Regiunile Franței

Franța este împărțită în 26 regiuni (franceză régions): 21 dintre acestea sunt în partea continentală a Franței metropolitane, una este Corsica pe insula omonimă, (cu toate că strict vorbind, Corsica este o colectivitate teritorială nu o regiune dar este uzual considerată regiune) iar 4 regiuni sunt situate peste mări (franceză outre mer). Aceste regiuni sunt subdivizate în departamente (franceză département). 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Alsacia Aquitania Auvergne Normandia de Jos Bourgogne Bretania Centru ChampagneArdenne 9. Corsica (statut special) 10. Franche-Comté 12. Île-de-France 13. Languedoc-Roussillon 14. Limousin 15. Lorena 16. Midi-Pirinei 17. Nord-Pas de Calais 18. Pays de la Loire 19. Picardia 20. Poitou-Charentes 21. Provence-Alpi-Coasta de Azur

22. Ron-Alpi 11. Normandia de Sus • Regiuni care sunt de asemenea departament de peste mări (franceză Département d'outre-mer - DOM), fiecare dintre ele fiind alcătuite dintr-un singur departament: o 23 Guadelupa o 24 Martinica o 25 Guiana Franceză o 26 Réunion

1.Alsacia (în franceză Alsace, în germană Elsass) este o regiune în estul Franței, învecinată cu Germania. În germană acest nume se scria până nu demult Elsaß. Are în compunere două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Situată la limita dintre lumile latină și germană, Alsacia a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt încă prezente in spiritul locurilor, care sunt în marea majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia este anexată de Franța în 1681, sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea. În urma războiului franco-prusac din 1870 regiunea revine Germaniei, dar este din nou încorporată Franței în 1918. Între 1940 și 1945, regiunea a fost ocupată de Germania nazistă. Capitala alsaciană Strasbourg, simbol al reconcilierii franco-germane, a fost aleasă în 1949 să găzduiască instituțiile europene.

Datorită reliefului muntuos. Partea de Nord este o câmpie nisipoasă acoperită de cea mai mare pădure din Franța . dar inclde și teritorii din alte foste provincii: Bourbonnais. uneori acoperindu-le. Orașul principal este Clermont-Ferrand și este cea mai mare aglomerație din regiune. Mont-de-Marsan. în Masivul Central. Un element definitoriu al peisajului este aspectul de bogage. Acest aspect. fără existența diferențelor mari de nivel. cel mai înalt vârf din regiune fiind Pic de Palas cu 2974 m. Capitala regiunii este orașul Caen iar regiunea cuprinde 3 departamente. 4. . nu mai este însă atât de des întâlnit. Masivul armorican. se întinde și pe teritoriul regiunii. bască: Akitania) este o regiune în sud-vestul Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania. regiunea desparte două axe de comunicare în Franța. • Bourbonnais-ul. la baza cărora se găsesc plaje lungi de lățime variabilă.000 de locuitori. Corespunde aproximativ fosteui provincii Auvergne. Orașele principale sunt Bordeaux. pășuni și terenuri agricole. și cu Brioude și Brivadoisul în Haute-Loire. tăiat de văi adânci. În sud. aproximativ o treime din populația totală a regiunii. masiv herican datând de la sfârșitul erei primare ce se întinde pe o șesime din suprafața Franței. Regiunea Auvergne (Auvernha în dialectul auvergnat al limbii occitane) este o regiune a Franței situată în partea central-sudică. la Granița cu Spania se află Munții Pirinei. o caracteristică a zonei fiind mareele de mare amplitudine ce se întâlnesc de-a lungul Mării Mânecii. Relieful este sub forma unui platou înalt. Bayonne. Nordul regiunii este o zonă deluroasă. Périgueux și Agen. care este partea principală a Haute-Loire (fără Brioude și Brivadois-ul deci). masiv hercian. este département-ul Allier. Vivarais și Forez. datorită amenajărilor teritoriului pentru agricultură performantă și datorită distrugerilor războiului. cu departemantele Cantal și Puy-de-Dôme. O asemenea situare nu a fost favorabilă dezvoltării economice și urbane și a contribuit la stagnarea (regresia) demografică a regiunii. 3. Cel mai înalt vârf este Puy de Sancy cu 1886 m.la forêt des Landes. Pau. delimitate de rânduri de copaci și arbuști ce se întind deasupra drumurilor. Aquitania (occitană: Aquitània. astfel că relieful este valonat. Gévaudan. • Velay-ul. Biarritz. din care mare parte a fost plantată artificial pentru a preveni eroziunea solului. Velay. O mare parte din regiune este acoperită de munții Masivului Central. cu 400. cea de-a lungul Ron-ului și cea de-a lungul coastei Oceanului Atlantic. are o istorie diferite și o personalitate propiă.2. Se compune de: • Auvergna propriu zis. Auvergna administrativă adună territori diferite pe plan cultural. Coasta este formată în principal din faleze. Normandia de Jos (franceză Basse-Normandie) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței.

