Sunteți pe pagina 1din 4

Regiunile Franței

Franța este împărțită în 26 regiuni (franceză régions): 21 dintre acestea sunt în partea
continentală a Franței metropolitane, una este Corsica pe insula omonimă, (cu toate că strict
vorbind, Corsica este o colectivitate teritorială nu o regiune dar este uzual considerată
regiune) iar 4 regiuni sunt situate peste mări (franceză outre mer). Aceste regiuni sunt
subdivizate în departamente (franceză département).

1. Alsacia
12. Île-de-France
2. Aquitania
13. Languedoc-Roussillon
3. Auvergne
14. Limousin
4. Normandia de Jos
15. Lorena
5. Bourgogne
16. Midi-Pirinei
6. Bretania
17. Nord-Pas de Calais
7. Centru
18. Pays de la Loire
8. Champagne-
19. Picardia
Ardenne
20. Poitou-Charentes
9. Corsica (statut
21. Provence-Alpi-Coasta de
special)
Azur
10. Franche-Comté
22. Ron-Alpi
11. Normandia de Sus
• Regiuni care sunt de asemenea departament de peste mări (franceză Département
d'outre-mer - DOM), fiecare dintre ele fiind alcătuite dintr-un singur departament:
o 23 Guadelupa
o 24 Martinica
o 25 Guiana Franceză
o 26 Réunion

1.Alsacia (în franceză Alsace, în germană Elsass) este o regiune în estul Franței, învecinată cu
Germania. În germană acest nume se scria până nu demult Elsaß. Are în compunere două
departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin.

Situată la limita dintre lumile latină și germană, Alsacia a resimțit multiple curente istorice și
culturale. Amprentele acestora sunt încă prezente in spiritul locurilor, care sunt în marea
majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului
Carolingian din anul 843, Alsacia este anexată de Franța în 1681, sub domnia regelui Ludovic
al XIV-lea. În urma războiului franco-prusac din 1870 regiunea revine Germaniei, dar este din
nou încorporată Franței în 1918. Între 1940 și 1945, regiunea a fost ocupată de Germania
nazistă. Capitala alsaciană Strasbourg, simbol al reconcilierii franco-germane, a fost aleasă în
1949 să găzduiască instituțiile europene.
2. Aquitania (occitană: Aquitània; bască: Akitania) este o regiune în sud-vestul
Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu
Spania.

Partea de Nord este o câmpie nisipoasă acoperită de cea mai mare pădure din Franța - la forêt
des Landes, din care mare parte a fost plantată artificial pentru a preveni eroziunea solului. În
sud, la Granița cu Spania se află Munții Pirinei, cel mai înalt vârf din regiune fiind Pic de
Palas cu 2974 m.

Orașele principale sunt Bordeaux, Pau, Bayonne, Mont-de-Marsan, Biarritz, Périgueux și


Agen.

3. Regiunea Auvergne (Auvernha în dialectul auvergnat al limbii occitane) este o regiune a


Franței situată în partea central-sudică, în Masivul Central. Corespunde aproximativ fosteui
provincii Auvergne, dar inclde și teritorii din alte foste provincii: Bourbonnais, Velay,
Gévaudan, Vivarais și Forez.

Auvergna administrativă adună territori diferite pe plan cultural. Se compune de:

• Auvergna propriu zis, cu departemantele Cantal și Puy-de-Dôme, și cu Brioude și Brivadois-


ul în Haute-Loire.

• Velay-ul, care este partea principală a Haute-Loire (fără Brioude și Brivadois-ul deci), are o
istorie diferite și o personalitate propiă.

• Bourbonnais-ul, este département-ul Allier.

O mare parte din regiune este acoperită de munții Masivului Central, masiv herican datând de
la sfârșitul erei primare ce se întinde pe o șesime din suprafața Franței. Relieful este sub forma
unui platou înalt, tăiat de văi adânci. Nordul regiunii este o zonă deluroasă. Cel mai înalt vârf
este Puy de Sancy cu 1886 m.

Orașul principal este Clermont-Ferrand și este cea mai mare aglomerație din regiune, cu
400.000 de locuitori, aproximativ o treime din populația totală a regiunii. Datorită reliefului
muntuos, regiunea desparte două axe de comunicare în Franța, cea de-a lungul Ron-ului și cea
de-a lungul coastei Oceanului Atlantic. O asemenea situare nu a fost favorabilă dezvoltării
economice și urbane și a contribuit la stagnarea (regresia) demografică a regiunii.

4. Normandia de Jos (franceză Basse-Normandie) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței.
Capitala regiunii este orașul Caen iar regiunea cuprinde 3 departamente.
Masivul armorican, masiv hercian, se întinde și pe teritoriul regiunii, astfel că relieful este
valonat, fără existența diferențelor mari de nivel. Un element definitoriu al peisajului este
aspectul de bogage, pășuni și terenuri agricole, delimitate de rânduri de copaci și arbuști ce se
întind deasupra drumurilor, uneori acoperindu-le. Acest aspect, datorită amenajărilor
teritoriului pentru agricultură performantă și datorită distrugerilor războiului, nu mai este însă
atât de des întâlnit. Coasta este formată în principal din faleze, la baza cărora se găsesc plaje
lungi de lățime variabilă, o caracteristică a zonei fiind mareele de mare amplitudine ce se
întâlnesc de-a lungul Mării Mânecii.
5. Burgundia (franceză Bourgogne) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala
regiunii este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea este mai mare decât
vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de Burgundia.

În partea de nord și de est relieful este de câmpie, în partea centrală este un platou calcaros, cu
pante line spre nord-est și abrupte spre sud-est iar în artea de sud se găsesc contraforturile
Masivului Central.

Cel mai înalt punct: Haut-Folin (901m) în Morvan.

Canalul Burgundiei unește râurile Yonne și Saône, permițând barjelor să navigheze din nord
în sudul Franței. Construcția a început în 1765 și a fost terminată în 1832. În vârf se află un
tunel de 3,333 kilometri lungime în linie dreaptă. Canalul are 242 km lungime, cu un total de
109 ecluze, și traversează două departamente ale Burgundiei, Yonne și Cote d'Or. Astăzi,
canalul este folosit în principal pentru turism; Dijon, cel mai important oraș de-a lungul
canalului, are un port pentru bărci de agreement.

6. Bretania (Bretagne în franceză; Breizh în bretonă; Bertaèyn în gallo; Brittany în engleză)


este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării,
fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este
orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente.

Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică Bretania, care mai includea și
marea majoritate a teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul orașului Nantes,
capitala istorică a Ducatului de Bretania. Această separare a fost făcută la data creerii
regiunilor, în anul 1941, pentru a evita eventualele rivalități dintre cele două orașe importante,
astfel că pentru Nantes a fost creată o regiune nouă - Pays de la Loire - cuprinzând teritorii din
regiunile istorice Maine și Anjou.

Componenta geografică cea mai pregnantă a regiunii este coasta sa. Cu o lungime de 2800
km, aceasta este aproape de două ori mai lungă decât distanța în linie dreaptă dintre punctele
extreme. Fiind foarte sinuoasă, există un număr mare de golfuri, estuare și insule. În partea de
nord, coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud, dar o caracteristică generală este
succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate.

Porțiunile de coastă sunt denumite fie după culoare: la Côte d'Emeraude (Coasta de smarald),
la Côte de Jade (Coasta de jad), la Côte de granit rose de Perros-Guirec à Trébeurden
(Coasta de granit roz dintre Perros-Guirec și Trébeurden), la Côte de grès rouge du Cap
Fréhel (Coasta de granit roz de la Capul Fréhel), sau după un element climatic: La Côte
sauvage (Coasta sălbatică), les Côtes sableuses de la baie d'Audierne (Coasta nisipoasă din
golful Audierne), les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel (Coasta nisipoasă din golful
muntelui Saint Michel). Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din
extrema vestică a peninsulei, din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia
vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic.

În partea de sud, în departamentul Morbihan, există un golf aproape complet închis cu un


număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite) și cu un număr mare de plaje
mici cu nisip fin. Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul
peninsulei, spre estuarul Loarei.
Coasta de granit roz

Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate, cea mai mare fiind
Belle-Île-en-Mer, în continuarea peninsulei Quiberon. Principalele insule sunt: Bréhat, (Enez
Vrihad în bretonă), arhipelagul Sept-Îles - șapte insule (ar Jentilez), Batz (Enez Vaz),
Ouessant (Enez Euza), Molène (Molenez), Sein (Enez Sun), arhipelagul Glénan (Enezeg
Glenan). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt Île aux
Moines (Insula călugărilor) și Île d'Arz (Insula ursului).

Toată această diversitate se datorează situării Bretaniei în cadrul unui masiv hercian, numit
Masivul Armorican. Această situare are un impact și asupra aspectului general al reliefului,
foarte vălurit, dar fără diferențe notabile de nivel. Asemenea Normandiei învecinate, până
acum 50 de ani, peisajul era de tip Bocage, cu suprafețe mici de teren, înconjurate de
îngrădituri formate din copaci și arbuști, dar acest aspect a dispărut în anii '60 ai sec. XX,
pentru a permite dezvoltarea agriculturii în regiune.

Climatul dominant este cel oceanic, cu veri nu prea călduroase și ierni ploioase, dar nu foarte
friguroase. Nu sunt comune variațiile de temperatură foarte mari iar iarna înghețul și zăpada
sunt fenomene rare. Precipitațiile însă sunt foarte frecvente și sunt uniform distribuite pe
întreg parcursul anului. Zilele însorite sunt mai frecvente decât în Insulele Britanice alăturate,
coasta de sud fiind un pic mai însorită decât cea de nord (o diferență de temperatură de 2°C în
medie). Totuși, datorită Gulf Stream-ului, și a adâncimii mai mici, coasta de nord se bucură în
timpul verii de temperaturi mai crescute.

O altă particularitate datorată în principal Canalului Mânecii, este prezența în partea de nord a
unor maree de o amplitudine foarte mare. La Saint-Malo se întâlnesc cele mai mari maree din
Franța, cu o diferență între flux și reflux de aproximativ 10 m, ceea ce a permis construcția
unei centrale mareometrice. De asemenea, impresionante sunt mareele în Golful Muntelui
Saint-Michel, unde datorită pantei foarte line, apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri
în larg.

7. Centru (franceză Centre) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este
orașul Orléans iar regiunea cuprinde 6 departamente.
Relieful predominant este de câmpie, străbătută de Loara și de afluenții săi Cher, Indre și
Eure. ce formează văi late dar nu excepțional de adânci.