FIZICĂ

http://adl.anmb.ro

14. Inversiunea de populaţie: efectul laser.

Construcţia şi funcţionarea laserilor.
Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în
cercetarea ştiinţifică, tehnologie şi
medicină
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
 definească reţeaua cristalină
 explice mişcarea electronilor în reţea
 explice modelul Kronig-Penney
 definească benzile permise şi benzile interzise
 definească nivelul Fermi şi energia Fermi
 explice clasificarea materialelor în conductori, semiconductori şi izolatori
 utilizeze noţiunile definite mai sus

14.1 Emisia şi absorbţia stimulată

Einstein a abordat pentru prima dată problema emisiei şi absorbţiei radiaţiei
electromagnetice din punctul de vedere cuantic. Se consideră un sistem cuantic, format
din atomi sau molecule care se pot afla pe nivelele de energie Em şi En (figura 14.1). Se
notează cu Anm probabilitatea ca în unitatea de timp atomul sau molecula să treacă
spontan de pe nivelul de energie En pe nivelul de energie Em.

Fig. 14.1
Dacă Nn este numărul atomilor sau moleculelor aflaţi la un moment t pe nivelul de
energie En, energia radiată de sistem în unitatea de timp prin emisie spontană este:
sp
 dWr 
   N n   Anm (14.1)
 dt 
14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 1
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină
În cazul în care sistemul cuantic se află într-un câmp de radiaţii electromagnetice cu
pulsaţia
En  Em
 (14.2)

sunt posibile două fenomene:
a) emisia stimulată. Sub acţiunea unui foton de energie  , atomul trece forţat sau
stimulat, din starea de energie En în starea de energie Em şi se emite un al doilea
foton, absolut identic cu primul (figura 14.2).

Fig. 14.2
b) absorbţia stimulată. Fotonul de energie  este absorbit şi atomul trece de pe
nivelul de energie Em pe nivelul de energie En (figura 14.3)

Fig. 14.3
Einstein a introdus coeficienţii Bnm şi Bmn, proporţionali cu probabilitatea emisiei,
respectiv a absorbţiei stimulate, în unitatea de timp. Mai departe, Einstein a considerat că
tranziţiile stimulate au probabilitatea proporţională cu densitatea volumico-spectrală a
câmpului de radiaţii ρ(ω). Aceste raţionamente empirice l-au condus pe Einstein la
concluzii deosebit de importante:
1. probabilitatea emisiei stimulate este egală cu probabilitatea absorbţiei stimulate.
Dacă N n  N m predomină emisia stimulată, iar pentru N n  N m are loc cu precădere

absorbţia stimulată.
2. dacă Anm = 0, nu este posibilă nici absorbţia şi nici emisia stimulată.

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 2
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină

14.2 Inversia de populaţie. Absorbţia negativă

În cazul în care o undă electromagnetică plană trece printr-un mediu omogen,
intensitatea dI absorbită de un strat de grosime dx este proporţională cu intensitatea I a
radiaţiei incidentă pe acest strat şi cu grosimea dx a stratului:
dI    I dx (14.3)
unde α este coeficientul liniar de absorbţie. Semnul minus indică faptul că intensitatea
scade pe măsură ce creşte distanţa x parcursă de undă.
Din ultima expresie se obţine legea absorbţiei, cunoscută şi sub numele de legea
Lambert-Beer:
I  I 0 e  x (14.4)

unde I şi I 0 reprezintă valorile intensităţii undei plane la distanţa x, respectiv x = 0.

În mod normal,   0 şi I  I 0 , adică are loc absorbţia luminii (figura 14.4). Dacă

însă se poate realiza un mediu pentru care α este negativ, ar avea loc o amplificare a
fluxului de lumină, fenomen care se mai numeşte şi absorbţie negativă.

Fig. 14.4
Modalitatea în care este posibilă realizarea unei absorbţii negative rezultă din teoria
lui Einstein. Considerăm un fascicul îngust de lumină monocromatică care trece printr-un
mediu în care atomii se află în stările cuantice de energii Em şi En. Deoarece, în domeniul
optic (pentru   6  10 14 Hz ) se obţine Anm  1,66  10  15 Bnm , putem neglija efectul tranziţiilor

spontane. Trecerea fasciculului prin stratul de grosime dx şi secţiunea de arie unitate este
însoţită de variaţia intensităţii luminii:
dI  Bnm () N n   dx  Bmn () N n   dx (14.5)
14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 3
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină
Deoarece viteza de propagare a luminii este c, avem:
I
I  () c ; ()  (14.6)
c
Astfel se obţine:
 2 c 2 Anm
dI   N m  En  I dx (14.7)
2
sau
 2 c 2 Anm
()  N m  N n  (14.8)
2
Aşadar, se poate obţine absorbţie negativă, adică:
()  0 , dacă N m  N n (14.9)

Cu alte cuvinte, absorbţia negativă este posibilă numai dacă numărul atomilor aflaţi
în starea excitată de energie En este mai mare decât numărul atomilor aflaţi în starea
fundamentală Em. Aceasta presupune realizarea unei inversări a repartiţiei particulelor pe
stările energetice.
Nm E  Em En  Em
 exp n ; T (14.10)
Nn kT N 
k ln  m 
 Nn 
Dacă pentru E n  E m , atunci avem N m  N n şi temperatura absolută este negativă.