cu un total de 109 ecluze. Porțiunile de coastă sunt denumite fie după culoare: la Côte d'Emeraude (Coasta de smarald). Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării. Dijon. există un golf aproape complet închis cu un număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite) și cu un număr mare de plaje mici cu nisip fin. la Côte de Jade (Coasta de jad). capitala istorică a Ducatului de Bretania. Fiind foarte sinuoasă. din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic. les Côtes sableuses de la baie d'Audierne (Coasta nisipoasă din golful Audierne). În partea de sud. cu pante line spre nord-est și abrupte spre sud-est iar în artea de sud se găsesc contraforturile Masivului Central. Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei. les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel). dar o caracteristică generală este succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate. Cu o lungime de 2800 km. are un port pentru bărci de agreement. canalul este folosit în principal pentru turism. Canalul are 242 km lungime. Astăzi. estuare și insule. . în anul 1941. există un număr mare de golfuri. Brittany în engleză) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. la Côte de granit rose de Perros-Guirec à Trébeurden (Coasta de granit roz dintre Perros-Guirec și Trébeurden). la Côte de grès rouge du Cap Fréhel (Coasta de granit roz de la Capul Fréhel). pentru a evita eventualele rivalități dintre cele două orașe importante. Breizh în bretonă. Capitala regiunii este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente. în departamentul Morbihan. în partea centrală este un platou calcaros. 6. În vârf se află un tunel de 3. permițând barjelor să navigheze din nord în sudul Franței. Cel mai înalt punct: Haut-Folin (901m) în Morvan.Pays de la Loire . Capitala regiunii este orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente. și traversează două departamente ale Burgundiei. fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică Bretania. Construcția a început în 1765 și a fost terminată în 1832.333 kilometri lungime în linie dreaptă. spre estuarul Loarei. Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei. În partea de nord și de est relieful este de câmpie. Bertaèyn în gallo. care mai includea și marea majoritate a teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul orașului Nantes. sau după un element climatic: La Côte sauvage (Coasta sălbatică). Bretania (Bretagne în franceză. Burgundia (franceză Bourgogne) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Yonne și Cote d'Or. aceasta este aproape de două ori mai lungă decât distanța în linie dreaptă dintre punctele extreme. coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud. cel mai important oraș de-a lungul canalului. astfel că pentru Nantes a fost creată o regiune nouă . Această separare a fost făcută la data creerii regiunilor. În partea de nord. Componenta geografică cea mai pregnantă a regiunii este coasta sa.cuprinzând teritorii din regiunile istorice Maine și Anjou.5. Canalul Burgundiei unește râurile Yonne și Saône. Regiunea este mai mare decât vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de Burgundia.

Centru (franceză Centre) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. pentru a permite dezvoltarea agriculturii în regiune. până acum 50 de ani. Totuși. arhipelagul Sept-Îles . cu veri nu prea călduroase și ierni ploioase. Indre și Eure. foarte vălurit. Principalele insule sunt: Bréhat. Această situare are un impact și asupra aspectului general al reliefului. Ouessant (Enez Euza). unde datorită pantei foarte line. în continuarea peninsulei Quiberon. dar fără diferențe notabile de nivel. ceea ce a permis construcția unei centrale mareometrice. datorită Gulf Stream-ului. înconjurate de îngrădituri formate din copaci și arbuști. 7. apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg.șapte insule (ar Jentilez). Sein (Enez Sun). La Saint-Malo se întâlnesc cele mai mari maree din Franța. Climatul dominant este cel oceanic. ce formează văi late dar nu excepțional de adânci. Capitala regiunii este orașul Orléans iar regiunea cuprinde 6 departamente. cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer. impresionante sunt mareele în Golful Muntelui Saint-Michel. Asemenea Normandiei învecinate. . coasta de sud fiind un pic mai însorită decât cea de nord (o diferență de temperatură de 2°C în medie). arhipelagul Glénan (Enezeg Glenan). numit Masivul Armorican. (Enez Vrihad în bretonă). și a adâncimii mai mici. De asemenea. dar acest aspect a dispărut în anii '60 ai sec. Nu sunt comune variațiile de temperatură foarte mari iar iarna înghețul și zăpada sunt fenomene rare. Batz (Enez Vaz). cu suprafețe mici de teren. Toată această diversitate se datorează situării Bretaniei în cadrul unui masiv hercian. este prezența în partea de nord a unor maree de o amplitudine foarte mare. dar nu foarte friguroase.Coasta de granit roz Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate. cu o diferență între flux și reflux de aproximativ 10 m. străbătută de Loara și de afluenții săi Cher. coasta de nord se bucură în timpul verii de temperaturi mai crescute. XX. Zilele însorite sunt mai frecvente decât în Insulele Britanice alăturate. Relieful predominant este de câmpie. Molène (Molenez). Precipitațiile însă sunt foarte frecvente și sunt uniform distribuite pe întreg parcursul anului. În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt Île aux Moines (Insula călugărilor) și Île d'Arz (Insula ursului). peisajul era de tip Bocage. O altă particularitate datorată în principal Canalului Mânecii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful