, anunþa ºi el
înfiinþarea unei biblioteci în cadrul Casei de Culturã care conþinea „15.000 de volume, ºi
anume cãrþi din literatura românã ºi strãinã fãrã tendinþe, provenite din bibliotecile pãrãsite
care au fost epurate” [subl. n.]5. Stricteþea cu care conducãtorii de la centru urmãreau sã
îndeplineascã acest deziderat nu admitea erori6, astfel încât lui Littmann i s-a cerut sã
trimitã o listã cu acele volume ce urmau s㠄suporte” încã o epurare ºi din partea
„centrului”: „Cred cã tovarãºii care iau parte la aceastã conferinþã vor fi de acord sã ni se
trimitã ºi nouã un catalog, cãci cred cã din 15.000 de volume e mai bine sã rãmânã numai
500 bune, decât sã rãmânã cãrþi fasciste” [subl. n.]7.
În paralel cu acþiunea de epurare a bibliotecilor, s-au întreprins ºi mãsuri care vizau
umplerea golului care se crease. Una dintre acestea a fost înfiinþarea Editurii Partidului,

1. Ibidem, f. 37.
2. Ibidem, f. 39.
3. Monitorul Oficial, partea I, anul CXIII, nr. 102, 4 mai 1945, p. 3175.
4. „S-au organizat biblioteci, respectiv în fabrici, iar cele existente au fost epurate.” (ANIC, Fond
CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 4/1945, f. 20)
5. Ibidem, f. 55.
6. „Se impune crearea de biblioteci pe lângã fiecare organ cultural, dar nu […] cu 15.000 de volume,
cãci [ar] cuprinde desigur pe toþi cei care au servit intereselor celor ce au fost la cârma þãrii pânã
acum. Nici Cezar Petrescu, nici Ionel Teodoreanu n-au ce cãuta în aceste biblioteci ºi nu cu ei vom
face noi educarea maselor. Bibliotecile trebuie sã conþinã numai ce a fost riguros controlat din
literatura clasicã, potrivit momentelor actuale, tot ce e editat de Cartea Rusã ºi o serie de alte
edituri, fãrã sã mai vorbim de a noastrã.” (raportul Fediei Rudenko referitor la munca culturalã,
ibidem, ff. 88-89)
7. Ibidem.
28 ªTEFAN BOSOMITU

imediat dupã 23 august 1944. Înainte de a-ºi începe activitatea, editura a funcþionat ca un
serviciu de propagandã, ocupându-se doar cu distribuirea cãrþilor venite din Uniunea
Sovieticã odatã cu Armata Roºie1. Timp de cinci luni de zile – din momentul înfiinþãrii ºi
pânã în ianuarie 1945 –, editura tipãrise 31 de lucrãri, însumând 500.000 de exemplare,
plus 100.000-120.000 de portrete ale lui Lenin ºi Stalin. Receptivitatea societãþii vizavi de
acest „asalt propagandistic” era totuºi limitatã. Dintre cele 500.000 de exemplare tipãrite
ºi cele 120.000 de portrete ale lui Lenin ºi Stalin, se reuºise vânzarea a puþin peste jumã-
tate. Cu toate acestea, responsabilii editurii invocau lipsa hârtiei, care împiedica realizarea
unor tiraje mai mari2. Alte nemulþumiri în acelaºi sens se refereau la distribuþia deficitarã
a cãrþilor3, la lipsa banilor, a mijloacelor de transport, precum ºi a lipsei de interes ºi
înþelegere a „tovarãºilor noºtri asupra importanþei difuzãrii literaturii noastre de partid”4.
Un alt aspect, asupra cãruia comuniºtii ºi-au concentrat atenþia încã de la început a fost
cel al „muncii culturale”, care

cuprindea multe laturi ale activitãþii propagandistice, atât în domeniu literar, muzical, artistic,
cât ºi o serie de alte manifestãri artistice, care servesc în mâna unui propagandist, fiind arme
puternice pentru ridicarea oamenilor, pentru lãrgirea nivelului cultural politic, pentru crearea
unei atmosfere mai clare, decât se face prin munca de agitprop prin presã sau verbalã5.

În vederea atingerii acestui deziderat, comuniºtii au întreprins acþiuni pentru stimularea

dezvoltãrii unei literaturi specifice, revoluþionare, subordonate scopurilor urmãrite de
partid. ªi în acest caz, rezultatele nu erau satisfãcãtoare. În afarã de traduceri din limba
rusã, producþia originalã lãsa mult de dorit, singurii evidenþiaþi în acest sens fiind „tov.
Toma, un bãtrân de peste 70 de ani, ºi câþiva alþi tovarãºi mai tineri, dar cu puþinã
originalitate”6. Tot în acelaºi scop, s-a încercat o colaborare cu „forþele creatoare burgheze,
rãmase din perioada de dinainte de rãzboi”, fãrã a se ajunge la un rezultat. De asemenea,
s-a pus problema obþinerii controlului asupra unor publicaþii periodice: „S-au fãcut o serie
de încercãri, de consfãtuiri, pentru a se controla o serie de reviste [subl. n.], ca programul
lor sã fie mai bun […], dar cu foarte puþine rezultate”7.
Intenþiile comuniºtilor în acest domeniu erau însã clare. Obþinerea controlului ºi
subordonarea acestor tipuri de acþiuni scopurilor urmãrite de propagandã ºi agitaþie erau
deziderate ce trebuiau atinse în viitor. Partidul îºi asuma astfel rolul de îndrumãtor al
tuturor „forþelor creatoare”:

Trebuie folosite toate forþele progresiste democratice creatoare în domeniul artistic, fie chiar
ºi dintre burghezi, dacã ºtim sã ni-i apropiem ºi sã-i controlãm [subl. n.]. Dar cu mobilizarea

1. „Înainte de a tipãri noi cãrþi, ne-am ocupat cu difuzarea cãrþilor venite din Uniunea Sovieticã,
odatã cu intrarea Armatei Roºii […] din cãrþile primite din URSS am difuzat 12 lucrãri diferite în
100.000 de exemplare.” (raport asupra Editurii de Partid, ibidem, f. 78)
2. „Tirajul cãrþilor este foarte redus. Numai 5 din toate lucrãrile întrec 20.000 de exemplare. Multe
au fost tipãrite în 5-10.000 de exemplare. Explicaþia pentru aceasta este lipsa grozavã de hârtie care
ne împiedicã sã scoatem cãrþi în cantitãþi mai mari.” (ibidem)
3. „Mi-am dat de mult seama cã nu e de ajuns sã rãspândim cãrþile noastre numai printre tovarãºi, ci
cã trebuiesc date ºi la librãrii. În aceastã direcþie s-a fãcut foarte puþin. În Bucureºti sunt introduse
numai în 16 librãrii ºi din suma de 24 de milioane cât s-a vândut în total, la librãrii s-a vândut de
3 milioane. În restul þãrii s-a dat la librãrii numai în 5 oraºe, în cantitãþi mici.” (ibidem)
4. Ibidem.
5. Ibidem, f. 83.
6. Ibidem, f. 85.
7. Ibidem.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 29

forþelor muncitoreºti sau a celor din provincie nu se rezolvã chestiunea. Centrul principal este
tot Bucureºtiul ºi abia aici rãmâne sarcina îndrumãrii forþelor creatoare în ceea ce priveºte
scrisul, teatrul, cât ºi folosirea acestora la agitaþie ºi propagandã [subl. n.], la ridicarea
acestor probleme, la discutarea lor prin conferinþe, prin alte manifestãri vorbite, la cât mai
variate ocazii. Trebuie sã pãtrundem în Societatea Scriitorilor [subl. n.], care rãmâne ºi pânã
azi izolatã1.

Primii paºi fuseserã fãcuþi. Planul ºi obiectivele erau, la rândul lor, definitivate. Ultimul
obstacol pe care comuniºtii trebuiau sã-l depãºeascã îl reprezenta obþinerea controlului
asupra Guvernului, situaþie în care implementarea politicii coordonate a partidului se putea
realiza mult mai facil.

Implementarea

„Agenþia” de control
Dezvoltarea aparatului de propagandã de la un sistem de structuri independente cãtre un
sistem foarte bine structurat ºi coordonat central a urmat un anumit model. Comuniºtii au
vizat iniþial obþinerea controlului asupra tuturor canalelor mediatice. ªi-au concentrat apoi
eforturile în vederea eficientizãrii propagandei, pentru ca, în final, singura preocupare sã vizeze
maximizarea controlului în vederea facilitãrii procesului de implementare a politicii dorite.
O primã preocupare a comuniºtilor a vizat obþinerea controlului asupra tuturor canalelor
mediatice. Procesul pare sã fi debutat imediat dupã reintrarea în legalitate a Partidului
Comunist, însã odatã cu semnarea Convenþiei de Armistiþiu, dar mai ales dupã instalarea
unui guvern procomunist condus de Petru Groza s-au înregistrat intensificãri. Semnarea
Convenþiei de Armistiþiu instituia „tutela” unei instituþii, Comisia Aliatã de Control
(sovieticã), care nu putea decât sã faciliteze politica Partidului Comunist. Instalarea unui
guvern subordonat intereselor comuniºtilor a reprezentat ultima piesã a acestui puzzle.
Partidul a obþinut o influenþã nemãrginitã asupra instituþiilor statului, care i-au permis sã-ºi
continue ºi mai eficient „asediul” asupra democraþiei româneºti. Pentru o propagandã
coerentã ºi eficientã în acelaºi timp era nevoie de o coordonare a tuturor structurilor ce
puteau armoniza mesajul propagandistic. Controlul asupra radiodifuziunii, sabotarea ziare-
lor opoziþiei, cenzura instituitã asupra cinematografiei, asupra tuturor tipãriturilor periodice
ºi neperiodice reprezintã þintele pe care comuniºtii le-au vizat în aceastã etapã.
Un al doilea element din cadrul acestei scheme l-a reprezentat preocuparea pentru
eficientizarea propagandei. O asemenea sarcinã putea fi îndeplinitã mai uºor în contextul
creãrii unei structuri ce ar fi integrat toatã mass-media sub o singurã autoritate. Instituþia
care coordona acþiunile de propagandã ale partidului – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie –
nu se putea ridica la nivelul unei astfel de sarcini. Mai mult decât atât, structura din
teritoriu a Secþiei pãrea a fi mai degrabã un balast, un corp ce trebuia înc㠄educat” ºi
„instruit”, total ineficient ºi lipsit de mijloacele necesare implementãrii politicii partidului.
O soluþie mai sigurã o reprezenta înfiinþarea unei structuri de stat controlate de comuniºti,
cu ajutorul cãreia aceºtia puteau infiltra structurile vizate, urmând ca mai apoi sã ºi le
subordoneze în totalitate. Aceastã sarcinã a revenit Ministerului Propagandei (ulterior al
Informaþiilor).

1. Ibidem, f. 87.
30 ªTEFAN BOSOMITU

La 20 septembrie 1944, prin Legea 462, Ministerul Propagandei Naþionale era des-
fiinþat, arãtându-se c㠄regimul democratic instaurat la 23 august […] nu are nevoie de un
instrument de dirijare politicã a opiniei publice prin metodele de propagandã ale regimurilor
dictatoriale”1. Odatã ajunºi la putere, comuniºtii au reînfiinþat acest minister prin Decretul-
-lege nr. 201 din 24 martie 19452. Noul resort avea urmãtoarele atribuþii:

dirijarea ºi conducerea tuturor acþiunilor de propagandã ºi informaþiuni în þarã ºi, împreunã cu

Ministerul Afacerilor Strãine, în strãinãtate; centralizarea oricãror acþiuni similare venite de
la departamente ºi menite sã fie difuzate; înfiinþarea unui Oficiu menit sã rãspândeascã prin
scris toate informaþiile culturale (artistice, ºtiinþifice etc.).

