Lucrare de control la Hermeneutică și Fenomenologie

a) Analizați comparativ interpretarea psihologică cu interpretarea gramaticală

Potrivit lui Schleiermacher, sarcina hermeneuticii rămâne înțelegerea discursului pornind de la

limbaj: fiecare act de înțelegere se vrea o inversare a actului de discurs în virtutea căruia e adusă la
conștiință gândirea ce se află la baza discursului. Tot ceea ce trebuie presupus în hermeneutică este
limbajul.

Limba poate fi apoi considerată din două perspective: fie ca totalitate a uzajului unei comunități,
ca sintaxă transindividuală, fie ca mijloc de a exprima sufletul individual, ca uzaj individual creator al
limbii. În funcție de cei doi versanți ai limbajului, hermeneutica distribuie sarcini diferite interpretării.

În primul ca interpretarea este gramaticală și obiectivă, pentru că raportează o expresie la cadrul

lingvistic general. În cel de-al doilea caz, ceea ce are de făcut interpretarea este să descopere uzajul
individual al limbajului. Aici interpretarea e tehnică întrucât este obligată să urmărească virtuozitatea
indiviudală a unui autor în exprimarea stărilor sale sufletești sau a gândurilor sale. Scheleiermacher va
numi această interpretare psihologică, discursul este o creație ideatică.

Regulile interpretării gramaticale nu sunt suficiente: textul reprezintă un moment al vieții

autorului, deci interpretul trebuie să reproducă în conștiința sa starea psihică ce a dat naștere operei, el
trebuie să recreeze o stare interioară, de suflet. Receptivitatea pentru psihicul autorului este cea care
asigură înțelegerea. O înțelegere psihologică poate in terveni numai dacă între interpret și autor există
o afinitate psihologică profundă.

Întrucât din punct de vedere psihologic hermeneutica e o reconstrucție, sarcina ei este de a înțelege
discursul mai întâi la fel d bine, apoi mai bine decât autorul său. Scopul acestei hermeneutici este de a
înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el pe sine prin reluări repetate ale interpretării.

b) Descrieți specificul hermeneuticilor negative ale ”maeștrilor bănuelii”

Hermeneutica marxistă este o hermeneutică istorică, care așteaptă, hegelian, de la istorie, o

transparentizare apocaliptică a semnificațiilor și sensurilor. Pentru Marx, simbolul aparține falsei
conștiințe, ideologiei și adevărul lui nu poate fi obținut decât printr-o lectură care să-l răstoarne, să-l
repună cu picioarele pe pământ. Marx postulează o relație între existență și conștiiință prin care
limitele experienței devin limitele gândirii. Clasa socială dispune de o conștiință de clasă pe măsura
rolului ei social.

Conform hermeneuticiii psihanalitice a lui Freud discursul inconștientului introduce conținuturi pe

care cenzura conștiinței le-ar bloca altfel. Factor de substituire inconștient, cultura este privită ca o
alternativă la nevroză. Esența simbolizării este o comparație în care primul membru al comparației este
refulat. Ceea ce astăzi este corelat simbolic, probabil în timpurile străvechi era unit conceptual și
verbal. În vise apare această formă de expresie arhaică dispărută.
 Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici
negative pentru că nu mai crede într-un primat al gândirii, al adevărului și al conștiinței. Nucleul tare și
cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în această negare a lumii adevărate a esențelor, a
lucrului în sine. Nietzsche crede că ceea ce putem gândi nu este decât o poveste.

c) Interpretați – Faptul că suntem în lume nu înseamnă nicidecum că ne găsim și noi pur și simplu
printre alte lucruri, ci această expresie se referă la faptul că zăbovim de fiecare dată în ambianța
unei lumi întâlnite, preocupându-ne de ea. Grija reprezintă modul însuși de a fi într-o lume. Ea este
aceea care stă la baza unor moduri de a fi precum a produce, a întreprinde, a lua în posesie, a
împiedica, a păstra etc. Caracterul ambiental constituie caracterul mediu și public al vieții. Prin
intermediul grijii, viața însăși se adresează sieși în chip mundan (Heidegger, Ontologie.
Hermeneutica facticității)

Ar fi corect de concretizat despre ce grijă vorbește Heidegger și ce fel de grijă noi manifestăm
oamenii în fiecare zi. A avea grijă unul de altul, de cel slab, de cel neputincios, de a ne ajuta unul pe
altul, fiind că suntem oameni, fiind că suntem din aceeași familie – omenirea – e datoria noastră, e ceea
ce simțim și ceea ce manifestăm în lume. Astfel de grijă, ne face să fim preocupați de starea noastră și
a celuilalt. E o grijă bună, fiind că prin ea ne manifestăm cele mai frumoase calități, valori morale. Prin
astfel de grijă, noi continuăm să fim oameni.

Însă, dacă să fim sinceri cu noi înșine, la ora actuală, ce grijă predomină cu adevărat în societate?
Vedem foarte clar că anume egoul din noi este preocupat cel mai des de ceea ce se întâmplă în jur.
Aceastră grijă reprezintă modul de a fi al acestui egou în lume, și nicidecum grija ființei noastre. Am în
vedere de acea grijă, preocuparec de lucruri care a devenit steaua noastră călăuzitoare în societatea
consumeristă în care trăim. Suntem preocupați de orice. Și din păcare, reacționăm mai puternic la
faptul că ne-a căzut din palme noul Iphone luat în rate, decât un om bătrân care stă jos la pământ și nu
se poate ridica.

Aș începe cu aceea că, noi, în primul rând desigur, ar trebui să înțelegem această diviziune clară,
unde suntem noi și unde este egoul. Pare schizofrenică această diviziune, dar să fim sinceri, fiecare din
noi e schizofrenic în fiecare zi.

Fiecare din noi vede foarte clar această dualitate, când avem această grijă imensă față de oameni,
de natură, de lucrurile cu adevărat importante în viață și acea grijă, preocupare neîntreruptă și
materialistă. care, să fim sinceri, în momente de tăcere și liniște, ne face să înțelegem că de fapt, totul
ce ne preocupă din punct de vedere material e prostesc, e temporar, e putred.

De aceea, foarte mult contează despre ce grijă vorbim. Păstrarea lucrurilor, întreținerea lor, grija
simplă e ceva normal, dar nu trebuie să devină o preocupare exagerată, la așa nivel încât nu ne
imaginăm viața fără ele, fără aceste mașini, case, accesorii, gadgeturi. Viața e mai presus de asta, și
înțelegem asta foarte bine.
 Suntem cei care creează ceva în lumea asta, ne aflăm într-un proces permanent de creare și
consum. E ceva normal să oferim atenție unor lucruri, dar foarte mult contează ce mentalitate avem, ce
ne preocupă cu adevărat, fiind că această preocupare formează realitatea în care ne aflăm.

Grija față de obiecte neînsuflețite ca și cum au viață, ne fac ființe egoiste care prețuiesc mai mult
lucrurile decât oamenii. Ceea ce nu e normal într-o societate.

Grija față de oameni, adevărata grijă însoțită de acțiuni concrete e cea care contribuie unei vieți
liniștite, prospere a fiecăruia. O astfel de grijă este binevenită oricând, fiind că doar având grijă unul de
altul, noi putem supraviețui, putem trăi pe acest pâmânt.