Predica la Sf.

Dimitrie Basaravov 27 oct 2020

Sfinții au știut în viața lor să Îl îndure pe Dumnezeu, dar să îi îndure și pe oameni. Pentru că au făcut din
sufletul lor o așteptare smerită a voii Sale, o continuă rugăciune, o blândețe plină de evlavie, o iubire
recunoscătoare. Tocmai de aceea, ei s-au împodobit cu multă bunătate și smerenie, Sfintele lor Moaște
vorbindu-ne în mod viu, în mod accentuat, despre sfințenia vieții lor. Pentru că noi avem Sfintele lor
Moaște, tocmai pentru că sufletele lor, aflate în Împărăția lui Dumnezeu, sunt pline de curăție și de
sfințenie.

Luni și marți i-am pomenit în acest an pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος] și pe Sfântul
Cuvios Dimitrii [Дими́ трий][2]. Și, unite cu duminica trecută şi cu ziua de miercuri, când pomenim pe Sf.
Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Româneşti avem 4 zile liturgice, 4 zile de bucurie, 4 zile de prăznuire.
Pentru că Sfinții sunt bucuriile cele veșnice ale lui Dumnezeu, dar sunt și ale noastre, ale nevrednicilor
robilor Săi. Pentru că de la ei învățăm să ne mântuim și de la ei sorbim harul cel dumnezeiesc, care e
viața noastră cea veșnică.

Mănăstirea Sfântului Cuvios Dimitrii „se află la 10 km de orașul Ruse [Русе, în Bulgaria, și la 100 km de
București, în valea pitorească a râului Rusenski Lom, în care au fost descoperite Moaștele Sfântului”. Și
el s-a nevoit într-o peșteră, care dăinuie până azi. O peșteră de nevoință, de însingurare față de oameni,
pentru ca să se poată sfinți împreună cu Dumnezeu.

Și ca el trebuie să facem și noi! Să transformăm casele noastre în case de rugăciune și de studiu, în case
de evlavie și de slujire a lui Dumnezeu. Pentru că El trebuie să fie întâiul în toate în viața noastră și
nimeni altcineva.

Sfântul Cuvios Dimitrii a trăit în secolul al 13-lea în Bulgaria de azi. Și el e pomenit pe 27 octombrie, pe
când Sfântul Mare Mucenic Dimitrios, cel care este grec de neam, e pomenit pe 26 octombrie. Iar
Sfântul Cuvios Dimitrii a adormit fără ca cineva să îi mai facă Înmormântare. Căci, „cunoscându-și
dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre, unde singur s-a dus și și-a
dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”. Iar „după mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat
malul de lângă peșteră și au căzut mai multe pietre din stâncă, între care [erau și] cele între care se aflau
Moaștele Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i
să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis [această vedenie] părinților ei, care au mers
împreună cu Preoți și cu o mulțime mare de oameni, [și] au aflat Moaștele sale neputrezite și luminate”
de slava lui Dumnezeu.

Pentru că trupul său cel neînmormântat, dar îndumnezeit de slava lui Dumnezeu care era în el, nu a
putrezit și nici nu s-a stricat căzând în apă. Căci în Sfintele Moaște a început deja marele proces al învierii
celei de obște. Ele sunt mărturiile vii ale învierii universale, ale învierii tuturor celor adormiți. Pentru că
toți vom învia la venirea a doua a Domnului, cea întru slavă, dar fiecare având în el conținutul vieții sale
început în viața sa pământească. Pentru că unii vom învia pentru Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică, pe
când alții pentru Iadul cel veșnic.
Iar Sfintele sale Moaște, ale Sfântului Cuvios Dimitrii, sunt acum în Catedrala Patriarhală de la București,
pe când cele ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrios sunt în Catedrala Mitropolitană din Tessalonic. Și
mulțimi mari de oameni vin zilnic ca să se închine în fața lor. Pentru că cei credincioși îi simt vii și
prezenți în viața lor, atâta timp cât îi ajută mereu întru toate.

Sfântul Cuvios Dimitrii a fost păstor de vite, pe când Sfântul Mare Mucenic Dimitri a fost guvernatorul
Tessalonicului. Ocupațiile lor zilnice însă nu i-au scos din ritmul vieții lor duhovnicești, din ritmul vieții lor
interioare. Și nu i-au scos, pentru că grija lor fundamentală era grija mântuirii lor. Pentru că nici pe noi
nu ne poate scoate nimic și nimeni din grija noastră pentru mântuirea noastră, dacă ea e grija noastră
fundamentală.

De aceea, iubiții mei, viața cu Dumnezeu e viața clipă de clipă cu El și nu doar din când în când! Cine
trăiește cu Dumnezeu, trăiește continuu cu El și se bucură de toată intimitatea lui cu Dumnezeu. Pentru
că se bucură de simțiri, de luminări, de vederi și de minuni dumnezeiești în viața lui, adică de toată grija
lui Dumnezeu pentru a ne mântui pe noi. Căci atunci când noi avem doar grija mântuirii și Dumnezeu
sporește în noi tot ajutorul și toată luminarea Lui cea dumnezeiască. Fiindcă El ne dă să sporim
duhovnicește pe măsura râvnei noastre pentru viața cu El.

Multă sănătate celor care își sărbătoresc ziua patronimică și tuturor celor care îi iubesc pe Sfinții
Dimitrios, Părinții noștri! Dumnezeu să ne întărească pe toți, în tot lucrul cel bun, pentru rugăciunile
Sfinților Săi! Amin