COMERȚ ELECTRONIC

De-a lungul timpului comerţul a îmbrăcat forme diverse, în funcţie de treapta de

dezvoltare economică a societăţii şi cu gradul de dezvoltare mijloacelor de comunicare, de la
schimbul de produse (troc) la vânzarea pe monede de metale preţioase şi, mai târziu, pe bilete de
bancă (bancnote). Aria de cuprindere s-a extins, atât geografic, de la schimbul între membrii unei
comunităţi la schimbul între comunităţi, ţări şi continente, cât şi ca natură a obiectelor
comerţului: bunuri materiale, servicii şi, mai nou, de bunuri imateriale precum produsele
software, drepturi de autor sau licenţe.
Pe lângă nivelul de dezvoltare a comunicaţiei (telegraf, telefon, fax, Internet), comerţul a
fost influenţat, în fiecare etapă istorică, de următoarele elemente:
 infrastructura critică (sistemul bancar şi de conturi)
 serviciile publice (protecţia poliţiei, serviciile poştale)
 transportul (drumuri, autostrăzi, căi ferate, rute maritime)
 sistemul de asigurări.
Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC, sau, în engleză ITC –
Information Technology and Communication) în secolul 20 a dus la apariţia unei forme noi de
comerţ care se bazeazăşi utilizează din plin resursele oferite de tehnologie, comerţul electronic.
Comerţul electronic, CE, referit şi ca E-commerce, eCommerce, eCom sau EC mai este adesea
numit şi ICommerce1, cu referire la suportul oferit de Internet pentru această activitate.
Comerţul electronic poate fi definit ca utilizarea calculatoarelor interconectate în sprijinul
operaţiilor de afaceri, cu scopul creşterii vitezei de livrare şi reducerii costurilor operaţionale.
Totodată CE a introdus o nouă paradigmă pentru conducerea afacerilor, care include
facilităţi pentru:
 Cumpărarea şi vânzarea informaţiilor pe Internet,
 Cumpărarea şi vânzarea produselor şi serviciilor prin intermediul Internet-ului,
 Transmiterea documentelor şi integrarea proceselor afacerilor în spaţiul extranet,
 Transferul şi partajarea informaţiilor din interiorul organizaţiei prin intranet
Comerţul electronic bazat pe Internet a cunoscut, la rândul lui, mai multe etape:
Etapa iniţiaţilor, care presupunea cunoştinţe temeinice de utilizare a calculatoarelor
solicitând introducerea de comenzi de la utilizator. Este etapa când e-mail ul a fost cea mai
utilizată tehnologie
Etapa WWW, deschisă de apariţia primului navigator web cu interfaţă grafică Mosaic,
dezvoltat de National Center for Supercomputing Applications (NCSA).
Etapa interactivă, când multe website-uri au introdus protocoale securizate de
comunicaţie, programe pe partea de server şi/sau client, formulare, asigurând interactivitatea
client-furnizor.
Etapa maturizării web-ului, caracterizată de introducerea lui în cadrul intranet-ului
organizaţiei, utilizarea extranet-ului între organizaţii, utilizarea tehnologiei Java şi a
capabilităţilor multimedia ale Web-ului, care a devenit, astfel, un valoros canal de reclamăşi
publicitate.

1
 Internet: definiție, servicii

Tehnic vorbind termenul Internet desemnează o reţea mondială de reţele de calculatoare.