Din acest motiv se spune că sistemele capabile să producă amplificarea radiaţiei se află la
temperatură absolut negativă. Această afirmaţie trebuie înţeleasă din punctul de vedere
statistic şi nu în sensul obişnuit al cuvântului. Temperatura absolut negativă nu este mai
mică decât 0K, ci este mai mare decât T = + ∞. Aceasta este consecinţa faptului că
energia sistemelor aflate la o temperatură absolut negativă este mai mare decât dacă
sistemele respective s-ar afla la temperatura T = ∞.
Ansamblul de particule care comportă o inversie de populaţie poate amplifica
radiaţia incidentă şi poartă numele de mediu activ. Este clar că mediul activ nu se poate
afla în stare de echilibru termodinamic.

14.3 Laserul. Construcţie şi funcţionare

Cu toate că ideile au fost cunoscute încă din anul 1917, primele dispozitive de
amplificare şi generare a radiaţiei electromagnetice au fost realizate abia în anul 1954 de
către fizicianul american Charles Hard Townes şi, independent, de către fizicienii ruşi

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 4
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină
Nicolai Ghenadevici Basov şi Aleksandr Mihailovici Prohorov. Acestea au fost dispozitive
de amplificare şi generare a microparticulelor, de tip MASER (Microwave Amplification bz
Stimulated Emission of Radiation).
Primul mediu activ a fost realizat cu un fascicul de molecule de amoniac. În maserul
cu amoniac, inversia de populaţie s-a obţinut prin separarea spaţială a moleculelor aflate
pe nivelul energetic superior de moleculele aflate pe un nivel energetic inferior. Această
separare s-a făcut prin trecerea fasciculului molecular iniţial printr-un câmp electric
neomogen. Astfel, în cavitatea rezonantă au ajuns numai moleculele aflate pe nivelul
energetic superior. Dacă în formula (14.10) se introduce N m  0 şi N n  0 se obţine

T   0 K . Radiaţia emisă prin tranziţia între stările cuantice ale moleculelor de amoniac
are frecvenţa   2370 MHz , respectiv lungimea de undă   1,25 cm .
În anul 1964, fizicienii Townes, Basov şi Prohorov au fost distinşi cu premiul Nobel
pentru „cercetări asupra amplificării undelor electromagnetice coerente emise de atomi
sau molecule şi inventarea maserului şi laserului“.
Primul laser (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) a fost realizat
de către fizicianul Theodore Harold Maiman în anul 1960. Maiman a obţinut în rubin
tranziţii laser în roşu şi infraroşu apropiat. Începând cu anul 1960, laserii au cunoscut o
dezvoltare rar întâlnită în ştiinţă şi tehnică. Astfel, în anul 1961 s-a realizat primul laser cu
mediu activ gazos (amestec de heliu şi neon), apoi în anul 1962 s-a descoperit efectul
laser în regiunea de joncţiune a semiconductorilor şi laserii care utilizează medii active
lichide.
Schema de principiu a unui laser include mediul activ, instalaţia de pompaj şi
oglinzile O1 şi O2 ale rezonatorului optic (figura 14.5)

