Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AGRESIVI,,
2.etiologia şi evoluţia
CRITERII DE DIAGNOSTIC
A. Un patern de comportament negativist,ostil şi provocator care durează cel
puţin 6 luni , în timpul cărora sunt prezente patru (sau mai multe)din următoarele:
1.adesea îşi pierde cumpătul;
2.adesea se ceartă cu adulţii;
3.adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau regulilor
adulţilor;
4.agasează în mod deliberat pe alţii;
5.blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau purtarea rea;
6.este susceptibil ori uşor de agasat de către alţii;
7.este ranchiunos şi vindicativ;
Acestea de mai sus sunt criteriile tulburării opoziţionismului provocator,un
criteriu se consideră satisfăcut numai dacă comportamentul apare mai frecvent decât se
constată de regulă la indivizii de etate şi nivel de dezvoltare comparabile.
B.Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă în
funcţionarea socială;
C.Comportamentele nu survin exclusiv în cursul evoluţiei unei tulburări psihotice
sau afective;
D.Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită ,şi dacă individul
este în etate de 18 ani sau mai mult ,nu sunt satisfăcute criteriile pt. Tulburarea de
personalitate de tip antisocial.
Comportamentul opozant se referă la tulburarea de precursoare mai uşoară din
punct de vedere al intensităţii simptomelor.
Tulburarea de conduită este un patern caracteristic
,comportamental,repetitiv,care se referă la încălcarea drepturilor fundamentale ale
altora ,precum şi a regulilor şi a normelor relevante grupei de vârstă .Următoarele aspecte
sunt relevante pt. tulburarea de conduită:
comportament agresiv faţă de oameni şi animale;
distrugerea de bunuri ;
înşelăciune şi furt;
încălcări grave ale regulilor;
În funcţie de tip,de numărul ,precum şi de intensitatea manifestării
comportamentale avem diferite grade de severitate a tulburării :uşoară,moderată şi
severă.În funcţie de vârsta de debut ,pot fi deosebite două subtipuri:cu debut în
copilărie(înainte de 10 ani) şi cu debut în adolescenţă (după vârsta de 10 ani).Primul tip
se asociază cu o evoluţie stabilă şi dezvoltarea altor tulburări psihice asociate ,este mai
frecventă la băieţi.Al doilea tip este caracterizat mai mult de faptul că se limitează la
vârsta adolescenţei ,este remisiv,dar însoţit frecvent de manifestări comportamentale
antisociale sau delicvente.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de conduită conform DSM:
A.Un patern repetitiv şi consistent în care drepturile fundamentale ale altora ori
normele sau regulile sociale corespunzătoare etăţii sunt violate ,manifestată prin prezenţa
a trei sau a mai multor criterii în ultimile 12 luni,cu cel puţin în ultimile 6 luni:
Agresiunea faţă de oameni şi animale:_ adesea tiranizează ,ameninţă sau
intimidează pe alţii ; iniţiază bătăi ;face uz de o armă:a fost crud cu alţioameni;a fost crud
cu animalele; a furat cu confruntare cu victima ;a forţat pe cineva la activitate sexuală;
Distrugerea proprietăţii:s_a angajat în incendieri cu intenţia de a cauza un
prejudiciu serios; a distrus proprietatea altora (altfel decât prin incendiere).
Fraudă sau furt :a intrat prin efracţie în proprietatea cuiva; minte adesea pentru a
obţine bunuri sau favoruri sau pentru a omite anumite obligaţii(escrochează pe alţii); a
furat lucruri de valoare;
Violări serioase ale regulilor: adesea lipseşte de acasă noapte în dispreţul
interdicţiei ; a fugit de acasă;chiuleşte adesea de la şcoală.
B.Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în
funţionarea socială , şcolară sau profesională.
C.Dacă individul este în etate de 18 ani sau mai mult ,să nu satisfacă criteriile
pentru tulburarea de personalitate antisocială.
Tulburarea de comportament social trebuie delimitată de tulburarea
opoziţionismului provocator,în cazul căreia apar mai frecvent şi în mod repetat
manifestări comportamentale provocatoare ,neobediente ,duşmănoase,dar nu apare
agresivitatea fizică sau antisocială.
ICD.10diferenţiază 6 tipuri de tulburări de conduită,în funcţie de simptome ,de
mediu ,de domeniul social afectat şi de tulburările asociate:
1.Tulburare de conduită limitată la contextul familial
2.Tulburare de conduită nesocializată,se asociază cu o deteriorare durabilă a
relaţiilor copilului cu alte persoane (în special cu cei de aceeaşi vârstă)
3.Tulburare de conduită socializată ,comportamente agresive care depăşesc
comportamente delicvente de durată . 4.Tulburare opoziţională cu
provocare,comportament neascultător sau îndărătnic în absenţa manifestărilor agresive
sau delicvente severe ,manifestându-se în general din al noulea an de viaţă.
