Regiunile Franței

Franța este împărțită în 26 regiuni (franceză régions): 21 dintre acestea sunt în partea continentală a Franței metropolitane, una este Corsica pe insula omonimă, (cu toate că strict vorbind, Corsica este o colectivitate teritorială nu o regiune dar este uzual considerată regiune) iar 4 regiuni sunt situate peste mări (franceză outre mer). Aceste regiuni sunt subdivizate în departamente (franceză département). 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Alsacia Aquitania Auvergne Normandia de Jos Bourgogne Bretania Centru ChampagneArdenne 9. Corsica (statut special) 10. Franche-Comté 12. Île-de-France 13. Languedoc-Roussillon 14. Limousin 15. Lorena 16. Midi-Pirinei 17. Nord-Pas de Calais 18. Pays de la Loire 19. Picardia 20. Poitou-Charentes 21. Provence-Alpi-Coasta de Azur

22. Ron-Alpi 11. Normandia de Sus • Regiuni care sunt de asemenea departament de peste mări (franceză Département d'outre-mer - DOM), fiecare dintre ele fiind alcătuite dintr-un singur departament: o 23 Guadelupa o 24 Martinica o 25 Guiana Franceză o 26 Réunion

1.Alsacia (în franceză Alsace, în germană Elsass) este o regiune în estul Franței, învecinată cu Germania. În germană acest nume se scria până nu demult Elsaß. Are în compunere două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Situată la limita dintre lumile latină și germană, Alsacia a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt încă prezente in spiritul locurilor, care sunt în marea majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia este anexată de Franța în 1681, sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea. În urma războiului franco-prusac din 1870 regiunea revine Germaniei, dar este din nou încorporată Franței în 1918. Între 1940 și 1945, regiunea a fost ocupată de Germania nazistă. Capitala alsaciană Strasbourg, simbol al reconcilierii franco-germane, a fost aleasă în 1949 să găzduiască instituțiile europene.

Aquitania (occitană: Aquitània. Velay. fără existența diferențelor mari de nivel. Bayonne. este département-ul Allier. astfel că relieful este valonat. O mare parte din regiune este acoperită de munții Masivului Central. tăiat de văi adânci. • Bourbonnais-ul. Normandia de Jos (franceză Basse-Normandie) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. O asemenea situare nu a fost favorabilă dezvoltării economice și urbane și a contribuit la stagnarea (regresia) demografică a regiunii. regiunea desparte două axe de comunicare în Franța. În sud. bască: Akitania) este o regiune în sud-vestul Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania. în Masivul Central.la forêt des Landes. cel mai înalt vârf din regiune fiind Pic de Palas cu 2974 m. nu mai este însă atât de des întâlnit. Relieful este sub forma unui platou înalt. datorită amenajărilor teritoriului pentru agricultură performantă și datorită distrugerilor războiului. Gévaudan. Auvergna administrativă adună territori diferite pe plan cultural. cu departemantele Cantal și Puy-de-Dôme. Acest aspect. o caracteristică a zonei fiind mareele de mare amplitudine ce se întâlnesc de-a lungul Mării Mânecii. la Granița cu Spania se află Munții Pirinei. masiv hercian. Partea de Nord este o câmpie nisipoasă acoperită de cea mai mare pădure din Franța . la baza cărora se găsesc plaje lungi de lățime variabilă.2. Corespunde aproximativ fosteui provincii Auvergne. • Velay-ul. Se compune de: • Auvergna propriu zis. 4. uneori acoperindu-le. dar inclde și teritorii din alte foste provincii: Bourbonnais. Vivarais și Forez. Mont-de-Marsan. 3. din care mare parte a fost plantată artificial pentru a preveni eroziunea solului. Biarritz.000 de locuitori. Capitala regiunii este orașul Caen iar regiunea cuprinde 3 departamente. și cu Brioude și Brivadoisul în Haute-Loire. are o istorie diferite și o personalitate propiă. Orașul principal este Clermont-Ferrand și este cea mai mare aglomerație din regiune. Regiunea Auvergne (Auvernha în dialectul auvergnat al limbii occitane) este o regiune a Franței situată în partea central-sudică. cea de-a lungul Ron-ului și cea de-a lungul coastei Oceanului Atlantic. delimitate de rânduri de copaci și arbuști ce se întind deasupra drumurilor. masiv herican datând de la sfârșitul erei primare ce se întinde pe o șesime din suprafața Franței. cu 400. . aproximativ o treime din populația totală a regiunii. Orașele principale sunt Bordeaux. pășuni și terenuri agricole. Masivul armorican. Pau. Coasta este formată în principal din faleze. Cel mai înalt vârf este Puy de Sancy cu 1886 m. care este partea principală a Haute-Loire (fără Brioude și Brivadois-ul deci). Périgueux și Agen. se întinde și pe teritoriul regiunii. Nordul regiunii este o zonă deluroasă. Datorită reliefului muntuos. Un element definitoriu al peisajului este aspectul de bogage.

