Verbe predicative/copulative

1. a fi: Nu este nimeni acasă. PV / Sunt mândru de tine. PN

2. a deveni: Voi deveni medic. PN
3. a părea: Se pare că am fost admis. PV / Colegul meu pare supărat. PN
4. a se numi: Am numit un elev. PV / Oraşul se numeşte Bucureşti. PN
5. a ajunge: Am ajuns acasă PV / Am ajuns înţelept. PN
6. a se face: Acum se face totul. PV / Vreau să mă fac medic. PN
7. a ieşi: Nu ies din casă. PV / De data asta a ieşit învingător. PN
8. a însemna: Mi-am însemnat tema. PV / Copiii înseamnă totul pentru părinţi. PN
9. a rămâne: Vom rămâne acasă. PV / Rămâne corijent mereu PN
10. a arăta: Arată pe hartă. PV / Ea arată bine. PN
11. a se naşte: S-a născut la ţară. PV / S-a născut inteligent. PN
12. a se afla: Se află totul. PV / Se află închis. PN
13. a se găsi: Găsesc de toate. PV / Îl găsesc interesant. PN

Sensurile verbului a fi predicativ

 a se afla: Prietenul meu este în concediu.
 a exista: În colţ este o casă de schimb valutar.
 a avea loc: Spectacolul este în aer liber.
 a locui: Este de loc din Constanţa.
 a se împlini: Mâine va fi un an de la căsătoria lor.
 a dura: Orice oră de curs este de 50 de minute.
 a merge, a călători: Anul trecut am fost la Paris.
 a costa: Cât este un kilogram de struguri?
 a umbla: Pe unde aţi fost de dimineaţă şi până acum?
 a se petrece: Ce ţi-am povestit era pe la 1840.
 a ţine: Cât va fi lumea şi pământul, vor exista şi oameni nefericiţi.
 a ajunge (a fi suficient): Să-ţi fie hram pentru două-trei zile!
 a prii: Să-ţi fie de bine!