Peisajele și mediul

Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje: câmpii agricole sau împădurite,
lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu
spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu, în
pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii).[17] Franța este una dintre cele
mai împădurite țări din Europa Occidentală, pădurile ocupând 28% din suprafața țării.[b 11]

Masivul alpin Mont Blanc.
 

(fr)
Pointe du Van , extremitatea vestică a Bretaniei.
 

Satul Usson, aflat pe pantele unui con vulcanic stins din Masivul Central.

 


 Plaja Sainte-Anne, în Guadelupa.
 

Golful Mont Saint-Michel din Normandia.
 

(fr)
Iazurile și pădurile din Sologne .
Această diversitate a peisajelor și a ecosistemelor este amenințată de fragmentarea
ecologică(fr) (cauzată de densa rețea de căi de comunicații rutiere), [18] de antropizarea zonelor de
coastă și de poluarea apelor și solului. O treime din apele de suprafață sunt de calitate rea spre
foarte rea, în principal, din cauza poluării industriale; [b 12] poluarea agricolă în legătură cu utilizarea
îngrășămintelor și pesticidelor a contribuit și ea la deteriorarea calității pânzelor freatice în mai multe
regiuni, în Bretania, în special.[b 13] Litoralizarea(fr) populației și a activităților ei[b 14] determină o
intensificare și o îndesire a construcțiilor de pe malul mării, [b 15] în ciuda Legii Litoralului(fr) din 1986 și a
intervenției Conservatoire du littoral(fr)[b 16] și în ciuda caracterului inundabil al anumitor sectoare. În
ceea ce privește infrastructura de transport, în special cea rutieră, ea expune pe vecinii ei la o
poluare atmosferică, sonoră și vizuală considerabilă. [18]
Cu toate acestea, instituțiile publice încearcă de mai multe decenii să răspundă acestor
provocări. Rezervațiilor naturale(fr) și parcurilor naționale(fr) li s-a adăugat, din 1968, și categoria
parcurilor naturale regionale(fr),[19] care combină acțiunile de conservare cu cele de punere în valoare
a patrimoniului natural și cultural[c 1] și care, în 2007, acopereau 13% din teritoriul francez.[20] Au fost
înființate agenții pentru apă(fr) pentru a proteja și a garanta resursele de apă ale țării. [b 12] Datorită unei
politici de limitare a utilizării produselor petroliere și datorită importanței energiei nucleare, emisiile
de CO2 pe cap de locuitor ale Franței sunt mai scăzute decât cele ale vecinilor săi europeni, și a
fortiori decât cele ale SUA.[21] Cu toate acestea, conform unui studiu al Ministerului Mediului,
Energiei, Dezvoltării Durabile și Mării(fr) publicat în 2010, „în mai multe puncte, bilanțul ecologic
rămâne îngrijorător, cu tendințe de deteriorare”.[22]