FIZICĂ

http://adl.anmb.ro

8. Interferenţa undelor mecanice şi

electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă.
Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu
cele reflectate în zonele de coastă şi cele
portuare. Interferenţa dintre undele de sol
şi cele reflectate pe ionosferă
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
 definească interferenţa undelor
 definească maximele şi minimele de interferenţă
 definească franjele de interferenţă
 utilizeze noţiunile definite mai sus

8.1 Interferenţa undelor elastice

Dacă două unde provenite de la două surse punctiforme diferite se întâlnesc, ele se
vor suprapune, iar oscilaţiile produse individual de fiecare se vor compune.
Fenomenul de suprapunere şi compunere a două unde într-un punct al câmpului de
unde se numeşte interferenţă. Regiunea în care are loc fenomenul de interferenţă
staţionară este numit câmp de interferenţă.
Se va presupune că într-un mediu elastic exista două surse S1 şi S2 care oscilează
armonic, dând naştere la unde. Fiecare punct al mediului va fi supus acţiunii oscilaţiei
armonice provocate de fiecare undă în parte în figura 8.1.

14 October 20146Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 1

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf

Fig. 8.1
În continuare, se va deduce ecuaţia de oscilaţie a unui punct M oarecare din
câmpul de unde. Punctul M este situat la distanţa r1 de S1 şi la r2 de S2.
Ecuaţiile celor două elongaţii sunt:
x1 = A1cos(  t +  01)
x2 = A2cos(  t +  02),
cele două oscilaţii având aceeaşi pulsaţie, dar amplitudini şi faze iniţiale diferite.
Cele două oscilaţii vor produce unde ale căror ecuaţii în punctul M vor fi:
2r1
x1M = A1cos(  t +  01  ) (8.1)

şi respectiv:

x2M = A2cos(  t +  02  2r2 ) (8.2)


Se aplică pentru punctul M principiul suprapunerii micilor mişcări care se enunţă în
felul următor: efectul suprapunerii a două mici mişcări într-un punct este dat de suma
efectelor mişcărilor individuale, adică:
xM = x1M + x2M
sau:
2r1 2r2
xM = A1cos(  t +  01  ) + A 2cos ( t   02  ) (8.3)
 
Ecuaţia de oscilaţie a punctului M va fi dată de: xM = Acos(  t +  ) unde A este
rezultanta compunerii amplitudinilor componente după formula cunoscută:
2r1 2r2
A= A12  A12  2 A1 A2 cos( 01    02  ) (8.3)
 

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 2
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf
2r1 2
A1 ( 01  )  A2 sin( 02  2 )
  arctg   (8.4)
2 1 2 2
A1 cos( 01  )  A2 cos( 02  )
 
Dacă  01 +  02 = constant, se spune despre cele două unde că sunt coerente şi
amplitudinea de oscilaţie a punctului M este constantă în timp. În acest caz, interferenţa
este staţionară. Fără a afecta generalitatea problemei, pentru a reduce numărul de
calcule, se va alege cazul particular  01=  02; atunci:

2
A = A12  A22  2 A1 A2 cos (r2  r1 ) (8.5)

unde diferenţa distanţelor de la surse la punctul considerat, r2  r1 se numeşte diferenţă de
drum.
2
Se remarcă faptul că dacă cos (r2  r1 )  1 , amplitudinea oscilaţiei punctului M va

2
avea un maxim numit maxim de interferenţă, iar pentru cos (r2  r1 )  1 un minim de

interferenţă. Condiţia de maxim este satisfăcută dacă:
2
(r2  r1 )  2k (8.6)

deci, se produc maxime de interferenţă dacă diferenţa de drum este un multiplu întreg de
lungimi de undă, un multiplu par de semilungimi de undă:

r2  r1  k  2k (8.7)
2
şi condiţia de minim:

r2  r1  (2k  1) (8.8)
2
deci, se produc minime de interferenţă, dacă diferenţa de drum este un multiplu, un
multiplu impar de semilungimi de undă.
Locul geometric al punctelor care oscilează cu aceeaşi amplitudine se numeşte
franjă de interferenţă (A = constant). O valoare constantă a amplitudinii implică o valoare
constantă a diferenţei de drum, deci ecuaţia franjei va fi (pentru λ = constant):
r2  r1  constant (8.9)
Această ecuaţie reprezintă în spaţiu un hiperboloid de rotaţie cu două pânze având
axa S1S2 drept axă de simetrie (figura 8.2).
14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 3
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf

Fig. 8.2
Dând diferite valori lui k, se obţine o familie de hiperboloizi.
În plan, hiperboloizii se vor reduce la o familie de hiperbole ca în figura 8.3:

Fig. 8.3
Fenomenul se întâlneşte în toate domeniile unde se produc fenomene ondulatorii
(inclusiv pentru unde electromagnetice).
Fenomenele de interferenţă ale valurilor în zonele închise (bazine, lacuri, mări
închise) produc valuri specifice de interferenţă care dau multe efecte neplăcute în
navigaţie.

8.2 Unde staţionare prin reflexie

Se va considera un mediu de propagare unidimensional de lungime l şi impedanţă
elastică, având un capăt în contact un suport fix şi rigid de impedanţă elastică Z2 (o
coardă, tub sonor, ghid de undă, etc). Dacă se perturbă acest mediu (se va considera o
perturbaţie armonică), pe ea se va propaga o undă care va ajunge la capătul fixat unde se
va reflecta (figura 8.4). Pe acest mediu de propagare unidimensional se vor întâlni două
unde, una progresivă dinspre sursă şi una regresivă spre sursă. Între cele două unde
apare un fenomen de interferenţă staţionară pentru că ele sunt coerente (diferenţa de fază
este constantă).

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 4
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf

Fig. 8.4
Se pot distinge două cazuri:
a) când Z 2 al suportului este mai mare decât Z1 a corzii, unda se va reflecta
inversându-şi faza cu  ;
b) când Z 2  Z1 reflexia se face fără inversare de fază.
Se va studia în continuare amplitudinea de oscilaţie a punctului M situat la distanta
x de capătul terminal A:
a) Z 2  Z1 . Se admite că nu are loc disipare de energie, deci unda reflectată are
aceeaşi amplitudine ca şi unda incidentă:
2 
A(x) = a 2  a 2  2aa cos (l  x  l  x  ) (8.10)
 2
Unda reflectată parcurge drumul SA + SM = lx şi cea reflectată
SM = l  x ; în plus, datorită reflexiei pe un mediu cu impedanţa mai mare, are loc un salt
de fază unda reflectată parcurgând un drum echivalent mai scurt cu  2 , deci:

2 
1  cos (2 x  )
A(x) = 2a  2  2a cos  (2 x   ) (8.11)
2  2
Se observă că A(x) nu depinde de timp, deci va fi staţionar, dar depinde de x prin
funcţia cos ceea ce va face ca A(x) să aibă maxime numite ventre şi minime numite
noduri.
Poziţia punctelor în care se formează ventre ( AM = 2a) este aceea în care este
satisfăcută condiţia:
 
cos (2 x  )  1 (8.12)
 2
această condiţie se îndeplineşte dacă argumentul este multiplu întreg de π.
 
( 2 x  )  n (8.13)
 2
de unde rezultă:

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 5
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf
 1
xv  (n  ) n = 0,1,… (8.14)
2 2
 3 5
deci, se vor forma două ventre la: n  0, x  ; n  1, x1  ; n  2, x 2  ; etc. distanţa
4 4 4

dintre două ventre fiind .
2
Poziţia nodurilor ( AM = 0) este aceea care satisface condiţia de anulare a
amplitudinii.
 
cos (2 x  )  0 (8.15)
 2
de unde rezultă:

xn  (n  1) (8.16)
2
Se observă că între două noduri se formează un ventru, figurile formate având
aspectul de fus (figura 8.5).

Fig. 8.5

b) Dacă Z 2  Z 1 ,nu mai are loc reflexie cu schimbare de fază deci, termenul  din
2
diferenţa de drum dispare.
Refăcând calculele de la punctul a) se constată că ventrele se vor forma în locul
nodurilor de la punctul a) însă aspectul general nu se va schimba cu nimic.
Acelaşi fenomen se produce şi la propagarea undelor bidimensionale pe membrane
sau plăci limitate sau în cazul undelor tridimensionale, în spaţii limitate. În primul caz,
nodurile se vor aranja după mai multe curbe numite curbe nodale, iar în cazul undelor
tridimensionale se vor aranja pe nişte suprafeţe unde elongaţia punctelor este nulă şi care
se numesc suprafeţe nodale.

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 6
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf
8.3 Noţiuni de teoria valurilor
Valurile constituie mişcări ondulatorii care apar la suprafaţa şi în profunzimea unui
lichid sub acţiunea diferitelor perturbaţii produse de vânt, mişcarea corpurilor cereşti (care
produc mareele), cutremurele (valuri tsunami), mişcarea diferitelor corpuri prin lichid, etc.
O tratare exhaustivă a teoriei valurilor nu este posibilă în acest curs pentru că
necesită cunoştinţe profunde de hidrodinamică şi matematici speciale.
Când o undă se deplasează în lichid, fiecare element al lichidului este scos din
poziţia de echilibru atât pe verticală, cât şi pe orizontală. În consecinţă, vor apare în masa
de lichid forţe care vor tinde să readucă elementele de lichid în poziţia de echilibru. Aceste
forţe se datorează greutăţii (presiunii hidrostatice) şi forţelor de tensiune superficială.
Mişcarea particulelor de lichid se compune dintr-o mişcare verticală şi una
orizontală (ambele oscilatorii cu amplitudini diferite) care se compun imprimând
particulelor traiectorii eliptice. La fundul apei amplitudinea mişcării verticale devine nulă,
mişcarea făcându-se pe orizontală, iar la suprafaţă cele două amplitudini sunt egale,
traiectoriile fiind circulare.

Fig. 8.6
Această construcţie arată că forma suprafeţei de undă nu este sinusoidă, crestele
fiind mai ascuţite decât văile.
Se poate deduce că viteza de fază este dată de relaţia:
g 2 2h
c2  (  )th (8.17)
2  g 
unde:
g  acceleraţia gravitaţională
  coeficient de tensiune superficială
  densitatea lichidului
  lungimea de undă
h  adâncimea apei
Pentru   h undele sunt de suprafaţă; dacă predomină doar primul termen, undele
se numesc unde marine.
14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 7
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Interferenţa undelor mecanice şi electromagnetice. Maxime şi minime de
interferenţă. Franje de interferenţă. Principiul navigaţiei hiperbolice. Unde
staţionare. Interferenţa valurilor directe cu cele reflectate în zonele de
coastă şi cele portuare. Interf
g
cm  (8.18)
2
dacă se exprimă lungimea de undă cu ajutorul perioadei de oscilaţie,   cT , atunci viteza
undelor marine este dată de relaţia următoare:
gT
cm  (8.19)
2
pentru o perioadă de T  10 s, cm  56 km / h, si   156 m

Pentru   h predomină termenul al doilea, valurile numindu-se unde capilare

(încreţituri).

2
c (8.20)

Undele de suprafaţă având viteza dependentă de λ prezintă evident fenomenul de
c
dispersie. Pentru undele marine c g  (dispersie normală), iar pentru vasele capilare
2
3
cg  c (dispersie anormală).
2

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 8
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.