5.Alte tulburări de conduită ,în acest caz sunt îndeplinite toate criteriile pentru o
tulburare de comportament social,dar nu este posibilă subordonarea la o anumită
subgrupă.
6.Tulburare de conduită nespecifică ,apare în asociaţie cu o tulburare afectivă(de
exemplu depresie sau anxietate).
EVOLUŢIE
În anii 1980 a fost accentuată stabilitatea comportamentului agresiv prin patru
premise:
1.Dacă un comportament agresiv se manifestă frecvent în perioada preşcolară
atunci este mai probabil că acest comportament să fie observat tot mai mult la acest copil
o dată cu înaintarea în vârstă.
2.Dacă comportamentul agresiv se manifestă în mai multe contexte (de exemplu
acasă,la şcoală,la joacă) va fi mai stabil decât la copiii care se manifestă doar într-un
singur context.
3.Dacă diferite forme de comportament agresiv se manifestă de timpuriu ,se pune
problema menţinerii acestor comportamente şi creşte riscul ca acest copil să devină
delicvent.
4.Dacă copilul manifestă comportamente delicvente foarte devreme comparativ
cu categoria sa de vârstă (aprx.14 ani ),atunci este foarte probabil un comportament
delicvent de durată în următorii ani.
Aceste patru premise sunt susţinute de rezultatele studiilor longitudinale .Debutul
timpuriu al tulburării –în general aceşti copii dezvoltă în perioada preşcolară
comportamente nepotrivite în mediul familial,la început iau forma unor comportamente
de neascultare şi îndărătnicie ,o simptomatologie care indică un comportament opozant.O
dată cu şcolaritatea ,încep să se manifeste deficite tipice ale comportamentului social care
duc la probleme în relaţiile cu învăţătorii şi cu colegii.
Debutul tardiv al tulburării-aceşti copii manifestă comportament agresiv doar la
începutul adolescenţei .Ei sunt influenţaţi de cei de aceeaşi vârstă ,în timp ce mediul
familiar are un rol secundar.
MODELUL DE DEZVOLTARE-după Patterson şi Bank,1989 a tulburărilor
comportamentale
Etape:1.Tulburarea interacţiunilor intrafamiliale.
2.Reacţiile mediului social la problemele comportamentale ale copilului
3.Reacţiile copilului la situaţiile familiale şi şcolare
4.Delicvenţa este sancţionată social
Tulburarea interacţiunilor intrafamiliale-constă în tulburarea
comportamentelor de interacţiune în familie.În această fază copilul este neascultător,
necooperant,dar încă nu reacţionează agresiv.Din punct de vedere al părinţilor ,problema
se datorează metodelor educative nepotrivite . Comportamentul părinţilor întăreşte
agresivitatea copilului ,iar copiilor le este acordată tot mai puţină atenţie.Sitaţia deja
tensionate din familie poat fi accentuate de manifestările problematice ale persoanelor
implicate.
Reacţiile mediului social la problemele comportamentale ale copilului-apar
reacţiile persoanelor semnificative din viaţa copilului la comportamentele problematice
ale copilului.Copilul îşi extinde manifestările agresive de la mediul familial la grădiniţă şi
şcoală.
Reacţiile copilului la situaţiile familiale şi şcolare-ca urmare a respingerii
sociale copilul agresiv caută susţinere într-un grup de copii de aceeaşi vârstă care prezintă
aceleaşi manifestări problematice ale comportamentului,deoarece numai în astfel de
grupuri este acceptat.
Delicvenţa este sancţionată social-comportamentul problematic duce la delicte
identificate şi sancţionate social. Fiecare etapă ale acestui proces necesită intervenţii
specifice .Cu cât intervenţiile sunt aplicate mai devreme cu atât mai mult pot fi reduse sau
eliminate manifestările agresive ,respectiv cele delicvente.
Abordări importante în diagnosticul agresivităţii
Intervievarea şi observarea persoanelor de apartenenţă :
investigarea părinţilor
observarea comportamentului din timpul intervievări părinţilor
discuţii nestructurate cu profesorul(şi eventual observaţii la oră)
Intervievarea copilului:
stabilirea contactului cu copilul şi evaluare acestuia
diagnosticarea inteligenţei şi a performanţei
chestionar de evaluare pentru comportamentul agresiv în situaţii concrete
lista pentru identificarea întăririlor
Observarea copilului:
grilă de observare a comportamentului agresiv
grilă de observare a implicării copilului în intervenţia terapeutică