”Enigma Otiliei” a fost publicată în 1938 și este al doilea roman al lui George

Călinescu (1899-1965). Scriitorul modernizează tehnica narativă, folosește detaliul în

descrierile arhitecturale și în analiza personajelor, încadrându-se astfel în realismul
modern al secolului al XX-lea, autorul inspirându-se de către creațiile lui Balzac, în
jurul căreia construiește imaginea societății burgheze din București.

Opera literară ”Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian deoarece se prezintă
tema familiei și motivul moștenirii și al paternității, iar relatarea întâmplărilor este
făcută la persoana a III-a printr-un narator obiectiv, omniprezent și omniscient.

Tema reprezintă fresca societăţii burgheze bucureştene de la inceputul secolului XX,

prezentată prin aspectul social şi economic, în spatele căreia se proiecteaza
maturizarea lui Felix, care, trăiește experienţa iubirii înainte de a-şi forma cariera de
doctor.

Titlul iniţial a fost “Părinţii Otiliei”, mai apoi însă schimbat din motive editoriale în
titlul de acum, “Enigma Otiliei”, mutându-se accentul de pe ideea paternităţii (toate
personajele hotărăsc soarta fetei) pe cea a eternului feminin.

Personajul principal eponim, Otilia Mărculescu, este o tânără de optsprezece ani şi

este fiica celei de-a doua soţii al lui Costache Giurgiuveanu. Aceasta moare, lasându-i
soţului ei toata averea sa, împreună cu îndatorirea creşterii Otiliei. Costache o
iubeşte ca pe fiica lui, dar avariţia îl împiedică sa o înfieze oficial sau să-i asigure
concret un viitor. Fascinantă şi imprevizibilă, Otilia se află permanent într-un proces
dinamic, în continuă devenire. Aceasta este studenta la conservator fiind inzestrata
cu un temperament de artista, Otilia reprezentand tipul femeii cochete dar si
misterul feminin.

Portretul Otiliei este realizat prin tehnici moderne precum comportamentism (fapte,
gesturi, replici) precum si pluriperspictivism (perspectiva celorlate personaje asupra
Otiliei). Aceste doua metode de caracterizare confera ambiguitate personajului, iar in
plan simbolic sugereaza enigma si misterul feminitatii. Fiecare personaj din text are o
perspectiva diferita acestea alcatuind un portret complex si contradictoriu Otilia fiind
descrisa ca fiind o “fetita” de catre Costache Giurgiuveanu, fata admirabila si
superioara de catre Felix Sima, Stanic a o vede ca fiind o fata desteapta cu spirit
practic, Leonida Pascalopol o descrie ca avand un temperament de artista fiind in
contradictie cu descrierea Aglaei, “o dezmatata si o stricata” si in final fiind o
adversara in casatorie pentru Aurica.

Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat de Felix in seara cand ajunge la casa lui Mos
Costache, “… un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe
umeri” descriere care se afla in contradictie cu descrierea data de Aglae a fetei, “Fta
parea sa aiba optsprezece-nouaspreze ani. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte
albastrii, arata foarte copilaroasa intre multele bucle si gulereul de dantela.”. Odata
ajuns la casa lui Costache, Felix, neavand o camera pregatita este primit de Otilia in
camera ei. Aici Otilia este descrisa in mod indirect si prin folosirea tehnici balzaciene
a descrierii interiorului camera acesteia fiind plina de cutii de pudra si parfumuri
ceea ce ii confera Otiliei caracter copilaros dar partiturile si romanele frantuzesti ii
confera acesteia un aer de maturitate.

Principala caracterista a Otilie este aerul misterios, enigmatic, care o inconjoara

aceasta carateristica fiind sustinuta de contradictia dintre partea copilaroasa/femeia
cocheta si partea matura/temperamentul de artista a/al Otiliei, “ Sunt foarta
capricioasa, vreau sa fiu libera!… Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc
repede, sufar cand sunt contrariata”, aceasta caracterista fiind derutant atat pentru
Felix cat si pentru Pascalopol, Felix neputand sa isi explice schimbarile acesteia este
descumpanit iar Pascalopol cu cativa ani dupa ce se casatoreste cu aceasta decide sa
ii redea libertatea de a isi trai tineretea, “A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru
mine e o enigma”

In final misterul personajului este conferit de trasaturile aflate in contradictie.