UNDE TREBUIE SĂ CAUŢI?

Trăiau odată într-un sat nişte oameni care erau mereu nemulţumiţi ba de una, ba de alta. Se
certau întruna şi dădeau vina unul pe altul pentru orice necaz care li se întâmpla. Degeaba le dădea
sfaturi bune o bătrână vestită pentru înţelepciunea sa. Sătenii mai mult se războiau între ei în timp
ce relele se tot adunau în casele lor.

Într-o seară, aceştia au văzut-o pe bătrână în mijlocul drumului din faţa casei, aplecată să
caute ceva. Au întrebat-o ce face acolo. Bătrâna le-a spus că şi-a pierdut acul. Atunci, săritori, toţi s-
au pus în genunchi şi au început să caute de zor. După o vreme, unul dintre ei i-a spus: “Se lasă
seara, în curând nu vom mai vedea deloc, poţi să ne spui mai clar unde ţi-ai pierdut acul?”.
“Păi….L-am pierdut în casă”, răspunse bătrâna. “Eşti smintită!”, îi răspunse omul. “Ai pierdut acul
în casă şi vrei să-l găseşti afară??”

Liniştită, bătrâna îi răspunse: “Îl caut afară pentru că aici este lumină. În casă este
întuneric”. Cineva intervine: “Totuşi, gândeşte-te, chiar dacă ai lumină afară, cum poţi găsi acul
afară dacă nu l-ai pierdut aici? Cel mai bun lucru ar fi să ducem o lampă în casă şi să căutăm acul
acolo unde l-ai pierdut”. Bătrâna a început a râde: “Cat de inteligenţi sunteţi voi atunci când este
vorba de lucruri simple! Când veţi folosi această inteligenţă pentru a înţelege ce se întâmplă cu
vieţile noastre? V-am văzut mereu căutând în exterior explicaţii pentru necazurile voastre când sunt
sigură, din propria experienţă, că ar trebui să căutaţi în casele voastre rădăcinile nefericirii. De ce
căutaţi pace în lucrurile exterioare? Acolo aţi pierdut-o oare?”…….

___ ____ ____

V-aţi întrebat vreodată ce căutaţi? Aţi considerat vreodată că e important să meditaţi adânc pentru a şti ce
căuţaţi? Nu. Chiar dacă în unele momente de visare aţi avut o idee vagă despre ceea ce căutaţi, nu aţi ştiut
niciodată precis ce anume este. Nu l-aţi definit încă.

Căutarea poate continua numai într-o stare de imprecizie, de lipsă de claritate, de visare; când lucrurile nu
sunt clare continuaţi să căuţaţi, împinşi de un îndemn lăuntric, traşi de un imbold insistent. Ştiţi una şi bună:
trebuie să căuţaţi. E o necesitate lăuntrică. Dar nu ştiţi ce căuţaţi. Şi dacă nu ştiţi ce căuţaţi, cum să găsiţi?

Şi aici intervin cele 5 simţuri. Toate simţurile noastre sunt orientate către exterior: văzul, auzul, pipăitul…..
ele ne ajută să căutăm în exterior, nu înăuntru. Dar paradoxul e că ceea ce căutăm cu adevărat, sensul nostru,
esenţialul, nu se află nicând în exterior….