Sunteți pe pagina 1din 2

Marele Sfinx din Gizeh

Bonca Andra Teodora


clasa a V a A

Pe Sfinx nu există nicio inscripție care să reprezinte anul construirii. Unii


egiptologi cred că a fost construit de către faraonul Khafra, având înfățișarea
acestuia, dar unii egiptologi consideră că probabil a fost construit încă din era
glaciară, probabil de către o altă civilizație mai veche și mai evoluată decât cea
din urmă. Multe inscripții arată imagini cu niște mașinării zburătoare, care
construiau piramidele și Sfinxul[necesită citare]. Ultimele teorii spun că Sfinxul a
fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către Khaf-Ra (Khafra,
Chefren, Kefren), în anul 2500 î.Hr., după construcția piramidei acestuia.
Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc sfingo care înseamnă „a
strangula” și grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă
care avea capul unei fete, corpul unui leu și aripi de pasăre care își strangula
victimele. Sfincșii au fie cap de berbec și corp de leu, cap de uliu și corp de leu
sau capul unui rege sau zeu și corp de leu. „Marele Sfinx” de pe platoul de
la Gizeh este o creatură care are capul unui rege (al lui Khaf-Ra, se crede) sau
zeu și corp de leu. Ultima dintre teoriile referitoare la construirea Sfinx-ului este
că acesta a fost construit de către regele Khaf-Ra (2558 - 2532 î,Hr.), regele
celei de a IV-a dinastii. Khaf-Ra a fost unul dintre fiii lui Khufu (Cheops). Sfinxul
se aliniază cu piramida lui Khaf-Ra la capătul drumului pietruit și se crede că ar
fi fost construit pentru a păzi piramida faraonului. A fost de multe ori îngropat de
nisipuri și se spune că, în jurul anului 1400 ÎC regele Thutmose III, pe vremea
când era încă prinț, a mers la vânătoare și obosit, a adormit la umbra Sfinxului.
Dormind, a visat că Sfinxul i-a vorbit și i-a cerut să-l dezgroape de sub nisipuri,
ceea ce regele Thutmose a făcut și a și restaurat această construcție.
Un geolog, dr.Robert Schoch, a analizat formele de eroziune ale Sfinxului
și a ajuns la concluzia că ele „sunt opera apei, a apei de ploaie”[necesită citare].
În baza posibilității climatologilor de a calcula exact perioadele ploioase din
trecut s-a ajuns la noi concluzii privind datarea Sfinxului. Se pare că roca ce
alcătuiește celebra construcție a fost expusă eroziunii între 7000-5000 î.Hr.,
perioadă ce corespunde unor perioade ploioase din istoria Egiptului, ceea ce
face Sfinxul mult mai bătrân decât afirmă majoritatea egiptologilor. (Lynn Picknet
& Clive Prince, Conspirația Stargate p. 58)
Sfinxul are corpul unui leu și capul unui rege sau zeu. Capul are 6 m
înălțime și 4 m lățime, iar numai ochii au 2 m înălțime. Nasul și barba lipsesc,
doar barba fiind expusă la Muzeul Britanic. O istorie arabă din secolul al XV-lea
(al cărei autor este egipteanul Taqi Al-Maqrizi) ne raportează că nasul a fost
distrus de către un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr, supărat fiind
pe faptul că egiptenii vremii, deși nu mai erau de mult pagâni, îl venerau și îi
aduceau totuși ofrande, convinși fiind că fertilitatea adusă de Nil depinde de
Sfinx.[1] Arabii egipteni îl numesc "Abu Hol", adică "Tatăl Groazei", iar tăierea
nasului, în pământ islamic, era considerată ca un semn de infamie.[1] În trecut,
statuia marelui Sfinx a fost pictată: roșu pentru față și corp și galben cu dungi
albastre pentru cap. Sfinxul a fost construit pe locul unei cariere de piatră și se
pare că a fost sculptat dintr-o singură bucată de calcar. Astăzi, statuia se
fărâmițează din cauza vântului, umidității și a poluării din Cairo.
Lucrare făurită în piatră sacră, Sfinxul este considerat o minune a lumii.
Nici până în ziua de azi nu este elucidat misterul Marelui Sfinx.
„ S-a sugerat că Sfinxul avea cap de leu, ceea ce are sens, dar, mai târziu,
a fost redăltuit după chipul unui rege sau faraon. Teoria se bazează pe faptul că,
în prezent, capul este prea mic față de trup. Cea mai mare parte a istoriei sale,
Sfinxul a fost îngropat în nisip până la gât, așa că egiptenii din generațiile mai
recente l-au putut sculpta fără să știe de trupul de leu îngropat. Lucru
semnificativ, capul și fața Sfinxului sunt mai puțin erodate decât trupul, chiar
dacă s-au aflat deasupra nisipului, sugerând că operația de remodelare a avut
loc mult mai recent.”