. în anul 1941. Astăzi. cu un total de 109 ecluze. În partea de nord. spre estuarul Loarei. pentru a evita eventualele rivalități dintre cele două orașe importante. Bretania (Bretagne în franceză. Construcția a început în 1765 și a fost terminată în 1832. fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. În vârf se află un tunel de 3. la Côte de grès rouge du Cap Fréhel (Coasta de granit roz de la Capul Fréhel). la Côte de granit rose de Perros-Guirec à Trébeurden (Coasta de granit roz dintre Perros-Guirec și Trébeurden). cu pante line spre nord-est și abrupte spre sud-est iar în artea de sud se găsesc contraforturile Masivului Central. cel mai important oraș de-a lungul canalului. Bertaèyn în gallo. les Côtes sableuses de la baie d'Audierne (Coasta nisipoasă din golful Audierne). les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel). Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei. și traversează două departamente ale Burgundiei. aceasta este aproape de două ori mai lungă decât distanța în linie dreaptă dintre punctele extreme. Dijon. care mai includea și marea majoritate a teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul orașului Nantes. în partea centrală este un platou calcaros. canalul este folosit în principal pentru turism. Componenta geografică cea mai pregnantă a regiunii este coasta sa.333 kilometri lungime în linie dreaptă. Capitala regiunii este orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente. Fiind foarte sinuoasă. Canalul Burgundiei unește râurile Yonne și Saône. Această separare a fost făcută la data creerii regiunilor. are un port pentru bărci de agreement. În partea de nord și de est relieful este de câmpie. în departamentul Morbihan. coasta este mult mai abruptă decât în partea de sud. Yonne și Cote d'Or. Cel mai înalt punct: Haut-Folin (901m) în Morvan.5. 6. Porțiunile de coastă sunt denumite fie după culoare: la Côte d'Emeraude (Coasta de smarald). dar o caracteristică generală este succesiunea de faleze stâncoase și golfuri cu plaje de dimensiuni variate. Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică Bretania. astfel că pentru Nantes a fost creată o regiune nouă . Canalul are 242 km lungime. Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării. Brittany în engleză) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. capitala istorică a Ducatului de Bretania. Cu o lungime de 2800 km. Breizh în bretonă. În partea de sud. estuare și insule. din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic.cuprinzând teritorii din regiunile istorice Maine și Anjou. există un golf aproape complet închis cu un număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite) și cu un număr mare de plaje mici cu nisip fin.Pays de la Loire . există un număr mare de golfuri. Burgundia (franceză Bourgogne) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. la Côte de Jade (Coasta de jad). Regiunea este mai mare decât vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de Burgundia. sau după un element climatic: La Côte sauvage (Coasta sălbatică). permițând barjelor să navigheze din nord în sudul Franței. Capitala regiunii este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente.

coasta de sud fiind un pic mai însorită decât cea de nord (o diferență de temperatură de 2°C în medie). Centru (franceză Centre) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Batz (Enez Vaz). și a adâncimii mai mici. foarte vălurit.șapte insule (ar Jentilez). Molène (Molenez). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există și câte un sat sunt Île aux Moines (Insula călugărilor) și Île d'Arz (Insula ursului). cu o diferență între flux și reflux de aproximativ 10 m. Precipitațiile însă sunt foarte frecvente și sunt uniform distribuite pe întreg parcursul anului. apa se retrage la reflux până la câțiva kilometri în larg. Indre și Eure. Toată această diversitate se datorează situării Bretaniei în cadrul unui masiv hercian. Asemenea Normandiei învecinate. ceea ce a permis construcția unei centrale mareometrice. De asemenea.Coasta de granit roz Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate. unde datorită pantei foarte line. dar acest aspect a dispărut în anii '60 ai sec. . peisajul era de tip Bocage. Capitala regiunii este orașul Orléans iar regiunea cuprinde 6 departamente. datorită Gulf Stream-ului. în continuarea peninsulei Quiberon. dar fără diferențe notabile de nivel. arhipelagul Glénan (Enezeg Glenan). Ouessant (Enez Euza). pentru a permite dezvoltarea agriculturii în regiune. Nu sunt comune variațiile de temperatură foarte mari iar iarna înghețul și zăpada sunt fenomene rare. coasta de nord se bucură în timpul verii de temperaturi mai crescute. până acum 50 de ani. Principalele insule sunt: Bréhat. 7. este prezența în partea de nord a unor maree de o amplitudine foarte mare. Sein (Enez Sun). Totuși. Această situare are un impact și asupra aspectului general al reliefului. cu veri nu prea călduroase și ierni ploioase. Relieful predominant este de câmpie. O altă particularitate datorată în principal Canalului Mânecii. dar nu foarte friguroase. Climatul dominant este cel oceanic. La Saint-Malo se întâlnesc cele mai mari maree din Franța. cu suprafețe mici de teren. numit Masivul Armorican. străbătută de Loara și de afluenții săi Cher. XX. impresionante sunt mareele în Golful Muntelui Saint-Michel. Zilele însorite sunt mai frecvente decât în Insulele Britanice alăturate. ce formează văi late dar nu excepțional de adânci. (Enez Vrihad în bretonă). înconjurate de îngrădituri formate din copaci și arbuști. arhipelagul Sept-Îles . cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer.