Proceduri şi standarde în modelarea şi

simularea capabilităţilor militare

Lt. c-dor conf. univ. dr. ing. Ghiţă BÂRSAN

Atingerea standardelor de interoperabilitate cu structurile milita-

re NATO reprezintă end-state-ul modelării şi simulării (M&S).
Îndeplinirea acestui obiectiv presupune eficientizarea metodelor
şi tehnicilor de pregătire, în cadrul cărora instruirea prin simulare
ocupă locul central.
Opţiunea de integrare în structurile euroatlantice impune îndepli-
nirea unor criterii pentru realizarea interoperabilităţii în plan organi-
zaţional, procedural şi tehnic.
Abordarea instituţionalizată a domeniului modelării şi simulării
(M&S) în ţările membre NATO a condus la realizarea şi întrebuin-
ţarea unor simulări şi simulatoare capabile să acopere necesităţile de
analiză şi instruire la toate eşaloanele.
Obiectivul general al structurilor din Ministerul Apărării
Naţionale, Statul Major General şi Statele Majore ale categoriilor de
forţe ale armatei este realizarea unui mediu unic, integrat, unitar şi
valid din punct de vedere operaţional care să sprijine desfăşurarea
tuturor activităţilor militare [1].
Una din condiţiile de bază ale existenţei acestui mediu integrat o
reprezintă standardizarea modelelor, simulărilor, procedurilor,
algoritmilor, tehnicilor şi a tuturor celorlalte aspecte ale M&S.
În figura 1 sunt prezentate etapele necesare de parcurs în
elaborarea modelului.
Pentru a asigura o maximă utilitate, flexibilitate şi eficienţă,
acest mediu va fi constituit din componente accesibile, refolosibile,
care vor interopera prin intermediul unei arhitecturi de sistem
deschis.
Baza tehnologică pentru îndeplinirea obiectivului general este
Conceptul de Simulare Interactivă Distribuită, care poate fi definit
ca:
 a) program de interconectare electronică a organizaţiilor care
operează în patru domenii: analiză, suport decizional,
cercetare-dezvoltare şi achiziţii, instruire;
b) mediul sintetic în interiorul căruia oamenii pot interacţiona
prin intermediul simulărilor, din locaţii diferite conectate în
reţea şi folosind arhitecturi, modele, protocoale, standarde şi
baze de date compatibile.

Figura 1 Elaborarea modelului

Standardul utilizat pentru colectarea şi valorificarea lecţiilor

învăţate la exerciţiile prin simulare (SIMEX) este cunoscut sub
denumirea de: „Battle Field Operating Systems“ [2]. În acesta sunt
cuprinse elemente ale sistemului de pregătire şi ducere a acţiunilor
de luptă ca: informaţii generale, manevră de forţă şi mijloace, sprijin
de foc, apărare antiaeriană, mobilitate/contramobilitate/ supravie-
ţuire, suport logistic, comandă şi control.
Model, simulare, domenii de aplicabilitate
Modelul este o reprezentare fizică, matematică sau logică a unui
sistem, entitate, fenomen sau proces.
Simularea este evoluţia în timp a unui model.
NATO clasifică simulările în trei categorii:
a) simulare reală: o simulare în care oameni reali operează
sisteme reale;
b) simulare virtuală: o simulare în care oameni reali operează
sisteme simulate. Simulările virtuale joacă un rol central prin
exersarea deprinderilor motrice şi de control, deprinderilor
decizionale sau deprinderilor de comunicare;
c) simulare constructivă: simulări în care oameni simulaţi
operează sisteme simulate. Oamenii reali furnizează intrările
pentru aceste simulări, dar nu sunt implicate în stabilirea
ieşirilor procesului de simulare.
Domeniile de aplicabilitate ale M&S [3] la nivelurile: strategic,
operaţional, tactic şi individual-simultan sunt arătate în matricea de
mai jos (tab. 1):

Tab. 1 Domeniile de aplicabilitate ale modelării şi simulării

Factor de
25:1 10:1 Leadership
salvare
EXERCIŢIU
ACHIZIŢII PLANIFICARE
EDUCAŢIE
DEZVOLTARE ANALIZĂ
ANTRENAMENT

STRATEGIC Simulări de Operaţii combinate

achiziţii şi întrunite
OPERAŢIONAL Studii de cercetări Simulări tactice
Suport în luarea
operaţionale
deciziilor
TACTIC
Simulatoare
Dezvoltări ale
cercetării Echipamente pentru
INDIVIDUAL operaţionale simulatoare
Instruirea prin simulare – parte integrantă a pregătirii
comandamentelor şi instrucţiei trupelor
Rolul principal al instrumentelor de M&S în procesul de
instruire este de a reproduce condiţiile câmpului de luptă cât mai
realist posibil şi cu costuri reduse, comparative cu procedeele
clasice de instruire. În fig. 2 este prezentat ciclul de antrenare prin
simulare.

