Procesul de globalizare a fost iniţial un proces de natură economică, însă a

ajuns să afecteze treptat sfera politicului şi a relaţiilor internaţionale, având

implicaţii majore şi în domeniul cultural, social, diplomatic etc. Iniţial,
globalizarea economică a presupus extinderea pieţei şi a economiei naţionale la
nivel mai întâi regional, continental şi ulterior mondial, pe baza unei crescânde
interdependenţe dintre actorii economici publici şi privaţi şi a extinderii
principiilor liberei circulaţii, liberei concurenţe şi a liberei iniţiative.
Procesul de globalizare se manifestă în plan social, unde determină
formarea unei societăți mondiale care formează baza unei opinii publice
cu caracter mondial, în plan economic, unde conduce la integrarea
piețelor şi edificarea unei economii globale capitaliste, în plan politic,
unde se manifestă prin extinderea democrației la scară planetară şi
printr-un grad foarte ridicat de interdependență între state, şi în plan
cultural unde determină extinderea unei culturi la scară planetară şi un
înalt nivel de integrare din punct de vedere tehnologic.
Globalizarea este procesul în curs de desfăşurare, care uneşte oameni, cartiere, oraşe,
regiuni şi ţări mult mai strâns decât au fost vreodată înainte. Acest lucru a avut ca rezultat faptul
că viaţa noastră s-a intersectat cu oameni din toate părţile lumii prin intermediul alimentelor pe
care le mâncăm, a hainelor pe care le purtăm, a muzicii pe care o ascultăm, a informaţiilor pe
care le obţinem.
Fenomenului globalizării a sporit circulaţia internaţională a ideilor şi
informaţiilor; experienţe culturale comune; mişcare globală; cooperare mai intensă
între ţările lumii, prin intermediul intensificării circulaţiei bunurilor, serviciilor, a
capitalului şi a persoanelor.
Marea speranţă a globalizării constă în faptul că va contribui la creşterea
nivelului de trai din întreaga lume: ţările sărace vor avea acces la pieţele străine
pentru a-şi putea vinde produsele, investitorii străini vor putea pătrunde pe pieţele
lor pentru a facilita obţinerea unor produse noi la preţuri mai mici, iar graniţele se
vor deschide, astfel încât oamenii să poată călători în alte ţări pentru a se instrui,
pentru a lucra şi pentru a trimite acasă banii câştigaţi, ca să-şi ajute familiile şi să
pună bazele unei noi afaceri.
Deşi nu poate fi contestat faptul că globalizarea prezintă avantajele ei, există
şi „motive de îngrijorare care, negestionate în mod corespunzător, s-ar putea
transforma în elemente de risc la adresa securităţii:
a) globalizarea este guvernată de legi nedrepte care sunt concepute în
avantajul statelor industrializate dezvoltate;
b) globalizarea pune valorile financiare înaintea altor valori, cum ar fi
preocuparea pentru mediul înconjurător, pentru drepturile omului sau pentru viaţa
însăşi;
 c) modalitatea de gestionare a globalizării a afectat suveranitatea ţărilor slab
dezvoltate sau în curs de dezvoltare, capacitatea acestora de a lua decizii,
subminând regimul democratic, economia naţională şi puterea de stat;
d) deşi adepţii globalizării au fost unanimi în a afirma că toată lumea va avea
de câştigat din punct de vedere economic, există dovezi că mulţi au avut de
pierdut;
e) sistemul economic impus ţărilor în curs de dezvoltare este, în unele
cazuri, inadecvat şi împovărător, chiar dăunător.
Această interconectare între oamenii de pe planetă este uneori, de
asemenea, cunoscută ca „satul global” în care barierele frontierelor
naţionale şi internaţionale devin mai puţin relevante, iar lumea, la figurat,
un loc mai mic. Procesul este pus în mişcare din punct de vedere economic
de fluxurile financiare internaţionale şi de comerţ, din punct de vedere
tehnologic de tehnologia informaţiei şi de mass-media din domeniul
divertismentului şi, foarte semnificativ, de asemenea, prin activităţi umane,
cum ar fi schimburile culturale, migraţia şi turismul internaţional. Aşa cum
un comentator a remarcat, trăim într-o lume în reţea. Astfel, distanțele se
comprimă, iar oamenii, deși aflați în diferite colțuri ale lumii, sunt tot mai
aproape unii de alții prin intermediul tehnologiei.