Executarea acestora revenea unor Direcþii nou-formate3. Deºi expunerea de motive care
a stat la baza desfiinþãrii Ministerului la 20 septembrie 1944 puncta caracterul nedemocratic
al unei astfel de structuri, noua „ordine”, prin vocea viitorului Ministru al Propagandei,
Petre Constantinescu-Iaºi, semnala necesitatea unui „organism propagandistic” care pãrea
sã fie „în spiritul general al vremii”. Noul Minister se voia a fi o structurã total diferitã de
predecesorul omonim, care „ani de zile a servit intereselor strãine de nevoile ºi aspiraþiile
poporului, identificându-se cu scopurile regimurilor de dictaturã”. Înfiinþarea unui astfel
de Minister se încadra într-o schemã gânditã de comuniºti ce urmãrea substituirea vechilor
structuri cu instituþii similare, subordonate însã puterii politice unice. Schema viza dezarti-
cularea vechilor structuri ºi a punctelor de raliere între acestea.
Conceptul de propagandã implica însã, la nivelul opiniei publice, o serie de aspecte
imorale: cinism, manipulare, tehnici de înºelare, minciunã4. Acest fapt este subliniat chiar
de Ministrul Propagandei, care, la 5 martie 1946, cere printr-un raport transformarea
respectivului Minister într-unul al Informaþiilor5. Noua structurã, deºi similarã celei
precedente, dorea sã atenueze „falsa impresie” ºi rezervele pe care opinia publicã le avea
faþã de aceastã instituþie6.
În fine, un ultim aspect asupra cãruia comuniºtii au trebuit sã se concentreze era cel al
maximizãrii controlului, cu scopul de a facilita implementarea politicii proprii ºi de a
produce efectele dorite. În acest sens, un mare efort a fost canalizat cãtre evaluarea
continuã a reþelei de propagandã în scopul eficientizãrii controlului asupra structurilor
subordonate. În acest tipar se înscrie ºi restructurarea Ministerului de resort odatã cu

1. Legea nr. 462 pentru desfiinþarea Ministerului Propagandei Naþionale, publicatã în Monitorul
Oficial, partea I, anul CXII, nr. 218, 21 septembrie 1944.
2. Legea nr. 201 pentru înfiinþarea Ministerului Propagandei, publicatã în Monitorul Oficial, partea
I, anul CXIII, nr. 69, 24 martie 1945.
3. Organele executive din cadrul Ministerului Propagandei erau: 1. Direcþiunea Presei; 2. Direcþiu-
nea Propagandei; 3. Direcþiunea Cinematografiei; 4. Oficiul de Studii ºi Documentare; 5. Direc-
þiunea Contabilitãþii; 6. Direcþiunea Personalului, Contabilitãþii ºi Administraþiei; 6. Direcþiunea
Contenciosului; 7. Centrul de Radio-ascultare; 8. Direcþiunea Publicitãþii (ibidem).
4. Ralph K. White, „Propaganda: Morally Questionable and Morally Unquestionable Techniques”,
The Annals of the American Academy of Political and Social Science, 1971, p. 27, accesibil online
la adresa http://ann.sagepub.com/cgi/content/abstract/398/1/26 (10.05.2008).
5. Decret-lege nr. 130 privitor la transformarea Ministerului Propagandei în Ministerul Informaþiilor
ºi organizarea ºi funcþionarea Ministerului Informaþiilor, publicat în Monitorul Oficial, partea I,
anul CXIV, nr. 54, 5 martie 1946.
6. „Denumirea actualã a Ministerului Propagandei provoacã rezervã ºi lasã impresia – falsa impresie –
cã activitatea acestui important resort public constã în prezentarea exageratã a principiilor,
scopurilor ºi realizãrilor democraþiei progresiste, a sistemului care îmbrãþiºeazã, pe lângã sectorul
public, ºi pe cel economic ºi social.” (ibidem)
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 31

schimbarea titulaturii din Ministerul Propagandei în cel al Informaþiilor. Noul resort

cuprindea, pe lângã vechile direcþii (presã, cinematografie), o Direcþie a Relaþiilor Culturale
cu Strãinãtatea1, o Direcþie Culturalã 2, o Direcþie Radio3 ºi o Direcþie a Regionalelor.
Aceasta din urmã coordona nou-formatele servicii regionale, organe exterioare de executare
a atribuþiilor departamentului, de informare ºi control în regiunile respective. Serviciile
regionale, în numãr de paisprezece, erau conduse de un consilier regional, ajutat de
secretari regionali ºi de personalul administrativ necesar.
Schema propusã de mine are în primul rând un caracter teoretic. Emergenþa structurilor
de propagandã nu a urmat un curs liniar, fãrã obstacole. O serie de dificultãþi au cauzat
defecþiuni în cadrul acestui proces. Astfel cã, din punct de vedere cronologic, au existat
interacþiuni permanente între cele trei etape.
Una dintre greutãþile majore pe care le-au întâmpinat comuniºtii în procesul de imple-
mentare a structurilor menite sã le rafineze mesajul propagandistic a reprezentat-o „rezis-
tenþa pasiv㔠a unor elemente din cadrul mass-mediei. Preluarea controlului asupra
diverselor structuri mediatice nu a însemnat o schimbare automatã de opticã în ceea ce
priveºte orientarea acestora. O mare parte din personalul lucrativ din cadrul respectivelor
structuri a trebuit sã fie pãstrat. Epurãrile imediate i-au vizat doar pe adversarii cei mai
periculoºi ai comuniºtilor. Sub pretextul cã aceºtia reprezint㠄reacþiunea”, cã sunt
„fasciºti”, „criminali de rãzboi, responsabili pentru dezastrul în care se aflã þara”, ei au
fost imediat îndepãrtaþi. Au existat însã ºi foarte multe persoane printre editori, scriitori,
oficiali ai Radiodifuziunii care nu au fost vizate de acest prim val al epurãrilor, deºi nu
aveau neapãrat simpatii faþã de comuniºti. Trãind sub stigmatul îndepãrtãrii din poziþiile pe
care le ocupau, o parte dintre aceºtia au ales alinierea faþã de modelul ideologic impus de
cãtre partid. Alþii însã au încercat mai mult sau mai puþin sã se opunã politicii agresive a
comuniºtilor, care viza obþinerea controlului total. Aceste „piedici” nu au putut decât sã
îngreuneze procesul de comunizare instituit de conducerea PCR.

Presa
Într-o societate fãrã televiziune ºi în care radioul, deºi în plinã ascensiune, nu reuºea sã
deþinã monopolul asupra informaþiei, presa scrisã reprezenta elementul-cheie dintr-un

1. Aceastã direcþie avea rolul de a organiza, conduce ºi coordona lucrãrile în legãturã cu acþiunea de
informare ºi propaganda în strãinãtate. Aceste atribuþii erau executate de: 1. Serviciul Corpului de
Presã; 2. Serviciul Corpului Cultural; 3. Serviciul Documentare; 4. Serviciul Delegaþiilor în
Strãinãtate ºi al Asociaþiilor Române din Strãinãtate (ibidem).
2. Direcþia Culturalã, condusã de un director, avea ca atribuþii dirijarea, controlarea ºi organizarea
acþiunilor de informare ºi propagandã în þarã. Aceastã direcþie înlocuia vechea Direcþie a Propa-
gandei din cadrul Ministerului Propagandei ºi avea în componenþã mai multe servicii: 1. Serviciul
de Studii ºi Documentare; 2. Serviciul Expoziþiilor; 3. Serviciul Publicaþiilor; 4. Serviciul
Muzical al Teatrelor, Ateneelor Populare ºi Conferinþelor (ibidem).
3. Direcþia Radio se ocupa cu înregistrarea ºtirilor transmise prin posturile de radio strãine ºi de cãtre
agenþiile de presã, atât prin aparatele de înregistrare, cât ºi prin alfabetul morse pentru întocmirea
buletinului, redactarea, imprimarea ºi distribuirea buletinelor radio-informative. Aceasta mai dãdea
avize cu privire la audiþiile radio. De asemenea, avea sarcina sã strângã ºi sã coordoneze materialul
din buletin în legãturã cu diverse evenimente, sã se ocupe cu difuzarea acþiunilor de informare
întreprinse de minister, prin posturi speciale de radio-amplificare. Nu în ultimul rând, Direcþia se
ocupa cu întreþinerea staþiilor de radio-amplificare ºi a posturilor de radio-amplificare (ibidem).
32 ªTEFAN BOSOMITU

sistem coerent de propagandã. Consideratã o mass-media „nobilã”1, presa era ºi un

instrument de propagandã fiabil.
În concepþia conducerii PCdR, presa nu reprezenta doar un simplu mijloc de promovare
a ideologiei partidului, ci un mijloc activ de organizare ºi mobilizare a maselor, de
„demascare” a „duºmanului de clasã”, cât ºi un instrument important al sistemului de
represiune pus în funcþiune de comuniºti. În studiul sãu „Ce-i de fãcut?”, Lenin sintetiza
rolul pe care un ziar ar trebui sã-l îndeplineascã, considerând cã un ziar „nu este doar un
agitator ºi un propagandist colectiv, ci îndeplineºte ºi rolul de organizator”2. Ca agitator,
ziarul trebuia sã ºtie sã mobilizeze masele în acþiune, sã desluºeascã anumite fapte, sã
antreneze masele la lupta politicã ºi pentru revendicãri personale. Ca propagandist, ziarul
trebuia sã elucideze linia politicã a partidului, sã lãmureascã masele asupra problemelor
sociale ºi economice, pecum ºi asupra programului de guvernare, sã popularizeze Uniunea
Sovieticã. În fine, ziarul avea ºi un rol organizatoric, arãtând cum se fac unele acþiuni în
întreprinderi ºi acþiunile de masã. Ziarul mai trebuia sã înveþe masele cum sã organizeze
aceste acþiuni. În acelaºi timp, prin cercul sãu de cititori pe care trebuie sã-l creeze, ziarul
lãrgea cadrele organizatorice ale partidului, creând noi cadre de viitor ale partidului3.
Procesul de subordonare a presei ºi armonizare a mesajului transmis prin intermediul
acestui tip de mass-media a urmat douã cãi. Pe de o parte, comuniºtii au ales sã-ºi dezvolte
un aparat al presei de partid menit sã serveascã scopurilor pe care le urmãreau. Conco-
mitent, a fost instituit un „asalt” asupra ziarelor opoziþiei, acuzate cã apãrã interesele
forþelor obscure ce ameninþau „democraþia” româneascã. Acuzaþi ca fiind „fasciºti” ºi
„susþinãtori ai unui regim odios”, nume marcante ale presei româneºti au fost supuse
oprobiului public.
La 24 august 1944 apare, pentru prima datã în legalitate, România liberã. Cotidianul
avusese apariþii sporadice începând cu 28 ianuarie 1943, în ilegalitate, ca organ al Uniunii
Patrioþilor4. Tribuna propagandismului Comitetului Central al PCR va deveni însã Scânteia,
ziar ce reapare începând cu 21 septembrie 1944, sub conducerea lui Miron Constantinescu.
Pe lângã aceste douã cotidiene, comuniºtii vor crea o adevãratã reþea a presei de partid. La
nivel central mai apãreau Scânteia tineretului, Sportul popular, Glasul armatei, Lupta de
clasã, Agenda agitatorului etc., iar în teritoriu mai apãreau 21 de cotidiene, 13 bisãptã-
mânale, 27 sãptãmânale, 9 publicaþii lunare, 2 trimestriale, 13 ziare de uzinã, 6 publicaþii
religioase, toate însumând tiraje de peste 700.000 de exemplare5.
Numãrul mare al publicaþiilor din provincie se datoreazã lipsei, cel puþin la început, a
unui sistem eficient de distribuþie a cotidienelor centrale. Dupã 23 august 1944, în condiþiile
grele provocate de starea de beligeranþã, ziarele centrale ajungeau cu mare dificultate în
teritoriu6. Comuniºtii s-au vãzut astfel nevoiþi sã creeze o reþea stufoasã a presei de