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 5
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină
Fig. 14.5
Primul laser, construit de Maiman, a constat într-un cilindru de rubin cu diametrul
d  1 cm şi lungimea l  5 cm . Capetele cilindrului de rubin au fost foarte atent şlefuite
încât să devină perfect paralele. Unul din capetele barei de rubin a fost astfel argintat încât
coeficientul de reflexie să fie R1  1 , iar pentru celălalt capăt coeficientul de reflexie a fost
R2  0,96 .
Rubinul este un oxid de aluminiu cristalizat cubic, iar în unele noduri ale reţelei
aluminiul este înlocuit cu atomi de crom, triplu ionizaţi Cr3+. Concentraţia ionilor de crom în
Al2O3 este între 0,03 şi 0,5 %. De această concentraţie depinde culoarea rubinului, de la
0
roz-deschis la roşu-închis. Prin absorbţia luminii cu lungimea de undă   5600A , ionii de
Cr3+ trec din starea fundamentală 1 în banda energetică 3. Acesta este un pompaj optic
care se realizează cu ajutorul unui tub de descărcare electrică în neon, sau amestec de
neon şi kripton. Tranziţia inversă, în stare fundamentală, are loc în două etape.
În prima etapă, ionii de Cr3+ aflaţi în starea excitată 3 cedează o parte din energia
lor reţelei cristaline şi trec pe nivelul metastabil 2, care are un timp de viaţă relativ mare
  10  3 s . Din această stare metastabilă ionii de Cr3+ trec în starea fundamentală prin
0
emisia unui foton cu lungimea de undă   6943A .
Fotonii care apar în urma tranziţiilor spontane 2 – 1 sunt emişi în toate direcţiile.
Unii dintre aceşti fotoni, care sunt emişi exact paralel cu axa barei de rubin sunt multiplu
reflectaţi de oglinzile O1 şi O2, stimulând apariţia altor fotoni identici. Acest proces de
creştere, în cascadă, a numărului de fotoni, ca urmare a tranziţiilor stimulate 2 – 1,
continuă până când intensitatea radiaţiei ajunge la o valoare determinată de pierderile în
rezonator.
Pentru obţinerea unui generator cuantic în domeniul optic, adică a laserului, trebuie
să fie satisfăcute o serie de condiţii privind inversia de populaţie. De exemplu, diferenţa
dintre numărul de atomi N2 aflaţi în starea excitată 2 şi numărul de atomi N1 aflaţi în starea
fundamentală trebuie să depăşească o anumită valoare, numită valoare de prag.
În cazul laserilor cu gaz, inversia de populaţie se realizează prin ciocnirile
neeleastice dintre electroni şi atomi, sau prin ciocnirea atom-atom cu transfer rezonant de
excitaţie.
Proprietăţile fundamentale ale radiaţiei laser sunt:

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 6
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină
1. Monocromaticitatea radiaţiei laser. Linia spectrală emisă spontan în cavitatea
rezonantă are o lărgime datorată efectului Doppler,  s  10 9 Hz . În cavitatea

rezonantă se pot menţine un număr restrâns de moduri longitudinale, iar în timpul

amplificării energia undei luminoase este constantă, în special pe modurile centrale.
Aceasta înseamnă că vor fi selectate numai câteva moduri pe care va oscila
rezonatorul optic, eventual numai modul din centrul liniei Doppler. De exemplu,
pentru un laser cu He-He, de lungime l  1 m şi putere P  1 mW , se obţine

 L  10  2 Hz , adică de 1011 ori mai mică decât lărgimea Doppler  s . Aşadar,

monocromaticitatea ridicată a radiaţiei laser este rezultatul faptului că în cavitatea

rezonantă nu se amplifică radiaţiile cuprinse pe întreg conturul Doppler al liniei
emise spontan, ci numai unul sau câteva moduri din apropierea centrului liniei
Doppler.
2. Coerenţa radiaţiei laser. Pentru laseri, durata de coerenţă este de ordinul a
10  6  10  3 s , ceea ce asigură o lungime de coerenţă de ordinul sutelor de km.
Această calitate a radiaţiei laser a fost pusă în evidenţă prin observarea
experimentală a franjelor de interferenţă de drum de ordinul 10 2  10 4 m . Datorită
faptului că secţiunea transversală a fasciculului laser este constituită dintr-un plan
de undă unic, coerenţa spaţială a acestuia este totală.
3. Directivitatea radiaţiei laser. Divergenţa fasciculelor laser este extrem de redusă.
Astfel, unghiul de divergenţă este de 1 – 2 ’ pentru laserii cu gaz, respectiv de 7 – 8‘
pentru laserul cu rubin. Un fascicul laser luminează pe Lună un cerc cu diametrul
de  10 3 m , în timp ce pentru un reflector obişnuit pata luminoasă ar avea un

diametru de  3  10 7 m . Cu ajutorul fasciculelor laser s-a măsurat distanţa Pământ-

Lună cu o eroare absolută de  40 cm .
4. Intensitatea radiaţiei laser. Pentru un laser cu gaz, care funcţionează în mod
continuu, se obţine o putere luminoasă de ordinul unui watt. Dacă se ţine seama de
domeniul spectral şi de faptul că fasciculul laser este practic paralel, aceasta este o
putere relativ mare. Puterea radiaţiei unui laser cu aria suprafeţei transversale de
0,2 cm 2 , emisă într-un interval de timp de 10  3 s , în interiorul unui unghi solid de

10  2 steradiani şi pe un interval spectral   0,007 nm , este de 1kW. În aceste

condiţii, puterea radiaţiei solare este de numai 2  10  7 W .

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 7
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 FIZICĂ
Inversiunea de populaţie: efectul laser. Construcţia şi funcţionarea
laserilor. Proprietăţi ale razei laser şi aplicaţii în cercetarea ştiinţifică,
tehnologie şi medicină

14 October 2014 Lector univ.dr. Silvestru GROZEANU; Asistent univ.drd. Tiberiu PAZARA 8
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.