Din punct de vedere informaţional Internetul reprezintăun rezervor imens de informaţii
care pot fi stocate şi transmise în format electronic: text, imagini, filme, sunet. Aceste informaţii
sunt disponibile gratuit sau contra cost, după cum informaţiile sunt publice sau private. Internetul
oferă mai multe tipuri de servicii din care pot fi enumerate:
WWW- World Wide Web, serviciul cu cea mai mare dezvoltare. Existenţa lui se
bazează pe conceptul de hipertext, concretizat în limbajul de programare numit HTML
(HyperText Markup Language) şi pe programele în măsură să interpreteze acest limbaj, numite
browsere web.
E-mail, serviciul cu cea mai mare utilizare, permite schimbul de mesaje între utilizatorii
care au acces la acest serviciu, oriunde în lume
FTP - File Transfer Protocol, permite transferul de fişiere între calculatoare conectate la
Internet
UseNet, grupuri de discuţii pe cele mai diverse teme
Telnet, permite accesul la un server din reţeaua Internet ca şi când utilizatorul s-ar afla în
faţa lui.
• Bazele Internetului au fost puse la începutul anilor 1970 în cadrul Agenţiei pentru
proiecte de cercetare avansată (ARPA) subordonată Departamentului Apărării al Statelor Unite
ale Americii – reteaua includea doar trei servicii: Telnet (conectare la distanţă), transfer de
fişiere şi tipărirea la distanţă
• Pe la mijlocul anilor 1970 R. Kahn şi V. Cerf au elaborat o arhitectură de
interconectare a reţelelor de diverse tipuri bazată pe un anumit protocol, care după mai multe
perfecţionări a devenit TCP/IP (Transfer Control Protocol/Internet Protocol) şi în 1973 a fost
propus ca protocol standard de comunicaţie în ARPAnet
• Spre sfârşitul anilor 1970 mai multe reţele locale experimentale şi staţii de lucru
experimentale, realizate de comunitatea de cercetare, au fost conectate la reţeaua ARPANET,
(sau ARPA Internet) devenită ulterior Internet.
• Spre sfârşitul anilor 1980 Internetul a început să devină accesibil şi pentru uz
comercial, în special prin serviciul de e-mail care a fost a fost autorizat să utilizeze backbone-ul
(coloana vertebrală a reţelei Internet) pentru comunicarea cu utilizatorii agreaţi în reţea şi cu
reţelele federale de cercetare.
• În 1990 ARPANET ul dispare prin trecerea organizaţiilor care erau conectate la o
altă reţea creată de NSF (National Science Foundation), organizaţie nemilitarăşi necomercială.
Ca urmare, după anul 1990 creşterea Internetului a devenit spectaculoasă, cu circa 10% pe lună,
datorită înglobării unor componente comerciale şi internaţionale.
• În anul 1992 a fost înfiinţată de către sectorul privat Societatea de Internet
(Internet Society) cu scopul de a ajuta la promovarea Internetului şi întreţinerea standardelor
utilizate în Internet. De asemenea, după anul 1990 Internetul a mai câştigat un serviciu, WWW
(World Wide Web), serviciul cu cea mai mare dezvoltare în prezent.
• În 1995 dispare şi NSFNET, accesul la Internet fiind asigurat de firme comerciale
din întreaga lume.

2
 Rețele de calculatoare

O reţea de calculatoare este o colecţie de calculatoare interconectate între ele astfel încât
ele să poată comunica . De fapt, o reţea reprezintă tot ansamblul hardware (calculatoare ,
echipamente periferice, medii de comunicaţii cum ar fi cabluri) şi software (sisteme de operare,
programe ) ce permit conectarea calculatoarelor şi transferul de date între calculatoarele din
reţea .

Clasificarea rețelelor da calculatoare

Din punct de vedere al vecinătăţii în care se află calculatoarele, reţelele sunt:
 reţele locale (LAN - local area network)
 reţele extinse (WAN – wide area network)
 reţele de campus (CAN – campus area network)
 reţele metropolitane (MAN – metropolitan area network)
 reţele casnice (HAN – home area network)

Arhitecturi LAN
- reţele client/server
- reţele peer- to- peer

Reţea de tip magistrală

Reţea de tip stea

3
 Începuturile WWW datează din anul 1989 când la Laboratorul de Cercetări de Fizică
Nucleară (CERN) din Geneva s-a cristalizat ideea conceperii unui sistem de transmitere a
informaţilor între diferitele echipe, aflate la distanţă una de alta, bazat pe Hypertext.
Un an mai târziu, în octombrie 1990 proiectul a fost prezentat iar după numai două luni
au început să se contureze primele rezultate. Munca a demarat cu elaborarea unui program
capabil să interpreteze limbajul Hypertext, numit browser.
În anul 1991, după eliminarea mai multor neajunsuri în funcţionare, Web-ul a fost pus la
punct şi a devenit funcţionabil.
Anul 1992 a fost un an al dezvoltării, browserul Web a devenit disponibil prin
intermediul FTP iar Web-ul a fost prezentat publicului şi organizaţiilor cele mai diverse.
La începutul anului 1993 existau 50 de servere Web în întreaga lume pentru ca spre
sfârşitul aceluiaşi an numărul lor să crească de peste 10 ori. Aceasta şi datorită faptului că între
timp au devenit disponibile alte două browsere, unul al firmei MacIntosh iar altul al firmei
Mosaic, acesta din urmă proiectat pentru mediul Windows.
În anul 1994 s-au depus eforturi pentru securizarea Webului în scopul asigurării
confidenţialităţii datelor vehiculate (corespondenţe, cărţi de credit, acces la resurse protejate,
etc.). Pentru dezvoltarea pe mai departe a Webului, în anul 1994 s-a produs fuziunea dintre
CERN şi MIT (the Massachusetts Institute of Technology) deoarece cerinţele în resurse
materiale, dar şi umane, depăşeau posibilităţile laboratorului CERN.