1. Etienne F. Augé, Petite traité de propagande à l’usage de ceux qui la subissent, De Boeck &
Larcier, Bruxelles, 2007, p. 42.
2. V.I. Lenin, „Ce-i de fãcut?”, în Opere complete, vol. V, Editura pentru Literaturã Politicã,
Bucureºti, 1953, p. 48.
3. „Cum trebuie organizat un ziar ºi cum trebuie scris un articol” (ANIC, fond CC al PCR – Secþia
Cancelarie, dosar 4/1945, ff. 90-91).
4. Tiberiu Troncotã, România comunistã. Propaganda ºi cenzura, Editura Tritonic, Bucureºti, 2006,
p. 45.
5. Cãtãlin Hentea, Propaganda fãrã frontiere, Editura Nemira, Bucureºti, 2002, p. 260.
6. Majoritatea rapoartelor regionale prezentate la Conferinþa de Propagandã a PCR pe þarã (28 ia-
nuarie 1945) subliniazã greutatea cu care cotidienele centrale comuniste ajung în teritoriu: la
Constanþa, Scânteia ajunge doar de douã ori pe sãptãmânã (f. 7); la Sibiu, „ziarele centrale nu vin
la timp, însã nici nu se vând bine” (f. 25); la Galaþi ºi Brãila, cotidienele centrale „vin rar ºi în
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 33

provincie. Aceastã necesitate este exprimatã de Ilie Zaharia în cadrul unui discurs þinut în
faþa responsabililor cu propaganda din teritoriu; în cadrul Conferinþei Partidului pe
Probleme de Propagandã (28 ianuarie 1945), acesta aminteºte de „condiþiile obiective
speciale care dau o importanþã covârºitoare presei din provincie”, adãugând c㠄prin faptul
cã ziarele din Bucureºti vin rar, populaþia din provincie, ahtiatã dupã ºtiri, cere cu insistenþã
presa din provincie”1. Cu ajutorul acestei organizãri dense ºi diversificate a presei de
partid, se dorea obþinerea unei influenþe cât mai puternice asupra întregii populaþii.
Presa din provincie trebuia astfel sã fie „oglinda liniei politice a partidului pentru
chestiunile sociale, economice, militare interne ºi internaþionale”, iar redactorii acestor
ziare aveau ca sarcinã s㠄înlocuiascã ºi presa din capitalã”2. Deºi, în plan teoretic, aceastã
„schem㔠pãrea destul de simplã, în plan concret, distribuþia deficitarã a ziarelor centrale
avea consecinþe dezastruoase asupra propagandei oficiale a partidului. Responsabilii cotidie-
nelor regionale nu dispuneau de o pregãtire profesionalã corespunzãtoare ºi nu erau
familiarizaþi cu „linia partidului”. Cunoºtinþele lor referitoare la ideologia promovatã de
partid se înscriau într-o schemã destul de simplificatã ºi vagã în acelaºi timp:

Nici unul dintre cei care am început sã scriem ziarul n-am fost pregãtiþi, nici politiceºte ºi nici
din punct de vedere profesional. Am avut norocul sã fim controlaþi de tovarãºi mai pregãtiþi,
dar aceºtia ne-au pãrãsit, plecând la altã muncã organizatoricã, aºa cã am rãmas numai cu ce
ºtiam noi. Dintre noi, nimeni nu ºtia ce are de fãcut. Nu avem hârtie, nici tipografie ºi avem
de luptat cu concurenþa a douã gazete locale conduse de profesioniºti. În condiþiunile lipsei de
radio, de mijloace de comunicaþii, de lipsã de contact cu centrul, nouã ne-a fost greu sã ne
pãstrãm pe linie […]. De multe ori nu ºtiam cum trebuie comentat un articol ºi cãutam pe
tovarãºii mai pregãtiþi, ca sã ne lãmureascã […]. Am reuºit sã ne apropiem cunoºtinþe cu totul
strãine de noi pânã la acea datã. Eu, spre exemplu, sunt strãin de orice linie comunistã […].
Suntem 5 tovarãºi în redacþie, dintre care unul singur are oarecare pregãtire politicã ºi puþinã
ºcoalã. Restul, suntem toþi limitaþi la patru clase primare. Vã puteþi da seama ce lupte ducem
noi pentru a scoate ziarul3.

Mai mult decât atât, aceste neajunsuri trebuiau corectate permanent de cãtre activiºtii
trimiºi de la centru care aveau sarcina sã supravegheze ºi sã îndrume activitatea redacþiilor
ziarelor locale:

La început, problemele din ziar erau scoase la ivealã de cei care lucrau în redacþie. Mai târziu,
Partidul ne-a dat ajutor prin membrii sãi, care au luat contact cu oamenii din redacþie,
atrãgându-le atenþia asupra materialului ce trebuie prelucrat în ziar4.

În paralel cu acest proces, comuniºtii au lansat atacuri împotriva presei opoziþiei, sub
pretextul epurãrii din rândul oamenilor de presã a „fasciºtilor”, a tuturor celor care au
susþinut regimul dictaturii „odioase” a lui Antonescu.
La 15 octombrie 1944, Sindicatul Unic al Ziariºtilor, prin vocea lui N.D. Cocea, Eugen
Jebeleanu ºi Scarlat Calimachi, ºi Asociaþia Generalã a Presei, reprezentatã de G. Macovescu,

numãr nesatisfãcãtor” (ff. 31-35); la Tutova, „Scânteia vine o datã la 4-5 zile” (f. 39); la
Râmnicu Sãrat, „Scânteia nu prea vine ºi nu e prea citit㔠(f. 41); la Bacãu, ziarele din Bucureºti
vin neregulat ºi cu întârzieri” (f. 54) (ANIC, Fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 4/1945).
1. Ibidem, f. 90.
2. Ibidem.
3. Raportul redactorului-ºef al ziarului Înainte din Galaþi, Rusu Militeanu (ibidem, ff. 37-38).
4. Raportul lui Carol Littman, responsabilul sectorului de propagandã al Comitetului Judeþean de
Partid Bacãu (ibidem, f. 53).
34 ªTEFAN BOSOMITU

au cerut epurarea foºtilor fasciºti din rândul oamenilor de presã din România. În acest sens,
a fost formatã ºi o comisie de epurare, formatã din Scarlat Calimachi, Emil Socor, Ion Pas,
N.D. Cocea, Nicolae Carandino, Miron Constantinescu ºi N. Moraru. Aceastã structurã îºi
ia atribuþiile foarte în serios, în scurt timp fiind publicatã o listã cu autori ºi ziariºti cãrora
le era interzis dreptul de a mai publica: Pamfil ªeicaru, Stelian Popescu, Dem. Teodorescu,
Nichifor Crainic, Romulus Seiºanu, Mircea Grigorescu, Toma Vlãdescu, Eugen Titeanu,
Emil Ciuceanu1. Un alt pas în acest sens l-a constituit publicarea în Monitorul Oficial, la
12 februarie 1945, a Decretului-lege 102 pentru epurarea presei. Acest decret-lege lovea
direct în publicaþiile grupãrilor politice democratice, ºi aºa boicotate prin sistemul de
difuzare ºi prin cenzura exercitatã de tipografii comuniºti2.
Un episod important al procesului de aservire a presei l-a constituit „Procesul ziariº-
tilor”, o manifestare publicã a „voinþei poporului” ºi a intransigenþei cu care partidul îºi
urmãrea ºi atingea scopurile. Acuzaþi de „propagandã fascistã sau hitleristã”, cât ºi de
„susþinerea unui regim odios”, paisprezece ziariºti, nume prestigioase din presa interbelicã
ºi din anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, au fost inculpaþi de un Tribunal al Poporului,
într-un proces-spectacol: Stelian Popescu (fondatorul ºi conducãtorul ziarului Universul),
Pamfil ªeicaru (fondatorul ºi conducãtorul ziarului Curentul), Nichifor Crainic (mentorul
revistei Gândirea), dr. Ilie Rãdulescu (directorul ziarului de extremã dreaptã Porunca
Vremii), Radu Gyr, Romulus Dianu, Alexandru Hodoº, Ion Dumitrescu, A. Cosma, Gabriel
Bãlãnescu, Romulus Seiºanu, Ilie Popescu-Prundeni, Justin Ilieºu ºi Nicolae Iliescu. Actul
de acuzare, aprobat de Consiliul de Miniºtri la 17 mai 1945 cu semnãturile lui Petru Groza
ºi Gheorghe Tãtãrãscu ºi dat publicitãþii, menþiona:

prin articolele din ziare, broºuri sau conferinþe, cei trimiºi în judecatã s-au pus în slujba
propagandei fasciste sau hitleriste ºi au contribuit, prin acþiunea lor, la menþinerea unui regim
odios ºi a unei politici externe nefaste.

Procesul, care s-a desfãºurat între 23 mai ºi 4 iunie, l-a avut ca preºedinte al completului
de judecatã pe Ilie Tabrea, fost consilier la Curtea de Apel, numit în aceastã funcþie de
cãtre Lucreþiu Pãtrãºcanu. Cei paisprezece ziariºti au fost condamnaþi ca fiind „criminali
de rãzboi ºi vinovaþi de dezastrul þãrii”3.
Preluarea totalã a puterii de cãtre comuniºti a însemnat desfiinþarea oricãrei forme de
opoziþie a presei. Controlul total al statului asupra activitãþilor editoriale, naþionalizarea
editurilor, a tipografiilor ºi chiar a fabricilor de hârtie au dus la suprimarea oricãrei forme
de libertate ºi de creaþie în presã. Din acest moment, singurele voci abilitate sã exprime o
idee vor fi doar cele agreate de putere. În aceastã schemã se înscrie ºi crearea la 20 mai
1949 a Agenþiei Române de Presã (AGERPRES), înfiinþatã prin Decretul nr. 217 din 20 mai
1949 al Consiliului de Miniºtri4. Instituþia prelua atribuþiile, patrimoniul ºi personalul
Agenþiei de Informaþii Telegrafice Orient-Radio (RADOR) ºi funcþiona „pe lâng㔠Consiliul
de Miniºtri al Republicii Populare Române.
Agenþia cuprindea trei servicii: 1. Serviciul Intern; 2. Serviciul pentru Strãinãtate;
3. Serviciul Administrativ-tehnic. Fiecare dintre ele cuprindea mai multe secþii cu atribuþii

1. Tiberiu Troncotã, op. cit., p. 53.

2. Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, Vladimir
Tismãneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile (ed.), Editura Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 308.
3. Tiberiu Troncotã, op. cit., p. 60.
4. „Hotãrârea nr. 343 pentru stabilirea modului de funcþionare a Agenþiei Române de Pres㠖
Agerpres” (ANIC, Fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 158/1949, f. 1).
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 35

specifice1. Serviciul Intern cuprindea ºase secþii (Secþia de ªtiri Externe, Secþia de
Informare Economicã, Secþia de ªtiri Interne, Secþia Buletinelor Interne, Secþia de Reportaj
Extern ºi Secþia de Emisiuni pentru Provincie) ºi avea urmãtoarele atribuþii:

redactarea de buletine de ºtiri externe pe baza informaþiilor emise de agenþiile de presã strãine,
[…] redactarea de buletine de informaþii economice pentru autoritãþi, instituþii ºi întreprinderi
de stat interesate, […] culegerea de ºtiri ºi informaþii prin reporteri cu privire la realizãri, mani-
festãri economice, politice, culturale, pe baza cãrora redacteazã un buletin de ºtiri pentru presa
internã ºi radio, […] redactarea materialelor de informare asupra realizãrilor din Uniunea Sovieticã,
þãrile de democraþie popularã, precum ºi despre miºcarea muncitoreascã ºi democraticã din
lumea întreagã, […] transmiterea cãtre ziarele din provincie, prin postul de emisiuni al Agenþiei
sau prin alte mijloace, a ºtirilor cu caracter oficial, precum ºi alte ºtiri interne ºi externe 2.