Aspectele
generale ale globalizării au următoarele implicații:
● reducerea barierelor comerciale;
● integrarea tot mai accentuată a piețelor financiare are un impact
mai mare în ceea ce privește conducerea și performanța sectorului
industrial;
● investițiile străine directe au devenit un factor crucial în procesul
mondial al restructurării industriale și a dezvoltării industriilor cu adevărat
globale;
● firmele multinaționale constituie unul din principalii vectori de
internaționalizare economică;
● legături strânse între comerț și investițiile directe;
● evoluția cadrelor multilaterale pentru comerț și investiții (de
exemplu, TRIMS, TRIPS, GATS etc.);
● internaționalizarea producției: originea multinațională a
componentelor produsului, serviciilor și capitalului adesea caracterizate
prin acorduri de cooperare sau de subcontractare între firme;
● strategiile de locație pentru activitățile firmelor multinaționale sunt
puternic influențate de avantajele comparative ale țărilor și regiunilor;
● accelerarea difuzării pe plan internațional a tehnologiei și scurtarea
simultană a ciclului de producție și inovare tehnologică;
● concurența simultană pe piețe între numeroși concurenți noi din
întreaga lume a generat în anumite locuri riscuri, care implică ajustări
structurale extrem de rapide în numeroase domenii;
● interdependență substanțială a diferitelor dimensiuni ale
globalizării (comerț, fluxuri de investiții directe, transferuri de tehnologie,
mișcări de capital etc.); grad ridicat de integrare a economiilor naționale,
dar, de asemenea riscuri semnificative de contaminare ca urmare a
șocurilor economice și financiare în anumite regiuni, care se pot răspândi
la alte regiuni care nu sunt implicate în mod direct
Globalizarea a facilitat răspândirea amenințărilor la adresa securității
statelor, aducându-le în situația de a întâmpina greutăți în a asigura
securitatea cetățenilor. Proliferarea armelor și terorismul sunt amenințări
relativ recente și dificil de gestionat doar prin măsuri luate la nivel
naţional, fiind necesare eforturi comune ale statelor în cadrul unor
organizații de securitate pe plan regional și internațional.
Distrugerea mediului înconjurător prin exploatarea irațională, necontrolată
a resurselor reduce posibilitatea generațiilor viitoare de a se bucura de
resursele planetei și de a trăi într-un mediu curat, favorabil vieții.
Globalizarea a adus beneficii și oportunități pentru mulți oameni în multe
părți ale lumii. Cu toate acestea, mulți alții au fost excluși, nu au beneficiat
de aceste avantaje. Sărăcia extremă rămâne o realitate de zi cu zi pentru
mai mult de 1 miliard de oameni care supraviețuiesc cu mai puțin de 1
dolar pe zi. Mai mult de 800 de milioane de oameni au prea puțină
mâncare pentru a-și satisface nevoile zilnice de energie. Inegalitatea între
țări și în interiorul țărilor, de asemenea, au crescut, iar riscurile globale de
mediu au devenit, progresiv, o chestiune de interes global.
În prezent, ca urmare a interconectării în creștere a societăților de
pretutindeni securitatea națională se află în strânsă legătură cu acțiunile
unor grupuri sau ale unor țări aflate la mare distanță. Terorismul, crima
organizată, atacurile cibernetice, proliferarea nucleară, epidemiile şi
pandemiile reprezintă amenințări care își pot avea rădăcinile în țări
îndepărtate. Ușurința cu care oamenii se deplasează dintr-un colț al lumii
în altul face ca aceste amenințări să devină realitate pe neașteptate în țări în
care acestea au un grad relativ mic de manifestare.
Crima organizată transfrontalieră se manifestă printr-o rețea globală.
Activitățile specifice crimei organizate sunt reprezentate de traficul de
droguri, traficul de persoane, traficul de migranți, traficul ilicit de arme de
foc, traficul de resurse naturale, traficul ilegal cu animale sălbatice, traficul
de medicamente contrafăcute, spălarea banilor.