Repartiția spațială a populației și a activităților sale

Hartă de sinteză a repartiției populației în Franța în 2010. Sunt indicate densitățile populației pe departament,
cele 18 arii urbane de peste 400.000 de locuitori, linia Le Havre-Marsilia și limitele aproximative ale așa-numitei
„diagonale a vidului(fr)”.

      + 5.000–loc./km² 2

      de la 300 la 1.000 loc./km²

      de la 100 la 250 loc./km²

      de la 70 la 100 loc./km²

      de la 40 la 70 loc./km²

      - 40 loc./km²

Relieful și densitatea populației pe km² în 2001.

Franța metropolitană este marcată de multiple dezechilibre spațiale. Pe de o parte, ea este originală
prin faptul că are o capitală de șase ori mai populată decât a doua arie urbană a țării, [e] și care
grupează un sfert din studenți[I 2] și aproape toate sediile centrale ale marilor companii ale țării. [23] Pe
de altă parte, linia Le Havre–Marsilia este adesea considerată a fi limita între un vest rămas de
multă vreme agrar și care, astăzi, beneficiază de o importantă dezvoltare demografică și economică,
[n 1]
 și un est industrializat și de multă vreme urbanizat. În cele din urmă, de la departamentul
Ardenilor în nord-est până la departamentul Landes în sud-vest se observă o „diagonală a densității
reduse(fr)”, care prin comparație cu restul țării secaracterizează printr-un grad redus de populare și
printr-o economie, adesea, în dificultate.[24]
După un îndelungat exod rural în secolul al XIX-lea și până în a doua jumătate a secolului al XX-lea,
[n 2]
 sporul migratoriu al zonelor rurale franceze a redevenit pozitiv în anii 1990.[n 1] Creșterea
populației urbane are loc predominant în zonele periurbane, din ce în ce mai îndepărtate de
aglomerația centrală.[n 2] Tabelul de mai jos listează cele mai mari orașe ale Franței, în funcție de
populația ariei metropolitane.