Serviciul pentru Strãinãtate cuprindea cinci secþii (Secþia de ªtiri Externe pentru
Strãinãtate, Secþia de Reportaj pentru Strãinãtate, Secþia de Corespondenþi în Strãinãtate,
Secþia de Reportaj Fotografic ºi Secþia de Documentare), iar atribuþiile sale erau:

redactarea de buletine informative în limbi strãine care erau transmise prin radio-telegrafie
strãinãtãþii, […] redactarea de reportaje pentru strãinãtate în limbi strãine din toate domeniile
de activitate din RPR, […] îndrumarea corespondenþilor din strãinãtate ºi primirea ºtirilor
transmise de aceºtia pentru presa internã, […] executarea de foto-reportaje pentru presa din
þarã ºi strãinãtate, […] pregãtirea de materiale documentare necesare serviciilor agenþiei,
presei, organelor de stat ºi gazetarilor strãini3.

În fine, Serviciul Administrativ-tehnic cuprindea ºase secþii (Secþia Administrativã,

Secþia de Cadre, Secþia Contabilitãþii, Secþia Registraturii, Arhivei ºi Informaþiilor, Secþia
Tehnicã ºi Secþia Imprimãrii ºi Expediþiei), fiecare având atribuþii specifice4.
Agenþia Românã de Presã devenea astfel singura instituþie autorizatã cu informarea
mass-mediei româneºti. Colectarea, stocarea sau prelucrarea informaþiilor din alte surse
decât cea oficialã constituia acum o gravã abatere de la directivele impuse de cãtre
conducerea partidului.

Radioul
Dintre toate canalele mediatice prin care propaganda putea acþiona, radioul era de departe
cel mai eficient. Interesul partidului pentru radio era pe deplin justificat, dacã ne gândim
cã fãrã mijloace eficiente propaganda comunistã ar fi rãmas „un noian de vorbe într-o
adunare a propriilor sãi membri”5. Ziarele centrale comuniste, Scânteia ºi România liberã,
nu dispuneau de o bunã distribuþie în teritoriu. Erau zone unde ziarele ajungeau de
douã-trei ori pe sãptãmânã, iar în altele ajungeau ºi mai rar. Nici ziarele locale controlate
de cãtre comuniºti nu puteau fi considerate mijloace eficiente în cadrul mecanismului
masiv ºi agresiv gândit de comuniºti. În redacþiile acestora lucrau, în general, oameni
nepregãtiþi din punct de vedere profesional, mulþi dintre ei nefamiliarizaþi cu „linia

1. Ibidem.
2. Ibidem.
3. Ibidem, f. 2.
4. Ibidem.
5. Victor Frunzã, op. cit., p. 213.
36 ªTEFAN BOSOMITU

partidului”. Activitatea acestor „mici propagandiºti” se încadra deseori într-un pattern

ideologic destul de general ºi de vag, aspect care putea produce declaraþii ºi puncte de
vedere contradictorii, creându-se astfel o confuzie generalã la nivelul populaþiei. În aceste
condiþii, mesajul care ajungea cãtre receptori putea fi unul difuz. Un alt impediment în
acest sens îl constituia ºi gradul de penetrabilitate al ziarelor comuniste. În condiþiile în
care ziarele nu erau citite, eficienþa propagandei ar fi fost drastic limitatã. Radioul era însã
un mijloc naþional, iar comuniºtii aveau fãrã îndoialã nevoie de el.
Numai cã Radiodifuziunea naþionalã, prin însãºi caracterul ei, nu putea deveni apanajul
unui singur partid. La undele radiofonice aveau acces deopotrivã toate partidele intrate în
legalitate la 23 august, iar pãrtinirea unuia în defavoarea celuilalt însemna încãlcarea
principiilor constituþionale, crearea unui precedent periculos pentru sistemul „fragedei”
democraþii pluraliste din România1. Partidul Comunist avea un acces limitat la microfonul
posturilor naþionale, în aceleaºi condiþii cu celelalte partide politice. Comuniºtii nu au
vizat doar accesul sãu prioritar la comunicarea prin radio, ci instituirea unui monopol
asupra acestui mijloc, prin excluderea celorlalþi.
Un prim pas în acest proces de subordonare a Radiodifuziunii l-a constituit semnarea Con-
venþiei de Armistiþiu cu Puterile Aliate. Acest fapt a avut loc la Moscova, în noaptea de 12-13
septembrie 1944. Deºi era o Convenþie de Armistiþiu pentru încetarea ostilitãþilor armate,
documentul semnat în capitala Uniunii Sovietice nu cuprindea doar probleme strict militare,
ci impunea României clauze în domeniul politicii, economiei ºi al aspectelor teritoriale.
Articolul 16 din Convenþie asigura controlul Înaltului Comandament Aliat (sovietic)
asupra mijloacelor de comunicaþie ºi a instalaþiilor de utilitate publicã din România. Înaltul
Comandament Aliat (sovietic) exercita controlul asupra tiparului, importului ºi rãspândirii
în România a publicaþiilor periodice ºi neperiodice, asupra prezentãrii de spectacole de teatru
ºi film, a funcþionãrii staþiilor TFF, a poºtei, telegrafului ºi telefonului. Anexa acestui
articol instituia controlul Comisiei Aliate de Control (sovieticã) ºi asupra „comunicaþiilor
fãrã fir”, printre acestea numãrându-se, desigur, ºi radiodifuziunea2. Controlul sovietic
asupra radiofoniei româneºti era asigurat de prezenþa ºi prerogativele maiorului Nikolai
Petrovici Krasnov, reprezentant permanent al Comandamentului Militar Aliat (sovietic) pe
lângã Societatea Românã de Radiodifuziune3.
„Asaltul” asupra Radiodifuziunii Române a fost dus pe mai multe planuri, cele mai
importante fiind lupta sindicalã ºi atacurile din presã la adresa conducerii Radiodifuziunii.
Un instrument foarte eficient prin care comuniºtii au intervenit în activitatea Radio-
difuziunii l-a reprezentat activitatea sindicalã. Încã din septembrie 1944 s-a constituit
Sindicatul Artiºtilor ºi al Tuturor Salariaþilor din Întreprinderile de Spectacole din Bucureºti,
în care erau înscriºi ºi unii salariaþi ºi colaboratori ai Societãþii Române de Radiodifuziune4.

1. Victor Frunzã, op. cit., p. 218.

2. „Tipãrirea, importul ºi rãspândirea în România a publicaþiilor periodice ºi neperiodice, prezentarea
spectacolelor de teatru ºi a filmelor, funcþionarea staþiilor de T.F.F., poºtã, telegraf ºi telefon vor
fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic); Anexã la art. 16. Guvernul Român
se obligã ca mijloacele de comunicare fãrã fir, corespondenþa telegraficã ºi poºtalã, corespondenþa
cifratã ºi prin curier, precum ºi comunicãrile telefonice cu þãrile strãine ale Ambasadelor, Lega-
þiunilor ºi Consulatelor aflãtoare în România sã fie dirijate potrivit modului stabilit de Înaltul
Comandament Aliat (sovietic)” – vezi „United States-Great Britain-Soviet Union Armistice with
Rumania”, în The American Journal of International Law, vol. 39, nr. 2, Supplement: Official
Documents (apr. 1945), pp. 91-93.
3. Filaret Acatrinei, Radiodifuziunea românã de la înfiinþare la etatizare, Editura Tritonic, Bucureºti,
2005, p. 306.
4. Ibidem, pp. 317-318.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 37

Acest sindicat îºi constituise o comisie de epurare încã înainte de apariþia reglementãrilor
legale în acest domeniu. Apropierea sindicatului de comuniºti respectiv s-a amplificat odatã
cu afilierea la Sindicatele Unite din România ºi la Confederaþia Generalã a Muncii1. Un
prim conflict între sindicate ºi conducerea Radiodifuziunii are loc la 19 ianuarie 1945.
Exprimându-ºi dezacordul faþã de „cenzurarea cuvântãrii tov. Chivu Stoica”, Sindicatul
Salariaþilor de la Radiodifuziune a declanºat o acþiune de protest, prin depunerea unei
rezoluþii semnate de compozitorul Matei Socor. Textul acestei rezoluþii incrimina ºi
urmãtorul fapt:

cei care l-au cenzurat pe Chivu Stoica au interzis ºi radiodifuzarea discursului Anei Pauker
despre personalitatea mareºalului Stalin, cu prilejul sãrbãtoririi zilei de naºtere a conducãtorului
armatelor eliberatoare2.

Un nou episod al conflictului dintre conducerea Radiodifuziunii ºi miºcarea sindicalã a

avut loc cu prilejul Congresului General al Sindicatelor Unite (26-30 ianuarie 1945).
Conducerea Radiodifuziunii a refuzat sã implice Societatea în lupta politicã ºi nu a aprobat
iniþial radiodifuzarea lucrãrilor Congresului. Reacþiile faþã de aceastã atitudine nu au
întârziat. Printre altele, în cadrul acestui Congres a fost adusã în discuþie ºi situaþia
Radiodifuziunii, care era consideratã un „gigant mijloc de propagandã ºi educaþie [care] nu
se aflã în mâna democraþiei ºi nu este controlat de cei ce au încrederea poporului”, fapt
pentru care „el nu poate da roadele cerute”. Obiectivul comuniºtilor era acela de a scoate
Radiodifuziunea de sub controlul Ministerului de Externe (portofoliu deþinut în guvernul
Nicolae Rãdescu de cãtre Constantin Viºoianu),

unde Radiodifuziunea nu are ce cãuta […] ºi sã fie trecutã la Ministerul Comunicaþiilor,

deoarece radioul este un mijloc de comunicaþie. La acest minister, Radiodifuziunea poporului
va fi controlatã de un fiu al poporului, tovarãºul Gheorghiu-Dej3.

Atacurile presei comuniste la adresa conducerii Societãþii Române de Radiodifuziune

au continuat: pe 9 februarie, Scânteia a preluat în paginile sale un atac al postului Radio
Moscova prin care sovieticii criticau pe un ton virulent refuzul Radiodifuziunii de a
retransmite lucrãrile Congresului. Tonul ameninþãtor anunþa asaltul final pe care comuniºtii
îl pregãteau pentru câºtigarea controlului asupra radioului: „de ce oare se pune la o atât
de grea încercare rãbdarea democraþiei româneºti?”4. La 27 februarie, oficiosul comunist
denunþa din nou conducerea Radiodifuziunii: „Societatea de radiodifuziune este o oficinã
importantã a reacþiuni române, care prin posturile ei împroaºcã lumea cu veninul ºtirilor
false ºi al atacurilor împotriva poporului”5.
Instaurarea guvernului Petru Groza a grãbit declanºarea epurãrilor din cadrul societãþii
româneºti. Erau vizaþi toþi cei care, într-un moment sau altul, s-au pronunþat împotriva
miºcãrii comuniste, a Uniunii Sovietice sau a prezenþei trupelor sovietice de ocupaþie în
România. Printre instituþiile vizate se afla ºi SRR, guvernul român fiind decis sã realizeze

1. Ibidem, p. 318.
2. „Salariaþii de la Radiodifuziune protesteazã împotriva cenzurii cuvântãrii tov. Chivu Stoica”,
Scânteia, anul II, nr. 113, 19 ianuarie1945.
3. „Congresul general al Sindicatelor Unite. Cuvântarea dr. Duma, în numele Comitetului de (la)
Radiodifuziune, Scânteia, anul II, nr. 123, 29 ianuarie 1945.
4. „Un avertisment Radiodifuziunii”, Scânteia, anul II, nr. 135/9 februarie 1945.
5. „Reacþionarii din conducerea Societãþii din Radiodifuziune uneltesc împotriva democraþiei”,
Scânteia, anul I, nr. 52/27 februarie 1945.
38 ªTEFAN BOSOMITU