CICLUL DE ANTRENARE PRIN MODELARE ŞI SIMULARE

Statele Orientare
Rapoarte majore Emitere ordine
preliminare
Grup de antrenament
Structuri de planificare
Structuri de decizie Elaborare curs
Feedback operaţii
Selectare curs optim
Celulele de răspuns Precizarea deciziei
(subunităţi)

Răspuns Exerciţii de control Ordine şi

dispoziţii
Grup tehnic
de control

Alte structuri
SIMULARE

Fig. 2 Ciclul de antrenare prin simulare

În conformitate cu tipurile de simulări existente pe plan mondial

şi din nevoia utilizării de instrumente de analiză şi suport decizional
s-au iniţiat patru programe majore [1]:
a) Programul „Jocuri de război“ cu obiectivul general de a dez-
volta modele şi simulări constructive în sprijinul restructurării
activităţii de stat major din cadrul pregătirii de comandament,
al prevederilor de planificare a apărării, de achiziţii-dezvoltare
 şi învăţământ-educaţie, în cadrul programului de modernizare
a organizaţiei militare în perspectiva anului 2010.
Componente de program:
1. Programul „Sistem de instruire prin simulare a statelor majore
din Forţele Terestre“;
2. Programul „Sistem de instruire prin simulare a statelor majore
din Aviaţie şi Apărare Antiaeriană“;
3. Programul „Sistem de instruire prin simulare a statelor majore
din Marina Militară“;
4. Programul „Sistem de simulare la nivel strategic“;
5. Programul „Sistem de simulare pentru învăţământul superior
militar“;
6. Programul „Modele şi jocuri politico-militare“ pentru planifi-
carea integrală a apărării, alocare structuri şi resurse, achiziţii-
dezvoltare.
b) Programul „Tehnologii virtuale“ cu obiectivul general de a
dezvolta simulatoare şi simulări virtuale, în sprijinul
proceselor de formare şi instruire a deprinderilor individuale şi
colective.
Componente de program:
1. Programul „Simulatoare pentru formarea şi menţinerea deprin-
derilor individuale“;
2. Programul „Simulări virtuale pentru formarea şi menţinerea
coeziunii de luptă a echipajelor, echipelor de luptă, subunită-
ţilor şi unităţilor“.
c) Programul „Simulare reală“ cu obiectivul general de creştere a
realismului aplicaţiilor de comandament cu trupe în teren în
scopul colectării de date pentru dezvoltarea, verificarea, vali-
darea şi acreditarea modelelor.
Componente de program:
1. Programul „Sisteme de antrenament prin simularea efectelor
tragerilor directe şi indirecte“;
2. Programul „Sistem de colectare, prelucrare şi transmitere a
datelor rezultate din simulări“.
d) Programul „Sisteme de suport“ cu componentele de program:
1. Programul „Sisteme de analiză statistică şi prognoză destinat
colectării şi validării datelor în vederea interpretării lor şi
 efectuării de prognoze necesare pentru exercitarea actului de
conducere“;
2. Programul „Sistem de instrumente software pentru analiză şi
sprijin decizional“.
Pentru asigurarea rolului şi locului în cadrul pregătirii şi
instrucţiei, instruirea prin simulare în Forţele Terestre va fi
restructurată pe trei niveluri [4]:
a) nivelul 1: instruire individuală şi colectivă, care se bazează pe
simulatoare şi simulări virtuale;
b) nivelul 2: instruire tactică prin simularea trupelor, care se
bazează pe sisteme de simulare reală a luptei, specifice
subunităţilor şi unităţilor de infanterie, tancuri, vânători de
munte, cercetare şi paraşutişti;
c) nivelul 3: instruirea tactică prin simulare a comenzilor şi
statelor majore, care se bazează pe sisteme de simulare
constructive a luptei până la nivelul brigadă mecanizată
(infanterie, artilerie terestră şi antiaeriană, tancuri, vânători de
munte, paraşutişti).

