Argument

La fiecare început de an şcolar, profesorul are o dificilă sarcină de îndeplinit: cea de a alege
manualul potrivit, dintr-o multitudine de oferte de manuale alternative. Simulând o situaţie similară
cu cea a profesorului, am pus în balanţă două manuale de Limba română pentru clasa a VII-a: cel de
la Editura Corint şi cel de la Editura All. În urma observării lor atente şi a aplicării criteriilor de
evaluare, s-a impus manualul de la Editura All, prin viziunea integrată, textele literare alese, exerciţiile
propuse, organizare etc.
Manualul îndeplineşte cerinţele fundamentale impuse de sistemul modern de învăţământ, cea
mai importantă dintre aceste cerinţe fiind munca individuală a elevilor şi implicarea lor activă în
procesul de studiere a limbii române.
Structura manualului este una foarte practică, astfel încât alternează textele literare alese cu
noţiunile de vocabular, fonetice, de morfologie şi sintaxă. Spre exemplu, unitatea de conţinut pe care
se focalizează prezenta aplicaţie, „Opera epică. Narator. Subiect. Personaje”, debutează cu date
despre autor, apoi sunt expuse fragmente din nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”. Fragmentele
din operă sunt suplinite de fraze condensate privind restul acţiunii, oferind elevilor o viziune de
ansamblu asupra operei ca întreg, chiar înainte ca aceştia să o fi citit în întregime.
La subsolul fiecărei pagini sunt explicate cuvintele necunoscute, fapt care asigură
manualului un avantaj evident. După textul literar urmează elemente de construcţie ale comunicării,
noţiuni de vocabular, comentariu stilistic, universul operei, definiţia nuvelei, personajele operei
literare, mijloace de caracterizare etc.
Autorii acestui manual propun, pe lângă operele literare obligatorii, mai multe fragmente sau
texte integrale suplimentare, menite să lărgească orizontul cunoştinţelor literare ale elevilor.
Exerciţiile propuse se ridică la standardele învăţământului modern, ele stimulând interesul şi
curiozitatea elevilor prin diversitatea lor, prin faptul că ele conduc la un comentariu al operei
elaborat de elevii înşişi.

1
 „Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în culoarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.”
(M. Eminescu, Epigonii)

Aceste versuri argumentează pe deplin alegerea autorului şi a operei. Deşi Constantin

Negruzzi este autorul unei opere literare de mică întindere, el a avut un rol deosebit de important în
dezvoltarea prozei româneşti. Scrisă în 1840, „Alexandru Lăpuşneanul” este capodopera nuvelei
istorice româneşti care ar fi ajuns celebră „ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor
prestigiul unei limbi universale” (G. Călinescu).
Aşadar, autorul critică ascuţit marea boierime, instituţiile feudale, moravurile anacronice. El
s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche şi Nicolae Costin şi a urmărit lupta lui Alexandru Vodă,
venit pentru a doua oară la domnia Moldovei, împotriva boierilor. El nu prezintă cu fidelitate faptele
istorice, permiţându-şi numeroase abateri, care confirmă vocaţia sa epică şi forţa imaginaţiei sale.
Pe lângă toate acestea, nuvela ilustrează culoarea şi atmosfera epocii şi relaţiile, problemele
sociale din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

2
 Criterii de evaluare a manualelor alternative - Tabel

Nr. Criterii de evaluare Limba română, manual de Limba română, manual de

crt. clasa a VII-a, Corint clasa a VII-a, All
1 Viziune integrată 4p 5p
2 Texte alese 5p 4p
3 Modele interpretare 1p 4p
4 Exerciţii propuse 3p 5p
5 Organizarea 3p 5p
6 Relaţia literatură- 2p 3p
celelalte arte
7 Glosar (dicţionar, 4p 4p
indice tematic)
8 Fişe, lucrări de 3p 5p
evaluare

Total punctaje: 25p 35p

3
 „Alexandru Lăpuşneanul”
de Constantin Negruzzi

Prezentare generală

Constantin Negruzzi se naşte în 1808, la Trifeştii-Vechi, lângă Iaşi şi moşteneşte dragostea

pentru literatură de la tatăl său, postelnicul Dinu Negruţ. Autorul învaţă mai întâi în limbile franceză
şi greacă, urmând ca la treisprezece ani să înveţe surprinzător de repede limba română. Activitatea
sa literară a excelat în scrieri în proză, nuvela sa. „Alexandru Lăpuşneanul” fiind capodopera
genului în literatura română.
Când, în 1840, numele autorului apărea în primul număr al revistei „Dacia literară”, el nu
făcea decât să publice această nuvelă istorică sub alt nume: „Scene istorice din cronicele
Moldaviei”. Astfel, la 31 de ani, Constantin Negruzzi cucerea definitiv un loc prestigios în ierarhia
literară a vremii. Nuvela sa era considerată una dintre marile opere romantice ale literaturii
universale, ea depăşise graniţele ţării, fusese tradusă în limba franceză, în 1854.
Autorul este considerat ctitorul nuvelei romantice, istorice, în literatura română, deoarece
tot ce se scrisese până atunci în acest domeniu, se dovedise a fi doar un exerciţiu fără prea multe
rezolvări.
În ceea ce priveşte geneza nuvelei, ea îşi are rădăcinile adânc înfipte în istoria Moldovei,
Negruzzi inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche, şi, poate, într-o oarecare măsură, din cronica
lui Miron Costin. Astfel, subiectul nuvelei este axat pe lupta lui Alexandru Vodă (Lăpuşneanul),
venit pentru a doua oară la domnia Moldovei, împotriva boierilor, împotriva acelui cuib de ingraţi
care „făcea şi desfăcea domnii”.
Pornind de la fragmentul reprezentativ din cronica lui Grigore Ureche, autorul, cunoscând
bine literatura europeană de inspiraţie istorică (Dumas, Puşkin, Hugo), nu urmăreşte întocmai firul
istoric ci îşi permite numeroase abateri, care îi dovedesc talentul şi forţa imaginativă.
Din punct de vedere structural, nuvela este una de întindere medie, ea este alcătuită din
patru părţi aproximativ egale, fiecare parte având câte un motto simbolic: „Dacă voi nu mă vreţi eu
vă vreu...”, „Ai să dai samă, doamnă!...”, „Capul lui Moţoc vrem...”, „De mă voi scula, pre mulţi am
să popesc şi eu...”. Motto-urile aparţin personajelor cheie ale nuvelei, astfel: Primul şi ultimul sunt
replicile lui Lăpuşneanul, al doilea este glasul femeii al cărui tată fusese ucis de domnitor,

4
reprezentantă a tuturor femeilor văduvite, iar al treilea motto, aparţine vocii maselor de ţărani
dezlănţuiţi.
Prima parte surprinde discuţia lui Vodă cu boierii şi încercarea lor de a-l îmblânzi. Tot aici
ni se sugerează idei din planul lui Alexandru de a scăpa ţara de boieri. El vine la a doua sa domnie,
cu gânduri sumbre, dar poporul nu le ştie, deoarece în prima sa domnie, el nu avuse timp să-şi
dezvăluie firea lui sângeroasă.
Partea a doua descrie interioarele locuinţei domneşti, straiele domniţei şi încercarea sa de
a-l îndupleca pe domn. În urma unei întâlniri cu o femeie îndurerată, domniţa Ruxanda îi cere
soţului ei să înceteze cu omorurile, însă el îi promite un „leac de frică”.
A treia parte surprinde ospăţul boierilor la curtea domnească şi măcelul pus la cale de
domn. Patruzeci şi şapte de boieri au fost omorâţi iar capetele lor au format o piramidă, pe o masă de
ospăţ. Acesta a fost leacul de frică pentru domniţă, care a leşinat la vederea grozăviei.
Partea a patra îl prezintă pe Lăpuşneanul răpus de boală. El nu mai ucisese boieri dar
găsise alte metodă de pedeapsă: tortura. Acum însă, bolnav fiind el se hotărî să se călugărească dacă
scapă cu viaţă. Într-un moment de luciditate, realizând că a fost călugărit, devine agresiv, ameninţă
că fiul său va da socoteală. Domniţa Ruxanda, obligată de Spancioc şi Stroici, şi îngrozită că îşi va
pierde fiul, îl otrăveşte pe soţul ei.
Acesta este sfârşitul lui Lăpuşneanul, care „a lăsat o pată de sânge în istoria Moldovei”, dar
şi finalul nuvelei.
Prin limbajul plin de arhaisme şi regionalisme, prin descrierile de interioare, de
îmbrăcăminte, Negruzzi realizează şi o adevărată frescă socială a vremii. El insuflă nuvelei şi un
caracter umanist şi democratic. Prin acţiunea captivantă, prin mesajul umanist, prin magia limbii,
nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” s-a înscris în rândul capodoperelor literaturii române şi şi-a păstrat
actualitatea până în zilele noastre.

5
Tabel cu intertexte
Text de bază
„Ruxanda căzu la
picioarele lui.
-O, bunul meu domn!
Viteazul meu soţ! Urmă
ea, destul! Ajungă atâta
sânge vărsat, atâtea
văduvii, atâţia
sărimani!(…) judecă că
după viaţă este şi moarte,
şi că măria ta eşti muritor
şi ai să dai samă!(…).
- De aş şti că mă vei
omorî, nu pot să tac. Ieri,
când voiam să întru, o
jupâneasă cu cinci copii s-
au aruncat înaintea
rădvanului meu şi m-au
oprit arătându-mi un cap
ţintuit în poarta curţii.
<Ai să dai samă, doamnă!
Îmi zise, că laşi pre
bărbatul tău să ne taie
părinţii, bărbaţii,
copiii…>”.
(Constantin Negruzzi,
Alexandru Lăpuşneanul)
Intertext 1
„-M-ai privit întotdeauna
ca pe-o piedică în cale,/
Pentru ce-mi ascunzi de-a
pururi taina gândurilor
tale?/
M-ai închis aici în lanţuri;
am răbdat în chip păgân,/
Şi mi-am zis: El are
dreptul! Mi-e bărbat şi mi-
e stăpân./
Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic
şi râdeai că lumea plânge/
Când de barba lui căruntă
spada ţi-o ştergeai de
sânge./
Şi-am tăcut, zicându-mi
iarăşi: El a fost supusul
tău,/
De-a făcut vreun rău, tu,
rege, trebuie să curmi ce-i
rău./
Mi-ai luat apoi copilul să-l
ucizi! Şi-am zis e bine!/
Tu-i eşti tată şi ai dreptul
peste fiul meu ca mine./
Dar el nu era al nostru, el
era al ţării-ntregi,/
N-ai ucis în el un rege, ai
ucis un şir de regi…
(G. Coşbuc, Regina
ostrogoţilor)
Intertext 2
„Când erau adunaţi la un
loc Pilat le-a zis: <Pe care
voiţi să vi-l slobozesc? Pe
Baraba sau pe Isus, care se
numeşte Hristos?>
Căci ştia că din pizmă
dăduseră pe Isus în mâinile
lui.
Pe când sta Pilat pe scaun
la Judecată , nevastă-sa a
trimis să-i spună:
<Să na-i nimic a face cu
neprihănitul acesta; căci
azi am suferit mult în vis
din pricina lui>.
Preoţii cei mai de seamă şi
bătrânii au înduplecat
norodul să ceară pe
Baraba, iar pe Isus să-L
omoare”
(Întărirea hotărârii de
moarte, Evanghelia după
Matei, cap.27, versetele17-
20)
6
Intertext 3 Intertext 4
Zoe: (lui Caţavencu) „D-l ministru preferă să
(Cu dignitate) recurgă la fondurile de
„- Eşti un om rău…mi-ai rezervă ale guvernului, prin
dovedit-o…Eu sunt o hotărâri de guvern. De notat
femeie bună…am să ţi-o că aceste fonduri ating de
dovedesc. Acum sunt multe ori valoarea întregului
fericită…Puţin îmi pasă buget al ministerului! Iată
dacă ai vrut să-mi faci cum, pe căi ocolite, partidul
rău şi n-ai putut. Nu ţi-a de guvernământ face jocurile
ajutat Dumnezeu, pentru în spaţiul cultural. Din punct
că eşti rău; şi pentru că de vedere legislativ,
eu voi să-mi ajute Ministerul Culturii a dus
totdeauna, am să fiu tot până aproape la capăt o
bună ca şi până acum.” singură lege: cea a
(I.L. Caragiale, O pornografiei! Nici un proiect
scristoare pierdută) elaborat de minister n-a
ajuns lege. Legile cu care se
laudă d-l Theodorescu
aparţin unor parlamentari, nu
ministerului. Drept urmare,
d-l ministru a avut o
activitate foarte bună în plan
politic, servindu-i cu
loialitate pe cei doi
politicieni din fruntea ţării,
Iliescu si Năstase, dar, din
păcate, n-a avut o politică a
culturii. De asta e vai şi amar
de oamenii care activează în
acest domeniu.
(Mona Muscă, interviu)
Planificare pe unitatea de conţinut: opera epică

Nr. ore Obiective Obiective de Competenţe Text de Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale referinţă operţionale bază operaţionale de învăţare
1. 3.Dezvoltarea 3.3 Să 3.3.1 Să Nuvela „Regina Opera epică Lectura Intertextele
capacităţii de citească o citească integral „Alexandru ostrogoţilor” model vor fi citite
receptare a varietate de nuvela Lăpuşneanu de George Text narativ cu voce tare,
mesajului texte literare „Alexandru l”, de Coşbuc Lectura în clasă.
scris. sau Lăpuşneanul”, Constantin Text selectivă
nonliterare, de Constantin Negruzzi „Evanghelia dramatic Să găsească
demonstrând Negruzzi şi după Matei”, Exerciţiul cel puţin
înţelegerea intertextele cap.27, Dialog în grup două
sensului propuse 1-4. versetele: trăsături
acestora 3.3.2. Să 17-20. Interviu Definirea pentru
identifice unor fiecare
personajele „O scrisoare concepte personaj.
(cine, cui se pierdută”, de
adresează?) şi I.L. Să găsească
găsiţi cel puţin Caragiale 4
două trăsături trăsături ale
pentru fiecare Interviu cu operei epice.
personaj. Mona Toate
3.3.3 Să Muscă, răspunsurile
enumere patru Formula As. vor fi trecute
trăsături ale pe tablă,
operei epice, eliminând
„Alexandru apoi cele
Lăpuşneanul” greşite.

7
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale de învăţare
2. 3.Dezvoltarea 3.2.Să 3.2.1. Să Nuvela Regina Timpul Lectura Se acceptă
capacităţii de sesizeze sublinieze „Alexandru ostrogoţilor” selectivă diverse
receptare a corectitudinea câte patru Lăpuşneanul”, de George Persoana variante,
mesajului şi valoarea cuvinte cheie de Constantin Coşbuc Identificare apoi se
scris expresivă a în fiecare Negruzzi stabilesc
categoriilor text. „Evanghelia Conversaţie cele mai
gramaticale şi 3.2.2. Să după Matei”, potrivite
lexicale identifice cap.27, cuvinte
învăţate, într- timpul verbal versetele:
un text citit. şi persoana 17-20. Se acordă
folosite în un punct la
fiecare text. „O scrisoare nota celui
3.3.3 Să pierdută”, de care oferă
identifice I.L. cea mai
două Caragiale complexă
consecinţe rezolvare
ale utilizării Interviu cu
timpului şi Mona
persoanei Muscă,
respective. Formula As.

8
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale de învăţare
3. 3.Dezvoltarea 3.2.Să 3.2.1.Să Nuvela Sinonime Identificare Cele mai
capacităţii de sesizeze construiască „Alexandru inedite
receptare a corectitudinea propoziţii în Lăpuşneanul”, Antonime Receptare propoziţii
mesajului şi valoarea care să de Constantin vor fi
scris expresivă a folosească Negruzzi Omonime felicitate.
categoriilor omonime
gramaticale şi date. Se
lexicale 3.2.2. Să stabileşte
învăţate, într- arate prin ce un punctaj
un text citit. mijloc de pentru
îmbogăţire a fiecare
vocabularului cuvânt
s-au format corect, în
anumite funcţie de
cuvinte. numărul
3.3.3 să lor.
indice
antonime şi
sinonime
pentru
cuvinte date

9
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi de Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale învăţare
4. 2.Dezvoltarea 2.1.Să 2.1.1 Să îşi Nuvela Opera epică Folosirea Cei care se
capacităţii de asigure amintească „Alexandru cunoştinţelor exprimă
exprimare coerenţa principalele Lăpuşneanul”, Narator anterioare liber vor fi
orală. ideilor caracteristici de Constantin primi o
exprimate ale operei Negruzzi Personaje Construirea steluţă (5
epice. unui scurt steluţe=1
2.1.2. Să discurs punct la
identifice notă).
naratorul, Relaţionarea Cei mai
personajele, ideilor puţin
timpul şi îndrăzneţi
locul acţiunii vor fi
din nuvelă. încurajaţi
2.1.3.Să prin
relateze pe întrebări
scurt ajutătoare.
subiectul
nuvelei.

10
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi de Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale învăţare
5. 2.Dezvolatrea 2.2.Să 2.2.1 să Nuvela Regina Folosirea Se vor nota
capacităţii de valorifice indice forma „Alexandru ostrogoţilor” cunoştinţelor cu steluţe
exprimare categoriile literară a Lăpuşneanul”, de George anterioare cele mai
orală. semantice unor cuvinte de Constantin Coşbuc originale
învăţate, în vechi, din Negruzzi Exprimare răspunsuri.
contexte textul studiat „Evanghelia orală liberă
diferite. (perise, după Matei”,
scânteiră, cap.27, Brainstorming
sărimani, versetele:
metanii, a se 17-20.
spovădui
etc.). „O scrisoare
2.2.2.să pierdută”, de
explice I.L.
sensurile Caragiale
cuvântului
soţ, bărbat în Interviu cu
fiecare dintre Mona
texte. Muscă,
2.2.3 Să îşi Formula As.
exprime
opinia cu
privire la
statutul
femeii şi cel
al bărbatului.

11
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale de învăţare
6. 4.Dezvoltarea 4.1 Să 4.1.1.Să Nuvela . Prefixe Lectura O steluţă
capacităţii de utilizeze găsească trei „Alexandru selectivă pentru cei
exprimare corect şi sinonime Lăpuşneanul”, Sinonime care găsesc
scrisă. nuanţat pentru de Constantin Identificare toate
neologismele, cuvintele Negruzzi Neologisme sinonimele.
categoriile folosite de Conversaţie
semantice autor: viteaz, O altă
învăţate bun, viaţă, steluţă
moarte, pentru
jupâneasă. comentariul
4.1.2. Să cel mai
comenteze în original.
maxim cinci
fraze expresia
: „să ne taie
părinţii,
bărbaţii,
copiii”.
4.1.3. Să
alcătuiască
propoziţii cu
neologisme,
sau cuvinte cu
prefixe
neologice:
hipersensibil,
arhicunoscut...

12
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale de învăţare
7. 4. 4.2 Să 4.2.1. Să Nuvela . Rezumat Identificare Discuţii între
Dezvoltarea organizeze identifice „Alexandru colegii de
capacităţii secvenţele tipurile de Lăpuşneanul”, Personaje Structurare bancă
de exprimare textuale în personaje în de Constantin Ajutor din
scrisă. funcţie de o nuvelă. Negruzzi partea
cerinţă 4.2.2. Să profesorului
specifică. realizeze un în
rezumat al identificarea
nuvelei. tipurilor de
personaje.

13
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale de învăţare
8. 4. 4.2 Să 4.2.1. Să Nuvela Caracterizarea Structurare Caracterizarea
Dezvoltarea organizeze realizeze „Alexandru personajelor. trebuie să
capacităţii de secvenţele caracterizarea Lăpuşneanul”, Observaţie surprindă atât
exprimare textuale în personajului de Constantin portretul fizic
scrisă. funcţie de o principal, Negruzzi Clasificare cât şi cel
cerinţă Alexandru moral.
specifică. Lăpuşneanul,
în cel puţin o
jumătate de
pagină.
4.2.2. Să
realizeze
caracterizarea
domniţei
Ruxanda, în
maxim o
pagină.
4.2.3. Să
descopere în
text
modalităţi de
caracterizare
a
personajelor.

14
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi de Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale învăţare
9. 4. 4.2 Să 4.2.1. Să Nuvela Regina Completare Câte o
Dezvoltarea organizeze completeze „Alexandru ostrogoţilor” steluţă
capacităţii de secvenţele spaţiile libere Lăpuşneanul”, de George Argumentare pentru cele
exprimare textuale în din tabelul de Constantin Coşbuc mai bune
scrisă. funcţie de o Idei simple, Negruzzi Structurare argumentări.
cerinţă Idei „Evanghelia Compunerea
specifică. dezvoltate, după Matei”, Imaginaţie cea mai
Rezumat. cap.27, interesantă
4.2.2.Să versetele: va fi citită în
argumenteze 17-20. faţa clasei.
de ce opera
epică „O scrisoare
„Alexandru pierdută”, de
Lăpuşneanul” I.L.
este o nuvelă, Caragiale
într-o
jumătate de Interviu cu
pagină. Mona
4.2.3. Să Muscă,
realizeze o Formula As.
compunere
liberă
pornind de la
tabelul cu
intertexte, cu
titlul:”Femeia
în istorie”.

15
Nr.ore Obiective Obiective Competenţe Text de bază Intertexte Concepte Activităţi de Evaluare
generale specifice operaţionale operaţionale învăţare
10. Test de
evaluare la
sfârşit de
unitate de
conţinut

16
Fişa 1

Obiective de referinţă Sarcina didactică

1.3 Să integreze categoriile semantice în 1. Indicaţi câte două antonime pentru fiecare dintre cuvintele: bun, viteaz, viaţă, taină.
structuri lexicale proprii. 2. Identificaţi în textul de baza trei arhaisme sau expresii arhaice.

1. bun – rău, malefic

viteaz – laş, fricos
viaţă – moarte, stingere, inexistenţă
taină – adevăr, dezvăluire
2. „sărimani”, „rădvanului”, „jupâneasă”;
„ai să dai samă!”

17
Fişa 2
Obiectiv de referinţă
4.2 Să organizeze secvenţele
textuale în funcţie de o cerinţă
specifică.
Sarcina didactică
1. Identificaţi în nuvelă cel puţin trei personaje şi precizaţi tipul lor.(secundar, principal, pozitiv,
negative, istoric, fictive etc.)
2. Scrieţi 5 cuvinte care să stea la baza caracterizării personajului Ruxanda, apoi alcătuiţi cu ele
scurte enunţuri, realizând portretul său fizic şi moral.
1.
Alexandru Lăpuşneanul – personaj principal, negativ, istoric.
Domniţa Ruxanda – personaj secundar, pozitiv, istoric.
Moţoc – personaj secundar, negativ, fictiv
2. supusă, blândă, miloasă, prefăcută, corectă
Doamna Ruxanda este supusă pentru că îngenunche în faţa soţului său, dă dovadă de milostenie şi
sensibilitate când întâlneşte o femeie al cărei soţ a fost ucis de Lăpuşneanul. Vrea dreptate şi de
aceea se preface în faţa tiranului pentru a-l îndupleca.
18
Fişa 3. Caracteristicile „operei epice”

Narator Naraţiune
Personaje

Opera Acţiune în
epică timp şi
spaţiu
Subiect

Momentele
subiectului
Gr.
Epikos =
zicere
Obiectivitatea

19
 Fişa 4.
Text de bază
„Ruxanda căzu la
picioarele lui.
-O, bunul meu domn!
Viteazul meu soţ! Urmă
ea, destul! Ajungă atâta
sânge vărsat, atâtea
văduvii, atâţia
sărimani!(…) judecă că
după viaţă este şi moarte,
şi că măria ta eşti muritor
şi ai să dai samă!(…).
- De aş şti că mă vei
omorî, nu pot să tac. Ieri,
când voiam să întru, o
jupâneasă cu cinci copii s-
au aruncat înaintea
rădvanului meu şi m-au
oprit arătându-mi un cap
ţintuit în poarta curţii.
<Ai să dai samă, doamnă!
Îmi zise, că laşi pre
bărbatul tău să ne taie
părinţii, bărbaţii,
copiii…>”.
(Constantin Negruzzi,
Alexandru Lăpuşneanul)
Tabel cu intertexte. Subliniaţi câte patru cuvinte cheie din fiecare text.
Intertext 1
„-M-ai privit întotdeauna
ca pe-o piedică în cale,/
Pentru ce-mi ascunzi de-a
pururi taina gândurilor
tale?/
M-ai închis aici în lanţuri;
am răbdat în chip păgân,/
Şi mi-am zis: El are
dreptul! Mi-e bărbat şi mi-
e stăpân./
Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic
şi râdeai că lumea plânge/
Când de barba lui căruntă
spada ţi-o ştergeai de
sânge./
Şi-am tăcut, zicându-mi
iarăşi: El a fost supusul
tău,/
De-a făcut vreun rău, tu,
rege, trebuie să curmi ce-i
rău./
Mi-ai luat apoi copilul să-l
ucizi! Şi-am zis e bine!/
Tu-i eşti tată şi ai dreptul
peste fiul meu ca mine./
Dar el nu era al nostru, el
era al ţării-ntregi,/
N-ai ucis în el un rege, ai
ucis un şir de regi…
(G. Coşbuc, Regina
ostrogoţilor)
Intertext 2
„Când erau adunaţi la un
loc Pilat le-a zis: <Pe care
voiţi să vi-l slobozesc? Pe
Baraba sau pe Isus, care se
numeşte Hristos?>
Căci ştia că din pizmă
dăduseră pe Isus în mâinile
lui.
Pe când sta Pilat pe scaun
la Judecată , nevastă-sa a
trimis să-i spună:
<Să na-i nimic a face cu
neprihănitul acesta; căci
azi am suferit mult în vis
din pricina lui>.
Preoţii cei mai de seamă şi
bătrânii au înduplecat
norodul să ceară pe
Baraba, iar pe Isus să-L
omoare”
(Întărirea hotărârii de
moarte, Evanghelia după
Matei, cap.27, versetele17-
20)
20
Intertext 3 Intertext 4
Zoe: (lui Caţavencu) „D-l ministru preferă să
(Cu dignitate) recurgă la fondurile de
„- Eşti un om rău…mi-ai rezervă ale guvernului, prin
dovedit-o…Eu sunt o hotărâri de guvern. De notat
femeie bună…am să ţi-o că aceste fonduri ating de
dovedesc. Acum sunt multe ori valoarea întregului
fericită…Puţin îmi pasă buget al ministerului! Iată
dacă ai vrut să-mi faci cum, pe căi ocolite, partidul
rău şi n-ai putut. Nu ţi-a de guvernământ face jocurile
ajutat Dumnezeu, pentru în spaţiul cultural. Din punct
că eşti rău; şi pentru că de vedere legislativ,
eu voi să-mi ajute Ministerul Culturii a dus
totdeauna, am să fiu tot până aproape la capăt o
bună ca şi până acum.” singură lege: cea a
(I.L. Caragiale, O pornografiei! Nici un proiect
scrisoare pierdută) elaborat de minister n-a
ajuns lege. Legile cu care se
laudă d-l Theodorescu
aparţin unor parlamentari, nu
ministerului. Drept urmare,
d-l ministru a avut o
activitate foarte bună în plan
politic, servindu-i cu
loialitate pe cei doi
politicieni din fruntea ţării,
Iliescu si Năstase, dar, din
păcate, n-a avut o politică a
culturii. De asta e vai şi amar
de oamenii care activează în
acest domeniu.
(Mona Muscă, interviu)
Fişa 5.

Obiective de referinţă Sarcina didactică

3.2 Să sesizeze corectitudinea şi valoarea 1. Identificaţi timpul verbal şi persoana folosite în fiecare text.
expresivă a categoriilor gramaticale şi 2. Identificaţi două consecinţe ale utilizării acestora.
lexicale învăţate, într-un text citit 1. Timpul folosit in dialog este prezentul, in textul de bază. Ruxanda se adresează
soţului, la persoana a II-a. În poezie, regina ostrogotă îi vorbeşte soţului, foloseşte tot
persoana a II-a, dar timpul este trecut: perfect compus, imperfect. In textul biblic, soţia
lui Pillat, vorbeşte la prezent, persoana a II-a. In textul dramatic, Zoe vorbeşte la
prezent şi trecut, perfect compus, persoana a II-a. Textul nonliterar foloseşte prezentul,
trecutul, persoana a III-a.
2. Prezenţa persoanei a indică dialogul iar timpul verbal arată dacă evenimentele
specifice au avut loc sau se întâmplă în prezentul operei. In nuvelă, Domnul face şi
acum crime, în poezie, regele a ucis în trecut dar urmează să mai facă fapte sângeroase.
În Biblie, evenimentul este pe cale să se producă, în comedie el s-a consumat la fel ca
şi în interviu…

21
Fişa 6.

Obiective de referinţă Sarcina didactică

4.1 Să utilizeze corect şi nuanţat 1. Găsiţi trei sinonime pentru fiecare dintre următoarele cuvinte: viteaz, bun,
neologismele, categoriile semantice învăţate moarte, jupâneasă.
2. Comentaţi în maxim 5 fraze expresia: „să ne taie părinţii, bărbaţii şi copiii”.
3. Alcătuiţi propoziţii cu neologismele: hipersensibil, arhicunoscut.

1. viteaz: eroic, puternic, curajos.

bun: generos, inimos, blând.
moarte: deces, nefiinţă, sfârşit.
jupâneasă: cucoană, domniţă, boieroaică.
2. Expresia sugerează nu doar moartea celor pedepsiţi de Alexandru ci şi
separarea familiilor de restul societăţii. Moarte aleasă de domn nu e una rapidă,
el preferă tortura, iar capetele ucişilor aşezate în poartă sunt un avertisment
pentru întreaga comunitate. Autorul alege verbul „a tăia” deoarece are o bogată
încărcătură semantică, poate reda cel mai bine cruzimea şi durerea.
3. Un copil hipersensibil la durere a leşinat în uram loviturii. Mama a cumpărat
arhicunoscutul volum de poezie al lui Labiş.

22
Fişa 7. 1.Realizaţi caracterizarea personajului principal al nuvelei,
Alexandru Lăpuşneanul.

Personajul principal este un domn plin de stimă de sine, puternic şi hotărât. El vine
pentru a doua sa domnie, fără să îi pese dacă ţara îl vrea. El se impune, ignorând nevoile
poporului, ignorând chiar şi opinia soţiei lui. Alexandru Lăpuşneanul este o fire crudă, ce
obişnuieşte să ameninţe, să producă durere, să verse sânge. Dacă toate acestea ar fi făcute
în numele dreptăţii şi al bunăstării ţării sale, poate ar fi mai uşor acceptate de cititori.
Însă, în viziunea lui, ţăranii sunt „proşti dar mulţi”.
Se pare că faptele sângeroase ale domnitorului au ca scop doar satisfacerea
orgoliului său propriu, atragerea poporului de partea lui.
Domnul este prefăcut, stăpâneşte arta disimulării. El reuşeşte să ascundă lucruri
vitale, reuşeşte să inducă în eroare pe soţia sa Ruxanda dar şi pe Mitropolit. Nu are
credinţă în Dumnezeu, el zideşte mănăstiri, merge la slujbe doar pentru a impresiona
masele, dar nici în ceasul din urmă nu poate fi umil, nu poate accepta sfârşitul. El şi de
pe patul de moarte doreşte moartea celor din jur. El urăşte până şi urmaşii săi…..nu
acceptă ca fiul său să-i urmeze la tron. El este domnul care a lăsat o pată de sânge în
istoria Moldovei.

2. Realizaţi caracterizarea domniţei Ruxanda

Ruxanda este frumoasă, gingaşă, demnă de respect. Ea este, însă neînţeleasă de
soţul ei. Bunătatea şi gingăşia ei sunt considerate de Vodă slăbiciuni. Dorinţa ei de a
înceta măcelul este ignorată, ea este tratată cu cruzime doar pentru că este sensibilă la
durerea celorlalţi. Slăbiciunea ei este privită de cititori ca o calitate, nu un defect. Dacă
Alexandru o consideră trădătoare, ea este asemeni unui înger păzitor, în viziunea
cititorului. Domnul dovedeşte că nu are milă faţă de ea, pentru că doreşte să o vadă
moartă, împreună cu fiul lor.
Fapta sa din final nu poate fi considerată crimă, deoarece a fost silită şi deoarece
astfel ea a salvat viaţa fiului ei şi a scutit de durere multe familii de boieri. În fond, nu ea
i-a dat paharul cu otravă ci Spancioc.

23
 De cele mai multe ori, Lăpuşneanul i se adresează direct domniţei Ruxanda, între
ei stabilindu-se un dialog. Un scurt monolog, însă, dovedeşte adevăratele lui sentimente
pentru ea: „Femeia tot femeie”, adică, leşinând la vederea capetelor de boieri ucişi,
Ruxanda îl dezamăgeşte profund. Leacul de frică a dovedit încă o dată incompatibilitatea
celor doi.
Există, desigur şi posibilitatea unei alte interpretări. Unii cititori pot considera
slăbiciunea şi leşinul domniţei o laşitate, dar pot considera otrăvirea lui Alexandru ca un
act de curaj, ba mai mult ca un act de cruzime, echilibrând astfel, balanţa între cei doi
soţi.

24
 Fişa 8. Completaţi spaţiile libere din tabelul Idei simple-idei dezvoltate-rezumat
Plan simplu Plan dezvoltat de idei Rezumat
de idei
I. Întoarcerea Alexandru Lăpuşneanul intră în Moldova cu oşti turceşti şi vrea să îl izgonească pe
lui Alexandru Tomşa, să-şi recupereze tronul pierdut în urma trădării de către boieri. Îl are alături pe
Lăpuşneanul vornicul Bogdan, cu care se sfătuieşte. Ajunşi aproape de Tecuci, îşi aştern tabăra. Aici, un
în Moldova, grup de boieri, cer să fie primiţi de Alexandru. Aceştia sunt: vornicul Moţoc, postelnicul
pentru a doua Veveriţă şi spatarul Spancioc şi Stroici. Moţoc îi spune lui Lăpuşneanul că ţara este liniştită,
sa domnie. ? că poporul nu îl vrea şi el ar trebui să se întoarcă.
Spancioc este mai îndrăzneţ şi îi spune adevărul, că boierii sunt gata să fugă peste
hotare să adune oşti iar ţara va fi distrusă. Alexandru e înfuriat de îndrăzneala lui Spancioc
dar nu se lasă convins.
Boierii pleacă supăraţi, însă Moţoc rămâne şi se umileşte în faţa domnului. El cade în
genunchi şi cere să fie cruţat, îi sărută mâna; face orice să devină aliatul lui Lăpuşneanul.
II. Încercarea Tomşa fuge în Valahia,
domniţei Alexandru e primit cu
Ruxanda de bucurie de norod şi cu
a-l îndupleca spaimă de boieri.
pe Încep măcelurile în
Lăpuşneanul. rândul boierilor,
continuă complotul
?
împotriva lor.
Este prezentată
domniţa Ruxanda şi
încercarea ei de curma
faptele sângeroase ale
soţului.
III. Smerenia prefăcută a Alexandru Vodă merge la mitropolie, la liturghie, îmbrăcat neobişnuit, cu toată pompa
lui Lăpuşneanul la domnească, unde îi invitase pe toţi boierii. Vodă se închină la icoane, sărută moaştele
biserică. Sfântului Ioan cel nou cu mare smerenie, ţine o „deşănţată cuvântare” de pace şi înţelegere

25
 Ospăţul de la curtea întregii mulţimi adunate la slujbă. În cinstea acestei păci îi cheamă pe boieri la curtea
domnească şi măcelul domnească, la un ospăţ îmbelşugat.
celor 47 de boieri. Stroici şi Spancioc nu au încredere în spusele domnului şi nu merg la ospăţ. Boierii se
Sfârşitul lui Moţoc şi adună la masă, Lăpuşneanul se aşează în capul mesei, mănâncă, beau vinuri alese. Fiecare
leacul de frică al slugă era înarmată şi cine intra în curte nu mai putea ieşi. În euforia ospăţului, boierii nu
domniţei Ruxanda. mai sesizează aceste lucruri; ei petrec şi închină până în momentul în care buzduganul
Fuga lui Spancioc şi armaşului loveşte primul cap. În câteva minute toţi boierii sunt ucişi, cu toate mor şi din
? Stroici. slugile şi lefecii lui Vodă. Moţoc priveşte îngrozit măcelul, se forţează să râdă, să fie pe plac
domnului, însă acesta îl dă pe mâna norodului adunat la porţile cetăţii. Moţoc sfârşeşte ca
ţap ispăşitor. Astfel, Vodă îşi achită datoria faţă de popor.
Capetele celor ucişi sunt adunate pe o masă, aşezate în formă de piramidă, iar leşurile
lor sunt aruncate pe fereastră. Alexandru Lăpuşneanul îşi cheamă soţia nedumerită şi îi arată
leacul de frică: capetele boierilor. Femeia leşină spre dezamăgirea domnitorului.
Vodă porunceşte armaşului să îi prindă pe Stroici şi Spancioc, dar aceştia reuşesc să
fugă peste Nistru, făgăduind că îl vor înfrunta pe Vodă înaintea morţii sale.

IV. Sfârşitul Boala lui Lăpuşneanul

lui Alexandru şi călugărirea lui.
Lăpuşneanul. Hotărârea doamnei
Ruxanda şi moartea
soţului ei.
?

26
 Proiect de lecţie
Data:
Şcoala: generală „Sfântul Andrei”, Sărmaş
Profesor: Lădaru Luminiţa-Maria
Clasa: a VII-a
Aria curriculară: limbă şi comunicare
Obiectul: Limba română
Unitatea de conţinut: Opera epică
Subiectul lecţiei: nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”, de Constantin Negruzzi
Tipul lecţiei: Sistematizare de cunoştinţe, formare de priceperi şi deprinderi
Obiective generale: 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală.
4.Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă
Obiective specifice: 2.1 Să asigure coerenţa ideilor exprimate
4.2 Să organizeze secvenţele textuale în funcţie de o cerinţă specifică
4.5 Să folosească diferite modalităţi pentru realizarea expresivităţii textului
4.6 Să îşi exprime, în scris, opinii şi atitudini
Competenţe operaţionale: - Să enumere cel puţin patru trăsături ale operei epice.
- Să identifice cine relatează faptele în nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”
- Să realizeze o scurtă caracterizare a Ruxandei, pornind de la tabelul cu replicile lui Alexandru
Lăpuşneanul (o jumătate de pagină).
- Să identifice modul prin care autorul dezvăluie adevăratul caracter al Lăpuşneanului
(cititorului, personajelor.
- Să îşi exprime, în scris, opinia despre finalul nuvelei.

Strategii didactice: conversaţia, lectura selectivă, analiza pe text, descoperirea.

Mijloace didactice: Limba română, manual pentru clasa a 7-a, nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”, Dicţionar de concepte
operaţionale, fişe de lucru, tabele contrastive, matrici semantice etc.
Forma de organizare: frontală, individuală, pe grupe.
Nivelul clasei: mediu.

27
Etapele Obiective Activitatea profesorului Activitatea elevilor Strategii Evaluare
lecţiei / timp specifice didactice
1. Moment Fac prezenţa. Cer Elevii îşi pregătesc caietele, manualele şi volumul de
organizatoric elevilor să îşi nuvele.
(2 minute) pregătească manualele,
caietele şi volumul cu
nuvela „Alexandru
Lăpuşneanul”
2. O. 2.1 Pentru început, haideţi Un elev numit răspunde: opera epică are ca mod de Conversaţia Trăsăturile
operei
Reactualizare să ne amintim câteva expunere naraţiunea, acţiunea se desfăşoară într-un timp
epice sunt
a unor caracteristici ale operei şi spaţiu bine definite, personajele sunt multiple iar scrise pe
tablă,
cunoştinţe epice. subiectul este complex.
astfel
anterioare.(4 încât să se
poată
minute) Cine relatează faptele Naratorul relatează faptele (la persoana a III-a). El nu se
corect de
în nuvela „Alexandru identifică cu autorul operei. Naratorul pare a fi o creaţie a către clasă
cele
Lăpuşneanul”? autorului, ca şi personajele.
greşite.
3. Astăzi vom încerca să Elevii ascultă în linişte.
Comunicare clarificăm instanţele
obiectivelor comunicării, relaţiile

28
operaţionale.( dintre personaje,
2 minute) relaţiile personajului
principal cu cititorii,
limbajul folosit în
nuvela lui Negruzzi.
4. Realizarea O. 4.2 Aveţi în faţă tabelul cu Elevii studiază replicile lui Lăpuşneanul din tabel, se
sensului relaţia Personaj-cititor, gândesc ce fel de personaj pare a fi Ruxanda şi
(30 minute) replicile lui redactează o scurtă caracterizare a ei: Lectura
Lăpuşneanul. Realizaţi Ruxanda este frumoasă, gingaşă, demnă de respect. Ea selectivă
o scurtă caracterizare a este, însă neînţeleasă de soţul ei. Bunătatea şi gingăşia ei
personajului feminin, sunt considerate de Vodă slăbiciuni. Dorinţa ei de a Exerciţiu
evidenţiind părerea înceta măcelul este ignorată, ea este tratată cu cruzime de
soţului ei şi cea a doar pentru că este sensibilă la durerea celorlalţi. argumentare
noastră, a cititorilor, Slăbiciunea ei este privită de cititori ca o calitate, nu un a unei păreri
despre domniţa defect. Dacă Alexandru o consideră trădătoare, ea este proprii.
Ruxanda. asemeni unui înger păzitor, în viziunea cititorului.
Domnul dovedeşte că nu are milă faţă de ea, pentru că
doreşte să o vadă moartă, împreună cu fiul lor.
Fapta sa din final nu poate fi considerată crimă, deoarece
a fost silită şi deoarece astfel ea a salvat viaţa fiului ei şi

29
a scutit de durere multe familii de boieri. În fond, nu ea i-
a dat paharul cu otravă ci Spancioc.
De cele mai multe ori, Lăpuşneanul i se adresează direct
domniţei Ruxanda, între ei stabilindu-se un dialog. Un
scurt monolog, însă, dovedeşte adevăratele lui sentimente
pentru ea: „Femeia tot femeie”, adică, leşinând la vederea
capetelor de boieri ucişi, Ruxanda îl dezamăgeşte
profund. Leacul de frică a dovedit încă o dată
incompatibilitatea celor doi.
Există, desigur şi posibilitatea unei alte
interpretări. Unii cititori pot considera slăbiciunea şi
leşinul domniţei o laşitate, dar pot considera otrăvirea lui
Alexandru ca un act de curaj, ba mai mult ca un act de
cruzime, echilibrând astfel, balanţa între cei doi soţi.

30
O 4.5 Identificaţi Autorul creează un narator care ştie tot, un narator
modalităţile prin care omniscient. El ne spune, încă de la începutul nuvelei, că,
autorul dezvăluie Alexandru Lăpuşneanul era iubit de norod. Ţăranii îl
adevăratul caracter al credeau un om drept care le va îmbunătăţi viaţa. În prima Descoperire
Lăpuşneanului sa domnie, Lăpuşneanul nu îşi dezvăluise firea sa a
(cititorilor, sângeroasă.
personajelor). Singurii care ştiau cine este cu adevărat Lăpuşneanul
erau boierii, care reprezentau ţinta lui Vodă. Ei erau
cuibul care trebuia stârpit. Aşadar, autorul lasă doar
unele personaje să îl cunoască cu adevărat pe Domn.
Nici Domniţa Ruxanda nu ştie totul despre el. Autorul o
ţine pe domniţă departe de treburile sângeroase ale
soţului ei, ea stă mereu închisă în camera ei, cu copiii, cu
lucrurile sale.
Întâlnirea cu femeie îndoliată îi deschide ochii şi o determi

31
 Naratorul este complice al cititorului. El ne spune sau ne
sugerează mereu ceea ce urmează să se întâmple, astfel,
cititorul este mereu cu un pas înaintea personajelor.

5. Reflecţia O 4.6 Ce părere aveţi despre Elevii notează în caiete, fiecare, finalul imaginat de el. La finalul
orei se
(10 minute) finalul nuvelei? Aţi Finalul nuvelei este unul tragic, prin moartea lui
citesc cu
prefera un alt final? Alexandru şi prin faptul că imaginea Ruxandei a fost voce tare
câteva
Care ar fi acesta? ştirbită de otrăvirea soţului. Cititorul este obişnuit cu o
opinii ale
acţiune amplă, cu un personaj negativ, unul pozitiv, cu elevilor.
Cei mai
un final care să marcheze izbânda binelui, şi nicidecum
talentaţi
cu o inversare de roluri, precum cea din nuvelă. sunt
felicitaţi şi
Finalul poate fi interpretat în mai multe feluri, el rămâne
încurajaţi
deschis. să mai
scrie
Un alt posibil final ar fi unul în care Lăpuşneanul să se
diferite
călugărească cu adevărat, să regrete sincer tot ce a făcut, povestiri.
Elevii vor
să se schimbe. Ruxanda să îl ierte iar fiul lor să urce pe
fi încântaţi
tron. Boierii rămaşi în viaţă să fugă peste hotare iar de statutul
de autor.

32
 ţăranii să nu mai fie prădaţi. Astfel ar fi evitată scena cea
mai şocantă: scena otrăvirii. Conform dogmelor creştine
nici un muritor nu are dreptul asupra vieţii cuiva.
Turnând otrava în paharul bolnavului, Ruxanda se face la
fel de vinovată ca şi Vodă ucigând boierii.

6. Tema O 4.2 Pentru ora următoare Compuner

ile vor fi
pentru acasă aveţi de scris o
luate de
(2 minute) compunere liberă profesor
acasă,
pornind de la tabelul cu
citite şi
intertexte, studiat la notate.
începutul capitolului.
Eu vă sugerez un titlu:
Rolul femeii în
societate, de-a lungul
timpului, dar voi puteţi
găsi unul mai potrivit.
Compunerea voastră
trebuie să ocupe
aproximativ o pagină.

33
 Rolul femeii în societate, de-a lungul timpului…
Încă din Noul Testament, imaginea personajului feminin începe să se contureze.
Desigur că au existat şi înainte femei puternice, dar despre ele s-a scris destul. Însă soţia
lui Pillat este foarte puţin menţionată. Un singur verset ascunde în spatele lui o femeie
mai puţin cunoscută dar care probabil ar fi schimbat cursul istoriei creştinismului dacă
vorbele ei ar fi ajuns acolo unde trebuia…la inima lui Pillat. Ea a avut intuiţia şi
convingerea că Isus este nevinovat, ea a încercat să îl convingă pe Pillat să nu facă o mare
greşeală…dar nu a reuşit.
La fel,un personaj anonim, o regină a ostrogoţilor, este pusă în situaţia de a se
umili, de a accepta orice doar de dragul ierarhiei. Dacă e soţie de rege el are dreptul
asupra ei, ca şi asupra întregului popor. Aici bărbatul este tiran încât ajunge să dorească
moartea soţiei şi a fiului său. Asemeni lui Lăpuşneanu, regele ostrogot deţine puterea
deplină şi dreptatea în mâinile sale. Însă vremea supunerii a trecut şi Ruxanda a îndrăznit
să îl înfrunte. La fel, Zoe, se foloseşte de orice mijloace pentru a-şi păstra orgoliul intact.
Ea încă nu are vigilenţa Monei Muscă, însă anunţă curajul şi riscul pe care aceasta şi-l va
asuma.
Ceea ce vor să ilustreze cele cinci texte este faptul că mereu a existat şi vor mai
exista încă acele conjuncturi care împiedică personajele feminine să devină eroine. Doar
câteva detalii să fi fost schimbate şi Isus n-ar fi fost crucificat, doar puţină fermitate şi
multe vieţi ar fi fost cruţate. Mereu în spatele unui bărbat cu faimă de tiran, a stat o
femeie mai sensibilă decât el.
Acesta poate, din cauză că femeile sunt aproape opuse bărbaţilor şi pentru că
istoria mereu a pus femeia undeva în spatele evenimentelor importante. Deşi au fost
glorificate multe personaje feminine, încă mai sunt femei a căror merit nu e recunoscut şi
mia sunt acele femei , la care nimeni nu s-a gândit că ele au fost atât de aproape de
mecanismul destinului, atât de aproape încât se poate uşor specula asupra unui „ce ar fi
fost dacă”?
În zilele noastre, deşi feminitatea este respectată şi apreciată, există unele goluri,
unele lipsuri în înţelegerea diferenţelor dintre sexe. Poate acesta este preţul plătit pentru
nenumăratele avantaje.

34
 Anexa 1. Concepte operaţionale

Antiteză – procedeu literar specific creaţiei romantice care pune doi termeni în
contrast cu scopul de a se pune reciproc în evidenţă.
Argumentare – aducere de probe şi argumente pentru a convinge auditoriul în
legătură cu un anumit subiect.
Arhaism – formă fonetică, lexicală, morfo-sintactică şi semantică aparţinând unei
perioade vechi din evoluţia limbii.
Caracterizare a unui personaj – urmărirea evoluţiei sale şi toate ipostazele în care
apare, de-a lungul întregii acţiuni. Caracterizarea directă – descrierea e făcută de narator,
de alt personaj, sau de personajul însuşi. Caracterizarea indirectă – trăsăturile rezultă din
acţiunile pe care le întreprinde personajul, din modul în care gândeşte şi din ce simte, din
felul în care se îmbracă, din limbaj etc.
Dialog – conversaţia între două persoane. Dialogul literar este modalitatea de
expunere care constă în alternarea replicilor a două sau mai multe personaje.
Dramaturgia – o sinteză a mai multor arte: literatura (genul dramatic), scenografia,
arhitectura, jocul actorilor etc.
Epic – categorie esenţială a literaturii, îşi are originile în însăşi existenţa umană.
Discursul epic prezintă istoria, devenirea. Ca şi gen literar, epicul cuprinde creaţii în
proză sau în versuri, ce au ca mod de expunere naraţiunea.
Narator – instanţa intermediară între autor şi istoria romanescă. Cela care
povesteşte într-o naraţiune nu trebuie confundat cu cel care semnează cartea. Naratorul
poate fi: narator-personaj, participă la acţiune, narator-martor, ia parte la acţiune ca
personaj secundar, narator creditabil, care acţionează şi povesteşte în conformitate cu
regulile care ordonează lumea operei, narator necreditabil, care nu dezvăluie tot ce ştie
despre faptele relatate, naratorul omniscient, care domină universul operei, ştie tot
despre personaje şi întâmplări, narator obiectiv, în romanul realist, face o relatare
impersonală a evenimentelor, nu intervine în desfăşurarea acţiunii prin comentarii sau
explicaţii.
Nuvelă – specie a genului epic, în proză, cu o acţiune mai amplă decât a schiţei şi a
povestirii şi cu o structură mai complexă, datorită conflictelor şi personajelor numeroase.

35
 Nuvela istorică – specie a genului epic, în proză, cu o acţiune mai amplă decât a
schiţei şi a povestirii şi cu o structură mai complexă, datorită conflictelor şi personajelor
numeroase. Nuvela urmăreşte viaţa personajului, atitudinea naratorului este mai detaşată,
relatarea este obiectivă. Are ca sursă de inspiraţie cronicile trecutului, personajele ei fiind
modele sau antimodele de eroi, boieri, domnitori.
Personaj literar – categorie principală a unei opere epice sau dramatice, alături de
acţiune, narator, timp şi spaţiu. După locul şi rolul lor: personaje principale, secundare,
episodice; după comportamentul lor: pozitive, negative. Tipologii: personaj-tip,
personaj-narator, personaj alter-ego, personaj-reflector, personaj artefact, personaj
rotund, plat.
Rezumat – versiune prescurtată şi condensată a textului original.
Subiect – succesiune de întâmplări pe parcursul cărora personajele sunt antrenat în
conflict. Este elementul fundamental în operele epice, dramatice, dar lipseşte în operele
lirice.

36
Anexa 2.
„Alexandru Lăpuşneanul”
de Constantin Negruzzi
Rezumat
Alexandru Lăpuşneanul intră în Moldova cu oşti turceşti şi vrea să îl izgonească
pe Tomşa, să-şi recupereze tronul pierdut în urma trădării de către boieri. Îl are alături pe
vornicul Bogdan, cu care se sfătuieşte. Ajunşi aproape de Tecuci, îşi aştern tabăra. Aici,
un grup de boieri, cer să fie primiţi de Alexandru. Aceştia sunt: vornicul Moţoc,
postelnicul Veveriţă şi spatarul Spancioc şi Stroici. Moţoc îi spune lui Lăpuşneanul că
ţara este liniştită, că poporul nu îl vrea şi el ar trebui să se întoarcă.
Spancioc este mai îndrăzneţ şi îi spune adevărul, că boierii sunt gata să fugă peste
hotare să adune oşti iar ţara va fi distrusă. Alexandru e înfuriat de îndrăzneala lui
Spancioc dar nu se lasă convins. Boierii pleacă supăraţi, însă Moţoc rămâne şi se umileşte
în faţa domnului. El cade în genunchi şi cere să fie cruţat, îi sărută mâna; face orice să
devină aliatul lui Lăpuşneanul.
Tomşa fuge în Valahia, lăsând drum liber Lăpuşneanului. Masele de ţărani îl
primesc bucuroase însă boierii sunt îngroziţi. Lăpuşneanul arde toate cetăţile în afară de
cea a Hotinului, ia averile boierilor, sub diferite pretexte, îi omoară şi capetele lor le pune
în porţile curţilor. Într-o zi, fiind preocupat de o nouă crimă, intră domniţa Ruxanda.
Domniţa avusese o viaţa grea: la moartea tatălui, Petru Rareş, ea a rămas în grija
fraţilor ei, Iliaş şi Ştefan. Iliaş fugise la Constantinopol, îşi schimbă religia iar Ştefan a
fost ucis mişeleşte. Boierii care i-au ucis fratele au hotărât să o căsătorească cu Joldea dar
Alexandru a luat-o şi a făcut-o soţia lui. Ea este frumoasă, gingaşă, supusă. Ea este tristă
din cauza crimelor făcute de soţul ei. Îi cere acestuia să înceteze cu vărsarea de sânge,
pentru că femeile din popor o ameninţă ca va da ea socoteală pentru ele. Vodă îşi pierde
cumpătul dar se linişteşte şi îi promite că în curând nu va mai omorî nici un boier şi că
mâine îi va arăta un leac de frică, un leac ce o va scăpa de groaza omorurilor. Vodă
discută cu armaşul său despre pregătirile pentru ziua următoare.
Alexandru Vodă merge la mitropolie, la liturghie, îmbrăcat neobişnuit, cu toată
pompa domnească, unde îi invitase pe toţi boierii. Vodă se închină la icoane, sărută

37
moaştele Sfântului Ioan cel nou cu mare smerenie, ţine o „deşănţată cuvântare” de pace şi
înţelegere întregii mulţimi adunate la slujbă. În cinstea acestei păci îi cheamă pe boieri la
curtea domnească, la un ospăţ îmbelşugat.
Stroici şi Spancioc nu au încredere în spusele domnului şi nu merg la ospăţ.
Boierii se adună la masă, Lăpuşneanul se aşează în capul mesei, mănâncă, beau vinuri
alese. Fiecare slugă era înarmată şi cine intra în curte nu mai putea ieşi. În euforia
ospăţului, boierii nu mai sesizează aceste lucruri; ei petrec şi închină până în momentul în
care buzduganul armaşului loveşte primul cap. În câteva minute toţi boierii sunt ucişi, cu
toate mor şi din slugile şi lefecii lui Vodă. Moţoc priveşte îngrozit măcelul, se forţează să
râdă, să fie pe plac domnului, însă acesta îl dă pe mâna norodului adunat la porţile cetăţii.
Moţoc sfârşeşte ca ţap ispăşitor. Astfel, Vodă îşi achită datoria faţă de popor.
Capetele celor ucişi sunt adunate pe o masă, aşezate în formă de piramidă, iar
leşurile lor sunt aruncate pe fereastră. Alexandru Lăpuşneanul îşi cheamă soţia
nedumerită şi îi arată leacul de frică: capetele boierilor. Femeia leşină spre dezamăgirea
domnitorului.
Vodă porunceşte armaşului să îi prindă pe Stroici şi Spancioc, dar aceştia reuşesc
să fugă peste Nistru, făgăduind că îl vor înfrunta pe Vodă înaintea morţii sale.
Au trecut patru ani de când Alexandru Lăpuşneanul nu a mai ucis nici un boier,
însă a găsit altă pedeapsă: tortura. Vodă este neliniştit că Stroici şi Spancioc sunt încă
liberi, mai mult decât atât, el se îmbolnăveşte de „lîngoare”. Boala avansează repede şi
domnul se vede pe patul de moarte. Îi cheamă pe mitropolitul Teofan, pe episcopi şi pe
boieri, îşi cere iertare de la toţi, îngrozit de ceasul morţii.
El promite să se călugărească dacă scapă cu viaţă, însă odată călugărit (Paisie),
într-un moment de luciditate, se revoltă şi acuză pe cei din jur. Îl numeşte pe mitropolit
„boiată făţarnică” iar pe fiul său vrea să-l omoare.
Doamna, speriată de pierderea fiului ei şi silită de Spancioc şi Stroici, pune otravă
în apa bolnavului. Ultimele clipe ale lui Vodă sunt clipele de triumf ale celor doi boieri,
care acum răzbună toate cruzimile domnului lor: „învaţă a muri, tu care ştiai numai a
omorî.” Alexandru Lăpuşneanul moare şi este îngropat la mănăstirea Slatina, zidită de el
însuşi, unde şi astăzi se vede portretul său şi al familiei sale.

38
 Anexa 3. Plan simplu de idei, plan dezvoltat de idei. rezumat
Plan simplu Plan dezvoltat de idei Rezumat
de idei
I. Întoarcerea Discuţia lui Vodă cu Alexandru Lăpuşneanul intră în Moldova cu oşti turceşti şi vrea să îl izgonească pe
lui Alexandru boierul Moţoc, Tomşa, să-şi recupereze tronul pierdut în urma trădării de către boieri. Îl are alături pe
Lăpuşneanul în postelnicul Veveriţă şi vornicul Bogdan, cu care se sfătuieşte. Ajunşi aproape de Tecuci, îşi aştern tabăra. Aici,
Moldova, spatarii Spancioc şi un grup de boieri, cer să fie primiţi de Alexandru. Aceştia sunt: vornicul Moţoc,
pentru a doua Stroici. postelnicul Veveriţă şi spatarul Spancioc şi Stroici. Moţoc îi spune lui Lăpuşneanul că ţara
sa domnie. Linguşirea lui Moţoc. este liniştită, că poporul nu îl vrea şi el ar trebui să se întoarcă.
Spancioc este mai îndrăzneţ şi îi spune adevărul, că boierii sunt gata să fugă peste
hotare să adune oşti iar ţara va fi distrusă. Alexandru e înfuriat de îndrăzneala lui Spancioc
dar nu se lasă convins.
Boierii pleacă supăraţi, însă Moţoc rămâne şi se umileşte în faţa domnului. El cade în
genunchi şi cere să fie cruţat, îi sărută mâna; face orice să devină aliatul lui Lăpuşneanul.
II. Încercarea Tomşa fuge în Valahia, Tomşa fuge în Valahia, lăsând drum liber Lăpuşneanului. Masele de ţărani îl primesc
domniţei Alexandru e primit cu bucuroase însă boierii sunt îngroziţi. Lăpuşneanul arde toate cetăţile în afară de cea a
Ruxanda de a-l bucurie de norod şi cu Hotinului, ia averile boierilor, sub diferite pretexte, îi omoară şi capetele lor le pune în
îndupleca pe spaimă de boieri. porţile curţilor. Într-o zi, fiind preocupat de o nouă crimă, intră domniţa Ruxanda.
Lăpuşneanul. Încep măcelurile în Domniţa avusese o viaţa grea: la moartea tatălui, Petru Rareş, ea a rămas în grija
rândul boierilor, fraţilor ei, Iliaş şi Ştefan. Iliaş fugise la Constantinopol, îşi schimbă religia iar Ştefan a
continuă complotul fost ucis mişeleşte. Boierii care i-au ucis fratele au hotărât să o căsătorească cu Joldea dar
împotriva lor. Alexandru a luat-o şi a făcut-o soţia lui. Ea este frumoasă, gingaşă, supusă.
Este prezentată Ea este tristă din cauza crimelor făcute de soţul ei. Îi cere acestuia să înceteze cu
domniţa Ruxanda şi vărsarea de sânge, pentru că femeile din popor o ameninţă ca va da ea socoteală pentru
încercarea ei de curma ele. Vodă îşi pierde cumpătul dar se linişteşte şi îi promite că în curând nu va mai omorî
faptele sângeroase ale nici un boier şi că mâine îi va arăta un leac de frică, un leac ce o va scăpa de groaza
soţului. omorurilor. Vodă discută cu armaşul său despre pregătirile pentru ziua următoare.

III. Măcelul Smerenia prefăcută a Alexandru Vodă merge la mitropolie, la liturghie, îmbrăcat neobişnuit, cu toată
boierilor şi lui Lăpuşneanul la pompa domnească, unde îi invitase pe toţi boierii. Vodă se închină la icoane, sărută

39
leacul de frică biserică. moaştele Sfântului Ioan cel nou cu mare smerenie, ţine o „deşănţată cuvântare” de pace şi
al domniţei. Ospăţul de la curtea înţelegere întregii mulţimi adunate la slujbă. În cinstea acestei păci îi cheamă pe boieri la
domnească şi măcelul curtea domnească, la un ospăţ îmbelşugat.
celor 47 de boieri. Stroici şi Spancioc nu au încredere în spusele domnului şi nu merg la ospăţ. Boierii se
Sfârşitul lui Moţoc şi adună la masă, Lăpuşneanul se aşează în capul mesei, mănâncă, beau vinuri alese. Fiecare
leacul de frică al slugă era înarmată şi cine intra în curte nu mai putea ieşi. În euforia ospăţului, boierii nu
domniţei Ruxanda. mai sesizează aceste lucruri; ei petrec şi închină până în momentul în care buzduganul
Fuga lui Spancioc şi armaşului loveşte primul cap. În câteva minute toţi boierii sunt ucişi, cu toate mor şi din
Stroici. slugile şi lefecii lui Vodă. Moţoc priveşte îngrozit măcelul, se forţează să râdă, să fie pe
plac domnului, însă acesta îl dă pe mâna norodului adunat la porţile cetăţii. Moţoc
sfârşeşte ca ţap ispăşitor. Astfel, Vodă îşi achită datoria faţă de popor.
Capetele celor ucişi sunt adunate pe o masă, aşezate în formă de piramidă, iar leşurile
lor sunt aruncate pe fereastră. Alexandru Lăpuşneanul îşi cheamă soţia nedumerită şi îi
arată leacul de frică: capetele boierilor. Femeia leşină spre dezamăgirea domnitorului.
Vodă porunceşte armaşului să îi prindă pe Stroici şi Spancioc, dar aceştia reuşesc să
fugă peste Nistru, făgăduind că îl vor înfrunta pe Vodă înaintea morţii sale.

IV. Sfârşitul Boala lui Lăpuşneanul Au trecut patru ani de când Alexandru Lăpuşneanul nu a mai ucis nici un boier, însă a
lui Alexandru şi călugărirea lui. găsit altă pedeapsă: tortura. Vodă este neliniştit că Stroici şi Spancioc sunt încă liberi, mai
Lăpuşneanul. Hotărârea doamnei mult decât atât, el se îmbolnăveşte de „lîngoare”. Boala avansează repede şi domnul se
Ruxanda şi moartea vede pe patul de moarte. Îi cheamă pe mitropolitul Teofan, pe episcopi şi pe boieri, îşi
soţului ei. cere iertare de la toţi, îngrozit de ceasul morţii.
El promite să se călugărească dacă scapă cu viaţă, însă odată călugărit (Paisie), într-
un moment de luciditate, se revoltă şi acuză pe cei din jur. Îl numeşte pe mitropolit „boiată
făţarnică” iar pe fiul său vrea să-l omoare.
Doamna, speriată de pierderea fiului ei şi silită de Spancioc şi Stroici, pune otravă în
apa bolnavului. Ultimele clipe ale lui Vodă sunt clipele de triumf ale celor doi boieri, care
acum răzbună toate cruzimile domnului lor: „învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî.”
Alexandru Lăpuşneanul moare şi este îngropat la mănăstirea Slatina, zidită de el
însuşi, unde şi astăzi se vede portretul său şi al familiei sale.

40
Anexa 4. Tabel contrastiv: Citate despre Alexandru şi Domniţa Ruxanda

Alexandru Lăpuşneanul Doamna Ruxanda

„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” ( „Ruxanda rămăsese, în fragedă vârstă, sub
hotărât, insensibil) tutoratul a doi fraţi mai mari, Iliaş şi
„...să se ferească, să nu dau peste el, de nu Ştefan”
vrea să fac din ciolanile lui surle, şi din „Gingaşa Ruxanda ajunsesă a fi parte
pelea lui căptuşeală dobelor mele”. (crud, biruitorului”.
mândru) „...era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită
„Boieri dumneavoastră! Să trăim de acum unei soţii, fiice şi surori de domn.”
în pace, iubindu-ne ca nişte fraţi...” „Era tristă şi tânjitoare, ca floarea espusă
(făţarnic, prefăcut, mincinos) arşiţii soarelui, ce nu are nimic s-o
„<Proşti dar mulţi>, răspunse Lăpuşneanul umbrească.”
cu sânge rece”. „...fusese silită de obştie, care dispoza de
„De mă voi ridica din boala aceasta, sunt inima ei făr-a o mai întreba, a da mâna lui
hotărât a mă duce la călugărie în Alexandru-vodă.”
monastirea Slatina...” (prefăcut, fără frică „Nu pot să tac!” (curajoasă)
de Dumnezeu) „Buna doamnă, temându-se de furia
„ Boaită făţarnică!... eu care te-am făcut norodului, era spăriată”.
mitropolit, eu te desmitropolesc.” (fără „...femeie nevinovată...”-Otravă! Strigă ea
teamă de cele sfinte, lipsit de respect). înfiorându-se.”
„Ucideţi-i pe toţi...Nici unul să nu scape!” „Ce zici părinte? Zise sărmana femeie,
înturnându-se cu ochi lăcrîmători spre
mitropolitul”.
„...doamna tremură...”

41
 Anexa 5. Tabel: Relaţia personaj - cititor

Replica lui Lăpuşneanul Tipul de comunicare Ruxanda văzută de cititori

„Ce veste, frumoasa mea Dialog Frumoasă, gingaşă, supusă

doamnă?”
„Muiere nesocotită!” Dialog Dreaptă, miloasă, nedreptăţită

„Doamna mea!” Dialog Dreaptă, sensibilă, credincioasă

„Şi ce vrei?” Dialog Ignorată, nerespectată,

subestimată

„...ţi-am gătit un leac de Dialog Sensibilă, inocentă, lipsită de

frică.” drepturi

„<Femeia tot femeie>, zise Monolog Nedreptăţită, neînţeleasă,

Lăpuşneanul zâmbind”. sensibilă

„Iar pe căţeaua asta voi s-o
tai în patru bucăţi împreună
cu ţîncul ei, ca să nu mai
asculte sfaturile boaitelor şi
a duşmanilor mei...”
Dialog cu mitropolitul, Victimă a cruzimii soţului şi a
cu boierii. Nu se destinului.
adresează direct Forţată de împrejurări
Ruxandei. Ameninţată

42
 Anexa 6. Reţeaua personajelor: Ruxanda

Supusă
Blândă
Frumoasă

Curajoasă Inocentă
Ruxanda

Sensibilă
Solidară
Gingaşă

43
 Anexa 7. Reţeaua personajelor: Alexandru

Curajos
Hotărât
Orgolios

Răzbunător Insensibil
Alexandru

Prefăcut
Inteligent
Mândru

44