„cu un ceas mai devreme curãþirea celui mai important instrument de propagandã naþionalã
de toatã murdãria fascist㔠1.
Procesul de epurare a „indezirabililor” din cadrul structurilor Societãþii Române de
Radiodifuziune a început în iunie 1945, când este eliminat un prim lot. Prin Decizia
Ministerului Propagandei, au fost înlãturaþi fãrã preaviz V.I. Ionescu ºi N. Rãdulescu
(definitiv), H. Blazian, Gh. Ciocan, I. Popovici, V. Mugur, Paul Bârzeanu ºi Liuba
Gavaliugov (pentru cinci ani), Gh. Banu, Pavlu Panait ºi V. Voiculescu (pentru trei ani),
Gh. Mugur ºi C. Prichici (pentru un an), V. Popovici ºi Gh. Soare (pentru o lunã)2. Alþi
22 de funcþionari vor fi înlãturaþi definitiv câteva zile mai târziu, dar dupã plata preavizului
de desfacere a contractului de muncã. La mijlocul lunii noiembrie 1945 a fost constituitã
o nouã Comisie de Epurare a Angajaþilor Radiodifuziunii. Noua comisie, formatã din
I. Bumbãcilã (preºedinte), Al. Graur ºi I. Niculescu (membri), a continuat activitatea
vechii comisii, în perioada urmãtoare fiind îndepãrtaþi M. Ciovârnache, Caius Jiga,
N. Dumitrescu (definitiv), I. Timuº, I. Tinescu (cinci ani) ºi Lucia Gordian (trei ani) 3. O
altã cale de epurare a reprezentat-o ºi punerea în practicã a Hotãrârii de Guvern privind
„folosirea raþionalã a forþei de muncã în Bucureºti” (HCM, 834/12 iulie 1947), prin care
au fost înlãturaþi alþi 110 angajaþi ai Societãþii Române de Radiodifuziune4.
Momentul preluãrii controlului asupra guvernului de cãtre comuniºti a însemnat ºi
trecerea acestui „conflict” în planul secund. Radiodifuziunea era o agenþie guvernamentalã,
iar comuniºtii controlau acum aceastã instituþie. Însuºi Matei Socor, viitorul director al
Societãþii Române de Radiodifuziune, sintetiza aceastã idee în cadrul unei ºedinþe a
serviciilor exterioare ale propagandei din 23 iunie 1945:

Cred cã se poate spune cã, de când conducerea este în mâinile noastre, Radiodifuziunea a
introdus în programul ei linia noastrã. Cred cã noi am contribuit la lupta generalã pentru
instalarea guvernului de concentrare democraticã ºi la toate campaniile pe care le-am dus.
Poate cã în unele am fãcut mai mult decât am dispus de mijloacele de propagandã [subl. n.] 5.

Paºii care trebuiau urmaþi în acel moment erau simpli ºi au fost înfãptuiþi sistematic. La
24 martie 1945, Ministerul Propagandei a fost reînfiinþat6 prin Legea nr. 2017, în fruntea
acestuia fiind numit Petre Constantinescu-Iaºi. În urma altor acþiuni sindicale, Petre
Constantinescu-Iaºi a decis suspendarea activitãþii Consiliului de Administraþie al Societãþii
Române de Radiodifuziune8. Ministrul a mai solicitat ºi modificarea Legii de Organizare ºi
funcþionare a Radiodifuziunii,

1. „La Radiodifuziune, slugile lui Hitler se menþin”, Scânteia, anul II, nr. 159/6 martie 1946, p. 2.
2. Filaret Acatrinei, op. cit., p. 326.
3. Ibidem, p. 326.
4. Ibidem.
5. „Proces-verbal al ºedinþei serviciilor exterioare ale propagandei din 23 iunie 1945” (ANIC, fond
CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 52/1945, f. 3).
6. Ministerul Propagandei Naþionale fusese desfiinþat la data de 21 septembrie 1944, prin Legea nr.
462. Pânã în momentul reînfiinþãrii acestuia, sub denumirea de Ministerul Propagandei, toate
serviciile care au þinut de acest minister au trecut la Ministerul Afacerilor Strãine, în cadrul
Direcþiei Presei ºi Informaþiilor „care va cuprinde ºi actuala direcþiune culturalã, de presã, de
propagandã ºi informaþii din Ministerul Afacerilor Strãine” (Monitorul Oficial, anul CXII, partea
I, nr. 218/21 septembrie 1944).
7. Ibidem, anul CXIII, partea I, nr. 69/24 martie 1945.
8. Filaret Acatrinei, op. cit., p. 316.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 39

pentru ca aceasta sã-ºi poatã dezvolta viitoarea activitate de propagandã a Statului Român
democrat, în cadrul Ministerului Propagandei ºi pentru ca marile interese financiare ºi politice
ale Statului la aceastã societate sã fie cât mai bine reprezentate ºi apãrate 1.

Modificãrile legii au stabilit modul în care urma sã fie format noul Consiliu de
Administraþie. Consiliul urma sã aibã 11 membri, dintre care ºapte erau numiþi prin decizii
ale Ministerului Propagandei „ca reprezentanþi ai colectivitãþii publice”, iar patru erau
aleºi de acþionari particulari. Durata mandatului pentru membri era de patru ani, dar
Ministerul Propagandei putea dizolva Consiliul „ori de câte ori va constata cã interesele
economice sau politice ale statului nu sunt asigurate” 2. În baza noilor prevederi legale,
Ministerul Propagandei l-a numit pe C.I. Parhon preºedinte al Consiliului de Administraþie
al Societãþii Române de Radiodifuziune.
„Lovitura de graþie” datã Societãþii Române de Radiodifuziune a reprezentat-o naþiona-
lizarea din 1948. La 11 iunie 1948, la numai douã zile dupã publicarea decretului de
convocare a Marii Adunãri Naþionale, noul „Parlament” a votat Legea nr. 119 pentru
naþionalizarea întreprinderilor industriale, de asigurãri, miniere ºi de transporturi. Conþi-
nutul legii nu se limita însã la naþionalizarea obiectivelor menþionate în titlu, ci viza:

toate bogãþiile solului care nu se gãsesc în proprietatea statului la data intrãrii în vigoare a
Constituþiei Republicii Populare Române, precum ºi întreprinderile industriale, societãþile de
orice fel ºi asociaþiunile particulare industriale, bancare, miniere, de transport ºi telecomu-
nicaþii, enumerate mai jos dupã criteriile indicate pentru fiecare categorie.

La poziþia 76 din aceastã listã figura ºi Societatea Românã de Radiodifuziune. Toate

obiectivele vizate au suferit modificãri în ceea ce priveºte structurile de conducere. Vechile
organe de conducere au fost dizolvate, în vederea numirii altora noi. În fruntea noii
Societãþi Române de Radiodifuziune, ministrul Artelor ºi al Informaþiilor Octav Livezeanu
l-a numit pe Matei Socor, care, în noua calitate, va exercita toate atribuþiile vechilor organe
de conducere ale SRR.

Controlul

Vizita la Moscova
Dupã preluarea puterii politice, Partidul Muncitoresc Român a trecut la construirea noii
ordini sociale, aºa-numita „democraþie popularã”. Acest proces presupunea transpunerea în
societatea româneascã a modelului stalinist al socialismului. Astfel, partidul în primul rând
avea nevoie de o restructurare. Dupã 23 august, scopul esenþial al liderilor comuniºti a fost
acela de a transforma partidul într-un instrument capabil sã preia puterea 3. În acest sens,

1. „Raportul dlui Ministru al Propagandei cãtre M.S. Regele”, Monitorul Oficial, anul CXII, partea I,
nr. 74/30 martie 1945, p. 2440.
2. Legea nr. 227 pentru abrogarea ºi modificarea unor articole din Legea pentru organizarea ºi
funcþionarea Radiodifuziunii, publicatã în Monitorul Oficial, nr. 188, 15 august 1940, cu modi-
ficãrile la zi.
3. Stelian Tãnase, op. cit., p. 51.
40 ªTEFAN BOSOMITU

cooptarea de noi membri ºi lãrgirea considerabilã a rândurilor partidului au fost unele

dintre preocupãrile principale ale comuniºtilor români. În numai patru ani, din momentul
intrãrii în legalitate ºi pânã la obþinerea totalã a puterii, Partidul Comunist a crescut din
punct de vedere numeric într-un ritm ameþitor1. O asemenea creºtere face partidul de
necontrolat, un haos de structuri paralele, de fiefuri personale, cu graniþe imprecise între
partid ºi societate2. Astfel, dupã 1948, partidul a trecut printr-o perioadã de instituþio-
nalizare, ce a presupus ºi o reorganizare în ceea ce priveºte structurile de conducere ale
partidului.
Prima modificare a structurii partidului a avut loc chiar în 1948, odatã cu lucrãrile
Congresului al VI-lea al PCR (21-23 februarie). Comitetul Central a fost reorganizat în
patru direcþii (Direcþia Organizatoricã, Direcþia de Propagandã ºi Agitaþie, Direcþia de
Cadre, Direcþia Administrativã), o secþie externã ºi patru comisii (Comisia Sindicalã,
Comisia Agricolã, Munca în Rândul Tineretului ºi Munca în Rândul Femeilor)3. În cadrul
primei repartizãri a muncii între membrii Biroului Politic desfãºuratã la 16 mai 1948,
Direcþia de Propagandã ºi Agitaþie a fost încredinþatã Anei Pauker4. Aceasta nu se va ocupa
niciodatã efectiv de activitatea de propagandã, atribuþiile în acest sens revenindu-i lui Iosif
Chiºinevschi, conducãtorul în fapt al Direcþiei, ºi lui Leonte Rãutu, adjunctul sãu 5. Aceastã
structurã a Comitetului Central se va dovedi a fi în scurt timp ineficientã, întrucât nu
corespundea modelului sovietic.
Modelul reorganizãrii trebuia sã fie cel al Partidului Comunist (bolºevic) al URSS,
Gheorghe Gheorghiu-Dej afirmând c㠄pe linia de stat folosim construcþia socialismului în
URSS, iar în construcþia de partid experienþa construcþiei PC(b) al URSS”6. Noua structurã
organizatoricã a PMR a fost aprobatã de Plenara a V-a a Comitetului Central al PMR din
23-24 ianuarie 1950. Hotãrârea fusese luatã cu un an mai devreme, în cadrul unei ºedinþe
a Secretariatului CC, din 17 ianuarie 1949, iar procesul de reorganizare a presupus ºi o
vizitã la Moscova pentru „documentare”.
La 16 mai 1949, în cadrul ºedinþei Secretariatului CC, Iosif Chiºinevschi a propus ca
o delegaþie din care fãceau parte Leonte Rãutu, Simion Bughici, Alexandru Drãghici,
Dumitru Petrescu, Raia Vidraºcu ºi un translator sã efectueze o vizitã de lucru la Moscova
care avea drept sarcinã studierea funcþionãrii aparatului de partid sovietic7. Vizita delegaþiei
româneºti la Moscova a avut loc în vara anului 1949, iar la 18 iulie 1949 ºedinþa Biroului
Politic al CC al PMR avea pe ordinea de zi „Raportul delegaþiei care a studiat la Moscova
probleme în legãturã cu organizarea aparatului central al partidului”8. Darea de seamã
colectivã a fost prezentatã de Leonte Rãutu, care a menþionat cã în cele trei sãptãmâni
petrecute la Moscova sarcina principalã a delegaþiei a fost „studierea funcþionãrii aparatului

1. Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea României. Republica Popularã Românã 1948-1950: trans-

formãri instituþionale, Editura All, Bucureºti, 2005, p. 211.
2. Stelian Tãnase, op. cit., p. 56.
3. Nicoleta Ionescu-Gurã, Nomenclatura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român,
Editura Humanitas, Bucureºti, 2005, p. 14.
4. Eugen Denize, „Structura de organizare a propagandei comuniste din România. 1948-1953”,
Studii ºi material de istorie contemporanã, serie nouã, volumul IV, 2005, p. 90.
5. Lavinia Betea, Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime în regimul comunist, Editura Polirom,
Iaºi, 2001, p. 139.
6. Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea Românie..., p. 225.
7. ANIC, fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 49/1949, f. 9.
8. Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea României..., p. 226.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 41

de partid ºi a vieþii de partid”1. Astfel, delegaþia comuniºtilor români a vizitat „toate

secþiile CC al PC(b) URSS (afarã de una), toate sectoarele principalelor douã secþii;
Comisia de Control; ªcoala Superioarã de Partid; Cabinetul de partid” 2, acordând o
atenþie sporit㠄acelor probleme care sunt deosebit de actuale pentru noi”. Pe lângã
raportul propriu-zis, delegaþia care se deplasase la Moscova a întocmit ºi o listã de
propuneri: se viza crearea unui al treilea organ de conducere, Biroul Organizatoric, pe
lângã cele deja existente, Secretariatul ºi Biroul Politic, cât ºi a unui aparat al Comitetului
Central, format din secþii pe ramuri de activitate.
ªedinþa din 18 iulie a Biroului Politic al CC a mai hotãrât ca Secretariatul sã formeze
o comisie de partid care sã analizeze materialul prezentat de Rãutu ºi, „folosind experienþa
sovieticã în condiþiile noastre”, sã întocmeascã un proiect cu propuneri pentru îmbunãtãþirea
treptatã a structurii organizatorice ºi a metodelor de muncã, þinând seama de sarcinile cele
mai importante ºi imediate ale partidului3. La 6 decembrie 1949, în cadrul Secretariatului
CC al PMR a fost adusã din nou în discuþie problema reorganizãrii partidului dupã modelul
PC(b) al URSS. Discuþiile au vizat aspecte mai mult teoretice, atât Alexandru Moghioroº,
cât ºi Ana Pauker atrãgând atenþia asupra faptului cã modelul partidului sovietic trebuie
urmat, însã nu copiat: „este greºit sã copiem, ci sã învãþãm din experienþa Uniunii
Sovietice, sã vedem ce se potriveºte la noi ºi cum trebuie fãcut la noi”4.
În cele de urmã, probabil dupã multe discuþii, propuneri ºi contrapropuneri, noua
structurã organizatoricã a Partidului Muncitoresc Român, având ca model PC(b) al URSS,
a fost discutatã ºi aprobatã de Plenara a V-a a Comitetului Central, desfãºurat în zilele de
23 ºi 24 ianuarie 1950. Deciziile principale au vizat înfiinþarea unui al treilea organ de
conducere al CC al PMR – Biroul Organizatoric –, precum ºi a secþiilor ºi nomenclaturii
propriu-zise a partidului. În lunile urmãtoare, aceste decizii au fost puse în practicã,
definitivându-se în linii generale modificarea structurii de conducere a partidului.

Secþia de Propagandã ºi Agitaþie a CC al PMR

Nou-formata Secþie de Propagandã ºi Agitaþie a CC al PMR fãcea parte din aparatul CC al
PMR. Ea se ocupa de selecþionarea ºi repartizarea cadrelor, precum ºi de controlul
executãrii hotãrârilor partidului ºi ale guvernului în domeniul propagandei de partid, al
presei ºi editurii, al agitaþiei politice ºi al muncii culturale de masã, al învãþãmântului
public, al ºtiinþei, literaturii, artei ºi în toate celelalte sectoare ale vieþii culturale5. Secþia
avea ca domeniu de activitate studierea diferitelor probleme din domeniul ei de activitate,
pe baza unui plan de muncã aprobat de Secretariatul CC sau pe baza unor însãrcinãri
speciale ale CC al PMR. De asemenea, secþia pregãtea ºi materiale informative necesare
CC, iar atunci când era nevoie, Secretariatul îi dãdea sarcina de a elabora proiecte de
hotãrâre ale CC al PMR. La însãrcinarea CC al PMR, secþia mai studia documentele
privind domeniul ei de activitate, supuse Comitetului Central al PMR de cãtre organele de
partid, organele de stat ºi conducerile organizaþiilor de masã.

1. ANIC, fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 172/1949, f. 1.

2. Ibidem.
3. Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea României..., p. 226.
4. Ibidem.
5. ANIC, Fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 117/1950, f. 22.
42 ªTEFAN BOSOMITU

Fiind o parte a aparatului CC al PMR, Secþia de Propagandã ºi Agitaþie nu avea dreptul

sã dea directive. La însãrcinarea CC al PMR, Secþia putea da indicaþii cu caracter de
directive în chestiunile propagandei ºi agitaþiei, cât ºi în alte chestiuni ce intrã în competenþa
ei. De asemenea, Secþia avea ºi sarcina selecþionãrii ºi repartizãrii cadrelor din sfera ei de
activitate.
Secþia de Propagandã ºi Agitaþie era formatã din douãsprezece sectoare (Sectorul
Propagandei de Partid, Sectorul Agitaþiei, Sectorul Învãþãmântului Public, Sectorul Presei
Centrale, Sectorul Presei din Provincie, Sectorul Muncii Culturale de Masã, Sectorul
ªtiinþã, Sectorul Literaturã ºi Artã, Sectorul Edituri, Sectorul Sport, Sectorul Radio,
Sectorul Evidenþei Cadrelor ºi al Informãrii), la care se adãugau un grup de instructori
propagandiºti, grupul de conferenþiari ai CC al PMR, un secretariat tehnic, iar în subordinea
ei se afla ºi Biblioteca Comitetului Central1.

1. Atribuþiile fiecãrui sector în parte erau urmãtoarele: a) Sectorul propagandei de partid se ocupa cu
controlul executãrii hotãrârilor partidului în domeniul „ridicãrii nivelului politic ºi teoretic al
cadrelor de partid ºi al masei de membri ai partidului”. Acest sector se ocupa de universitãþile ºi
ºcolile serale de marxism-leninism, de cabinetele de partid, de cercurile de studiere a cursului
scurt al istoriei PC(b) al URSS ºi a altor opere ale „clasicilor marxiºti-leniniºti”, de studiul
individual al membrilor de partid, de ºcolile de partid serale, de ºcolile de partid duminicale, de
cercurile de politicã curentã, de cursuri ºi seminarii de propagandiºti, de cursuri de calificare a
cadrelor pedagogice pentru ºcolile de partid de toate gradele. b) Sectorul agitaþiei politice de masã
avea drept sarcinã studierea diferitelor forme ºi metode ale agitaþiei politice de masã, organizarea
schimbului de experienþã ºi rãspândirea celor mai bune metode de agitaþie în organizaþiile de
partid, elaborarea materialelor în vederea instruirii agitatorilor, redactarea Carnetului agitatorului,
studierea problemelor agitaþiei vizuale, analizarea activitãþii organelor de partid în domeniul presei
de perete ºi al muncii de agitaþie a organizaþiilor de masã. c) Sectorul învãþãmântului public se
ocupa de controlul executãrii hotãrârilor partidului în domeniul învãþãmântului public. d) Sectorul
presei centrale, având ca domeniu de activitate al acestui sector toate ziarele ºi publicaþiile
periodice din capitalã (cu excepþia unor publicaþii de specialitate, a cãror activitate este urmãritã
de alte secþii sau sectoare), radiojurnalul, agenþiile de ºtiri, difuzarea presei, gazetele de între-
prindere, ºcolile ºi seminariile de gazetari. e) Sectorul presei de provincie. În sfera lui de activitate
intrã toate ziarele ºi publicaþiile din provincie. Sectorul colaboreazã cu sectorul presei centrale în
munca de calificare a cadrelor gazetãreºti. f) Sectorul muncii culturale de masã, care avea sarcina
sã controleze executarea hotãrârilor partidului în activitatea cãminelor culturale, a bibliotecilor, a
echipelor culturale ºi artistice ºi în diferite alte forme ale muncii culturale de masã. g) Sectorul de
ºtiinþã, care avea sarcina de a controla executarea hotãrârilor partidului în domeniul activitãþii
ºtiinþifice. Acest sector se ocupã ºi de publicaþiile ºtiinþifice. h) Sectorul de literaturã ºi artã, care
se ocupa de controlul executãrii hotãrârilor partidului în ceea ce priveºte problemele de literaturã
ºi artã. Aceastã structurã se ocupa ºi de activitatea Uniunilor Scriitorilor, Artiºtilor Plastici ºi
Compozitorilor. i) Sectorul de edituri, ce avea ca sarcinã controlul executãrii hotãrârilor partidului
în domeniul activitãþii editoriale. j) Sectorul de radio, care controla executarea hotãrârilor partidului
în domeniul radiodifuziunii ºi studia toate problemele propagandei prin radio. k) Sectorul de sport,
care controla executarea hotãrârilor partidului în domeniul activitãþii sportive, atât a celei organizate
de Comitetul pentru Culturã Fizicã ºi Sport, cât ºi cele organizate de alte organizaþii de masã ºi de
Ministerul Învãþãmântului Public. l) Sectorul evidenþei cadrelor ºi informãrii, care era format din
douã structuri: 1. grupul de evidenþã al cadrelor, care þinea evidenþa cadrelor din nomenclatura
secþiei, pãstra un dosar sumar al fiecãrui activist numit într-o funcþie din aceastã nomenclaturã ºi
studia miºcarea ºi compoziþia cadrelor din cuprinsul acestei nomenclaturi; 2. grupul de informare,
ce avea ca sarcinã sã sintetizeze materialele informative primite de secþie ºi sã studieze proce-
sele-verbale ale ºedinþelor Comitetelor Judeþene trimise cãtre CC; de asemenea, grupul de
informare edita ºi Buletinul Informativ al Secþiei (ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã
ºi Agitaþie, dosar 3/1950, ff. 36-38).
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 43

De asemenea, Secþia de Propagandã ºi Agitaþie a CC conducea direct o serie de

„organisme de partid exterioare”: ªcoala Superioarã de ªtiinþe Sociale „A.A. Jdanov”1,
Institutul de Istorie al Partidului2, Editura PRM, revista teoreticã Lupta de clasã3.
Scânteia, publicaþia Comitetului Central al PMR, era condusã direct de cãtre Secreta-
riatul CC al PMR, Secþia de Propagandã studia doar aplicarea de cãtre oficiosul Comitetului
Central a politicii partidului ºi guvernului, ocupându-se în acelaºi timp de selecþionarea ºi
repartizarea cadrelor pentru Scânteia.
Printre alte atribuþii, Secþia de Propagandã trebuia sã mai controleze executarea hotãrâ-
rilor partidului de cãtre Ministerul Învãþãmântului, Ministerul Artelor, Academia RPR,
Comitetul pentru Radioficare ºi Radiodifuziune, Comitetul pentru Cinematografie, Comi-
tetul Aºezãmintelor Culturale, Comitetul pentru Culturã Fizicã ºi Sport, Direcþia Generalã
a Industriei Poligrafice, Editurilor ºi Difuzãrii Cãrþilor ºi Presei, Direcþia Generalã a Presei
ºi Tipãriturilor, Agenþia AGERPRES, ARLUS, Uniunea Scriitorilor din RPR, Uniunea
Compozitorilor din RPR, Uniunea Artiºtilor Plastici din RPR, Societatea pentru Rãspân-
direa ªtiinþei ºi Culturii în RPR4. Secþia nu avea drept de amestec operativ în activitatea
structurilor enumerate mai sus, atribuþiile ei limitându-se la studierea ºi controlul punerii în
aplicare de cãtre aceste instituþii a hotãrârilor partidului ºi a organelor executive ale statului.
Mai mult decât atât, tot Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, în colaborare cu Secþia Orga-
nelor Conducãtoare de Partid, Sindicale ºi de Tineret, controla executarea hotãrârilor
partidului în ceea ce priveºte munca ideologicã ºi politico-culturalã de masã desfãºuratã de
cãtre sindicate, organizaþii de femei ºi tineret, organizaþiile naþionalitãþilor conlocuitoare ºi
a altor organizaþii de masã5.

