Noapte de vară

Noapte de vară... mirific!

Să te gândeşti cum luna pune stăpânire pe iazul din spatele casei,

cum se oglindeşte în acesta învăluindu-l într-o strălucire magică, o
strălucire pe care o poţi regăsi doar în castelele prinţeselor din
basme... Cum cerul înstelat te face să pătrunzi în lumea lui, să stai ore
în şir visând la minunăţiile ce le ascunde, zăpadă făpturii
copleşitoare!... Îmi aduc aminte cum visam şi eu la acest cer, cum
zăream din când în când luceferii ce curgeau în neştire, acele stele
căzătoare care te obligau să îţi pui o dorinţă şi iar începea meditaţia:
„Îmi doresc...” O picătură nevinovată îmi ateriză pe nas, apoi pe
mână... până în momentul în care ropotul tărăgănat al ploii îmi
afunda urechile. Iarba cerului albastră se scurgea de pe acoperiş,
căzând pe pământul jilav. Să stai să priveşti acest spectacol este
nemaipomenit... Dar spectacolul este real: picăturile de ploaie fac
tumbe, se iau la întrecere, se luptă, iar melodia din fundal... Ah! E
nemaipomenită! Să priveşti acest spectacol ascultând glasul ciudat al
mlaştinii şi livezii eşti cu adevărat magic.

Dar, nu după mult timp, ploaia se opreşte lăsând în urmă doar

câţiva stropi ce se luptă să se desprindă şi să se lungească pe solul
proaspăt. Pe cer îşi refac apariţia stelele sclipitoare, natura îşi reia
cursul.