Tendinţe şi perspective ale modelării şi simulării

La nivelul Alianţei Nord-Atlantice, problemele conceptuale sunt
delimitate coerent. În prezent există preocuparea pentru standardi-
zarea conceptelor şi modelelor de simulare, incluzând protocoale,
tehnici şi procese. Standardizarea reprezintă o platformă către
dezvoltarea creativităţii de modelare şi simulare. În acest moment
sunt operaţionale următoarele concepte:
a) Conceptul BVC – Battlefield Visualization Concept, prezentat
în Joint Intelligence Operations, FM-100-S şi FM 17-96. BVC
este un proces în care comandantul îşi formează o imagine
clară despre situaţia reală, individualizează end-state-ul şi
reprezintă în mod secvenţial acţiunile pentru conducerea
trupelor proprii de la situaţia iniţială până la end-state.
b) Conceptul AB – Airland Battle, prezentat în Field Manual FM
100-5 şi ATP 35(B) realizează utilizarea coordonată a tuturor
forţelor disponibile, convenţionale, nucleare şi chimice, pe
toată adâncimea dispozitivului forţelor inamice, cu utilizarea
forţelor terestre, aeriene sau rachetelor cu muniţie
 convenţională pentru realizarea victoriei prin acţiuni
preponderent agresive.
c) Conceptul Army-21, detaliat în FM 22-100, este o dezvoltare a
conceptului AB, punând accent pe noi factori de influenţă a
câmpului de luptă, în special pe factorul uman. Tot în acest
concept sunt abordate aspectele legate de terorism, conflicte
de mică intensitate, integrarea trupelor aeropurtate în operaţii,
implicaţii ale militarizării.
d) Conceptul AB-FH, Airland Battle – Future (Heavy) 2004,
detaliat în FM 71-2 şi FM 71-3, se defineşte ca un element
subordonat concepţiei anterioare, abordând impactul şi influ-
enţa pe care o are tehnica asupra conflictelor de intensitate
medie şi mare.
e) Conceptul Force 21 în care operaţiile armate decisive vor fi
multidimensionale, simultane, neliniare, distribuite pe spaţii
largi, precise şi integrate. Spaţiul de luptă cuprinde elemente şi
dimensiuni noi, cu o puternică influenţă asupra desfăşurării
acţiunilor.
În procesul modelării şi al simulării, o importanţă deosebită a
fost acordată dezvoltării programelor soft. CAX – Computer
Assisted Exercise – care permite folosirea simulării în antrenarea
sau educarea participanţilor la exerciţii, pornind de la nivelul indi-
vid, subunitate sau unitate. În cadrul CAX nivelul de comandă poate
fi ales: tactic, operaţional sau strategic. De asemenea, scenariul
poate fi unul de nonconflict, managementul crizelor sau conflict de
joasă, medie sau înaltă intensitate. Situaţia geografică, ameninţările
locale şi globale sunt concepte de operare în cadrul CAX.
În structurile NATO este implementat programul de modelare şi
simulare JTLS – Joint Theatre Level Simulation. Managementul
acestui program este asigurat de către United States Forces
Command, Joint Warfighting Center, Suffolk. El constă din şase
programe majore şi numeroase subprograme care împreună pot
pregăti un scenariu, dezvolta o aplicaţie şi analiza rezultatele. JTLS
operează în SUA, Japonia, Coreea, Turcia, Tailanda, Australia,
Marea Britanie, Franţa, Grecia şi Emiratele Arabe Unite.
Un alt program, JSAF, reprezintă teatrul de operaţii cu o înaltă
fidelitate. El are implementat sistemul AARS – After Action
Review System – care oferă informaţii despre capabilităţile militare
implicate, prin metodele MOE/MOP – Meassure of Effectiveness/
Measure of Performance. De asemenea, acest program are
implementat elemente specifice de tipul C4ISR.
În prezent, NATO Modeling and Simulation Group (NMSG) se
ocupă cu implementarea standardelor într-o bază de date cu acces
deschis.
În ţara noastră, la Centrul de Instruire prin Simulare Bucureşti,
se foloseşte sistemul JCATS, implementat de către firma CUBIC,
care materializează identificarea elementelor procesului de luare a
deciziilor în conformitate cu FM-101-5, utilizat în procesul de
instruire la nivel brigadă/batalion.
În cadrul Academiei Forţelor Terestre Sibiu sunt preocupări
pentru realizarea unor aplicaţii informatice, dar acestea nu sunt
integrate, se utilizează independent, în scop de instruire şi educare.
Pentru instituţia noastră, implementarea tehnicilor si metodelor
modelării şi simulării în educarea, instruirea şi antrenarea eficientă a
viitorilor lideri reprezintă o provocare.

Note bibliografice

[1] Strategia de dezvoltare a domeniului modelare-simulare în Armata

României, Direcţia pentru Doctrină şi Instrucţie din Statul Major
General, Bucureşti, 2003.
[2] The NATO Training Group (NTG) Handbook, NATO Headquarters,
Brussels, March 1997.
[3] NATO Modeling and Simulation (M&S) Orientation Course, ADL
Course, Centrul Marshall PfP Consortium.
[4] Concepţia Statului Major al Forţelor Terestre privind instruirea prin
simulare în perioada 2003-2007, Serviciul Doctrină şi Instrucţie,
Bucureşti, 2003.
www.usapa.army.mil
www.almc.army.mil
www.htg@hq.nato.int
www.pfpconsortium.org