1. ªcoala Superioarã de ªtiinþe Sociale „A.A. Jdanov” funcþiona în subordinea Comitetului Central
ºi avea drept scop pregãtirea cadrelor teoretice pentru instituþiile centrale ale partidului, pentru
conducerea învãþãmântului de partid ºi a activitãþii ºtiinþifice la nivel central ºi în teritoriu.
Conducãtorii ºi profesorii de la celelalte ºcoli de partid, lectorii ºi conferenþiarii catedrelor de ºtiinþe
sociale din învãþãmântul superior, redactorii revistelor ideologice, precum ºi conducãtorii secþiilor
de propagandã ai publicaþiilor centrale trebuiau sã urmeze cursurile acestei ºcoli de partid. Numãrul
anual al studenþilor era de 120, 50-60% dintre aceºtia fiind selecþionaþi din cadrul aparatului de
partid (ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 69/1954, f. 6).
2. Institutul de Studii Istorice ºi Social-Politice de pe lângã CC al PCR (ISISP) a devenit funcþional
la 26 martie 1951, sub denumirea de Institutul de Istorie a Partidului, având ca principal scop
cercetarea ºi (re)scrierea istoriei miºcãrii muncitoreºti, socialiste (social-democrate) ºi comuniste
din România ºi din lume în conformitate cu propaganda oficialã ºi linia politico-ideologicã a PMR/
PCR. Problema înfiinþãrii unui asemenea institut s-a discutat încã din anul 1950, când prin
Hotãrârea Biroului Politic al CC al PMR nr. 2 s-a decis formal organizarea Institutului de Istorie
a Partidului, dar noua instituþie ºi-a început oficial activitatea pe 8 mai 1951. Schema de organizare
a Institutului, aprobatã de Iosif Chiºinevschi, cuprindea: 1. Secþia Arhive, care avea ca scop
principal organizarea colectãrii materialelor (Arhiva Miºcãrii Revoluþionare pânã la 1917, Arhiva
Partidului Comunist Român, Fototeca, Filmoteca, Discoteca); 2. Secþia Redacþionalã, care se
ocupa de publicarea de documente, monografii, studii, articole ºi lucrãri legate de istoria partidu-
lui; 3. Secþia Muzeului Luptei Revoluþionare a Poporului din RPR; 4. Secþia Bibliotecã ºi
Documentarã, ce cuprindea biblioteca ºi un cabinet de consultaþii; 5. Serviciul Tehnic, care
cuprindea secretarii, dactilografele, fotografii, restauratorii de documente ºi curierii (ANIC, Fond
CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 135/1950, f. 1).
3. Revista Lupta de clasã era organul teoretic al CC al PMR, cu apariþie lunarã. Revista avea un
colegiu redacþional ºi un secretariat de redacþie în frunte cu un secretar responsabil (ANIC, fond
CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 3/1950, f. 51).
4. Ibidem, ff. 33-34.
5. Ibidem, f. 34.
44 ªTEFAN BOSOMITU

Dupã cum observãm, din punctul de vedere al influenþei, Secþia de Propagandã ºi

Agitaþie depãºea cu mult limitele oricãrei alte structuri a partidului. Schema arborescentã
a aparatului de propagandã avea menirea sã acopere ºi sã controleze fiecare segment al
societãþii care avea legãturã cu activitatea culturalã, ºtiinþificã, educaþionalã, editorialã ºi
chiar sportivã. Întregul sistem pãrea sã devinã o „pânzã de pãianjen” ce acoperea pe
nesimþite întreaga societate cu scopul de a o transforma radical pe calea „construirii
socialismului” ºi a construirii „omului nou”1.

„Pânza de pãianjen”
Hotãrârile Plenarei a V-a a PMR din 23-24 martie 1950 au impus o reorganizare a Parti-
dului, care nu a vizat doar structurile de conducere, ci întregul sistem „baroc” dezvoltat de
comuniºti la nivelul societãþii româneºti. Sub pretextul „creºterii combativitãþii ºi vigilenþei
revoluþionare a organizaþiilor de partid, al întãririi legãturilor cu masele ºi al mobilizãrii
întregului popor muncitor”, hotãrârile Plenarei vizau sporirea controlului partidului asupra
unui „corp” ce pãrea dezorganizat. Astfel, au fost supuse restructurãrii, dupã modelul
noului Comitet Central, Comitetele de Partid judeþene (apoi regionale), orãºeneºti ºi
raionale, organe statutare de partid.
Propaganda ocupa, ca ºi în cazul Comitetului Central, o poziþie importantã în cadrul
acestor noi structuri. Primul proiect a presupus organizarea secþiilor la nivelul comitetelor
judeþene de partid. Secþiile, în funcþie de importanþa judeþelor, erau împãrþite în trei
categorii: 1. categoria I: Arad, Bihor, Braºov, Constanþa etc.; 2. categoria a II-a: Argeº,
Alba, Ciuc, Ilfov etc.; 3. categoria a III-a: Dorohoi, Gorj, Muscel, Nãsãud etc. Secþiile
de Propagandã ºi Agitaþie din categoria I erau formate dintr-o comisie de agitaþie ºi una de
propagandã de partid, responsabili pentru presã, învãþãmânt public, documentare ºi activi-
tate culturalã. În oraºele centre universitare, în cadrul secþiilor existau ºi comisii de
învãþãmânt public2. Secþiile de Propagandã ºi Agitaþie din categoria a II-a aveau aceeaºi
compoziþie cu cele din categoria I, cu deosebirea cã responsabilul pentru învãþãmântul
public ºi documentare era un activist nescos din producþie, cu dublã responsabilitate. În
fine, secþiile din categoria a III-a aveau o comisie de agitaþie ºi responsabili pentru
propaganda de partid, pentru presã ºi culturã ºi pentru învãþãmânt public3.
Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desfiinþate cele 58 de judeþe, 424 de
plãºi ºi 6 275 de comune rurale ºi urbane, fiind înlocuite cu 28 de regiuni compuse din
177 de raioane, 148 de oraºe ºi 4 052 de comune4. Aceastã modificare administrativ-politicã
a teritoriului României a necesitat ºi reorganizarea structurilor de partid. Din nou, în funcþie
de importanþa lor, regiunile au fost împãrþite în patru categorii5: 1. regiuni de categoria A

1. Eugen Denize, Cezar Mâþã, op. cit., p. 115.

2. ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 3/1950, f. 53.
3. Ibidem, f. 53.
4. „Raionarea administrativ-economic㔠a RPR a fost decisã prin Hotãrârea CC al PMR ºi a
Consiliului de Miniºtri, susþinându-se c㠄vechea organizare a teritoriului nu mai corespunde
condiþiunilor politice, economice ºi administrative actuale, constituind o frânã în dezvoltarea
regimului de democraþie popularã pe drumul construirii socialismului” (România liberã, anul VIII,
nr. 1816, 23 iulie 1950, p. 1). În temeiul acestei Hotãrâri, Marea Adunare Naþionalã a adoptat
Legea nr. 5 din 8 septembrie 1950, pentru raionarea adminstrativ-economicã a teritoriului Repu-
blicii Populare Române, publicatã în Buletinul Oficial, anul II, nr. 77, 8 septembrie 1950.
5. Împãrþirea regiunilor în mai multe categorii a urmat algoritmul stadiului de dezvoltare în care se
afla fiecare. Dorinþa liderilor comuniºti era aceea de a atenua în viitor diferenþele dintre regiuni:
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 45

(Vâlcea, Bistriþa, Botoºani etc.); 2. regiuni de categoria B (Buzãu, Piteºti etc.); 3. regiuni
de categoria C (Constanþa, Bihor etc.); 4. regiuni de categoria D (Iaºi, Ploieºti, Stalin etc.)1.
La rândul lor, Secþiile de Propagandã ºi Agitaþie ale regionalelor de partid erau organizate
în funcþie de categoria regiunii din care fãceau parte. Secþiile regionalelor din categoria A
aveau urmãtoarea structurã: 1. Sectorul Propagandei de Partid, format din trei persoane,
dintre care una era ºeful acestuia; 2. Sectorul Agitaþiei Politice de Masã, format din trei
activiºti; 3. Sectorul Artã ºi Culturã, alcãtuit din doi activiºti; 4. Sectorul Învãþãmânt
Public ºi ªtiinþ㠖 doi activiºti; 5. Sectorul Presei ºi Editurii – doi activiºti; 6. Sectorul
Sport – un activist; 7. Evidenþa Cadrelor – un activist (o altã persoanã era încadratã în
secþie pentru activitãþile tehnice)2. Secþiile regionalelor din categoria B erau structurate
astfel: 1. Sectorul Propagandei de Partid, format din patru persoane; 2. Sectorul Agitaþiei
Politice de Masã, format din patru activiºti; 3. Sectorul Artã ºi Cultur㠖 trei activiºti;
4. Sectorul Învãþãmânt Public ºi ªtiinþ㠖 doi-trei activiºti; 5. Sectorul Presei ºi Editurii –
doi-trei activiºti; 6. Sectorul Sport – un activist; 7. Evidenþa Cadrelor – un activist (o altã
persoanã era încadratã în secþie pentru activitãþile tehnice). Secþiile de Propagandã ale
regionalelor din categoria C erau ºi mai complexe: 1. Sectorul Propagandei de Partid,
format din patru-cinci persoane; 2. Sectorul Agitaþiei Politice de Masã, format din patru
activiºti; 3. Sectorul Muncii Culturale de Mas㠖 trei activiºti; 4. Sectorul ªtiinþ㠖 unul
sau doi activiºti; 5. Sectorul Învãþãmânt Public – doi-trei activiºti; 6. Sectorul Presei ºi
Editurilor – trei-patru activiºti; 7. Sectorul Literaturã ºi Art㠖 doi activiºti; 8. Sectorul
Sport – unul sau doi activiºti; 9. Evidenþa Cadrelor – un activist. În fine, Secþiile
regionalelor din categoria D aveau acelaºi numãr de sectoare ºi activiºti cu cele din
categoria C, cu excepþia Sectorului de ªtiinþã, care, în cazul regionalelor de categoria D,
avea doi activiºti3.
În fruntea fiecãrei Secþii de Propagandã ºi Agitaþie (fie ea regionalã, raionalã sau
orãºeneascã) se afla un ºef de secþie. În schimb, Secþiile Comitetelor Regionale aveau ºi un
adjunct. În cadrul secþiilor regionale, ºeful avea în subordine sectoarele mai importante
(propagandã, agitaþie, presã, învãþãmânt public), iar adjunctul coordona activitatea celor-
lalte sectoare (activitatea culturalã de masã, ºtiinþã, literaturã, artã, sport).
În ceea ce priveºte activitatea Secþiilor de Propagandã ºi Agitaþie ale structurilor din
teritoriu ale partidului, acestea aveau douã obiective principale. În primul rând, acestea
erau însãrcinate cu selecþionarea, þinerea în evidenþã a cadrelor care intrau în nomenclaturã,
educarea lor marxist-leninistã ºi repartizarea în diferite domenii conexe activitãþii de
agitaþie ºi propagandã4. Nomenclatura Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie a Comitetului de
Partid Regional îi cuprindea pe: redactorul responsabil al ziarului de partid regional,
preºedintele ºi secretarul filialei Societãþii pentru Rãspândirea ªtiinþei ºi Culturii, directorii
instituþiilor de învãþãmânt superior, ai Institutelor de Cercetãri ªtiinþifice care nu fac parte
din nomenclatura CC al PMR, asistenþii ºi ºefii de lucrãri de la Catedrele de ªtiinþe
Sociale, directorii teatrelor ºi filarmonicilor, directorii muzeelor care nu fac parte din

„Acum avem situaþia de a împãrþi regionalele în patru categorii, dar în viitor toate regionalele
trebuie sã se dezvolte ºi au toate perspectiva [de a o face]. Sarcina [noastrã] e de a le dezvolta pe
toate” (proces-verbal al ºedinþei Biroului Organizatoric al CC al PMR din 1 septembrie 1950 –
ANIC, fond CC al PCR – Secþia Cancelarie, dosar 55/1950, f. 12).
1. ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 16/1950, ff. 37-38.
2. Ibidem.
3. Ibidem, f. 38.
4. Plenara a V-a a CC al PMR desfiinþase fosta Direcþie de Cadre, astfel cã fiecare secþie avea acum
un sector de evidenþã al cadrelor care avea sarcina sã þinã evidenþa cadrelor care fãceau parte din
nomenclatura secþiei respective (vezi Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea României, pp. 232-233).
46 ªTEFAN BOSOMITU

nomenclatura CC al PMR etc.1. Secþia alegea persoana potrivitã pentru una dintre funcþiile
respective ºi cerea apoi avizul Sectorului de verificare a cadrelor care cerceta trecutul
persoanei respective. Dupã ce sectorul de verificare dãdea un referat favorabil, propunerea
secþiei era discutatã de cãtre Comitetul de Partid (sau de Biroul Comitetului de Partid), care
lua hotãrârea. Chiar ºi în cazul mutãrii dintr-o funcþie în alta sau al schimbãrii celor care
ocupau funcþii cuprinse în nomenclatorul secþiei, trebuia cerut avizul acesteia. În afarã de
cadrele care intrau în nomenclatura ei, Secþia de Propagandã ºi Agitaþie se interesa ºi de
alte cadre importante din domeniul ei de activitate. De exemplu, funcþia de director al unei
ºcoli medii din învãþãmântul public fãcea parte din nomenclatura Comitetului de Partid
Regional, dar Secþia de Propagandã era cea care hotãra ocuparea acestei funcþii2. Mai mult
decât atât, atribuþiile Secþiei vizau pânã ºi cele mai mici aspecte ale societãþii. Chiar ºi
funcþiile de profesor la ºcolile medii, deºi nu se regãseau în cadrul unei nomenclaturi, se
aflau sub controlul Secþiei de Propagandã3.
A doua sarcinã importantã a Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie o constituia „controlul
executãrii Hotãrârilor CC al PMR, ale Guvernului, ale Comitetelor de Partid regionale,
orãºeneºti sau raionale”. Secþia nu era un organ care putea sã ia hotãrâri sau sã dea
directive. Organul de conducere era reprezentat de Comitetul de Partid ºi numai aceastã
structurã era în mãsurã sã ia hotãrâri ºi sã dea directive. Secþia de Propagandã ºi Agitaþie
controla felul în care hotãrârile ºi directivele partidului ºi ale guvernului erau înþelese,
însuºite ºi aplicate ºi informa în legãturã cu aceste aspecte Comitetul de Partid regional,
orãºenesc sau raional4.
Pentru eficientizarea activitãþii sale, Secþia trimitea periodic activiºtii pe teren5. Activi-
tatea acestor delegaþi era aceea de a informa structurile subordonate ale Secþiei de Propa-
gandã ºi Agitaþie a Comitetului Regional asupra experienþei altor organizaþii de partid în
domeniul propagandei ºi agitaþiei. Activistul mai avea însãrcinarea sã dea lãmuriri în legã-
turã cu funcþionarea Secþiei, a sectoarelor sale, a ºcolilor ºi cursurilor de partid, precum ºi
sã comunice constatãrile ºi observaþiile sale comitetelor de partid raionale sau orãºeneºti6.
La întoarcere, el raporta Secþiei ºi Comitetului de Partid constatãrile sale în urma delegaþiei.
Atribuþiile delegaþilor nu se limitau însã la structurile subordonate mai importante. În
conformitate cu vocaþia partidului, datoria lor era de a controla absolut totul. Astfel, ei nu
trebuiau sã se limiteze la analiza activitãþii Secþiei comitetului subordonat, ci sã controleze
activitatea de propagandã ºi agitaþie a organizaþiilor de bazã ºi chiar a fiecãrui membru în
parte: „numai aºa activistul va putea avea o privire realã asupra muncii [sale]”7.
O altã metodã de control o reprezenta chemarea periodicã a secretarilor Comitetelor de
Partid Orãºeneºti sau Raionale care se ocupau cu probleme de propagandã ºi agitaþie sau a
ºefilor Secþiilor de Propagandã ºi Agitaþie ale Comitetelor de Partid Orãºeneºti sau
Raionale, pentru ca aceºtia sã raporteze situaþia din teritoriu sau pentru instructaj. De
obicei, aceºtia trebuiau sã raporteze aspecte cum ar fi: funcþionarea cursurilor serale de
partid, desfãºurarea muncii de agitaþie din întreprinderi sau de la sate, deschiderea anului
ºcolar, munca politicã în rândul învãþãtorilor sau a profesorilor etc. Tot în vederea

1. ANIC, Fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 16/1950, ff. 33-34.
2. Ibidem, f. 34.
3. „Comitetul de Partid Regional are sarcina sã sprijine buna desfãºurare a învãþãmântului public, de
aceea el trebuie sã controleze mãsurile luate de organele de stat locale pentru a asigura încadrarea
ºcolilor cu cadre cinstite ºi devotate poporului muncitor.” (ibidem)
4. Ibidem, f. 35.
5. Nicoleta Ionescu-Gurã, Nomenclatura Comitetului Central..., pp. 16-17.
6. ANIC, fond CC al PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie, dosar 16/1950, f. 35.
7. Ibidem.
 PLANIFICARE, IMPLEMENTARE, CONTROL... 47

maximizãrii controlului se „cerceta” activitatea de propagandã ºi agitaþie a structurilor de

partid subordonate prin studierea proceselor-verbale ºi a rapoartelor Comitetelor de Partid,
studierea organelor de presã locale, a scrisorilor adresate Comitetului de Partid de cãtre
membrii de partid sau alte persoane.
Aparatul CC al PMR ºi, prin extensie, structurile de propagandã ºi agitaþie au fost
reorganizate ulterior, aproape permanent. Motivul acestor „restructurãri” l-a constituit
nevoia de a corespunde sarcinilor pe care le avea de îndeplinit partidul în diferite etape.
Esenþa însã a rãmas aceeaºi. Chiar dacã structurile au fost modificate, metodele de lucru,
modul de funcþionare ºi scopurile urmãrite au rãmas în linii mari aceleaºi.

Concluzii
Propaganda nu reprezintã un subiect despre care se poate vorbi exclusiv. Ea este un
fenomen care nu poate exista prin sine însuºi. Din aceastã perspectivã, istoria propagandei
comuniste ar trebui sã devinã sinonimã cu istoria comunismului. Dacã am percepe subiectul
dintr-o perspectivã limitatã ºi dacã am restrânge discuþia la eforturile de subordonare a
mass-mediei ºi a altor instituþii „agitatoare”, am pierde însãºi esenþa subiectului. Mai mult
decât atât, dacã am avea în vedere un studiu al mijloacelor ºi metodelor de propagandã,
neþinând seama de circumstanþele politice care au influenþat aceste acþiuni specifice, am
schiþa doar imaginea unui tablou neclar ºi confuz.
J.M. Domenach preciza faptul cã, în cadrul regimurilor sovietice sau a regimurilor de
inspiraþie sovieticã, este imposibil de delimitat cu precizie „câmpul” propagandei. El
sublinia ºi ideea cã propaganda „nu este decât unul dintre aspectele unei activitãþi totale
care, plecând de la instrucþia primarã ºi terminând cu producþia industrialã ºi agricolã,
însuma literatura, arta ºi chiar timpul liber”. Din aceastã perspectivã, agitpropul de
inspiraþie sovieticã nu era decât un imens mecanism ale cãrui iniþiative vizau toate domeniile
activitãþii cotidiene. Importanþa propagandei în cadrul acestor regimuri decurgea din însãºi
natura lor, din obiectivele pe care ºi le propuseserã ºi din tehnicile specifice de guvernãmânt
ale acestora.
Propaganda a jucat un rol esenþial în anii ’44-’50. Strategia Partidului Comunist viza
îndoctrinarea maselor, convingerea lor vizavi de justeþea cauzei partidului. Modul în care
partidul a reuºit acest lucru ne edificã asupra întregului proces prin care comuniºtii au
reuºit sã acceadã la putere. Înþelegând cum a funcþionat propaganda, vom înþelege însãºi
modul de funcþionare al întregului sistem.
Studiul nostru a pornit de la ideea existenþei unei scheme evolutive în care putem
încadra procesul de apariþie ºi dezvoltare a aparatului de propagandã comunistã în România.
În linii generale, ipoteza s-a dovedit valabilã. Existenþa a trei etape succesive ale acestui
proces, cel puþin din punct de vedere teoretic, pare sã fie confirmatã. Planificarea funcþiilor
în domeniul propagandei a reprezentat prima preocupare a liderilor comuniºti. Aceastã
etapã a presupus, pe de o parte, o elementarã definire a categoriilor asupra cãrora urma sã
acþioneze propaganda, fundamentându-se în acelaºi timp tipul de abordare psihologicã
pentru fiecare grup în parte. Concomitent, tot în cadrul acestei etape, au fost fãcuþi primii
paºi cãtre ceea ce avea sã însemne procesul de subordonare a acelor instrumente creatoare
de propagandã.
Etapa a doua, a implementãrii politicii de propagandã dorite, a presupus transformarea
sistemului de organisme independente într-o structurã coordonatã central care viza obþinerea
controlului asupra tuturor canalelor mediatice. Ulterior, atenþia comuniºtilor a fost îndrep-
 48 ªTEFAN BOSOMITU

tatã cãtre alte scopuri: eficientizarea propagandei ºi maximizarea controlului. În opinia

noastrã, un rol important în cadrul acestui proces i-a revenit Ministerului Propagandei
(ulterior, al Informaþiilor), o structurã guvernamentalã ce pãrea a fi mult mai eficientã ºi
mai capabilã sã îndeplineascã dezideratele urmãrite de comuniºti. Desigur, aceastã structurã
guvernamentalã nu a substituit aparatul de propagandã al partidului, care se zbãtea încã în
chinurile „prefacerii”, ci a reprezentat doar instrumentul necesar ºi capabil la acea vreme
sã îndeplineascã aceastã funcþie.
Tot legat de acest aspect, am ales sã exemplificãm pe scurt modul în care au fost
subordonaþi unii dintre cei mai importanþi „actori” ai propagandei: presa ºi radioul. Pro-
cesele, similare în esenþã, au presupus „atacuri” continue ºi concentrate ale comuniºtilor,
dublate de eforturi de infiltrare a acestor structuri. În acest sens, acþiunile comuniºtilor
români au vizat dezarticularea acelor structuri, dar ºi a punctelor de raliere dintre acestea.
Deºi schematice, prezentãrile referitoare la subordonarea presei ºi a Radiodifuziunii
sintetizeazã perfect scopul urmãrit de cãtre comuniºti, acela de a-ºi impune controlul ºi de
a continua sã supervizeze procesul în timp ºi spaþiu.
Ultimul segment al schemei propuse de noi l-a reprezentat controlul total instituit de
cãtre Partidul Comunist asupra societãþii prin intermediul Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie
a Comitetului Central, reorganizatã dupã modelul CC al PC(b)U.S. Aceast㠄reorganizare”
a reprezentat un punct terminus în ceea ce priveºte dezvoltarea aparatului de propagandã
comunistã în România. Desigur, Secþia a suferit destule modificãri ulterior, însã esenþa a
rãmas aceeaºi. Masivitatea ºi structura „tentacular㔠a Secþiei fãceau din aceasta cea mai
„influent㔠structurã de partid. Ea ajunsese sã controleze fiecare segment al societãþii care
avea legãturã cu activitatea culturalã, ºtiinþificã, educaþionalã, editorialã ºi chiar sportivã.
Modificãrile ulterioare suferite de Secþia de Propagandã ºi Agitaþie nu vor schimba în
mod esenþial scopul ºi misiunea care îi fusese atribuitã încã din 1950. O primã modificare
a survenit în 1954, când Biroul Politic al CC al PMR, prin Hotãrârea nr. 72 din 14 februarie,
a decis ca Secþia de Propagandã ºi Agitaþie sã înglobeze ºi Secþia de ªtiinþe ºi Învãþãmânt.
O nouã modificare a avut loc în ianuarie 1955, când Secþia va fi împãrþitã în douã alte secþii
distincte: Secþia de Propagandã ºi Agitaþie ºi Secþia de ªtiinþã ºi Culturã. Un an mai târziu
survine o nouã modificare, prin înfiinþarea Direcþiei de Propagandã ºi Culturã, care cuprindea
trei secþii: 1. Propagandã ºi Agitaþie; 2. ªtiinþã ºi Culturã; 3. ªcoli. În fine, o ultimã mo-
dificare are loc în 1965, când Direcþia de Propagandã ºi Culturã este desfiinþatã. Secþia de
Propagandã ºi Agitaþie a Direcþiei respective va fi restructuratã pentru ultima datã, fiind
împãrþitã în douã secþii distincte: Secþia de Propagandã ºi Secþia de Presã ºi Edituri.

View publication stats