Funcţionarea WWW se bazează în esenţă pe doi piloni: protocolul şi limbajul (sau codul).
Protocolul este acel produs software (sau mai simplu program) care asigură tranzacţia
între clienţi şi servere. Protocolul pentru Web este HTTP (HyperText Transfer Protocol) care, în
desfăşurarea unei tranzacţii, tratează 4 faze:
 Conectarea
 Cererea
 Răspunsul
 Deconectarea
Limbajul este un limbaj care descrie modul în care informaţia conţinută în documentele
Web trebuie afişată.
În Internet limbajul standard este HTML (Hyper Text Markup Language, limbaj de
marcare a hipertext-ului). Documentele HTML conţin text, imagini, sunet şi linkuri (legături)
către alte documente.
4
 Limbajul HTML având posibilităţi variate de formatare a documentului valorifică
ingeniozitatea celui care îl creează (web master sau web designer), rezultatul fiind documente cu
mare impact la utilizator.

Browsere Web

Browserele Web, sau clienţii web, sunt programe destinate serviciului Web al
Internetului. Ele rulează pe calculatoarele client din reţea şi permit vizualizarea documentelor
HTML, citirea poştei electronice prin intermediul interfeţei Web sau transferul de fişiere de pe
servere FTP.
În prezent sunt patru browsere cu mare răspândire, Internet Explorer (IE) al firmei
Microsoft, Mozilla Firefox al fundaţie Mozilla, Opera al firmei Opera Software şi Netscape
Navigator (NN) al firmei Netscape.
Câmp pentru introducerea adresei: are aspectul unei casete text în care se introduce de la
tastatură adresa sau locaţia documentului căutat. La Internet Explorer câmpul se numeşte
Address iar la Netscape Navigator se numeşte Location. Adresa se introduce in format URL
(Uniform Resource Locator - locator uniform de resurse), care conţine numele protocolului (sau
schema), numele domeniului sau adresa IP, portul şi calea către fişier, după modelul:

[protocol][hostname][port][pathname]

Protocolul este implicit HTTP. Dacă se doreşte alt protocol acesta trebuie specificat.
Întotdeauna numele protocolului este urmat de două puncte “:”. Protocoalele cele mai utilizate
sunt: file: (fişier local), ftp: (FTP), mailto: (E-mail), news: (Usenet news) şi gopher: (Gopher).
Dupănumele protocolului urmează un număr variabil de slashuri “/” – două slashuri dacă se
utilizează HTTP:, FTP: sau News:, trei slashuri pentru file: şi nici unul pentru mailto: sau
Gopher:.
Hostname sau numele domeniului: a fost definit în capitolul anterior. Vom mai adăuga
aici faptul că numele domeniului poate conţine şi subdomenii, separarea numelor acestora, între
ele şi faţă de numele domeniului făcându-se prin punct. Câteva exemple: www.ase.ro este
numele serverului web al ASE Bucuresti. Fiecare facultate are propriul ei server web, care
reprezintă subdomenii ale domeniului ase.
Astfel numele serverului web al facultăţii este www, si aparţine domeniului ase.ro.
Serverul FTP are numele ftp şi aparţine domeniului ase.ro. De subliniat faptul că numele
subdomeniului precede întotdeauna numele domeniului. În loc de numele domeniului se poate
introduce şi adresa IP prin care se desemnează în mod unic un anumit server din reţeaua Internet,
de exemplu “80.96.120.12”. Este evident că sub această formă este mult mai greu de reţinut
adresa unui server, motiv pentru care este preferată prima formă.
Portul, este numărul portului dedicat protocolului utilizat, pe serverul către care se face
cererea. Multe protocoale au definite ca implicite numerele porturilor, cum ar fi: 21 pentru FTP,
70 pentru Gopher, 80 pentru World Wide Web, 119 pentru Usenet news, 8080 pentru serverele
proxy. De aceea el poate fi omis din conţinutul URL când se foloseşte unul din protocoalele de
mai sus pe portul standard.
Pathname sau calea, reprezintă calea către document, şi se specifică asemănător cu modul
de specificare a căii în DOS, cu deosebirea că în loc de backslash “\” se foloseşte slash “/”.

5
 Un exemplu. Site-ul web al organizaţiei IANA este http://www.iana.org. Dacă doriţi să
accesaţi documentul care conţine descrierea domeniilor generice de nivel 1 va trebui să
introduceţi adresa http://www.iana.org/gtld/gtld.htm. Calea către documentul gtld.htm este
gtld/gtld.htm.

Internet Explorer