Sunteți pe pagina 1din 174

POUE9TT

FERMECATE
RUSEgTT

IUAN - FECIOR- DE.TARAN

SI BaIAURUL
babe, care aveau u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau 'i-o la un loc - nu il arau qi griul il ogorul leneveau, cu tragere de inimd munceau,
semanau.

intr-o buni zi, se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic se pregdte$e sd le cotropeascd piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar satele, ora$ele sd le pirjoleascd, Motut fi baba cizuri pe ginduri, se mihniri grozav. Feciodi cei mari ii imbirbetau: Nu vd intristali, teiculS $i miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe balaur, si luptdm cu el pe viatd ti pe moarte. $i ca sd nu ve fie urit sd stati singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd prea tinir pentru lupti. Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept pe voi, merg gi eu sA lupt cu balaurull

Mo$ul ti baba nu s-au impotrivit, n-au incercat sd-l convingd pe Ivanurka se-ti schimbe gindul, ci i-au preg;tit de plecare pe cite$i trei feciorii. gi_au incins fralii la briu palo$ele de otei $i-au luat traistele cu merinde, au incAlecat pe cai buni $i la drum. Au mers ei ce-au mers pind au ajuns intr-un sat. Cind si_au aruncat ochii jur-imprejur nici 1ipenie; totul pirjolit, dirimat, doar o micd izbi rimdsese
neatins5.

Cei trei frati au intrat in izbd. Acolo, o babi


gemea.

bitrini zicea pe cuptor $i

Bund ziua, bunico! au zis fratii. Buni ziua, voinicilor. incot.o ali pornit-o? PAi, am pornit-o, bunico, spre riul Coacdzului, Iing6 podul Cilinului, Ne ducem si luptim cu balaurul, sd nul lisim s; ne cotropeascd mo$ra. - Ehei, voinicilor, straqnicd treabd ali pus la cale! Ci ticdlosul ;st de balaur a pustiit totul, pe oameni i-a pridat li la moarte naprasnicd i-a trimis. Acuma a ajuns ti pe meleagurile noastre, ne-am rimas cu zjle numar eu singurd - se vede ci nu-i sint de trebuinte, si se ospateze cu mine... Cei trei frali au remas peste noapre la bdrrina, jar a doua zi in zori s-au sculat !i au pornit iariqi la drum. Au mers pinA au ajuns chiar pe malul riului Coacizului, lingd podul Cilinului. Pe malul apei erau r;spindite tot palote qi arcuri sfirimate, laolalte cu oase omenetti. Au gdsit fralii o izbd pdrdsiti;i au hordrit si rdmini peste noaDte in ea. mei, a zis Ivan, acuma. ca am ajuns in qinururi srraine ; - Ei, fralii indepirtate, trebuie se fim numai ochi qi urechi la toate. Sd stea de paza pe rind, cite unul dintre noi in fiece noapte, ca sE nu poatd rrece balaurul peste podul Celinului. In prima noapte s-a dus si stea de pazd cel mai mare dintre frali. A dat o.aitd pe malul apei, a scormonit cu privirea dincolo, peste riul Coacdzului pretutindeni liniqte, pe nimeni n-a vdzut, nimic n-a auzif. S-a cuibirit fratele cel mare sub o tufi de r;chite, a adormit buttean ti s-a pus pe sfordit, Ivan insd sti culcat in izbd fi nu poate adormi, nu poate nici afipi mecar. ^ Indate ce a trecut de miezul noplii i$i ia palolul de olel 9i porneqte spre riul Coacdzului. Cind colo, ce sd vadd? Frate-siu cel mare doarme sub tufa si sforaie pe intrecule. Ivan il las6 in pace si doarmi, iar el se ascunde sub podul Cdlinului qi incepe sd pizeascd trecerea peste pod. Deodati apele riului incepurd a clocoti;i vulturii de prin stejari pornird sd lipe cici se apropia un balaur cu tase capete. Lighioana se ndpusti pe podul

fecior-de-leran qi chiar Ce pind nescut acum se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca ti cu cealaltA l-a$ rdpune! Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub pod qi zise: la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori toimul cel mindru, nu te pripi sd-l jumulegti. $i daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz, nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim puterile 9i care din dol va birui, acela sd se laude! S-au apropiat, fi-au luat avint ti s-au izbit cu atita putere, cd pimintul dimprejur a gemut, fecior-de-tdran Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan 1,-a retezat trei capete. Opre$te-te, Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi odihnesc pulin. Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las' cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap $i tu. Din nou s-au apropiat gi din nou s-au izbit. Ivan fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului ti celelalte t.ei capete. I-a despicat trupul fi fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele sase capete le-a aqezat sub podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd ti s-a culcat sd se odihneascd. Dis-de-dimineati a venit fi fratele cel mare. Ivan l-a intrebat: Ei, cum a fost, ai vazut ceva? Nu, frafilor, n-a trecut pe lingi mine nici mecar o musc;. ,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild. in noaptea urmitoare pleci si stea de paze fratele mijlociu. Se plimbi o vreme, se uiti in toate pi4ile $i se liniqti. Se furiqd in nitte tufe $i adormr. Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci, jfi lui sabia cea asculitd fi porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul Cilinului qi se puse la pindd. DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd pe lipit cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar

- De ce te poticnetti, calule? Iar tu, corbule negru, te zbirle$ti tu, ciine negru? Oare a1i prins de veste ce Ivan

Cilinului, dar cind ajunse la jumitarea acestuia, calul ise poticni, corbul negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i zbirli blana. Arunci balaurul cu |a\e capete zisel
de ce tresari? $i de ce

ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu biciul calul peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste urechi: -De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru, ciine negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins de veste ci Ivan - fecior-dejiran se afli pe-aproape? Eu socot ci nici nu s-a ndscut qi chiar de s-ar fi niscut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu. Dar Ivan ie$i de sub podul Cilinului 9i zise: - fecior-de-1;ran Bagd de seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda $i treci la treabd! Vedem noi la urmd, cine pe cine va biruil $i numai ce ipi avinti Ivan paloqul de oJel, o datd qi inci o dat5, cd rerezd tase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi el de il implintd pe Ivan pini ia genunchi in pdmintul jilav. lar lvan lui un pumn de nisip qi-l azvirli in ochii bulbucali ai balaurului. gi in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa ochii, Ivan i-a retezat $i celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul ti ficindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a atezat sub podul Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat si a adormir ca )i cum nimic nu se inrimplase. Dimineala a venit ti fratele cel mijlociu, cum a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii? - Ei, Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca, n-a liuit nici mdcar un linlar. Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd arit eu $i linlarul fi musca! Ivan qi-a dus fralii sub podul Cilinului $i le-a ardtat capetele de balauri. la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle fi de tiniari zboari pe-aici, Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe cupror! decir sd porniqi la
luptA!

Pe fra{i ii cuprinse ru;inea. Somnul, ziserd ei. ne-a doborit... In cea de-a treia noapte s-a pregitit sd mearg; ti sd stea de pazA chiar Ivan. Plec, le-a zis el, la o lupti insp;imintdtoare, iar voi, frdliorii mei, sd stali treji ti cu urechea la pindd toata noaptea: de indatd ce mi vefi auzr fluierind, lisati-mi slobod calul, iar voi venili cit mai repede in ajutorul meu. Ajunge lvan fecior-de-ldran la riul Coacizului, se ascunde sub podul Cilinului qi aqteapti. Indatd ce trecu de miezul noplii, pimintul cel jilav porni sd se clatine, apele riului incepurd a clocoti, vinturile nivalnice a vui, iar vulturii de prin stejari se puserd pe fipit... Se apropia un balaur cu doudsprezece capete. Toate cele douisprezece capete tuierau. toate cele dou;sprezece capete scoteau fleceri

fierbinli pe niri. Calul balaurului avea douAsprezece aripi, pirul de pe trupul calului era de aramd, iar coada qi coama ii erau de fier. Cum a pitit balaulul pe podul Cilinului calul de sub el se poticni, corbul negru de pe umdr tresiri, iar ciinele negru ce venea in urmd i$i zbirli blana. Balaurul lovi cu biciul calul peste coaste, corbul peste pene, ciinele peste urechi. De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? lar tu, ciine negru, de ce te zbirlesti? oare ati prins de veste cd Ivan fecior-deI;ran se afli pe-aproape? Eu socot cd nici nu s-a nascut $i chiar de s-ar fi ndscut incd nu-i bun de luptS: o dat6 doar sd suflu qi pulberea o sd se
aleag5 de el!

Ivan fecior-de-laran iese de sub podul Cilinului qi zice: Ehei, balaure, prea devreme-ncepi a te liuda, vezi sd nu dai de belea! - Aha, va s; zici aici erai, Ivan fecior-de-1;ran! De ce-ai venit? am venit sd-ti vdd puterea vrdjma;d qi sA mi mdsor cu ea! - Pii, si te mdsori cu mine? Tu, o s;rmani musci! - Indrdzneqti Drept rispuns Ivan fecior-de-liran i-a zis balaurului: N-am venit la tine si-1i spun povegti, qi nici si le ascull pe-ale tale. Am venit s; ne luptdm pe viald qi pe moarte, si-i scap pe oamenii cei buni de tine, blestematule! Ivan i$i avintd sabia ascudta $i-i reteze balaurului trei dintre capete. Balaurul prinse din zbor capetele retezate, i$i trecu peste ele degetul siu de foc, pe datd, capetele se prinseri la loc, de parcb nici le lipi de gitlejele lor ti nu fuseseri retezate. Lui Ivan ii venea tare greu: balaurul cu Suieriturile il asurzea, cu fldcirile il ardea $i-l frigea, cu scinteile il orbea, $i pe deasupra il mai qi implintd pind la genunchi in pdmintul jilav. Apoi ii strigi in bdtaie de joc: poate sd te mai odihnegti pulin, Ivan - fecior-de-tdran? - Vrei Vorbe$ti de odihni? Odihni pe la noi inseamni lovette, reteaza bine, nu-{i plinge singur de mild, zise Ivan. Apoi el fluieri cu putere qi iqi aruncd minu$a dreaptd in mica izbd in care se aflau fralii sii. Mdnuqa sparse sticla din geamul izbei, insd fralii dormeau duqi, nu auzeau nirnic... Ivan iqi adund puterile, se mai avintd o datd, mai tare ca inainte, gi-i retezd balaurului $ase capete. Balaurul Ie prinse din zbor, ;i pe acestea, iti trecu peste ele degetul s?iu de foc, le lipi de gitlejuri $i iar5ti toate capetele erau la locul lor. Apoi se nipusti asupra lui lvan $i-l implinti pini la briu in pimintul jilav. ,,Proasd treabe," iti zise Ivan. Iqi scoase minuqa stingd qi o arunci spre mica
Atunci

izbd, Minuta gduri acoperbul, insd


n1m1c.

fralii dormeau mai departe, nu auzeau

ora; $i-Ii cumperi una noui. Ba nu, eu de cingitoarea mea am nevorel $i porni Ivan cdtre riul Coacdzului, dar nu se apucA si-ti caute cingitoarea, ci trecu pe podul Cilinului pe cel5lalt mal ti se furifi pe nesimlite pinA ]a palatele de piatrd ale balaurilor.

umen... Ivan $i-a luat ciciula fi a aruncat-o in mica izbi. Din pricina loviturii izba s-a cutremurat pin; in temelii, iar birnele ei mai_mai si se risipeascd in toate pirFle, Abia atunci s-au tezit ftalii;i au auzit calul lui Ivan nechezind din rasputeri ti zbdtindu-se sd scape din lanl. Fralii au deschis grajdul, i-au dat drumul calului, iar ei au pornit alergind ^ in urma lui, ca sd-i vini in ajutor lui Ivan. Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu sd izbeascd balaurul cu copitele, sil mutte cu dinfii. Balaurul prinse si quiere, se sisiie, sd invdluie calul cu puzderie de scintei... in vremea asta, Ivan izbuti - fecior_de_tdran sd ias6 din pimint, ba ficu ce fdcu de-i tiie balaurului degetul de foc $i dupi aceea se apucd sd-i reteze capetele. I le reteze pe toate pi;d la ultimul, ii spintecd fupul qi fdcinduJ bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului. Tocmai atunci aiunseri la locul luptei qi fralii sdi. Halal si ve fie, somnorotilorl le-a zis lvan. Din pricina somnului - era vostru si plitesc eu cu capul. Fralii sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit, i-au potolit setea $i l-au culcat si se odihneascd. In zorii zilei lvan s-a sculat ii a incepui sd se imbrace, sd se incalle. De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii. Ar trebui sA te odihnelti temeinic dupd lupta crincend de ierr. Ba nu, le-a rispuns Ivan, nu-mi arde de odihnd, md duc la riul Coaca_ zuiui se-mi caut cingitoarea pe care-am pierdut-o acolo, Ia te uit5, ceJi mai dd prin minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prin

$i iar hi lu; avint, pentru a treia oari, Ivan _ fecior_de_ldran $r_r retez; balaurului noui capete. Balaurul le prinse din zbor, ifi trecu degetul de foc peste ele, le apropie de gitlejuri, iar caperele se Iipiri ia loc;i de astd datA..Tot atunci, balaurul se nepusti la lvan qiJ implintd in pimini pini la

S-a apropiar de un gemulel de:chis a rras cu utechea: oare nu se pune la cale ceva riu impotriva lui? 'i Cind s-a uifat induntru, ce sd vadi? in palate $edeau cele trei neveste ale balaurilor, impreuni cu mama lor, zmeoaica cea bitrini.

adipim caii.

$i cum gedeau acolo, puneau lucrurile la cale. Prima dintre ele zise: pentru barbatul meu! - Las-ce mi rizbun eu pe Ivan arefecior-de_liran O sd i-o iau inainte gi, pe drumul ce-l de strdbdtut, ca si se intoarcd acasa impreuni cu fraqii lui, o sd stirnesc o ar$ila grozavi, iar eu o si md prefac in fintind. Cind se vor repezi citeqi trei sd-li potoleasci setea _ morti or sa se prabu)easce de la prima inghililure de apd. Bine te-ai gindit sA faci, incuviinld zmeoaica cea bitrini. A doua zise: Eu o sd mi prefac intr-un mir incircat de roade. De vor vrea sA ma_ nince cite un mdr pe dati vor fi sfi$iali in mii de fdrime! gi tu te-ai gindit bine, a l5udat-o zmeoaica cea bitrind. - Eu una, zise cea de-a treia, o sd aduc peste ei Lrn val de picoteald fi de somn, apoi o si le-o iau inainte, o sd mi prefac intr_un covor moale cu perne de mdtasd. Cum vor incerca fralii si se culce, sd se odihneascd. pe datd- ii va pirjoli focul! gi tu te-ai gindit bine! rosti zmeoaica. Ei, $i dac5 nu veti putea voi sA le venili de hac, miine pornesc qi eu sd-i ajung din urma $j se_i inghir pe ro[r trell Ivan fecior-de-fdran a stat s; asculte pini Ia capit vorbele lor s_a li intors la fralii sdi. cum e, Ivanuqka, fi-ai gdsit cingitoarea? l-au intrebat fraur. - Ei, Gisit. - Nu merita si-1i pierzi vremea pentru atita lucru! - Ba merita, fratilor. $i indati dupi asta, tustrei fralii se pregdtir; in mare grabd qi porniri la orum. Au mers $i-au mers, strdbitind cimpuri qi lunci intinse. Era zi fierbinre. uscati $i lor le era grozav de sete, abia se mai lineau pe picioare. Tocmai atunci, cind s-au uitat mai bine, au vizut o fintini, iar in ea, plutind deasupra pe api un ciq mic de argint. Fratii i-au zis lui Ivan: - Hai, frdfoare, sd facem un popas, sd ne indestuldm cu api rece fi sa

Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan. poate sd fie necuratd !i otrAvitoare.

$i descilecind, incepu sd izbeascd fintina cu sabia, taind gi impungind. Iar fintina porni si geamd 5i izbucni in hohore de plins. Tot atuncl se lisi
groasl, dogoarea i$i scdzu puterea $i pe frafi inceti sd-i mai chinuiascd

o cea{A selea.

t0

Ivan.

Acuma ati vdzut $i voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta!

zrse

bune la gust merele din el. Si iar au incdlecat tustrei frafii qi au pornit mai departe. $i-au mers, $i-au tot mers pini i-a cuprins osteneala. Si ce se vada? Nu departe, in cimpie era intins un covor inflorat ti moale, iar pe covor se aflau Perne umplute cu Puf. Ar fi bine si ne intindem pe covorul ista, si ne odihnim qi sd alipim fi noi vreun ceas. au zis fratii. Ba nicidecum fralilor, n-o si ne fie prea moale de ne culcdm pe acest - le-a covor, rdspuns lvan. Fralii s-au supirat pe el: $i de ce, md rog, ne tot povdluietti: asta nu se poate, cealalta nu-i voie! Ci doar avem gi noi cap si judecim Si singuri! Ivan nu le rispunse nici o vorbulili, doar i;i desprinse cingAtoarea de la briu;i o azvirli pe covor. Cingdtoarea fu cuprinsi de fldcdri qi arse toatd, nu rdmase nici urmi din ea. Iatd, ata s-ar fi intimplat ;i cu voi! zise Ivan. Apoi se apropie de covor gi prinse si spintece cu sabia Si covorul ;i pernele fdcindu-le pe toate firime. Dupi ce le spintecS;i le sfi$ie arunci zdrentele in toate p5rlile li zise: Degeaba, frafii mei, m-ali mustraf! Cdci doard qi fintina, qi mirul, qi covorul nu erau altceva decit nevestele balaurilor. Au vrut sd n'e ucidi. dar nu le-a mers: au murit ele nu noi! Fralii fi-au recunoscut gregeala gi au plecat mai departe, Sd fi mers mult, s; fi mers putin, cine mai qtie? Doar cd deodatd cerul se intuneca, vintul incepu si vijiie, iar pdmintul si vuiascd: in urma lor venea in zbor zmeoaica cea batrinA. $i-a cdscat botul o falci-n cer qi alta in - Dar nici voinicii nu erau pimint vrind sdl inghitd pe lvan qi pe fralii lui. protti, aruncard in botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum fi cu sare. gindea c5-l ingfdcase pe Ivan fecior-de-1dran ;i Zmeoaica s-a bucurat

Sd fi mers mult, si fi mers putin, cine mai;tie? Doar ci vdzur5 deodate mir. Mirul era incAacat cu mere mari sl rumene. un Fralii descilecar; ti abia afteptau s; rupi din merele acelea, dar Ivan fecior-de-ldran a alergat inaintea lor ti lovind cu sabia a inceput si reteze tulpina mdrului chiar de Ia riddcinS. Si mirul porni si geami ;i si {ipe... Acuma aU vizut ti voi, fra{ilor, ce fel de mir era acesta! Nu erau

Vizut, cum sd nu fi vdzut, frdlioare! $i au pornit mai departe la drum,

ll

pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi despre ce-i vorba, scuipi traistele cit colo ti se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai avea pulin qi-i ajungea din urmd... Vdzind ci nu mai poate scipa de primejdie, Ivan ipi imbokli calul si alerge din toate pute.ile, iar fralii se tineau strins dupd el. A;a au alergat, au alergat, au galopat, au tot galopat. Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta o potcov;rie, iar in potcovdrie stdteau $i lucrau doisprezece metteri potcovari. Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat lvan, ingdduili-ne si intrdm in potcovdria voastrd! Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria, pecetluind-o cu doudsprezece uqi de fier ii ferecind-o cu douasprezece lacate. Zmeoaj,ca a venit in zbor pind la potcovarie ;i a prins a urla: hei, potcovarilor, indatd sA mi-i dali pe Ivan fecior- Potcovarilor, de-liran pe fralii lui! fi lar potcovarii i-au rispuns: Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi ia-1i-i singurd! pornit zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins ti-a tot s-a $i lins, a lins qi-a tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una singuri mai rimdsese ferecatd. Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd. Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie, intfaca zmeoaica gi o izbi din toate puterile de pietre. Hirca se sfirimd prefdcindu-se intr-o pulbere mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea aceea. De atunci inainte totj balaurii ti toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea locului ;i oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de lighioane, Iar lvan fecio.-de-ldran impreund cu fralii lui se intoarserd acasi, la mama ti la tatil lor. $i prinserd sd feiascA 5i si munceascd la fel ca mai inainre: sd are ogorul, sA semene griu;orul.

./-:i'
NIKIT6 T6BACARUL
e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta strivechiul Kiev - oralul cel mai frumos d cel mai bogat dintre toate oraSele rusesti. Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau, ogorul il arau, pinza o teseau, la sdrbdtori in hore jucau ti brag5 pregiteau. Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind, in zi de prinivarS, spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu $tia la care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji qi chipeqi, li se dusese vestea pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele sdlbatice, nici terpi sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli mai iuli 1i sibii mai ascuqite ca ale lor.

l3

suiera:

Trai tihnit, intemeiat, de nimic intunecat duceau kievlenii. $i rotu;i, nenorocirea prinse a pluti deasupra lor aidoma unui nor intunecat. Un balaur inspdimindtor i$i ficu uritul obicei de a zbura pe deasupra oratului. Avea balaurul acela trupul acoperit cu solzi verzi, coada i se incolecea in toate pirlile, iar din gitlej ii creqteau trei capete alarurate in loc de unul. Din ochii lui liqneau fldcdri, gurile aruncau ieratic. iar labele aveau gheare de fier. De cum incepea a se roti deasupra oraqului, aripite Lui negre acopereau tot cerul ti lumina zilei pierea firi urmi. Zburind, lighioana

O sd distrug oralul Kiev de pe Nipru. pe toti oamenii lui o se-i ard. - pirjolesc, o si-i o si-i prefac in pulbere. Daci vreli sd mai rdmineli in via1d, dali-vA osteneala sA mi intimpinali $i si md ospitali cum se cuvine. ln fiecare luni o si vin la voi. O sd mi las din zbor pe colina din apropiere qi o si md ospitez cu o frumoasa copilt a voastrd. Kievlenii se intristard li virsard lacrimi amare. ii durea sufletul si_si jertfeasci copilele pentru ospilul balaurului. Dar igi ziceau c; daci se imDotn_ vesc, balaurul va trece Kievul prin foc qi fLiacari. il va preface in scrum gi odatd cu el, !i pe toli locuitorii oralului. $i-atunci, oamenii incepurd sE scoati in fiecare lund afari din ora$,i sa duce sus, pe colind, cite o copila. Acolo, dupi ce o legau cu lanfuri de tulpina unui stejar bdtrin, o lisau singurd li plecau. Iar noaptea, balaurul cobora in zbor qi o minca. in felul acesta le-a mincat, pe rind, pe toate copilele kievl6he. Doar fiica larului mai ramdsese. lntregul palat rdsuna de {ipit ti plinsete. Au gitit-o pe frumoasa fiicd a prului in vestminte de aur, de mitisuri scumpe $i de brocarturi qi au dus-o lingi bdtrinul stejar. Dupi ce-au ajuns acolo au legat-o cu lanluri, s-au inchinat in fala ei pina la pdmint, ;i-apoi plingind in hohote, s-au inapoiat in orat. Doa. un porumbel alb, care-i era tare drag copilei, mai rimase cu ea: acesta n-a vrut nici in ruptul capului sA-;i ia zborul din stejar. Fiica de lar a$tepta lingd tulpina stejarului. O cuprinse spaima - pc deasupra colinei vintul vuia, iar undeva pe aproape o bufnitd huhuia. Inima copilei mai cA nu mai b;tea. Deodatd auzi un fognet de aripi. Ah, se vede ce aceasta-i moartea, $i fiica larului incepu si plingd. lar balaurul, cici el se ldsase din zbor lingd bdtrinul stejar, privea vrijit la copild $i nu-ti putea lua ochii de la ea. Nu te teme, frumoaso, quierd el, pe tine n-o sd te mdninc. prea egi frumoasd. Pe tine te iau gi te duc in pe$tera mea. Acolo tu o sd feiesri ca stdpinA, iar eu am si mi desfdt privindu-te.
t4

$i zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale fi iqi lui zborul. Numai ci porumbelul porni sd lopdteze qi el in urma lui. Balaurul cu fiica larului ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi el o duse pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din pddure o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii,
astupind-o.

ceva ca sd-mi vini in ajutor. Fiica larului se aqezi 9i scrise scrisoarea pe care o legd bine sub aripa porumbelului. Porumbelul se furit; printre trunchiurile de copaci grimtdite la intrare, ieqi in pidure, gi de-acolo igi lui zborul spre Kiev. Sd fi zburat mult, sd fi zburat pulin, cine mai ttie? dar de ajuns, a ajuns - mai chiar sub una dintre ferestrele palatului, Tarul qi larina si-fi piardd capul de bucurie, aflind c; fiica lor triiefte. Au hrinit porumbelul, I-au mingiiat qi dup6 aceea, adunindu-$i toli sfetnicii in jurul lor i-au intrebat: Chibzuiti bine, ce-am putea face s-o scdpdm pe copila noastrd de la balaur? Iar sfetnicii le-au rispuns aqa: trebui sd-i trimiteli scrisoare prin care sd-i cereti si afle de la ba- deVa laur, cine se teme el mai mult $i mai mult pe lumea asta. E cu neputinti sA nu fie ceva in lume care sil poat; duce la pieire. larul;i larina intocmira scrisoarea gi o legari sub aripa porumbelului, iar acesta ili lud zborul inapoi in pddure. Fata de 1ar citi scrisoarea p5rinlilor sii pi incepu si a'repte cu nerabdare renirea:erii. Seara balaurul veni in zbor, ca de obicei. Didu la o parte birnele de la intrare, se strecurd tiriq in birlog ;i se culci sd se odihneascd. Iar copila tarului
zise:

larului, iar el $i-a luat zborul in c;utarea altor prdzi. N-a bagat de seama cd porumbelul cel alb intrase gi el in vizuini li se pitise intr-un ungher ascuns. De cum pleci balaurul, porumbelul veni indatd lingi stdpini-sa. Guruia ;i i se uita drept in ochi. Aga incepu fiica larului si trdiascd in birlogul balaurului. Cit era ziua de lungA st5tea singuri 9i doar porumbelul ii 1inea de urit; iar seara venea balaurul in zbor, aducindu-;i de-ale mincdrii, apoi se lungea in culcugul sdu, aflat int.-un coll intunecos al birlogului Si se desfdta privind-o pe frumoasa copila cu toli ochii lui de foc. intr-una din zile, dupd ce balaurul iqi luase zborul, fiica larului ii zise porumbeiului. SA te duci in zbor pini acasd, in ora[ul meu drag, ca sd le duci tarer pr mamei o scrisoare. S; afle ti ei veqti despre mine, Cine ttie, poate or ndscoci

Iat6. zise el. aici vei locui de acum inainte. Dupi care, balaurul a lesat-o in birlog pe fiica

Ah, balaurul meu drag, ttiu cit etti de puternic, ti mai stiu cum tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este
cineva pe lumea asta mai puternic decit tine fi c6, ata fiind, nu-li este frici de nimeni? Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada 5i zise rizind batjocoritor: cheamd Nikita. Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribdce$te, de aceea e poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi poate misura puterea cu el. Acesfa e singurul om din lume mai puternic decir mine. De e1, qi numai de el mi-e fricd. Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot ti prinse a sfordi. Iar fata larului se agezi ;i, cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai scrisoarea ceruti: ,,Balaurului ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAcarul. Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici." Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui, iar porumbelul porni in zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei larului fu cititd degrabd. Si indati farul trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor. Gdsili-l pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd {arul. $i au venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi, puternici $i o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor. Haide, Nikita, vino cu noi la palat, te cheam; larul, i-au z$

Md rog, fie, o se-ti spun adevdrul: se afl6 la Kiev un voinic. il

slujitorii.

- Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita. $i aruncindu-qi pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu, Slujitorii larului alergau abia linindu-se dupi el: Haide. Nikituska. vino cu noi! V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme. Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat $i i-au povestit larului cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti tarul. Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur! Salveazi-mi copila. Insd Nikita i-a rdspuns: Cum si mE incumet, luminate lar, la o treab; ca asta?l Nu mi simt in stare sd dobor un balaur. $i oricit l-a rugat larul, oricit a incercat el siJ convingd - Nikita nu s-a I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat ti farul, fdrl nici un rezultat. A stat toat; noaptea Si a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil induplece pe Nikita. $i a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i
i6

le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge: Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o si-mai treaci un an-doi. o sd
repeadd sd ne mAnince, una cite una, pe toate. Te rugim, du-te la riufdcdtor qi smulge-i capetele spurcate. Lui Nikita i se f6cu mili de bietele orfane, Bine, fie, nu mai plingeli. O sd mi duc sd-ncerc sd-l ripun. a $i inceput Nikita TAbacarul sd se giteasci de luptd. A luar trei sure de puduri * de fuioare de cinepi, le-a inmuiat bine in smoald qi s-a infdqurat in ele din cap pini-n picioare soiul acesta de platoqd cu care se inve$mintase el n-avea cum si fie nici g5uritd cu sabia, nici sfiqiatd cu collii de balaur. Apoi porni spre pidure.
sA se

cre;tem, iar balaurul o

Ajunse la birlogul balaurului tocmai cind acesta se intorsese acasd. Hei, balaure, ia f5-te incoace - mdsor - cA a venit Nikita Tibicarul. Vreau puterea cu tine. si-mi Simli balaurul c; nu are cum scdpa de belea. $i incepu sd-$i ascutA dinlii. Numai cd Nikita n-a mai stat sd attepte: cind a izbit odatA in bu$tenii de
la intrare, se umplu toata p;durea de vuiet. Bu$tenii se impri$tiarA $i balaurul se tiri afard din birlog. Lighioana porni si Suiere din toate cele trei guri ale sale qi sd azvirle asupra

lui Nikita fum gros qi fliciri

arzdtoare.

Dar voinicul nostru nu

se

sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga sa: ba il imboldea din partea dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste unul din capete, ba il lovea peste coadd; iar balaurul tuiera din r;sputeri de furie $i de durere, $i se incredintd cd nu-l poate birui nicidecum pe voinic. incercd sd-i fring5 trupul in doui cu dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli la pdmint.

Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic mai ettil Mult mai puternic decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru amindoi. Uite, eu zic sd impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una din aceste jumet;li, iar eu in cealaltd. $i de stingherit n-o sd ne stingherim unul pe celdlalt. in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd trebuiasci sa sdpem intre noi un hotar cit se poate de adinc. Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe balaur la plug. Ei. haide. inseamnd hotarul.
+ Un

pud:

16,181 kg.

18

$i porni balaurul si opinteasca la plug. il trase de la Kiev pind la Marea Caspicd qi-apoi din nou cdtre Kiev ti iar inapoi, Gifiia balaurul, se istovise cu totul, dar Nikita il imboldea infuna strigind: Haide, trage, trage, cA alfel hotarul n-o sA se vadd bine. balaurul, de voie, de nevoie, sdpd un hotar adinc-adinc. $i In reguli, pemintui l-am impdrfit, zise Nikita. Acuma, haide, sA impdrlim li marea, ci altfel e;ti in stare sA zici cd am intrat si plutim pe marea ta. $i-atunci balaurul incepu si tirascd plugul in mare credea cd gi apa poate fi despir{iti cu o brazdd. Dar marea... de, e adince, nu-i poli da de fund. Balaurul a inghilit la apd, pind ce s-a inecat. Nikita l-a pocnit cu ghioaga, ca si nu-;i vini cumva in fire qi i-a scos pe mal, Nu vreau, zise el, sd spurc marea albastrd $i curata cu trupul tdu. Apoi aprinse un foc stragnic, arse rimdgilele pe je.atic, iar vinturile nivalnice luari cenqa gi-o rispindiri in toate cele patru zd.i, penlru ca s,i nu rimind nici urmd de balaur, $i porni Nikita inapoi spre Kiev. Poporul ii ieti de depa.te in cale crl tolii se bucurau, jucau ti cintau cinlece de veselie, larul gi larina, linind-o de mine pe copila lor, venird sdJ intimpine pe Nikita $i sd-i aduca darurr nepreluite aur, blinuri, ve;minte din brocart, perle mari $i lucitoare. Dar Nikita nu voi sd ia nimic din toate astea. - Ce si fac cu bog5liile voastre? zise el. Cd doari nu pentru a fi risplitit m-am luptat cu balaurul, ci pentru ci mi-a fost mili de oameni. Pentru mine, munca este mai de prel decit toate darurile voastre. Lisati-mA sA md-ntorc iari$i in Mahalaua Tdbicarilor. $i s-a intors Nikita la el acasd, in mahalaua lui, Mahalaua Tibdcarilor. de-atunci tot acolo trdiefte, pieile le argdseqte ;i-n Niprul cel de argint le $i
umezetie. Faima lui Nikita insd a ajuns pini hdt, departe. Iar poporul a intocmit povestea aceasta despre el s; le fie tuturor oamenilor de treab5 temei de adinca chibzuinta.

CATUL NEZDRAU6N
fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori: celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul. $i moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu. Griul a crescut lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea si-l c;lca in
prcloare,

Atunci motul le-a zis feciorilor: Dragii mei feciori! Sd stali de pazi cu rindul fiecare dintre voi, noapte de noapte, ca si pazili li sd mi-l prindeli pe ho1! Veni noaptea cea dintii, Cel mai mare dintre feciori se duse si pizeascd griul, dar i se fbcu somn. $i-atunci se furi$d in fura cu fin gi dormi pini dimineala, Cind se inloarse acas;, a doua zi in zori, zise:
20

N-am inchis ochii toat; noaptea, am pizit griul! Am inghelat bocnd, dar n-am vezut nici un hol! cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu qi dormi pind dimineata in $ura cu fin. In cea de-a treia noapte veni rindul lui Ivanutka-prostinacul sA se ducd la pizit. El i;i pLrse in sin o pl6cint6, lui o funie qi plec6, Indatd ce ajunse in cimp se aqezd pe un pietroi, Sedea nu dormea, din pldcintd molfiia $i a$tepta holul, Chiar la miezul noplii se nipusti pe ogorul cu griu un cal; pdrul calului fir de aur ti altul de-argint. Calul alerga - pdmintul cutre- un mura, din urechi nouri de fum scotea, din ndri pilSlaie de fliciri

in

$i calul acesta incepu sd minince griul. Drept e, ci mai mult il cilca in picioare decit ii minca, Ivanutka se apropie tiptil de cal $i dintr-o miqcare dibace ii aruncd funra

ti$nea.

pe dupd git. Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba! In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi se prinse zdravdn de coam5. Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi ti tot alergd dar nu izbuti sil trinteasce pe cdlaretl Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka: drumul, Ivanutka, las5-md slobod! Ci eu, drept rdsplad, - Da-mi figiduiesc sd-1i fac un mare bine. Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea cum o si le mai gisesc? P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de trei ori voiniceSte qi sA strigi desluqit, vitejeqte: ,,Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!" qi eu voi fi acolo. lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare griul. in zorii zilei veni >i lvanu)ka acasA. Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebard fralii iui. Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul calului un fir de aur ti altul de-argint. Si unde-i calul acela?

2t

Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu, d-atunci i-am dar drumul. Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka $i riserd de el pe silurate. Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,., Nu mult dupd intimplarea aceasta, larul trimise soli in toate o.atele, in toate tirgurile, in toate satele sd facd qtiuti tuturor aceasti chemare;

prostinacul prinse si se roage de ei: Scumpii mei frifiori, rogu-vd, dali-mi ti mie un cdlul cit de mic, sd merg qi eu s-o vdd pe Preafrumoasa Tarevn;. Cum sd te duci tu, prost;nacule? Vrei si aib5 lumea de cine ride? Mai bine qezi colea pe vatr; fi joacA-te in cenuqi! Cei doi frali plecar6, iar Ivanutka le zise sofiilor acestora: Dali-mi un paneraq, si fac qi eu micar o treabi: sd md duc in pidure se culeg ciuperci! LUA paneralul $i se duse, chipurile, si culeagb ciuperci. Ieti Ivanutka in cimpia mare, liberd din zare-n zare, ti aruncind paneragul sub o tufd, fluieri de trei ori voinicefte, ti striga deslu$it, vitejefte: Calule-nezdrdvanule, roibule-viteazule, te-a;terne in fa15-mi degrabi, ca frnnza cizut5 in iarbi! Calul alerga, pimintul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, pildlaie de fldcdri 1i6nea. din ndri Veni intr-o goanb gi rdmase incremenit in fala feciorului: li-e porunca, Ivanutka? - Care sA merg s-o vld pe fiica larului, pe Preafrumoasa Elena! - Vreau a respuns Ivanufka. Prea bine, strecoari-te in urechea mea dreapti qi iegi prin cea
stingAl

intr-un turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se salte cdlare, pe calul siu, pind la odrasla larului $i va lua inelul de aur din degetul acesteia, aceluia ii va fi solie! $i iatd cA in ziua ardtati incep $i fratii mai mari si se pregdteasci de plecare la palatul larului a incerca sd se salte pini la lereastra - nu pentru turnului, ci doar sd-i priveascA pe ceilalli avintindu-se. Iar Ivanu$ka-

Sd se-adune boierii $i curtenii, negustorii 9i ldranii de rind, ca sa se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a {arului! Tarevna Elena se va afla

S-a strecurat lvanugka in urechea dreapti, a ie$it prin urechea stingd a calului Fi s-a preficut intr-un voinic falnic Ai chipe;, cum n-ai putea nici cu gindul sA gindesti, nici in vis s5-nchipuielti, nici in pove;ti sdl gise$ti, nici cu pana se-l zugrdvetti! A incdlecat Calul-ndzdrdvan qi a pornit la galop drept spre orat.
)2

ajunse din urm; fralii, trecu in goani pe ling; ei $i Ie-o lui inainte, acoperindu-i cu nori de praf. Tinind-o tot intr-un galop, Ivanufka ajunse in piala oraFului, chiar se adunase acolo lume, citi frunzd ling5 palatul tarului. $i ce si vadd si iarb5, iar in turnul cel inalt, la fereastrii, qedea Jarevna Preafrumoasa Elena. lnelul din degetul ei strilucea deJi lua ochii era nepreluit. lar Tarevna frumoasd ca o zini. Cu tofii o priveau, dar sd se salte pind la ea nu se-ncumeta niciunul: n-aveau chef s6-$i fringi gitul! $i-atunci Ivanuqka imboldi cu cilciiele Calul-nizdrdvan .. Calul fornii, necheze, se selti $i ajunse sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Jarevnei. Mare fu mirarea celor de fal5, dar Ivanuska intoarse calul 9i se fdcu

Pe drum

iti

nevezut.

Oamenii strigau intr-un glas: Cine era? Cine era? Insi pe Ivanuqka parcA-l inghilise pimintul. Vdzuseri cu tolii de unde venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase, Acuma, dupd ce gonise din risputeri, Ivanu$ka ajunse in cimpia mare, cobori de pe cal, i se strecurd in urechea stinge, ie;i prin urechea dreaptd $i se preficu din nou in Ivanutka-prostanacul.

I-a dat drumul Calului-ndzdr;van, a cules din pidure un

paneraq

plin cu ciuperci otr5vitoare;i le-a dus acasd. Ia uitali-vd ce ciuperci bune am adus! Soliile frafilor l-au luat la rost pe Ivan:

indatd ce s-au intors acasa, fralii au pornit sd le povesteasci soliilor ce vizuserl in oraq: Dac-afi fi fost acolo, dragele noastre sd fi vdzut ce mindrete de voinic i s-a inf;fi9at farului! De cind sintem pe lume n-am auzit de unul ca el. $i cind s-a saltat odatd cu calul, a ajuns sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Tarevnei. Ivanu$ka, cum stitea culcat pe vatrd ti zimbea, zise: mei friliori, oare nu eram eu voinicul acela? - Scumpii Cum era si fii tu, prostdnaculel $ezi acolo, pe vatre li prinde muSte!

Astea-s ciuperci bune, prostinacule? Si le mdninci tu singur! Ivanutka a zimbit, s-a suit pe vatrd ti s-a afezat acolo,

A doua zi fratii mai mari au plecat din nou la


a luar panera$ul 9i s-a

ora$,

iar

lvanu$ka

du' dupd ciuperci.


23

Ieqi

Calul alerga, pimintul cutremu.a, din urechi nouri de fum scorea, din ndri pildlaie de flicdri ti$nea. Veni intr-o goand gi rimase incremenit in fala lui Ivanuska. Ivanu$ka se strecuri in urechea dreapti, ieqi prin urechea sting, a CaIului-ndzdrivan $i se prefAcu in Voinicul-voiniciloi. incdlecd qi goni-la palat. In piali ce sd vadi? se adunase qi mai multi lume -decit irima - se minunau;i se desfdtau privind-o pe dati. Cu tolii Jarevna, dar sri se salte pin' la ea nu-i trecea nici unuia prin minte, cd doar cine ar fi avut chef si-ti fringd girul?!
$i-atunci Ivanuqka i;i imboldi calul cu cdlciiele. Calul-ndzdrivan necheza ajunse sus, doar doui birne mai erau pini la fereastra Tarevnei, Si lvanulka i5i inloarse Calul-nazdravan ;i pe dala disparu. Vazu\erA cu tolii de unde veniser dar n-a vAzut nimeni incotro pleiase. lar Ivanuqka se gi afla in cimpia mare. I-a dat drumul Calului-ndzdrivan, iar el s-a dus acas6. S_a suir oe vatra, s-a atezat acolo qi a inceput sA-Si a$tepte fralii. Cind s-au intors acasi fralii au povesur: Dragele noastre, iar a venit mindrelea aceea de voinic! Doar doua birne mai avea pini la fereastra Tarevnelt Iar Ivallu$ka iar zice citre ei: Scumpii mei fr61iori, oare nu eram eu voinicul acela? - Stai cuminte, prostinacule, Si nu te biga in vorbr! A treia zi fra{ii se preg;teau sd plece iar, cind lvanuska le_a zis: Dati-mi macar un celul mai prosl: sa merg li eu cu \oil - Stai acas;, prostinacule! Numai tu lipse$ti acolo! Ziserd asta qi plecard. Ivanuqka ieqi in cimpia mare, liberd din zare-n zare. fluierd de trer ori voinice$te ti strigi deslutit, vitejette: Calule-nizdrivanule, roibule-viteazule, te-arterne in fald_mi degrabd, ca frLrfiza cizut; in iarba!

voinice$te $i strigd deslurir, viteje$te: Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-atterne in fal6-mi degrabe, ca frurr'za cizuti in iarbd!

fluieri de trei ori

in

cimpia mare, liberd dirr zare-n zare. $i aruncind paneraful,

Calul alerga, pamintul cutremura, din u.echi nouri de fum scorea. din niri pdlilaie de fldciri lignea. Veni inf-o goand pi rinase incremenrr in fala lui Ivanu$ka. Ivanu$ka se strecur5 in urechea dreaptd qi ieqi prin urechea stingd a calului. Se prefecu in Voinicul-voinicilor gi goni la palatul larului.

;;l'i
....

)-.']

.?<
,i

Se nipusti in galop pini lingi turnul cel inalt, dadu bice calurur... Calul-ndzdrdvan nechezi mai tare decit inainte, izbi pimintul cu copitele, se sald la fereastrd! - $i ajunse Ivanu$ka sirut5 buzele rogii ca singele ale Jarevnei, ii scoase drn deget inelul de prel li dispdru in goana mare. Pe loc incepuri cu tolii sd strige, sa lipe qi sd dea din miini: Prindeli-ll Punefi mina pe el! Dar pe Ivanufka parci-l inghitise pAmintul. Doar cit l_au zirit dus $i a fostl Iar el i-a dat drumul calului ;i a venit acasd. Avea o min; legata cu o cirpi. Dar ce-ai pdlit, md rog? l-au intrebat cumnatele lui. Pii, cdutam ciuperci ;i m-am infepat intr_un ciot. $i se urce pe vatr5. Cind s-au intors fralii, au inceput sd povesteascd ce si cum a fost: noastre, de data asta voinicul acela, cind s_a siltat odatd. - Dragele a ajuns pini la Tarevne, a s;rutat-o pe buze $i i_a scos inelul din degetl Ivanutka, ghemuit pe dupi horn cum era, o linea una $i buni: mei frdliori, oare nu eram eu voinicul acela? - Scumpii prostdnacule, nu mai trinceni deseaba! - Stai cuminte, Chiar lui Ivanu;ka ii trecu prin mjnte sa se mai uite o data ,atunci la inelul cel scump al Tarevnei. Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi de luminA! Astimpdrd-te, prostinacule, nu te mai juca cu focul! au strrgar fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm de acasi! lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a infiqurat mina cu inelul din nou in cirpd. Peste trei zile larul trimise o noui chemare cum ci trebuie si se adune, de la mic la mare, tot poporul impiriliei la palat, la un ospAl ,i cd nimeni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul laruiui _ o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la ospel $i pe lvanu$ka-prosranacu l. Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate, stiturd si minince si bea ;i sd vorbeascd de una, de alta. Ia. Ivanuqka s-a furiqat pe cuptor $i stitea acolo intr_un collisor. Preafrumoasa Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_i imbia pe toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea pe fiecare nu cum\a are pe degel inelul ei cel scump?

Tot trecind aga <1e la unul la altul ajunse ti la ultimul oaspete la Ivanqka. El qidea ghemuit dupi sobd, avea pe el o hdinuld ponositi ti niqte opinci giurite, iar o mini qi-o linea legatA cu o cirpe'
privindul, lra1ii igi ziceau: ,,Ia te uit6, tarevna il cinstelte cu vin Ivalka al nostru!" Iar Tarevna, dupi ce ii intinse lui lvanufka paharul, il intrebi:

Numai cd nu-qi vizu inelul la nimeni.

pe

sA scinteieze

inelul Tarevnei! in Tarevna se bucurd nespus, il lui de mini pe lvanufka, il duse fala tatalui siu ti zise: Uite, tat6, mi-am gdsit mirelel L-au imbiiat, l-au pieptanat, l-au imbracat pe Ivanutka, ca'e de-acum inainte nu mai era Ivanugka-prostinacul ci Voinicul-voinicilor, aqa ci nici nu-l mai puteai recunoafte! Dar cine mai stAtea sA le l'mureascS, si le tilmiceascd pe toate? Un lucru e ftiut insd, cd odata cu ospdlul plin de veselie, pornird se
sdrbatoreascd

Am fost la pidure si culeg ciuperci qi m-am inlepat intr-un ciot' Ia desfd legitura, sd vdd ti eu, ce ai? Ivanqka iqi scoase cirpa !i pe degetul lui incepu sA sbdluceasci ti

Spune-mi, voinicule, de ce 1i-e mina legat;?

ospdlul acela fi eu am petrecut, vin ;i mied am must5li mi se prelingea, dar in gurd nu-mi nimerea.

La

fi

nunta!

tot baut, pe

PRTNTESA RO6SC6-BROASCA

A fost odati, intr_o anume impdrdlie, un impdrat care avea trei feciori. pe cel mai mic dintre ei it'chema Ivan-Jarevici. inf-o zi, impdratul $i-a chemat feciorii qi le-a zis: Dragii mei copii! Acum ali crescut mari cu totii, e timpul sA vd gindili , -la insuritoarel Pdi, tiiculule, la cine sA ne ducem noi in pefit? - Uite cum faceli: luali cite o sigeati, puneli-o in arcul bine inuns sloboziti-o fiecare in altA parte. $i unde ii va cadea segeala, acolo sA ti meargi fiecare dintre voi in pelit. Cei trei frali ie$iri in cudea mare a palatului, apoi fiecare din ei iqi intinse arcul qi trase.
fost odate ca niciodate.
28

de fratele mai mare a cdzut intr-o curte boiereasce, chiar in fala iatacului fetei boierului qi copila o ridicA. Sdgeata trasd de fratele mijlociu zburi pini Ia curtea unui negustor li cazu intr-un frumos pridvor, $i cum in pridvorul acela stdtea fata neSdgeata trasd

gustorului, ridicd ea sigeata. Sigeata trasA de lvan-Jarevici cizu intr-o baltd mocirloas; $i o ridica
Roasca-Broasca.,. Fralii mai mari, de cum plecard in iatacul boieresc, celilalt unul

si-;i caute sigelile, le gisird numaidecit: in curtea negustorului. lvan-Tarevlcr insi, multi vreme nu izbuti se-$i gdseasci sdgeata' Doue zile incheiate cutreier5 el padurile ti munfii, iar in cea de-a treia nimeri intr-o balte mlettinoasA. Cind colo, ce si vadd? Roasca-Broasca tedea pe un bolovan finind sdgeata lui. Cind Ivan-Tarevici vru s-o ia la fugd Si si se lase piguba; de chilipirul peste care diduse, Roasca-Broasca ii zise: Oac-oac, Ivan-Tarevici! Vino de-ti primette sigeata, iar pe mine
ia-me de nevasti. Mihnit, Ivan-Tarevici, ii rdspunse: si te iau de nevasti? O s5-si bati joc toata lumea de minel - Cum Ia-md de nevasta, lvan-Tarevici, gi n-o s5-1i pard reu! Ivan-Tarevici a chibzuit, a chibzuit, apoi a luat-o pe Roasca-Broasca, a invelit-o intr-o batisti $i a adus-o la palat. Cind au venil fratii mai mari, au prins a povesti unde nimerise sigeata

fieciruia dintre ei. $i-a povestit ;i Ivan-Jarevici pdlania. Fralii au inceput se rida de el, dar tat5l i-a zis: n-ai incotrol Ia-o pe Roasca-Broasca, altminteri $i iati cA s-au sdrbitorit trei nunli dintr-o dati gi s-au insurat feciorii cu fata negustocu tinira boieroaici, cel mijlociu impdratului: cel mare rului. iar lvan-Tarevici cu Roasca-Broasca. A doua zi dupd nunt5, impdratul ti-a chemat feciorii qi le-a zis: Ei, scumpii mei feciori, iate-v5 insurali pe tofi trei. Acum ag dori sd aflui ttiu soliile voastre s; coaci piine? De aceea pind miine sd-mi coace fiecare din ele cite o piine mare, rotundd, albi Si bine
crescut;. S-au inchinat feciorii in fala pirintelui lor Fi au plecat. Dar tvan-Tarevici s-a intors in palatele sale tare posomorit: de ginduri impovirat, cu capul mai jos de umeri plecat, intristat - Oac-oac, Ivan-Tarevici, i-a zis Roasca-Broasca, de ce te-ai a$a? Ti-a spus vreo vorb; de mustrare tatel tdu?
29

A luat un ciur des gi nitte site mai mdrunte de a cernut fiina de griu, a frdmintat un aluat alb Si a copt o piine moale qi pufoasd, ba a mar impodobit-o cu felurite desene ciudate: pe margini i oraqe'9i patate, li grddini ti turnuri, deasupra pisiri zburind, dedesubt _ fiare 'sdibaLrce

s-o zugr5ve$til

sd nu fiu trist! i_a rispuns lvan_Jarevici. Tiiculul meu a - Cum poruncit ca pind miine la gustarea de dimineafi, tu si coci singura o piine mare, rotundi, albl $i bine crescud... Nu fi supirat, Ivan-Jarevici! Mai bine culcd_te, dormi te odihneqre: ,i noaptea e un sfetnic bunl _ _indati ce s-a culcat Ivan-Jarevici, Roasca_Broasca isi lepddA pletea de broasci qi se preficu intr-o mindrele de copili, preainleleapr; Vasil;a atii de fiumoasd cum n-ai putea nici in poveste s_o gdsqti,'nici cu pana

alergind. Dimineala Roasca-Broasca

zNe:

niciodatA pind atunci o piine ca aceeal A aSezat piinea pe o tav, de aur gi i_a dus_o tatilui siu. Au venit $i fra{ii mai mari, au adlrs ;i ei piinile lor, doar ci Ia ele nu prea aveai ce vedea: piinea fiicei boierului era cam arsA, iar a fetei negustorului ie$ise cruda $i pra\alita pe-o coasre. Impdratul primi mai intii piinea feciorului celui mare qi cind o vdzu porunci sd fie date duliilor din curre. Apoi primi piinea feciorului mijlociu qi zise: O piine ca asta poli minca numai daci mori de foame! . Veni qi rindul lui Ivan-Jarevici, primind piinea adusb de el, impiratul

E timpul, Ivan-farevici, scoali-te si duci piinea! Cind Ivan-farevici a vdzut piinea tare s_a mai minunat: nu

il

trezi pe Ivan_Jarevici:

vezuse

A$ dori sd aflu cum $riu soliile voasrre sd {eag. Luali deci mirasi, de argint $i punetiJe sd-mi leasi cu miinile 1or pind miine, fiecare, cite un covor!

O piine ca asta trebuie mincati numai la zile de mare sdrbatoare! pe dati le dddu feciorilor o noui poruncd: $i

- aur, ^. de fir

sa coasa...

S-au intors feciorii mai mari la soliile lor ;i le_au vestit porunca impiratului. Sofiile au chemat pe mame, pe didace sau doar pe nrqre slujnice frumoase le dea o mind de ajutor la 1esutul covoaielor. $i - sd numaidecit mamele, d;dacele, fetele slujnice s_au adlrnat cu toatele s1 s-au pus la treab; cu fir de aur;i de argint si leasd, cu fir de mitasa _ 30

zis:

Ivan-Tarevici insd s-a intors acasl tare posomorit, de ginduri impovdrat, cu capul mai jos de umeri plecat. Oac-oac, Ivan-Tarevici i_a zis Roasca_Broasca, de ce esti asa . - spus de trist? rreo vorba de dojania talAl rau? Ji-a Clm sdnu fiu trist? i-a rdspuns Ivan_Jarevici. Tiiculul meuaporuncrr -.- leqt Sa-l ln noaptea asta un covor inflorat! fi supdrat, Ivan_Jarevici! Mai bine culci_te Si dormi: noaptea e - Nu bun! un sfetnic jndalii ce s-a culcal lran-farevici. Roasca_Broasca i)j lepAdd Dielea . de broascA. se prefecu iar in mindrelea de copilia preainleleapra Varrlrsa qi-.incepu sd 1easd covorul. De-mpungea cu acu-odat5 _ risirea floarea_ nflorata. a doua oari de-mpungea _ cel mai iscusit .oa"f ,"_uiaiu, .ir_ra rmpunse-a trela oard pisdri sprintene zbura16... \jci nu \e arata5era zoriie ti covorul fu gata. Cind s-a trezit Ivan-Tarevici qi cind a vizut covorul, vai! ce s_a . mai mlnLrnal era atit de frumos cum n-ai putea nici cu gindul sd gindetti, nici in vis sa-nchipuie)ti. ci. poate. doar in po,esre .a pIr"rr".,ii ' ' Si iala ca s-au infelilal impiararului ru\rrei fralii. ci sa_i atuca fieeare covorur lesut. tmparalul a luat intii covorul fiului mai mare qi dupd ce-l Drivi. rosti: Asta doar la poarti sd fie asrernurr Primi covorul adus de fiul mijlociu, il privi qi zise: Covorul acesta sA fie numai acoperamint pentru cai cind plouiil Primi covorul de la tvan-Tarevjci, il priri 5i zise: Iar acest covor sd fie apternut la cele mai mari sirbilrori in iatacul meu! pe dat;, impiratul didu o nou6 poruncd: tustrei feciorii ,; poii"ur.a, Si _ impreund cu sofiile lor, la ospilul ce are sdl dea tu putat, ao."u i.iliutr,r.a vadi care dintre ele danseazd cel mai bine. fiecare acas6 la el. Ivan_tarevici mergea tare $i au plecat cei trei frali - ,,Cum ^. mihnit zicindu-$i in sinea lui: o s_o duc eu pe Roasca_Broasca-mea la osp5lul imp5ratului?.. Cind a ajuns, Roasca_Broas.u t_u int."Uui i3l e$ti rrist, lvan-Tarevici? Iar erti de ginduri impovirat, - 9", cu capul mai jos de umeri plecat? Cum sd nu md intristez? i_a zis Ivan_Tarevici, A poruncit teicutul ca - si miine, te duc la ospdful ce are si-l dea la Dalat... Nu mai fi indurerat! Culci-re $i dormi: noaptea e un sfetnic bunr - doua zi, cind era vremea sd plece A la ospi1, Roasca-Broasca r_a

Ivan-Tarevici, du-te singur la ospdtul impiratului cd eu o

si vin in

urma ta. Cind o se auzi zarve ti tunete sA nu te sperii, ci sA spui: ,,Aceasta, de buni seamd, e broscula mea care vine in cutioara ei!" gi Ivan-Jarevici s-a dus singur la ospilul impiratului. Fratii mai mari insi au venit Ia palat impreuni cu soliile, dichisite qi gitite amindoui, nevoie mare. Cum au venit au fi inceput sil ia in ris pe Ivan-Tatev1c1:

Deodati se auzird tunete Si o zarvi nemaipomenite de se zgudui, se cutremurd pind-n temelii palatul. Toli oaspelii s-au sperial, au sirit de pe la locurile lor, s-au zdpdcit, de nu mai ;tiau ce sd face. Iar lvan-Jarevici a zis: Nu vi fie teamd, dragi oaspeli! Aceasra, de bun6 seami, e broscula mea care vine in cutioara ei! Au dat buzna cu tolii la fereslre $i ce sd vadi? Servitori iuli de picror aleargd, cdlareti vajnici gonesc, iar in urma lor zboard o calealcd de aur, cu o pereche de cai murgi inhdmali la ea. Caleatca a tras in fala pridvorului, dar din ea n-a coborit o broasci ci insufi Preainleleapta Vasilisa, frumoasi, cd la soare te puteaiuita dar la dinsa ba. Tolj oaspelii se minunau, o priveau fermecali $i rimaseri muli de uimire,.. Preainleleapta Vasilisa l-a luat de mind pe Ivan-Tarevici $i s-au aqezat amindoi Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate... $i s-au pus oaspelii si minince, si bea, si se veseleascA. Preainleleapta Vasilisa bea, dar potirul nu-l go1ea, ti resturile in mineca stingi le-arunca. Iar dupi ce a mincat fripturi de lebddi arunci oasele in mineca dreapt6. Sofiile fraliior mai mari vizurd lucrul acesta $i, fugula ii ele: ce nu puteau si bea -;i una ti alta in minecS-qi turna, din mincare ce le riminea ;i una;i alta in cealaltd minecd arunca. Dar de le-ai fi intrebat de ce fac asta n-ar fi Stiut a spune. Indati ce s-au ridicat oaspetii de pe la mese, a inceput si cinte muzica ;r s-a pornit dansul. Preainleleapta Vasilisa s-a dus gi ea sd danseze cu lvan-Tarevici, Cind i$i fluturi odati mineca stingd se ivi pe negindite un lac, iar cind i;i fluturi mineca dreapti lebede albe prinseri a pluti pe lac. Atit impdratul - minunard. Dar de cum terrnind ea si danseze totul cit fi oaspelii mult se mai se fdcu nevizut: Si lacul Si lebedele cele albe.,, S-au dus sA danseze ii sotiile frafilor mai mari. Numai ci ele cind qi-au fluturat mineca stingd i-au stropit pe toli musafirii, iar cind qi-au fluturat-o pe cea dreapte i-au improscat cu oase fi resturi, ba mai-mai sd-i scoatd un ochi insu;i imperatului. Supdrat, irnpdratul a poruncit si fie alungate amindoui din oddile sale.
33

Pii, cum aEa, frate, ai venit singur, fird sotie? Trebuia s-o fi adus mdcar invelira in batistd, ca sa d5cultam 1i noi cum ordciie.

fot mers, pind a rupt cea de-a treia pereche de cizme de fier, pini a mincat qi a treia piine de fier ;i a ajuns la un codru des, de nepilruns. Chiar atunci se intilni cu un urs.

Cind ospilul se apropia de sfir$it, Ivan-Jarevici gisi o clip6 liberd Si rrase o acasA. Ciutd pielea de broascd;i o puse pe foc. La intoarcerea acas6, Preainleleapta Vasilisa indatd bdgi de seamd ci pielea ei de broasci nu-i niciieri. S-a repezit s-o caute. A ciutat-o cit a cautat-o, fi cum de gdsit n-a gisit-o, i-a zis lui lvan-Jarevici: Ah, Ivan Tarevici, cum de-aifAcut una ca asta?! De ce mi-ai pus pe foc pielea de broarc6? Daca ai mai fi avul rabdare incA rrei zile, aS fi fo.,i pe reci a ta. Acuma insi, rdmii cu bine, si mi cauti peste noud mdri qi noud 1iri, la capdtul p;minrului, in lara-nsorit; a lui Kofcei cel fdri de moarte. De-abia dupi ce-ai sd rupi trei perechi de cizme de fier,6i-ai sd mininci rrei piini de fier - ai sa md ga\etli lu pe mine... Spuse asta, se preficu intr-o lebddd albi Si ili luA zborul pe fereastri. Ivan-Tarevici rimase nemingiiat;i grozav de indurerat. Dar se pregdti de drum: i;i lud arcul ti sdgelle, incilld cizme de fier, ifi puse intr-o desagb trei piini de fier qi porni sd-qi caute solia, pe Preainfeleapta Vasilisa. Dac; a mers mult ori pulin, dacd a ajuns departe ori aproape, cine sii ttie? - repede doar povestea se povestegte, mai anevoie fapta se sdvir$elte atita Ftim cd dupd o vreme a rupt doui perechi de cizme de fier qi a mincat doud piini de fier. $i cum mergea el ata, a intilnir intr-o zi un bdtrinel irnpovirat de ani. Buni ziua, bunule, i-a zis Ivan-Tarevici. BunA ziua, voinicule! Ce cauli $i-ncotro mergi? - Ivan-farevici i-a povestit b;trinelului oful sdu. Iar Eh, Ivan-Jarevici, i-a zis batrinelul, de ce ai pus pe foc pielea de broascd? Doar nu tu o imbricasei cu ea qi de aceea nu se cddea si i-o scoli tu! Preainleleapta Vasiiisa s-a ndscut mai $ireatd ;i mai inleleaptd decit tat5l ei, Kotcei cel fdrd de moarte, de aceea s-a miniat pe ea ;i i-a poruncit sd se prefaci vreme de trei ani in broasca, Dar ce-li tot zic eu. cd doar cu vorba nu inl5turi nenorocirea. Uite, line ghemul acesra li incotro s-o rostogoli el, intr-acolo \i re indrepli ti ru. Ivan-Jarevici i-a mullumit bitrinelului Si a pornit in urma ghemului primit, Ghemul se rostogolea peste munli cu piscuri inalte, peste piduri intunecate, se rostogolea peste pajitti verzi;i mSnoase, prin b;lti urite, mlSqtinoase, se rostogolea peste locuri pustii, uricioase, iar Ivan-Jarevici mergea $i tot mergea in urma lui, niciieri nu se oprea, niciieri nu se-ageza. A mers el qi-a

fugi pini

,,N-ar fi riu se omor ursul esta! ifi zise lvan-Tarevici. Cd n-am nici un fel de merinde." Tocmai iqi potrivi sdgeata $i ochj, cind il auzi pe urs vorbindu-i in grai
omenesc:

Nu mi omori, Ivan-Tarevici! Ci o si-{i fiu eu cindva de $i Ivan-larevici nu s-a atins de urs. I s-a f5cut mil6 de el, aqa ci qi-a
gi

folos'

vdzut de drum. Curn mergea el aga printr-o cimpie intins5, ce si vad6? Chiar deasupra capului siu zbura un r6loi de toatd frumuselea, Ivan-Tarevici iqi intinse arcul gata sd sloboadd o sdgeati asculitl asupra ritoiului, cind acesta ii vorbi in grai

Nu mi omori, lvan-Tarevici! ci o sd-}i fiu ;i eu cindva de folos. lar lui lvan-Tarevici i s-a fdcut miti de r;loi $i nu s-a atins de el, ci, a|a fl;mind cum era, $i-a vezut mai departe de drum. Deodatd ii ieqi in cale alergind un iepure urecheat. ,,O sd omor iepurele, iqi zise larevici, cd nu mai pot de foame..."

omenesc:

Ochi, intinse arcul, dar iepurele ii vorbi cu grai omenesc: Nu-mi lua viala, Ivan-Tarevicil Cd o sd vind vremea cind o sili fiu si eu de folos, $i de iepure i se fdcu mili lui Ivan-Jarevici, aqa ci-;i vdzu de drum mai departe. Dupi o vreme ajunse la marea cea albastrd ti, ce si vadd? chiar pe 15.m, culcat pe nisipul galben, un pette, o ftiuci mai mult moarti decit vie, Ivan-Jarevici iqi zise: De data asta n-am ce face, o sd mdninc $tiuca! Mi-e tare foame ti nu pot mai rdbda! Ah, Ivan-Tarevici, rosti $tiuca, fie4i mild de mine gi nu mi minca, mai-bine aruncd-mi in marea cea albastri! Lui lvan-Tarevici ise ficu mili de ttiucd;i-o arunci in mare, apoi porni mai departe de-a lungul Iirmului, in urma ghemului siu. Sd li mers mult, sd fi mers pulin, cine mai $tie? doar ci la o vreme, tot rostogolindu-se ghemul ajunse intr-o pidure, chiar in fala unei colibe rotitoare pe picior de giind. Ivan-larevici rosti: Colibi, colibioa.S, opre$te-re cu fala la mine, pddurea la spate-Ii rimtnal Coliba, ascultind de vorba lui, se intoarse cu spatele citre pidure qi cu faIa spre el. Ivan-Tarevici intri in colibd;i ce se vada? pe vatrd stitea culcati Baba-Cloanla-Cotoroanta. Vdzindu-l pe Jarevici, l-a intrebat: De ce ai venit la mine, mindrule voinic? De bund voie, sau de
nevoie?

Vasilisa.

aceea m-ai lua la intrebat. bine spui, i-a rispuns Baba-Cloanla. Apoi i-a dat lui lvan-Tarevici sd minince ;i se bea,i i_a pregdtit bala cu aburi, iar Ivan-Tarevici i-a povestit ce o caura pe solia sa, preainleleapra

Ah, Babe-Cloanti-Cororoanli, mai bine mi-ai da intii sd m;ninc ,i si beau qi mi-ai pregiti baia cu aburi, qi-abia dupd

Ci

$tiu, ltiu! zise Baba-Cloanla. Ea este acuma la ficdlosul acela de Korcei de moarte. Va fi tare greu sA ajungi la ea, cdci cu Koqcei n_o prea poli scoate la cap5t: pe el nici sdgeata, nici sabia nuJ poate ripune. Da aceea nu se teme de nimeni. Dar moartea lui. unde se afli? - Moa.tea lui std intr-un virf de ac $i acul acela se afld_ntr-un out oul _ se afl; in rald; raia e in iepure; iepurele e inrr-un sipet ferecar in $i sipetul

_ cel.f;ri

de nepatruns. Apoi Baba-Cloanla i-a spus lui lvan-Jarevici cum ar putea si rdzbeasci pind la stejarul cu pricina. Aga ci Ivan-Jarevici i-a mullumit si a pornlt la drum. I-a trebuit mult pind sd rizbeascd prin codri de nepitruns si sd strAbati bdlii mldttinoase, dar pind la urmd a ajuns la stejarul lui koqcei. Sreiarul aceta i;i proptise virful printre nouri, riddcinile ii erau rdspindite in phmint pe o suta de verste jur-imprejur, iar crengile Jui acopereau stralucirea ioarelui. Si roc_ mai in virful stejarului se afla sipetul ferecar. Ivan-Tarevici se fot uira ra stejar;i nu $tia cum sd face sd ia sipetul,.. ,,Eh, gindi el, pe unde-o fi oare ursul? El m-ar putea aiuta!.. Abia i$i termin; gindul ursul se qi infdfila: alergb inrr-un suflet smulse stejarul pimint din cu rddicini cu tot. Din virful lui cAzu sipetul care ti se sfdrimi in bucilele. Din sipet iefi iepurele care o lud la goan5. _ ,,Pe unde-o fi iepureleJneu? gindi Tarevici, Negrefit cd doar el l_ar putea ajunge din urmi pe iepurele estelalt..." Abia i;i termini gindul ci iepurele se;i infdliqi: il ajunse din urmd pe celAlalt iepure qi-l sfiqie in doui. Atunci, din iepurele sfiqiat i;i lui zborul o ra1i, care se ridici sus-sus in inaltul cerului. ,,Pe unde-o fi riloiul meu?'. gindi Jarevici. Iar rdloiul se si re_ pezise in zbor dup; rata Si o lovea cu ciocul in cap. Rafa scipd oul gi oul cizu in marea albastr6... Ivan-Tarevici se int st5; srdtea pe ldrmul mirii ti gindea: ,,Pe unde-o fi $tiuca mea? Ea ar gdsi oul pe fundul mdrii!,,

virful unui stejar b;trin. Iar stejarul acela cre$te intr_un codru -

ci

Cind colo, vdzu un pefte, o ttiuca ce se apropia de !5rm inotind fi avind in dinfi un ou: Tine. lvan-Tarevici: Ivan-farevici se bucurd, sparse oul, scoase acul ;i-i rupse virful. Indati pieri Kolcei cel fdri de moarte, preficindu-se intr-o pulbere ce-l rupse din cea mai miruntS. Ivan-Tarevici se duse la palatele lui Koqcei. Preainleleapta Vasilisa ii ie;i in intimpinare si ii zise: Ei, Ivan-Jarevici, acum, cX ai fost in stare sd md cauli gi si md gdsegti, voi fi pe veci a ta! Ivan-Jarevici alese cel mai bun armdsar din grajdul lui Koqcei qi incdlecind impreund cu Preainteleapta Vasilisa, se intoarse in impirdlia sa. Acolo au triit amindoi in prietenie, dragoste d buni infelegere.

-.-:.9'

1&
1(N

cih

1';

t,(,

lrt
,','

fost odatd ca niciodatA. A fost odatd, intr-o anume tard lln tar necAsdtorit. $i avea acel tar in slujba sa un arcaF pe nume Andrei. Intr-o zi s-a dus Andrei-arcagul la vinitoare. A umblat prin pidure o zi inlreaga dar n-a avut noroc, n-a inrilnir nici o sdlbiriciune. Ericarri seard: omul se intorcea acasd cuprins de tristefe, Tocmai atunci v5zu o turturea stind intr-un copac. ,,Haide, iqi zise el, s-o dobor mdcar pe asta".

Trase $i o rdni turtu.eaua se prdbu;i din copac pe pimintul jilav. Andrei o ridic5 sd-i suceasci gitul qi s-o bage in tolbi. - vroia insd turtureaua ii vorbi cu grai omenesc: - Nu-mi lua viata, Andrei-arcaqule, nu-mi reteza capuMa-md aqa vre cum sint, du-md acasi qi ageazS-mi la fereastrS. Dar ai griji, indati ce vezi cd
38

cu mina dreapti 9i o sA dobindefti o mare fericire. Andrei-arcatul se minunt: ce-o mai fi li asta? Cind te uili la ea vezl cA-i pasire cu adevarat, dar vorbelte cu glas omenesc. A dus turtureaua acas;' a pus-o Ia fereastrd, iar el prinse a a$tepta Nu trecu mult $i furtureaua iqi bigd cdp;orul sub aripi $i incepu sA picoteascd, Andrei i$i aduse aminte de ce ii poruncise pasdrea qi o lovi din toatd puterea cu mina dreapti. Turtureaua cizu jos, ;i se prefdcu in MarraTarevna, o mindrele de fatd $i-atit de frumoasd cum n-ai putea nici cu gindul si gindegi, nici in vis si-nchipuiefti, doar in poveste sA zugr;ve$ti. Si Maria-Tarevna i-a zis arcagului: cu un De vreme ce-ai qtiut sd mi iei, trebuie si ttii sA md qi pistrezi mic ospil fi-o nunti fdri zarvi. Si-o sd rimin s5-1i fiu solie veselS fi cinstitd.
Asa s-au inteles. $i s-a insurat Andrei-arca;ul cu Maria-larevna $ triia cu tinira lui nevasveselindu-se. Dar nici de slujbd nu uita: in fiecare zi se scula cu noaptA tea-n cap, pleca la pddure, aduna vinat fel de fel;i-l ducea la cuhnia farului. Dar n-au triit multi vreme aqa. Maria-Jarevna i-a zis: in sirecie. Andrei! - Tr;iesti vezi Si tu ce a$a este. - Da, FA rost de vreo sut; de ruble, cumpar; cu banii iqtia mdtas; de toate felurile $i lase, cd indrept eu lucrurile. Andrei a ascultat-o, s-a dus pe la prietenii lui ti a imprumutat de la unul o rubla, de la altul dou5, iar cu banii adunali a cumpirat mitasd de toate felurile ;i i-a adus-o ne!esrei. I\4aria-Tarevna i-a zis: Culcd-te ti dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat iar Maria-Tarevna s-a pornit si leasd. A lesut toatd noaptea qi a fecut un covor ce n-avea seam;n pe lume: era infili$ati acolo toati imp5r;tia, cu oraqe $i copaci, cu piduri qi ogoare, cu pisiri in cer, cu fiare silbatice in munti, cu petti in mdri, iar imprejurul tuturor acestora se rotea luna $i soarele... A doua zi dimineala Maria-Tarevna i-a dat barbatului covorul: Du-te cu el la tirg Si vindel negustorilor, dar bagi de seama, prel pe el tu se nu cei, ci cit ti-or da cu-atita sd te mullume$ti. Andrei lui covorul, il desfdfura Si porni cu el printre tarabele din tirg. Un negustor alergd inr-un suflet' la el: om bun, cit ceri pe covor? - AscultA Tu e$ti negusto.! tu fe-i fi prelul, Negustorul s-a gindit, s-a tot gindit $i n-a putut gisi un prel pentru covor.
39

mi prinde somnul bate-mi fdrd intirziere, love;te-mi din

toatd puterea

Veni in fugd alt negustor $i dupi el mai venira allii. S-a adunat o gloatd neinchipuit de mare de negustori, care priveau covorui, se minunau, dar nu-i puteau gdsi prelul. Tocmai atunci trecea prin dreplui tarabelor un sfetnic al farului, care dori sa afle ce pune ta cate neguslorimea. Cobori din calearca )i. dupa ce izburi, cu mare greu, sd-qi faci loc cu coatele prin marea mul{ime, zise c6ire cei adunalr: Bund ziua, negustorilor, oaspeli de peste mdri Desp.e ce e Si fdri! ,*^ votba? - Pdi. uile a|a 5i a5a. nu pulem gasi prel penlru covorul Asla. Sfetnicul larului se uitd ia covor $i mult se minuni si el: arcaqule, ia spune, spune adevarul adevarat: de unde ai c;petat co-Ei, atit de frumos? vorul dsta uite, ala !i a$a, solia mea l-a f;urit, - Pdi, cit vrei sd-{i dau pe el? - $i PAi, nu ttiu nici eu. SoEia mi-a poruncit sd nu md tocmesc: cit imi vor da, cu atita sd mA muilumesc. Ei, uite, arca$ule, fine zece mt1. Andrei a luat banii, a dat covorui ;i s-a dus acasi. Iar sfetnicul larului s-a dus la Fr qi i-a aritat covorul. farul 5i-a aruncat privirea asupra covo.ului qi vdzind acolo, ca in palmd, ^ inlreaga sa rmperAtie, rimase uimit Cere-mi ce dorelti, dar sd $tii c; eu covorul dsta nu li_l mai dau! gi pe date larul scoase doudzeci de mii de ruble;i i le didu cu mina lui siet_ nicului._ Sfetnicul lui banii Si iqi zise: ,,Nu-i nimic, imi comand eu alt covor $ mar trumos". A urcat din nou in caleagca 5i a plecat in mare graba in mahalaua cu ortcr_ na. A gdsit mica izbia in care rrdia Andrei-arca$ul $i a brirur in uyi. l\,iaria_ Tarevna i-a deschis, Sfetnicul 1arului pdti cu un picior peste prag, iar pe celi_ lalt.nul mai trase iniuntru, nu mai scoase o vorbe si uitd ieniiu unu-" venise acolo: in fala lui se afla o frumusele de femeie ci nu gi-ar fi luat ".ochii de la ea o suti de ani qi ar fi rimas aqa privind-o. Maria-Tarevna a atteptat cit a a$teptat o vorbi de la el dupi un riistimp, $i , l-a prins frumqel de umeri pe sletnicul farului, l-a rdsucit cu spatele a inchis si usa, Iar. ac(sra.-desmericindu-:e cu greu porni in sili spre ca:ii, $i din ziua aceea nici de mincat nu mai minca, nici de bdut nu mai bea, ci mereu in fala ochilor pe soia arcatuiui o vedea. Tarul bigd de seamd qi incepu siJ descoase ca sd afle ce mihnire il apasd? $i sfetnicul ii destdinui {arului: - Ah, am vdzut-o pe so{ia arcagului;i de-atunci numai la ea mi_e sindut!

,-.

-.,t
_,

i-,:ii.-

-,.=-,,.';,,.'.

, r.'tj

l,--'-t

t t... ',-::lil:i ' , i*. . :..: '' -.. ;, .

: :l-i i_i ,) .

,1-l,f
.t i

i.,. '-'-,,.:..r'
:t':..1

it..:,1

i .i''l:i,,.;

'-.'1:,., i ...:lii;l.i :.:rt:,i _


l

' ' il't:

..-. ': r

rl' p.;,; '-.r,.r , .."; ,.'.i ..i r ': -: : ,: ..,;,. :'::. rll .r,''1"'

t.
,

l':;,,'

'

.i,-..

. ,

:i .,

: ,,

.l

Nu scap de vraja ei nici cu mincarea, nici cu biutura, nici cu buruieni de 1cac. Auzind asta, ii veni poftA fi jarului s-o vadi pe solia arcaqului. imbrdc6 rrrq_ te vesminte simple, plecd in mahalaua cu pricina, gisi mica izbd in care locura Andrei-arca;ul Si bitu la uli. Maria-Jarevna ii deschise. Jarul pdqi cu un picior peste prag iar pe celSlalt nu mai putu sAl tragd induntru, ii pierise - fafa graiul: se afla in lui o frumusele fdri seamin. Maria-Jarevna a agteptat cit a a$teptat o vorb5 de la el gi dupi un rdsurlp l-a prins frumu;el de umeri pe Iar, l-a rdsucit cu spatele gi a inchis uqa. Tarul iti simti inima coplegitd de dragoste. ,,Adici de ce, iqi zise el, si tot rdmin neinsurat, si n-am Si eu o solie? Ce-ar fi si md-nsor cu frumoasa asta? Ei ii este hirizit si fie solie de tar - Ilu de arcat. Intors la palat larul puse la cale un plan necurat s-o ia de la birbatul siu pe solia acestuia. I$i chemd sfetnicul pi-i zise: Ticluie$te ceva ca sdl pierdem pe Andrei-arca$u1. Vreau sd md insor cu solia lui. De ticluietti ceva rAsplatd vei primi orage, sate Si gr;mezi de aur, iar de nu vei ticlui nimic .eteza capul. - ili voi Sfetnicul larului se mihni amarnic qi plecd de la palat cu nasul in jos. Nu putea niscoci cu nici un chip ceva care sa-l piardd pe arcat. $i de nicaz se abdtu pe Ia circiumd sI se cinsteasce cu biuturicd. Deodatd se apropie in fugi de el un betivan imbrAcat intr-un caftan zdren1uit, ce-qi ficea veacul in circiumi, li zise: $i de ce, mi rog, s-a intristat sfetnicul tarului, de ce $i-a lisat nasul in
jos?

Sfetnicul l-a cinstit cu un pihirel de viniqor;i i-a povestit necazul sau. Betivanul i-a zis: - Si-l pierzi pe Andrei-arcaqul nu-i mare lucru ci el e un prost, numai cA vezi, nevastd-sa e $ireatd nevoie mare. Ei, dar lasi ci ndscocim noi una a$a de buni ci n-o si izbuteascd nici ea s;-i dea de capdt. intoarce{e la 1ar ti spune-i s5-l trimiti pe Andrei-arca$ul in cealaltd lume ca sA afle cum o mai duce acolo titine-su, larul cel riposat. Daci Andrei se duce acolo, de intors - nu se mai intoarce. Sfetnicui laruiui i-a mullumit belivanului Si fugufa la lar: Iaci, a$a ti a$a il putem pierde pe arcaq, $i-i spuse unde trebuie si-l trimiti;i pentru ce. Jarul se bucuri qi porunci si fie chemat Andrei-arcasul.
12

Piei de-aici, betivanel - Decit md gone$ti, mai bine m-ai cinsti cu un pdhdrel de viniqor, cb - iti dau sd poate Si eu vreun sfat.

Ei, Andrei, de vreme ce m-ai slujit mereu ti indepline$te-mi o insdrcinare: du-te in cealaltd lume qi afli cum o mai duce tii-

cu cinste

cu credinl5, mai

cului meu. De nu, capul li-l voi reteza chiar cu sdbioara mea.

De cum s-a intors acasi, Andrei s-a a$ezat pe lavitd Si $i-a Hsat capul in piept. Maria-Jarevna l-a intrebat: De ce e$ti trist? Ti s-a intimplat vreo nenorocire? Andrei i-a povestit ce fel de insdrcinare i-a dat larul. Iar Maria-Jarevna

i-a zis:

Ai ti gdsit de ce si te mihne$ti! Asla nu-i insdrcinare, e un fleac de poru cd, adevirata insircinare va veni de-abia pe urm5. Culc;-te !i dormi, noaptea e un sfetnic bun. in zorii zilei, cum s-a sculat Andrei, Maria-Tarevna i-a dat un sac cu pesmeli $i un inel de aur: Du-te la tar si-i cere sA li-l dea ca tovardf de drum pe sfetnicul siu, cd

altfel, sd zici, nimeni n-o si te creadi cd ai fost in cealaltd lume. $i indatd ce vei ieqi impreund cu tovari$ul teu la drum, arunci in fala ta inelul ti el o sd te ducl unde trebuie. Andrei primi sacul cu pesmeli ;i inelul, iqi lud rimas bun de la solie Ei se duse la lar sa cearA un tovaris de drum, Tarul n-a mai avut incotro, a trebuit si se invoiascd;i-i porunci sfetnicr.tlui si meargi cu Andrei. $i iat5-i pe amindoi ieqind ia drum. Andrei aruncl inelul - acesta prinde a se rostogoli, arcaful se {ine pe urma lui prin cimpuri deschise, peste bdlli qi covoare de muSchi intinse, peste riuri qi lacuri, iar dupi el se tirfute cu greu sfetnicul larului. De cite ori oboseau, mincau niqte pesmeli ;i din nou la drum. Daci au mers departe sau aproape, dace au mers repede sau incet, daci au mers pulin sau mult, cine mai ttie? doar ci intr-o vreme au ajuns intr-o padure deasa, de nepitruns, au coborit intr-o ripi adinci qi abia aici s-a oprit ineiul. Andrei qi sfetnicul larului s-au a;ezat sd mai mdnince nitte pesmeli' Cind colo, ce si vada? Chiar pe alaturi trecu larul, bitrin Si impov;rat de ani, injuga1 la un car, pe care doi draci puseseri o incircdturi uria;d de lemne, qi-acum il minau cu bitele, unul din dreapta, celelalt din stinga,

Andrei zise: Ia uitd-te, nu cumva e riposatul lar, p5rintele la.ului nostru? Ai dreptate, el este cel ce car; singur incircitura de lemne. ; pe datd Andrei se risti la draci: Ei, domnilor draci! Ldsalil slobod pe raposatul acesta pentru scurtd vteme mdcar. cA trebuie sd-l intreb cite ceva.

qi el. Abia terminard de vorbit, cd dracii se qi intorceau cu carulgol. Andrei,i_a lual rdmas bun de la bdtrinul lar, dracii i J-au dar inapoi pe sietnicul tarului 5r au pornir amindoi pe drumul de inroarcere. Indati ce-au ajuns in impiriqia lor s-au infalifat la palat. Cum a dar cu . ochr de arcaf, larul s-a napustit cu mare minie asuDra lui: - Cum ai culezal 5a te intorci? Andrei-arcasul i-a rdspuns: - Pii, aqa;i aqa, am fost in cealaltd lume la rdposatul pdrinte al indllmii voastre. Amarnic trai duce el acolo, vi trimite inchiniciuni $i vd porunce;te cu stretnicie sd nu nedreptatiti oamenil. md rog, prin ce dovedeqti tu cd ai fost in cealaitd lume ai vorbrt cu _ - Si, ;i pdrintele meu? Pdi, dovada e, cd pe spinarea sfetnicului vostru se mai vhd inci urmele - de hsate bitele dracilor care-l minau. La asta larul n-a mai avut incotro, i-a dat crezare;i l_a lisat pe Andrei si se duci acasd. Jarul insd i-a zis din nou sfetnicului: ceva ca sA-l pierdem pe arcag, cd de nu, capul til voi - Nascocette reteza chiar cu sibioara mea. Sfetnicul larului plec5, lisindu-qi nasul $i mai jos. Intri la circiumi, se afezd la masi, ceru vin. Se apropie in fuge de el belivanul, ce_gi ficea veacul in circiumS: De ce s-a intristat sfetnicul larului? Cinsteite-mA cu un phhtrel ci poate ili dau ti eu vreun sfat. l-a cinstit cu un pihirel de vini;or li i-a povestit necazui seu. _Sfetnicul Betivanul i-a zisi inapoi qi spune-i larului sd-i dea poruncd arcaqului si indepli-- Du{e neasci uite care insarcinare, ce nu-i greu numai de_ndeplinit dar greu e de $i

Dracii i-au r;spuns: . Crezi cd o si ne pierdem vremea a$teptindu_te? Ce, vrei si caram noi singuri lemnele? Pii, luatiJ in locul bdtrinului, pe omul meu, care_i odihnit. i-au dejugat pe bAtrinul tar, l_au injugat in locul lur pe - Si-atunci, dracii sfetnicul_larului;i d5-i gi croieqteJ cu bitele, minindu-l; u"-".tu." cocora sub povard dar de cdrat cira. - intrebe Andrei prinse siJ pe bitrinul lar cum o duce cu traiul. Ah, Andrei-arca$ule, i-a rispuns larul, amarnic trai duc eu in cealaltd lume! Du fiului meu inchindciune din partea mea qi spune_i id_i poruncesc cu strdtnicie sA nu-i nedreptileasci pe oameni, ci atunii tot astfel va pdtimi

nAscocil sa-l trimitd pesle noui miri qi noue feri, la capdtul pamintului, ca sii i-l aduci pe Motanul-Coto$manul... Sfetnicul didu fuga la palat li-i povesti larului ce anume insircinare si-i dea arcalului pentru ca acesta sd nu se mai intoarcd niciodati. Tarul trimise dupi Andrei: - Ei, Andrei, de vreme ce mi-ai indeplinit o insircinare, mai indepline$te una: du{e la capdtul pdmintului qi adu-mi-l pe Motanul-Cotolmanul. De nu, capul til voi reteza - chiar cu sibioara mea. S-a dus acasi Andrei cu capul plecat, mai jos de umeri cizut Si i-a povestit sofiei ce fel de insircinare i-a poruncit 1arul. - Ai qi gisit de ce sA te mihneftil i-a zis Maria-Tarevna. Asta nu-i insbrcinare, e un fleac de poruncd, adevdrata insircinare va veni de-abia pe uama. Cuici-te $i dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat, iar Maria-Tarevna s-a dus la fierdrie 9i a poruncir fierarilor s;-i mettereasc5 trei coifuri de fier, un cle$te de fier $i trei nuielel una de fier, alta de arami, a treia de cositor. In zorii zilei Maria-Tarevna l-a trezit pe Andrei: * Tine, ai aici trei coifuri, un cle$te fi trei nuiele. Du-te peste noud mari qi noud 1dri, la capdtul pimintului. Cind o sd mai ai de fdcut doar trei verste * pini la capit o sd vezi ci te nipddqte un somn puternic: Motanul-Cotofmanul va indrepta asupra ta un val de picoteala. Nu cumva sd adormi, impinge inainte o mind - ti dupd ea pe cealalti, tird;te-1i un p,icior ;i dupi el pe celilalt, ba, la nevoie, fA-te ghem fi da-te de-a rostogolui. CA daci adormi te ucide Motanul-Cotof manul. Si, Maria-Tarevna dupd ce l-a inv5lat ce;i cum si faci, l-a lAsat sd porneasci la drum. Repede doar povestea se povestetter mai anevoie fapta se sdvirse$te; dar iate-l pe Andrei-arcaqul ajuns la capetul pdmintului. Cind mai avea de ficut doar trei verste pind acolo, simli cdl ndpadelte somnul. Atunci Andrei i;i trase pe cap cele trei coifuri de fier, i;i impinse inainte o mini ;i dupi ea, pe cealalti, iqi tiri un picior fi dupi el pe celSlalt, ba, la nevoie se ficu ghem $i se d;du de-a rostogolul, dar din mers nu se opri. Cu chiu cu vai izbuti sd-;i invingi picoteala qi se pomeni lingi un stilp inalt. Motanul-Coto$manul il vdzu pe Andrei, mieund, miorlii ;i luqti! din virful stilpului, drepr in capul arca$ului! Ii sfirimd unul din coifuri, il sfirimd

verst;:

1,068 km.

45

Du{e f;ri intirziere la 1ar, i-a zis el, qi spune-i siJ trimiti pe Andrei-arca$ul acolo nu $tiu unde, ca s; aduce aia nu ttiu ce. insdrcinarea asta Andrei n-o s-o indeplineasci in vecii vecilor, aqa ci n-o si vind inapoi niciodatd.
,t6

mustdtile.

pe al doiiea, qi se apuce de al treilea, Atunci Andrei-arca;ul il in;fdcb pe motan cu cle$tele, il trinti la pamint Ei di-i 9i dezmiardA-l cu nuielele. Intii il bAtu cu nuiaua de fier, dupi ce rupse nuiaua de fier, incepu sdJ croiascA cu cea de arami, cind o rupse gi pe aceasta prinse al lovi cu cca de cositor. Nuiaua de cositor se-ndoia dar nu se rupea, pe qira spindrii se-ncolacea. Andrei lovea iar Motanul-Cotofmanul se porni s5-i spund pove$ti despre popi, despre diaconi, despre fete de popd, doar, doar l-o prinde somnul. Andrei nu asculta ce-i spune, ci igi vedea de treabd cu nuiaua si nul sl;_ bea deloc. Motanul ajunse la cap;tul puterilor; dacA a vdzvt c6 nuJ poate duce cu vorba pe Andrei, incepu sd-l roage fierbinte: Lasi-mi om bun! Ci o si fac tot ce-mi ceri. Vrei se spui ci o si mergi cu mine? oriunde 1i-e voia. - Merg Andrei porni pe drumul de intoarcere tirind motanul dupi el, Ajuns in impirilia sa, a venit la palat cu motanul ti i-a zis {arului: A;a gi a;a, am indeplinit insircinarea, ti l-am adus pe MotanulCotosmanul. Tarul tare s-a mai mirat si a zis; Haide, Motan-Coto$man, arati ce poli $i cit e$ti de nAzdrdvan. Motanul incepu indati sA-Si ascuta ghearele, si le pregdteasci pentru Iar, vroia sd-i sfilie pieptul alb ti si-i smulg; inima vie din el. Tarul s-a speriat: fi bunitate fi domole$te-] pe CotoFman! - Arca$ule-Andrei, Andrei domoli motanul $i-1 incuie intr-o cugcd, iar el se duse acasi la Maria-Tarevna. Triiau, de nimic nu le pdsa, tare mult se mai iubeau, Tarul insi ifi simlea inima qi mai cople;iti de dragoste. gi iar il chemd pe sfetnic: Fa ce vrei, dar ndscocqte ceva ca sd-l pierzi pe Andrei-arcagul, cd de nu, capul ti-l voi reteza cu sibioara mea. - chiar Sfetnicul larului se duse de-a dreptul la circiumi qi-l g5si pe belivanul cu caftanul zdrenluit ce-li ficea veacul acolo;i-l rugd sAl scoatA din incurcature $i sa-i dea un sfat. Belivanul bdu p;herelul de vin qi iqi ;terse

Sfetnicul a dat fuga la lar !i i-a raportat totul, Tarul a trimis dupa Andrei: De vreme ce mi-ai indeplinit dou6 insdrciniri, mai indeplinette-o ii pe a treia: du-te-acolo nu $tiu unde, adu-mi aia nu $1iu ce. De imi indeplinegti insircinarea te risplAtesc impiretqte, iar de nu, capul !i-l roi reteza chiar cu sAbioara mea. Andrei veni acasi, se aqezi pe lavild;i izbucni in plins, iar Maria-Jarevna il intreb6: ce elti trist, dragul meu? Iar Ii s-a intimplat vreo nenorocire? - De Eh, zise el, din pricina frumusetii tale toate ndpastele se {in de capul meu! Mi-a poruncit larul sd mi duc acolo nu ftiu unde, ca sA aduc aia nu stiu ce. - Ei, asta zic qi eu insircinare! Dar nu-i nimic, culc5-te ;i dormi, noaplea e un sfetnic bun. Maria-Tarevna a agteptat pini la ciderea noptii, a deschis cartea fermecatd, a citit, iar a citit, apoi a azvirlit cartea cit colo !i s-a luat cu miinile de cap: despre taina larului nu se pomenea nimic in carte. Maria-Tarevna ieqi in pridvor, iqi scoase batista li o tLutura. Indata venira in zbor fel de fel de pisdri, alergari fel de fel de fiare. Maria-Jarevna le-a intrebat: Fiare ale pddurii, pdsiri ale cerului, voi care gonili peste tot ti voi, care zburali pretutindeni, n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu itiu unde, $i aduce aia nu $tiu ce? Fiarele qi pdsdrile i-au rispuns: Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta.

Maria-Jarevna a fluturat din nou batista fiarele gi pisirile s-au ficut nevizute, ca ti cum nici n-ar fi fost. i;i fluturd inca o darA batista $i apdruri doi uria$i: F-e dorinta? Ce trebuie sd facem? - Care mei servitori, duceli-mi in mijlocul Mirii-Okean. - Credincioqii Uriaqii au luat-o pe Maria-Tarevna, au dus-o la Marea-Okean ti, chiar in mijlocul acesteia, in cel mai mare adinc, s-au prolepit amindoi stdteau acolo neclintili ca doi stilpi, iar pe ea o lineau pe brale. MarlaTarevna ili fluturi batista Si toate tiritoarele !i toli pe$tii mirii veniri inot catae ea. Voi, tiritoare li pe$ti ai mdrii, voi inotafi pretutindeni, vi tirilr pe toate insulele: n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu $tiu unde, nu stiu ce? si aduce aia Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta,

rului.

S-a intrisrar Maria-Jarer na pi a poruncir .ii fie du:6 inapoi acasii, ,. ufla$| au tuat-o ti au adus_o in curtea lui Andrei, idsind_o in fala pridvo-

un ghem de ali li un $tergar cusut cu flori. Sd arunci ghemul in fala ta $i incotro se va rostogoli intr-acolo -, sa te indrepli ii tu. Dar, bagi de seamd, oriunde vei ajunge, cind te vei spila, nu cumva sd te $tergi cu alt $tergar, ci numai num-ai'cu gtergarut fi
meu.

In zorii zilei Maria-Jarevna l-a pregitir rle drum pe Andrei g

i_a dat

iti lui rdmas bun de la Maria_farevna, ficu cite o pleciciune citre cele patru ziri $i trecu dincolo de zidul agezirii. Arunci ghemul in fala sa, ghemul incepu si se rostogoleasci !i se tot duse. Iar Anirei porni
Andrei

in urma ghemului.

. Repede doar povestea se povesteile, fapta mai anevoie se sivir;e;re. Andrei cutreieri multe impdralii $i multe piiminturi. Ghemul se rostogolea, iirul de a(a din el se delira: ajunse mic. mic de rol. doar cir un cap de iarna; iar la o vreme ajunse atit de mititel cA abjal maj pureai deslu$i pe d;um... Cind ajunse Andrei in preajma unei piduri, ce si vadi? O colibj rotiroare pe picior de giini. - Colibd, colibi, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea la spare_ti rem.ina! Coliba s-a intors, Andrei intr6 inhunrru $i vdzu o bdtrina carunta qezind pe lavitA $i torcind un fuior. Ptiu, ptiu! de cind sint n-am pomenit _ de_auzit n_am auzit, nlcr de vdzut n-am vazut suflare .useascdJ da. azi, uite, insbgi suilarea - aici. Ah, ce-o sd te mai frig eu in cuptor, ruseascd a venit singurd o sa te mdninc;i-apoi o sd mi dau de-a rostogolul pe oaseie tale. Andrei ii rispunse bAtrinei: Se poate una ca asta, Babd-Cloan1d, pdi cum ala, bdtrinico? Vrei s5 mininci un om venit de la drum? Omul venit de la irum e numai oase ti praf; mai intii pregdte;te-mi baia, sd mi spdl, sd stau la abur, qi_abia dupi aceea o sd mi mininci. Baba Cloanla pregdti baia, Andrei stetu la abur, se spdld, scoase lrer_ garul sofiei ;i incepu si se;teargi eu el. Baba Cloanta l-a intrebat: unde ai ttergarul dsta? E cusut cu flori de fata mea. - De Fata ta imi e solie, ea mi-a dat ltergarul. - Ah, iubite ginere, ia zi, cu ce vrei sA te osDitez? - spunind a\ta. Baba Cloanla pregAli cina, $i aducind felurife minca_ ruriJ vinuri $i alte b5uturi. Andrei nu se ldsi rugat se puse la masa si .r8

dd-i fi-nfuleci. Baba Cloanta se a$ez; al;tu.i; el minca ti ea il tot intreba cum s-a insurat cu Maria-Tarevna ti daci fiAiesc bine amindoi. Andiei li povesti de-a fir a pdr: cum s-a insurat ;i cum larul l-a trimis acolo nu nu ftiu ce. qtiu unde, si aduci aia fi, bunico, dacd mi-ai da o mini de ajutor! bine-ar - Ce Ah, ginere scump, bucuros te-a$ ajuta dar despre aceastd minune a minunilor nici n-am auzit. Doar o broasci betrini ftie; ea triielte de trel sute de ani intr-o mlastind... Ei, dar nu-i nimic, tu culce-te li dormi, noaptea e un sfetnic bun. Andrei s-a culcat iar Baba Cloanla a luat doud tirnuri, a pornit in zbor pind la mla;tina cu pricina qi acolo a inceput sA strige: Bunicd broasci-siltireafd, mai triiesti?
Traiesc, - Traiesc. pulin din balta! - Ia ie$i Broasca cea b;trini ieti din baltd; Baba Cloanla ftii unde e - nu $tiu ce? - Nu cumva cum de nu.

o intreb6:

$tiu, Atunci, fe bunAtate qi spune-mil Ginerele meu a primit uite ce insircinare: si se duci acolo nu gtiu unde, sd aducd aia - nu qtiu

Broasca i-a raspuns:

acolo, L-as intovirdli eu $i ata -departe, Daci ginerele tdu se prinde si mi ducd, in lapte proaspit
muls, pind la riul de foc, am si-i spun. Baba-Cloanta luA broasca-seltareali fi porni sd zboare inapoi, mulse lapte proasp;t intr-o ulcicS, puse broasca in lapte 9i in zorii zilei il trezi pe Andrei: Ei, dragi ginere, imbracd-te, ia ulcica cu lapte proaspit muls, in care se afld broasca qi incalecd pe calul meu; el are si te ducd pind la riul de foc. Acolo lasi calul, scoate broasca din ulcici $i ea o si-1i spuni ce ai de facut. Andrei se imbrdci, lui ulcica, incdleca pe calul Babei-Cloanle' Cd a mers mult, ci a mers pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, zburind ca vintul, calul l-a dus pind la riul de foc. Peste riul acesta nici fiara nu putea siri, nici paserea nu putea zbura. Andrei descileca: broasca ii zise Scoate-mi din ulcicd, vrednicule voinic, acum trebuie si trecem pe malul celilalt, Andrei scoase broasca din ulcici ti o l6se jos.
19

pini

da. tare-s bAtrini

n-o se pot sdri

de fin. tii bine? - Te Md Iin, buniculo. $i iar prinse broasca a ca un stog de fin.

Ei, ti-acuma, vrednicule voinic, suie-te in spinarea mea, Nici gind, buniculo! Ia re uitd ce mic6 esti. dac; re strivesc? Nu le leme. n-ai sa ma striveSli. Suie-le pi line-re bine. Andrei ii dddu ascultare pi se agezd pe spinarea broa$fei-sahirete, Aceasra prinse a se umfla. Se umfli qi se tot umfl; pind se fdcu mare ca o

cipili

se

umfla. 5e umfld de \e

facu;i

mai mare

Te |ii bine? Md 1in, bunicufo. gi ea se umfli iar, se umfli pind se facu mai inalti chiar decit p;durea . intunecati ;i cind se s;lte o data se $i pomeni dincolo de riul de foc, il trecu pe Andrei pe celAlalt mal,-dupi care se ficu mici din nou. du-te, vrednicule voinic, pe cArarea asta gi-ai si vezi - $i-acuma, un palat care nu-i palat, o colibi care nu-i colibi, o lurd care nu_i qurd; tu si intri iniuntru d sI pitetti in dosul sobei. Acolo ai sd gise$ti aia nu tllu ce. Andrei porni inainte pe cirare $i ce sd vadd? O ddripdndturi de colib6. care numai coliba nu era. fere\lre n-a\ea. nici in jui ceardac 5i nici gard de harac. Intra induntru gi se ascunse in dosul sobei. $i iati ci dupd ce stdtu pulin acolo, auzi prin pddure ni$re bocinituri, nifte bubuituri, iar in colibd intri un betrinel mic de tot. cu barba de-un cot, care rdcni: cumetre Naum, vreau si mdninc acuml - Hei, Abia termini de ricnit, ci deodati se ivi, ca din pdmint, o masi gara a$ternuti, pe masd un butoi de bere, un bou intreg la frigare, iar in coltul mesei un culit ascutit, mare. Betrinelul mic de tot, cu barba de un cor, se-agezA linge frigare, lui cutitu-asculit ti mare, ti prinse carnea s-o taie, in mujdei s-o moaie, ti-n vreme ce o-nfuleca, o tot lduda. Curdli carnea boului oscior cu oscior $i goli pind la fund butoiul cu
bere.

nici tu oase. nici tu butoi... Andrei a$teptA sd plece bitrinelul cel mic de tot, iefi de dupe sobd, iqi lud inima in dinti $i zise rugdtor: Cumetre Naum, de-mi si mie ceva de mincare... Abia termind de spus, ci deodati se ivi, ca din pdmint. o masi incir50

Hei, cumetre Naum, stringe resturile! $i, pe data, masa se fdcu nevizutS, parci nici n-ar fi fost

cate cu fel de

vinuri. Andrei se aqezd la masd dar tot atunci rosti: Cumetre Naum,;ezi frate, cu mine pi haide, si-mi 1ii de urit, sd mincim impreuni. Iar un glas fird chip ii rispunse: Mullumesc, om bun! Ci uite, de atita amar de ani de cind slujesc aici, eu n-am vizut nici mdcar o coaji arsi de piine, iar tu md pofte$ti la
mas5.

fel de gustiri, de dulciuri ;i minciri, de miedurj li

Andrei se uita Fi se tot minuna: de vizut, pe nimenea nu vedea, dar mincarea de pe masd parc-o mitura cineva, vinurile gi miedurile se turnau singu.e in pahar iar paharul o 1inea intruna: gil-gil Si gil-gil... Andrei se rug5: Cumetre Naum, hai, aratd-ter - Ba nu, pe mine nimeni nu mi poate vedea, eu sint aia - Cumetre - nu ;tiu ce. Naum, vrei sd fii slujitorul meu? - Pai, de ce sd nu vreau? Cd tu, dupd cite v;d, etti om bun. $i iati ci alr terminat de mincat amindoi. Atunci Andrei i-a zis: pe-aici qi hai sd mergem. - Ei, deretici Andrei ieqi din mica izbd qi se uiti imprejur: Naum, eqti aici? - Cumetre Aici. Nu te reme, nu rAmin eu in urmA. $i Andrei ajunse la riul de foc; acolo il a$tepta broasca. Ei, vrednicule voinic, ai gisit aia nu Stiu ce? bunicuto, cum sd nu. - Gdsit, Suie-te in spinarea mea. Andrei i se agezi pe spinare; broasca incepu iar sd se umfle; se umfli, apoi sdri qiJ trecu inapoi peste riul de foc. Aici el ii mullumi broatrei-silt5rete $i porni la drum spre impdrdlia sa. Mergea ce mergea qi, deodati, i$i intorcea capul: Cumetre Naum, e$i aici? Aici. Nu re leme, nu rdmin eu in urma. Andrei a mers li-a tot mers, drum lung dupi o vreme, picioarele-i sprintene se pironirX in loc qi miinile albe i se lisard in jos. Of, zise el, sint sleit de puteri! Iar cumitrul Naum cdtre el: $i de ce nu mi-ai spus pini acum? Te-aq li dus pe dati acolo unde vrei si ajungi. Andrei se simfi ridicat de un virtej puternic qi purtat inainte
52

undeva jos, sub el, se perindau in goani munli qi pidLrri, sate qi ora;e. Cind incepu sE pluteascd deasupra mdrii adinci il nipidi frica. - Cumetre Naum, af vrea $i eu se-mi trag pulin sufletul! Vintul se domoli indatd ti Andrei incepu si coboare pe fala apei. Cind, ce si vadS? Pe locul unde adineauri vuiau doar valuri albastre, rdsdrise o mic; insuld, iar pe insuld se inillase un palat cu acoperiqul de aur ;i cu o gridini minunatb imprejur... Cumdtrul Naum ii zise lui Andrei: Odihnette{e, minincS, bea qi trage cu coada ochiului inspre mare. sd $i-ai vezi atunci ci pe apele ei or si vini plutind trei cordbii negustoregti. Tu cheam6-i pe negustori aici, ospdteazd-i, cinstelte-i cum se cuvine ci ei au asupra lor trei lucruri neobignuite, Tu sd le figdduie$ti cd md dai pe mine in schimbul acestor lucruri ciudate,- nu te teme, ci md intorc eu iar;{i la tine. DacA a trecut multa vreme, dacd a trecut pulini, cine mai ttie? doar ch, deodatd, s-au ivit trei corrbii plutind dinspre apus. StApinii coribiilor au vizut insula, palatul cu acoperi;ul de aur;i grddina minunatd din jurul lui. minunSlie mai e $i asta? au zis ei. Am navigat de-atitea ori - Ce pe aici dar n-am vizut nitnic afari de marea albast.d. Hai sd ne opriml Cele trei cordbii au aruncat ancorele, cei trei stdpini ai cordbiilor au urcat intr-o barci mici ti sprintena qi au pornit spre insuld. Iar Andreiarca$ul i-a intimpinat voios: Poftili, dragi oaspeli, poftili. StApinii cordbiilor mergeau qi se tof minunau: acoperi$ul palatului ardea ca jarul, prin copaci cintau pisdrile, pe aleile gridinii se zbengurau fiare ciudate. Ia spune om bun, cine a ini\at aici aceasti fermec;toare minunigie? Cuntitrul Naum, slujitorul meu, a fAcut totul intr-o singuri noapte. Andrei i-a condus pe musafiri induntru, in palat. Haide, cumetre Naum, pregitege-ne si bem, qi sd ne ospitdm!

$i, ca din pdmint risdri o masi gata a{ternuti, pe masd - vinuri qi minciruri dupd pofta inimii. Stdpinii coribiilor nu mai incetau sA se

tiu,-cumatrul Naum, iar noi i1i dim in locul lui oricare dintre lucrurile

minuneze: Haide, om bun, au zis ei, sd facem un schimb: tu ni-l dai pe slujitorul

nistrulnice pe care le avem asupra noastri. Pei, si facem, de ce sd nu facem schimbul? Dar, ia si vedem, ce lucruri ndstrusnice aveti voi? Unul din negustori scoase din sin o mdciucS. Cum ii spui ,,Haide,
53

credinlt

mAciuci, rupe-i coastele omului dstuial,, mdciuca incepe sinsurd sia-t burduqeasci pe cel cu pricina, de-i poate rupe coastele oricui,lricit de voinic ar fi. Al doilea negustor scoase de sub poala hainei un topor Si cum il intoarse cu muchea in sus toporul incepu singur si megtereascd _ poc_poc, $i-ndatd ie$i o corabie; $i iar poc-poc qi mai ieqi o corabie. Cu pinze, lj,, tunuri, cu marinari voinici. Cordbiile pluteau, tunurile tr6geau, vitejii mannarl aSteptau ordinul de luptd. Intoarse toporui cu muchea in jos - gi pe datd, totul se ficu nevazut ca ti cum nici nu fusese. Al treilea negustor scoase din buzunar un fluier, cum incepu si cinte din el se ivi o intreagd armate: $i cavalerie. Si infanterie, cu pu;ri, cu tunuri. -Armata inainta, muzica rdsuna, steagurile fluturau, cdldrelii gaiopau, intrebau care-i ordinul. Negustorul intoarse fluierul $i sufld in celilalt capat al lui _ De data toare se fiicurA ne\azute. di.piirura fara urme. A ndrei-arca5ul zise: Sint bune lucrurile voastre nasf$nice, insd ceea ce am eu e mult mai de pre1. Dac; vreli si facem schimb imi dali pentru Naum, slujitorul meu, toate cele trei lucruri nastrugnice. Nu socoli ci-i prea mult? - Cum dorili, dar alrfel eu nu fac schimbul. Negustorii s-au gindit ;i ;i-au zis: ,,Ce nevoie mai avem noi de mdciuci, topor sau de fluier? Mai bine sd facem schimbul, cdci de vreme ce cumdtrul Naum va fi cu noi, n-o s; mai avem nici o grijd - zi-noapte o sA fim situi 5i amelili de baulura.$i stipinii coribiilor, dindu-i lui Andrei-arca$ul miciuca. toporul ti fluierul strigari: Ei, cumetre Naum, vino aici cd te luim cu noi! O sd ne slujetti cu
O voce

ti

dreptate? de ce

podea.

mincau gi, in rdstimpuri, rdcneau: Cumetre Naum, haide miqci, adu una, adu alta! Au bdut peste mesur6, s-au imbitat tufi5 cu rotii Si s-au

Mie mi-e tot una la cine treiesc, Negustorii s-au intors pe coribiile lor $i pune-te pe chefuit _

Pii,

fird chip le rispunse: si nu vi slujesc?

beau,

privitit

pe

Iar a.ca$ul r;mas singlrr in turnul palatului fu cuprins de tristele. ,,Eh, iqi zise el, pe unde-o mai fi oare Naum, credinciosul meu sluiitor?.,

Cumetre Naum, oare n-ar fi timpul s-o pornesc gi eu spre finuturile de bagind, la tindra-mi solie? Haide, du-mi acasi. Din nou se isci un virtej carel ridici pe Andrei qi-l purtd in impirSlia sa. in tinuturile sale de ba$tind. Iar negustorii, cind s-au trezit, au vrut si se dreagd dup6 belie: Hei, cumetre Naum, pregitette-ne si bem, sd mincim, haide, fugula, miqci! Dar oricit l-au chemat, oricit l-au strigat a fost in zadar' Ba, cind s-au uitat, ce si vadS? insula dispdruse: in iocul ei vuiau doar valu.i
albastre. O vreme stdpinii

Aici sint. Care-i porunca? Andrei se bucurd.

coribiilor au fost tare necijifi: ,,Eh, ne-a tras pe sfoare omul acela rAu!" dar cum nu mai aveau ce face, au ridicat pinzele li au pornit s; pluteasca incotro aveau treburi. Iar Andreiarcatul plutea in zbor spre meleagurile de battind; s-a oprjt in dreptul casulei sale, insd cind s-a uitat nai bine, ce sd vadd? ln locul cSsulei doar un horn afumat. Cu capul plecat, cizut intre umeri, el ieqi din oraq 9i se duse pe lirmul mirii albastre, intr-un loc pnstiu, se atezA $i rdmase acolo. Deodati, nu se ttie de unde, apdru in zbor o turturea sinilie, se prdbuqi la pdmint ti se prefdcu in tinira-i solie Maria-Tarevna. - au inceput, ti unul;i celilalt, gi-au dat binele, s-au imbr5flqat, qi-apoi cu intrebirile qi cu istorisirea pefaniilor fieciruia.
Maria-Tarevna povesti: Din ziua in care tu ai plecat de acase, m-am preficut in turturea qi de atunci zbor fdrd rdgaz prin pdduri fi prin dumbrivi. De trei sinilie ori a trimis tarul dupi mine, qi, oamenii lui, dacd nu m-au gisit, au dat foc casulei, Andrei zise: Cumetre Naum, oare nu s-ar putea construi aici, in locul ;sta pustiu de pe ldrmul marii albastre, un palat? De ce sd nu se poata? Indati dorinqa ta se va implini. Nici n-au bagat bine de seam6, cd palatul fu gata, Si inci deosebit de mdret, mai frumos chiar decit palatul farului: avea de jur imprejur o gridind inveEiti, prin copaci pdsiri cintdtoare, iar pe aleile din gridind fiare ciudate se zbenguiau. Andrei-arcalul gi Maria-Tarevna au urcat in palat, s-au atezat la fereastrd, au inceput sd vorbeascd fi si se desfate privindu-se. Triiau,
55

dou5, trei. In tlmput ace\la. larul \e duse la viniroare, unde\a pe larmul marii albastre !i ce s; vadd? Pe un loc, inainte vreme pustiu, acum se iniilla un
palat.

nu $tiau ce-i amarul $i ldsari zilele sd se scurgi una dupi alta _

una,

fi nesibuitul ciruia i s-a ndzdrit si-qi constuiasci palar pe - Cine-o peminturile mele ferd sd-mi ceard incuviintarea? Trimigii garului au plecat in goana mare, au cercetat din fir-a-pdr totul, $i la intoarcere i-au raportat 1arului ci palatul acela e inilfat de Andrei-arcatul Si cA vieluiette acolo el cu tinira-i solie MariaJarevna. Tarul s-a miniat ;i mai niprasnic qi a trimis iar oameni s; cerceteze ti si afle, daci Andrei a fost acoro - nu Itiu unde, qi a adus aia nu $tiu ce, Trimiqii iar au plecat in goana nare, au cercetat din fir-a-pdr qi au
raportat:
5t1U Ce.

Andrei-arcaqul

a fost

acolo

- nu ltilr unde, ;i a adus aia

nu

Ta.ul clocotea de minie, porunci sA fie adunati toatd oastea, si meargb pe coasta mirii, sd ddrime din temelii palatui de acolo, iar Andrei_arcasui $i Maria-Tarevna sd piari de moarte cumplitd, Andrei, vdzind cA impotriva lui se indreaptd o oaste puternicd. puse repede mina pe ropor ;i-l intoarse cu muchea in sus. Toporul doar cit ficu poc-poc $i indatd porni sd pluteascd pe mare o corabie. iar cind mai facu inca-oddra poc-poc .porni :ii pluieascd }i a doua corabie. Ata bocdni toporul de o sut, de ori $i pe marea albastri pornirii sa pluteascd o 5ulA de corabii. Andrei scoase fluierul incepu sd cinte din el $i tot atunci se rvl armata: li cavalerie, $i infanterie, cu tunuri li cu steaguri. Comandanlii goneau in galop, agteptau ordinul: gi Andrei ordoni _ si inceapi lupta. Muzica porni si cinte, tobele sA batd Fi regimentele porniri, Infanteria se nApusti asupra soldalilor larului, cavaleria prinse a goni in galop gi a aduna pe prizonieri. Tar runurile de pe toale ceie o suti de cordbii trimiteau ghiulele asupra capitalei. Vizind ci armata sa dd bir cu fugilii, larul se ndpusti singur asupra osta;ilor, vrind sd le opreasci fuga. $i-atunci, Andrei scoase miciuca: - Haide, mdciuc5, rupe-i .oastele {arului istuia! Mdciuca se dddu de-a dura, lopdi, iqi lui avint proprindu-se cind intr-un
56

capdt cind in celdlalt;i se rostogoli in cimpia mare; il ajunse din urmA pe tar, il izbi drept in frunte gi-l dobori la pamint. Tot atunci se sfi$i ti lupta. Oamenii ddduri buzna afara din orat ti

incepurd s5-l roage pe Andrei-arcagul si ia asupra sa conducerea intregii impdrSlii. Andrei nu se impotrivi. Trinti un ospit de se duse vestea in toata lumea gi, impreuni cu Maria-Tarevna, a condus acea imperdlie pind la adinci bitrinete.

s t\.' -_t.

fost odate ca niciodati. A fost odati un impErat, Berindei-imperat, care ayea trei feciori; pe mezin il chema Ivan. $i impiratul acesta avea o livadi minunata; in livadd crestea un mir cu mere de aur. De-la o vreme, in livada impiratului, cineva se furiqa mere de aur - trimise fura. Impdralului ii pirea tare riu de livada sa. El isi acoto toli pizitorii. Dar nici un fel de pdzitori n-au fost in stare sb DrindA holul. impiratul se intristd qi nu mai vroi nici si mdnince, nici si bea. Feciorii incepurd si-l imbdrbiteze: - Tdiculule scump, nu mai fi trist! Las' ci ne ducem noi sd pdzim gridina, Cel mai mare dintre feciori zise
58

Azi o si fie rindul meu, md duc eu s; p;zesc grddina qi si prind


holul.

$i feciorul cel mare pleci. Dar oricit umbli el toati pe nimeni ;i, cuibdrindu-se in iarba moale adormi.

seara, nu prinsc

Dimineata, impiratul l-a intrebat: Ia zi, ai vreo veste bune pentru mine, ai vdzut hoful? Nu, drag; triculule, n-am dormit toat6 noaptea. Un ochi n-am inchis, dar de vdzut n-am vezut pe nimeni in noaptea urmdtoare s-a dus sd lacd de pazd feciorul mijlociu, care dormi ;i el pini cdtre zlud, lar a doua zi dimineala spuse cA n-a vdzut hotul. Veni rindul mezinului, si faci de pazi. $i s-a dus Ivan-larevici sd pizeasci grddina tatalui siu. Ii era teami pind ;i sd se a;eze o clipi darmite inci si se culce. De indate cel ndpidea somnul, se spila repede cu roud de pe iarbd 9i somnul pierea de pe pleoapele lui. Trecuse de miezul noptii cind deodatA i se ndziri ci in grddini e lumini. Mai multi, din ce in ce mai multd lumind. Dintr-un capAt in altul - grddina era scdldatd in lumini ca ziua. $i-atunci vizu cum pe mdrul cu pricina se la$ din zbor Pasirea-de-foc $i incepe se loveascd merele cu ciocul. Ivan-Jarevici se furiqd inceti;or pini la mir ti inhi$ pasirea de coad5. Pasirea-de-foc zvicni 5i iqi lud zborul, iar el rimase cu o pani din coada

ei in mini.

A doua zi dimineafa lvan-Jarevici s-a infAllat tatAlui sAu. Ei, ce vrei s6-mi spui, dragul meu Ivan, poate ai prins tu holul?
Tdiculule dragd, de prins nu l-am prins, dar am dat de urma celui care ne pradd gridina. Uiie, 1i-am adus o amintire de la hoalx. Iar hoala, t;icutule. e Pasirea-de-foc. impiratul lud pana pdsirii qi <lin ziua aceea incepu si bea qi sE mdnince gi nu mai fu trist. Dar iatd cd dupi o bund bucati de vreme toate gindu.ile lui incepuri sd se indrepte cdtre Paserea-de-foc. ISi chemi feciorii $i le zise: mei copii, ar fi bine si incdlecali niEte cai buni, si plecali - Dragii in lumea largd, si cunoa$efi $i alte locuri, cici cine !tie? poate vefi da pe undeva de urma Pisdrii-de-foc. Feciorii au ficut pleciciune in fala pirintelui lor, au incilecat cai buni qi au pornit la drum: feciorul cel mare intr-o direclie, cel mijlociu in alt; direclie, iar lvan-Jarevici in a treia direclie. Daca Ivan-Tarevici a mers mult, ori daci a mers puIin, cine mai qtie?
59

. apEt".

Era o zi caldd de vari, Osienit, Ivan-Jarevici descilecA, iqi impiedeci bine calul, iar el se cufundd intr-un somn adinc. Dace a trecut multi sau pulini vreme cine ar putea spune? Doar ci atunci cind Ivan-Tarevici s-a trezit, calul... ial de unde nu_i, Asa ca s_a dus s5-l caute; a umblat fi-a tot umblat, dar de gasit nu i_a gisit decit oasele. 5i s-a intristat lvan-Tarevici: cum sd bati atita cale ffue cal? ,,Ei, n-am incotro, fi-a zis el, un lucru inceput trebuie dus Dina la $i, a pornit pe jos. A mers, a mers, pind a obosit de moarte. A.uncl

plecat?

s-a l6sat pe iarba moale ;i qedea acolo supArat nevoie mare. Deodate iesi ca din pdmint un lup cenufiu, qi alergd in calea lui: De ce e$ti atir de supdrat, lvan-larevici, $i de ce $ezi aici cu capul

de-foc.

Cum sd nu fiu mihnit, lupule cenufiu? Am ramas fird calul meu cet oun. lvan-Tarevici, eu li-am mincat calul... Mi-e miid de tinel Dar spu_ - de ne-mi, ce ai plecat pe meleaguri indep;rtate $i'incolro te indrepti? Phi. m-a rrimis taluca \a colind prin lumea largii;i rii gdsesc Fa:drea_

Phiii, cu calul tiu, bun cum zici cd. e(a, nici in trei ani n_ai fi aiuns Ia Paserea-de-foc. $i-apoi nimeni in afard de mine nu;tie unde triL;te ea. Dar, fie, de vreme ce tot !i-am mincat calul o sA te slujesc cu supunere 1i credinla. Urc6-re in spalele nreu 1i iine-re zdra!dn. Ivan-Jarevici l-a incilecat qi lupul cenuqiu o lui la goand - prin pdduri albastre pe nesimlite trecea, iar coada cirare peste lacuri o a$ternea. DacA au mers mult ori pulin, cine mai trie? Atita doar cd tot gonind, au ajuns la o cerare cu ziduri inalre. Lupul cenuSiu zise: - Ascultd, lvan-larevici, ce spun li tine minte. Sari zidul. nu te texre: e o ord potdvit;, toli paznicii dorm. O sd vezi in turnul cetatii o ferastruica, pe pervazul acesteia e o cnlivie de aur, iar in colivie se afli pasirea-de_foc. Tu ia pasirea, ascunde-o in sin, dar fii cu bigare de seamd, nLr cumva sA te atingi de colivie! Ivan-Tarevici sdri zidul, vdzu turnul cu ferdstruica pe Dervazul carera era colivia de aur, iar in colivie Pasdrea-de-foc. Lud pasirea. o ascunse in sin, dar nu-;i putea lua ochii de la coLivie. Tnima ii bafea sd se soarsd de fulburare: ,,Vai, ce colivie, e de aur, e nepreluiri! Curn s-o tas aicj?_].. $i uiti ce-i poruncise lupul. Dar indatd ce at;nse colivia, porni prin toatd cetarea o zarvi nemaipomenid: trimbitele r;sunau. tobele bateau, paznicij se trezire, il inhilari pe Ivan-Tarevici ;i-l duserd la larul Afron.
60

Tarul Afron il intrebi minios: cui e;ti, fi de unde vii? - Al Sint Ivan-Jarevici, feciorul lui Berindei-impdrat. Vai de mine, ce ruqine! Fiu de lar qi umbli dupi furat. Asta-i buni, dar cind pasrrea dumitale zbura Si livada noastra
distrugea?

Trebuia si vii la mine, se mi rogi din tot sufletui fi 1i-at fi dat pasirea, din respect pentru tati-tdu, Berindei-impdrat. Acuma insi am sA rAspindesc

dau Ei eu Pasdrea-de-foc, cu colivie cu tot. lvan-Jarevici s-a intristat li s-a intors la lupul cenudu. Iar lupul facu cAtre el: - Doar li-am spus si nu clintetti din loc colivia! De ce nu mi-ai ascultat potunca? Iertare, lup cenuliu, iertare. Halal iertare... Fie, haide, incalecd-mi. Ai intrat in hord, trebure joci. sa $i iar o lud la goani lupul cenu;iu ducinduJ pe lvan-Tarevici. Dacd au mers mulf ori pujin, cine mai;tie? Doar ci au ajuns in goana rnare pini la cetatea in care se afla calul cu coama de aur. Sari zidul, Ivan-farevici; paznicii dorm, du-te la grajd, ia calul, dar - bAgare fii cu de seamd, nu cumva sA te atingi de cApAstrul luil Ivan-Tarevici siri gardul cetdfii, acolo toli paznicii dormeau, intri in grajd, prinse calul cu coama de aur, dar rivni la cipistru impodo- era bun bit cu aur;i pietre prelioase; un capAstru din acesta era tocmai se-li plimbi calul cu el. Ivan-Tarevici atinse u$urel cdpdstrul ti se porni o zarvi nemaipomenitd prin toata ceratea: trimbitele r;sunard, tobele biturd, paznicii se trezira, il inqfdcard pe Ivan-Tarevici $il duserA la larul Kusman. Al cui esti si de unde vii? lvan-Tarevici. - Sint - Ia te uitd, cum Ii-a treclrt prin minte o prostie ca asta, si furi un cal? Un liran de rlnd nu s-ar fi invoit s-o facd. MA rog, fie, o sA te iert, IvanJarevici, dar numai daci-mi indepline$ti sarcina ce fi-oi da. Tarul Dalmat are o fatd Preafrumoasa Elena. R6pelte-o, add-mi-o aici ti eu o sa-ti dau calul cu coama de aur impreund cu cipistrul lui. $i se duse Ivan-Tarevici, de astd dati ti mai mihnit, la lupul cenuliu.
61

prin toate oraqele faima proastd despre voi... Dar, mi rog, daci-mi indeplinetti insdrcinarea ce 1i-o voi da te iert. Uite, in cutare impirilie, tarul Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul $i-atunci ifi

zlse:

.- Doar 1i-am spus, Ivan_Tarevici, nu cumva sd atingi capistrul! $i n-ar vrut si-mi asculli porunca. . Ienare. lup cenLtliu. ieflarc. Halal iertare... Bine, fie, urci in spatele meu. . $i,iar o lui la goani lupul cenu$iu, ducindu-l pe Ivan_Tarevici. Au ajuns in goana mare la larul Dalmat. in gridina cetilii sale se plimba prea_ frumoasa Elena, cu slujnicele sale, cu didacele dupi ea. Lupul cenugiu
De data asta nu te mai las pe

tjne. Md duc eu insumi. Iar tu pornefae_o ^ rnapor pe drumut pe care am venit, ca iodate te ajung ,i eu djn urmd.

noastre.

_ .Ivan-Jarevici porni inapoi pe drumul pe care veniser;, iar lupul cenugiu seri zidrl $i tu$ti! in gradin6. Se ascunse int._un rufh cind se uitA prea_ li frumoasa Elena tocmai ietise afari cu slujnicele didacele ei la plimoare. 9i Se.plimbari ele cir se plimbard, dar indat5 ce se desp64i de siujnice ;i dadace, lupul cenutiu o inh;{a pe preafrumoasa Elena, o urcd in spare qi o lui la sinitoasa. Ivan-Jarevici mergea, cum is-a spus, pe drumul pe care veniserd, cind, deodati, i] ajunse din urmi lupul cenuriu, iar in spatele acestuia se afla Preafrumoasa Elena. Ivan-Tarevici s-a bucurat, dar lupul i_a zis: - Urci iute in spatele meu! nu cumva sd fi pus poreri pe urmele

. $i o lud la goand lupul cenuqiu, impreund cu Ivan_Jarevici gi prea_ frumoasa Elena, inapoi de drumul pe care venisera prin piduri albastre - gi pe nesimlite trecea, iar coada * cdrare peste riuri lacuri o aqternea. Daci au mers mult ori pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, tot gonind, au ajuns la larul Kusman. Lupul cenuqiu intrebd: De ce taci, Ivan-Jarevici, de ce esti mihnit? - Pdi, cum si nu fiu mihnit, lupule cenugiu? Cum o si mi desparr eu de mindrelea asta de copild? Cum s-o dau pe preafrumoasa Elena tn schimbul unui cal? Lupul cenuqiu i-a rdspuns: sd te despart eu de frumoasa asta, pe ea o ascundem unoeva, - N-o eu md prefac in Preafrumoasa Elena fi tu md duci tarului. Zis fi ficut: pe Preafrumoasa ELena o ascunsera intr-o mica izb6 din pddure, iar lupul cenuqiu se dddu o date peste cap ;i se preficu inr_o copila aidoma Preafrumoasei Elena. Ivan-Tarevici il lui pi-l duse ,arulur Kusman. Jarul se bucurd;i-i zise cu recunoqtinli: l! mutlumesc, Ivan-Jarevici, cd mi-ai adus_o ca so1ie. prinr$rc . din partea mea calul cu coamd de auJ, impreunA cu cipdstrui lui.

'i'

'+

Ivan-Jarevici incdlecd pe calul primit gi plecd dupd preafrumoasa Elena. O lud, o urcd pe cal d porniri amindoi la drum. Intre timp, Jarul Kusman ficu nunta, benchetui ziua-ntreagd pina-n seard, dar indatA ce veni vremea si meargi la culcare, cind o duse pc Preafrumoasa Elena in iatac qi se culcd in pat al;turi de ea, ce sd vad;? un bot de lup in locul tinerei sotii! De spaimi larul cizu din pat iar lupul o lui la sdnAtoasa. Cind il ajunse din urmd pe Ivan-Jarevici lupul cenu5iu il intrebd: Ivan-Tarevici, de ce mai etti atit de ingindurat? - Spune, Pii, cum sd nu cad pe ginduri? imi pare nespus de riu si mi desparr de o comoaad ca asla calul cu coama de aur si si iau in schimb Pasirea-de-foc. Lasd, nu te intrista, nescocesc eu ceva si te ajut. $i iatS-i ajungi la larul Afron. Lupul zise: Tu ascunde calul qi pe Preafrumoasa Elena, iar eu me prefac intr-un cal cu coami de aur pe care si i-l duci 1arului Afron. Acestea fiind zise, o duseri in pidure pe Preafrumoasa Elena, impreuni cu calul cu coama de au.. Lupul cenu$iu se d5du peste cap li se prefdcu intr-un cal cu coama de aur. Ivan-Tarevici lud calul si i-l duse tarului Afron. Tarul \e bucu.a )i-i dddu in schimb pasiirea-de-foc >i colivia de aur a acesteia. Ivan-Jarevici se intoarse pe jos in pddure, o urcd pe preafrumoasa Elena pe calul cu coam5 de aur, lud colivia de aur cu pasdrea-de-foc ;r porni la drum spre meleagurile de baqtin5. Tarul Afron porunci sd-i fie adus calul primit in dar, insd tocmai cind se pregltea sdJ incalece, ce s; vada? Calul se prefdcu in lup cenuliu. De spaimi, tarul se prdbu$i la pimint, iar lupul cenuqiu o lud la sindtoasa ;i, in curind, il ajunse din urmi pe Ivan-Jarevici, $i-acum, rdmii cu bine, Ivan-farevici, fdcu el, cd eu nu pot merge mai -departe. Ivan-Jarevici cobori de pe cal qi, fdcind rrei pleciciuni pini la pdmint ii mullumi lupului cenuliu. Dar acesra zisel Lasi, cA doar nu ne desp;rlim pentru totdeauna, o sa mai ai nevoie de mine. Ivan-Tarevici gindi: ,,Pentru ce s; mai am nevoie de tine? Cd doar toate dorinfele imi sint indeplinite". Incileci pe calul cu coama de aur qi o porni mai departe impreuni cu Preafrumoasa Elena qi cu Pasirea-defoc. Cind ajunse pe meleagurile sale ii trecu prin minte si prinzeasci. Luase cu

el putini piine. A;a c6, mincari, ape de izvor bdurd qi se culcari si


odihneasc6.

se

Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colindaseri alte piminturi ciutind PasArea-de-foc gi-acum se-ntorcau acasd cu miinile goale. De cum l-au v;zut, Fi-au dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul. Si oe dati cizuri la invoiali: uciseri pe lvan-Tarevici. Apoi incilecari pe calul cu coama de aur, luard Pasirea-de-foc, o aiezari pe cal pe Prea-

Hotirirea fiind luat5, ei

Haide,

siJ

ucidem, Si-atunci prada va

il

fi

a noastri.

frumoasa Flena >i ameninlind-o ii zisera: Bagd de seam6, s; nu sufli o vorbe acasa! lvan-Tarevici zicea mort, deasupra lui prinserd si se roteasci corbii. Deodale, pe nea$teptate, ajunse acolo in goana mare lupul cenu;iu; ei inh;14 dintr-o mitcare un corb qi un pui de corb. Tu. corbule. ia-yi zborul dupa apa \ie )i apd moarta. indatii ce-mi aduci api vie qi api moartA, ili dau inapoi puiul. Corbul n-avu incotro, iqi lu6 zborul iar lupul rdmase sd-l lind prizonier pe puiul de corb. Daci a zburat mlrlt sau pufin corbul, cine mai ;tie? atita doar cd el aduse apd vie ti apd moart6. Lupul cenu;iu stropi cu apd moartd rdnile lui Ivan-Jarevici, rinile se vindecarii il stropi cu api vie Ivaninvie. Jarevici Vai, am dormit bu$tean! - Ai dormit buitean n-am ce zice, ficu lupul cenutiu. Dacd nu eram eu, nu te-ai mai fi trezit in vecii vecilor. Fralii tdi, cei de-un singe cu tine, te-au ucis;i au pus stdpinire pe bunurile tale. Haide, incalecd-mi
repede.

indati s-au a$ternut la drum, gonind din risputeri pe urmele ceior doi frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i
bucilele, pe care le-a imprettiat pe toatd cimpia. Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu fi-ti lui remas bun de la el pentru totdeauna. $i se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur, ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie pentru sine pe Preafrumoasa Elena.

Berindei-impirat se bucurd vdzinduJ ;i incepu sd-l intrebe pe fecror de una de alta. Iar Ivan-farevici se porni pe povestit: cum il ajutase lupul cenuliu sd dobindeasci toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fraf pe cind dormea $i cum lupul cenufiu, la rindul lui, ii sfiqiase pe amindoi.

Berindei-impdrat se neciji pulin dar in scurtd vreme tristelea i se risipi. Preafrumoasa Elena cu care incepu sd trdiascd, se vieluiascd necazuri sd nu cunoasci.

Iar Ivan-Tarevici se cesitori cu

:.\{!\l
ri\tY,1

Meflu$A

CENUgIUL

pe nume Matiuga,

fost odatd ca niciodatd. Au fost odati, inf-o tard oarecare dintr-o anume impdrilie, un mog gi o bab5, care triiau pe-un loc drept $i netezit, de drumul mare - ocolit. $i aveau ei un fecior,

$i fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept. Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil Si
de mama sa: Ldsali-md se plec in lume! S5-mi caut Si eu norocul. Pdrinlii s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro i-au copt merinde penlru drum, ti-au luat r6mas bun Si MatiuF porni si cutreiere lumea. DacA a mers mult ori pulin, daci a mers aproape ori departe, clne mai ftie? Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure s5lbatici, intunecatd.
67

acela trei guri, nu mai mult, qi-apoi sd vezi ce va fi. Matiu;a cobori din stejar, dezgropi urciorui din p5mint qi bdu din el trei guri, nu mai mult. Pas;rea Magai il intreba: Ei, ce ai de spus, simli vreo schimbare? M5 simt atit de puternic, ci dace ar fi sd proptesc intr-o groapd un stilp, avintat pind in inaltul cerului ;i-apoi, opintindu-m5, sa trag de el, ali putea rdsturna pdmintul intreg, cit e el de mare. Ei, li-acuma, haide, mergi sdndtos, dar line minte: l-lu te lduca degeaba cu puterea ta, nu te iasa pe tinjald in nici o munca, iar daci te va lovi vreo nenorocire, s; cauti urciorul cu bautura timAduitoare in acelati loc! $i din nou se lisd intunericul de jur imprejur: pasirea i;i desfdcu aripile, s-a inillat deasupra pidr-rrii $i a zburat. MatiuF iefi din pAdure !i, la puilne vreme dupi aceea, apdru in calea lui un mare ora$. Cum trecu de barierd, ii tiie drumul cimiragul larului: Hei, tu, s;rintocule! Dd-te la o parte! Matiu;a se dddu la o parte, iar cdmdra;ul larului opri calul $i-i spuse: Ce-i, voinicule, la ce munce rivne$ti, ori de munci te fere$ti? Dac; insi cauli ceva de lucru, vino cu mine, ci te bag in slujbd si cari apd penflu curtea tarului. A;a ajunse Matiu$a sacagiu Ia curtea larului. Din zori de zi;i pini seara tirziu cdra intruna apA, dar de dormit n-avea unde: totul pind la ultimul locsor era ocupat de slujitorii curlii. Pini la urmd se aciui pi el pent.u noapte in

Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava, cu grindini. Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de furtuna, dar acolo sus, pe creangS, se afla un cuib. in cuib tipau nifte puifori.. Le era frig, grindina ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de pui$ori: ili scoase caftanul, acoperi cuibul ;i tot acolo se addposti si el. Apoi hrAni puii cu merindele lui de drum. Daci a trecuf mult timp ori pulin, cine mai itie? Doar cd, pe nesimlite, furtuna gi vremea rea s-au potolit $i a ietit soa.ele. inse deodati, totul in jur se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic. O pasare uriata pasdrea Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii didurd qi ei grai: Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul lui, ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte. De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pasarea Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentru ci mi-ai hrenit puii Fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul

curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele qi se descirca cenuia de la sobele palatului. De aceea il ;i porecliserd cei de la curte: Matiu;a
Cenuqiul.

Tarul nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i gAsea, sotie: una nu-i pl;cea, alta era uriti rimisese neinsurat. - aqa ci Tocmai atunci ajunsese la urechile larului un zvon, cum cd peste noui mdri ti nouA Fri, departe, la capdtul pdmintului, farul Vahramei are o fiic6, viteazd qi-atit de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porniseri mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit, ti printi qi feciori de regi, dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii pieriseri in lupti
crincena. De cum afld larul nostru zvonul despre larevna din indepdrtata impdrilie, i$i zise: ,,Daci trimit soli care s-o peleasci pe tarevna aceea, tofi larii ti tofi regii or sd mi pizmuiasci. Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu se afld nicdieri pe lume." gi, in mare grabd, porunci s; fie gata de plecare o corabie, $i chemindu-i pe toli prinlii li pe toli boierii, ii intrebi: Se afli printre voi careva doritor si meargd peste noui mdri qi noud tocmai la capitul pdmintului, ca s-o peleascd pentru mine pe viteaza fdri, Nastasia Vahrameevna? Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu, mijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce sd-i mai cerj? A doua zi, chemindu-i pe feciorii- boierilor fi ai negustorilor de vazd, farui intrebi din nou: - Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul 1dri, tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra Vahrameevna? $i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel mic. iar celui mic ce si-i mai ceri? A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii li negustorii de rind. Iar larul, ie;i in pridvorul frumos impodobit li intrebd: Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi peste nou; mdri ;i noud 1iri, tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o peleasc; pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna? De asti date se gisiri ciliva doritori sd meargd in linuturi indepirtate, de$i, ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul. Tarul il strigS: - Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino ;i tu cu noi departe, peste mare, ca s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna! Matiusa resDunse:
69

Nu-li sti in putere, inilflmea ta, sd retezi un pom ca acela, - nu griji, cumva si te cdiesti mai tirziu!
indeplineSti poruncile. Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi se sui pe corabie. Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora.

ai

Jarul se minie: - Si nu mi inveli tu pe mine ce si fac! Treaba ta de slug5 e

sa-mi

Ah, ce fericire! Cal si am aq tot goni; arc sd am ag tot ochi; paloq de-a; avea nepraznic m-af lupta; o frumoasi copild de-ar fi din serut nu m-aq-opri! Matiusa Cenusiul, insd ii zise: ta, arc o sA fie dar n-o si tragi cu el, ci 1i-e mina - in5llimea moliie; palog s-o afla dar n-o si lupfi cu el miria ta; qi-un cal ;i puternic va fi dar nu mdria ta il vei cdlAri: $i-o fati frumoasd se va ivi dar pe altul il-va indrigi. Auzind vorbele acestea, farul se minie qi mai tare ca inainte. Porunci ca Matiuta-Cenutiul si fie legat de catarg, cu miinile gi picioarele ferecate in lanturi. Iar mai tirziu, cind ne-om intoarce acasi, dupd nunti, voi poruncr si i se reteze capul, hotiri tarul. Se mai scursese incd;ase siptdmini qi corabia ajunse pe ldrmul impirdfiei lui Vahramei. O ldsard in adipostul porrului !i a doua zi, larul se inf;Ii$n la palatul lui Vahramei. Inillimea voastrd, sint larul cutarei glorioase impdrdlii qi am venit aici cu ginduri bune: vreau s-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna. Mi bucur, rosti larul Vahramei. Cam de multiqor n-au mai venit pe la noi fldcdi de insurat ti Naslasia Vahrameevna a noastri le duce dorul. Dar, ia seama, vorba datd datorie curatd. Fata mea e puternici, e viteaza Si neinfricata; ca sA dovede;ti cA elti mai viteaz fi mai puternic decit ea, trebuie sa te supui la trei incercdri qi, dupd aceea, iaJi-o sdneros pe larevnd fi pune-r pirostriile, iar de nu si nu te superi: cu sabia mea capul iqi voi reteza. - fii Mergi acum ti te odihnette, iar miine, in zorii zilei, si aici impreund cu o$tenii tdi. Atunci o se te supun la prima incercare. Am in grAdine un stejar, care cre$te acolo de trei sute de ani; o sa-Ii dau un palot stralnic cintere$te puduri. o suti de DacA izbutetti, dintr-o singurd loviturd, sd retezi stejarul, cu palo$ul acesta al meu, o si-1i iacem cinstea sd-Ii zicem mire, $i s-a intors pe co.abie larul-mire, posomorit nevoie mare, de parca-i tot ningea;i-i ploua. O$tenii sei il intrebard:
'70

$i au plutit a;a o zi qi incd o zi. S-a intimplar si fie o senini qi cald6. Jarul, vesel ti mullumit, ieti pe punter

vreme

Din ce pricini larul qi stipinul nostru e mihnit, de ginduri


nepddit?

negre

cum si nu fiu trist, mii copii? Mi s-a poruncit ca miine si retez, - Pii dintr-o singura loviturd, cu un palof de o sutd de puduri, cel mai mare stejar din lume. Eh, se vede ci degeaba am fdcut noi atita cale, cd doar mi-a; fi gisit eu, vezi bine, qi mai pe aproape o sotie, la fel de buni ca asta de ajci. A$a cd va trebui si ridicim ancora si s-o luim din loc chiar acum, in puterea noplii.

fu.it, noaptea, Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim, ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii:
pe

,,Palof s-o afla -- dar n-o si lupji cu el mdria ta". $i chiar a;a s-a intimplat. Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te $i te odihnqte, iar miine, cind ne vom duce la tarul Vahramei, si spui a;a: ,,Cu o jucdrie de copil ca palotui asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun si-mi pierd vremea?" Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am si uit in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t jos de pe catarg pe Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile ;i adu-i un pahar de votcd, Apoi, pitind lanlot, zise: FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este pe potriva, at putea, torugi, sd-i zic socru. A doua zi, petitorii venird Ia larul Vahramei, unde se li adunase tot poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu, Matiup Cenufiul se insenind qi se inveseli de parc, il incdlzise soarele verii. Furi condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau paloEul. larul-mire i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor: Cu palofuri de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta, Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul gi ridicind palo$ul cu o singura

mini.

zise:

Mda, nu-i fdcutd pentru o mind de lar jucdrioara asta. $i cind i;i lud avint o datd, sfdrimA stejarul in mii de surcele, 1ar din palof nu rimase intreg decit minerul, Tarevna, care-l privea pe Matiuia Cenutiul, se imbujord ca macul. Cir despre larul-mire. el prin.e un curaj grozar. Daci n-af fi venit aici cu gindul cd o sd ne inrudim, socoteam
r-I

o batjocura adusi mie palo$ul acesta de copil. Vdd, vdd, zise farul Vahramei, intr-adevdr, cu prima incercare alr scos-o bine la capit. Miine o sA vedem daci mirele se pricepe si tragi cu arcul, Am un arc in greutate de trei sute de puduri, cu sdgeli de cite cinci puduri fiecare. Cu arcul acesta trebuie si se tragi in a|a fel incit sA fie doborit unul din turnurile vechiului castel aflat in imperitia cumnatului meu, Berindei. Eu o si-mi trimit acolo soLij inca de azi, aitfel ci miine catre seara ei or si se intoarcd 6i-or si ne spuni cit de bun tintai e$ti. Jarul-mire amuli $i se intristi. Cind se intoa.se De corabie. nu mai era deloc in apele lui. Pe cinstea mea, daci af cunoa$te drumulspre casd qi daci a$ fti s6 con_ duc-vasul, un ceas n-a$ mai rimine aici! ridicali ancora, gata, nu -Haide! mai avem ce cSuia p.in partea locului. impirilia asta-i destul de poso_ moritd, vedeli ti voi, cir despre mireasd, nu prea ai la ce rivni. A$a ci. s_o iuam din loc si cit mai reDede. Ba nu, indllimea voastr;, zise Mariuga Cenqiul, fuga pe furiq nu ne iace cin.te. dimpotrira. ne dezonoreaza. Pii, ce altceva poii face? N-ai auzit ce incercare a pus la cale Vahramei? Naiba siJ ia cu tot cu arcul si cu mireasa lui! larul Adu-Ii aminte ce 1i-am spus, mdria ta: ,,Arc o si fie dar n_o sa - cu - Nu tragi el, ci 1i-e mina moliie". $i chiar a;a s-a $i intimplat. trebuta si te intinzi mai mult decit ili este plapoma. Dar, de vreme ce nu rn-ar ascultat acuma n-ai incotro.., Din pricina arcului insd, si nu te illtristezi. Miine, cum ajungem acolo, mdria ta se spui: ,,Credeam cd aveli un arc pe potriva unui viteaz;i cind vid unul numai bun sd se ioace muierile cu el. Poate doar careva dintre slujitorii mei, dacd nu is-o face sild peste mdsurd, sdl incerce, cd mie, zdu, nu-mi face nici o cinste.,, Ah, Matveiu$ka Cenufiule, oare ai fi in stare si-i vii de hac arculur
aceluia?

De, o sd md descurc eu cumva. se inveseli pe dati. Si se aducd, fdrd intirziere, tuturor ostenjlor cite-un pahar de vrrr, iar lui Matiu$a Cenuqiul o s;-i torn dou; potire. Dddu vinul pe git qi de bucurie se imbiti. Ah, ce zici? ai vdzut ce frumoasd e mireasa? pe toate le-ntrece: ti inalti, $i bine ficutA,;i supusd. Si vezi, dupd ce mi insor, o impdrateasa mai frumoas; decit a mea, decit Nastasia Vahrarneevna u a"u. nu uu ou"o nimeni in toat; lumea. Iar fie, Matiu$a Cenufiule, o si-1i ddruiesc ora;ul intreg impreuni cu toate imprejurimile lui. Matiuga Cenu;iul asculta surizind vorbele spuse la betie.

gi larul

12

doua zi dimineala pornir; din nou cu tolii la palatul lui Vahramer. Palatul ticsit de lume. in pridvorui frumos impodobit ;edear.r Vahramei li Nastasia Vahrameevna, iar mai jos, pe trepte prinlii ti boierii de mare rang. Noui uriaqi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu sagelj Tarul Vahramei ii intimpind pe pelitori: Ei, ginericd ce ne-ai fost ursit, treci la treabe. Mirele privi arcul ;i zise: Se poate si vd bateli joc de mine in halul dsta? Ieri mi-ati adus un palof tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul dsta de arc, mai potrivit si se joace muierile cu el, decit si tragi un viteaz ca mine. N-are decit si vini sd trag; cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to1i, cd mie unul mi se face grealA numai cind md uit la el. Vino, uite, de pildi, tu, Matiu$a Cenu$iule, Si distreazi pulin lumea asta. MatiuF Cenu$iul intinse coarda arcului, ochi ii slobozi sdgeata. Coarda zbiinii, sigeata bubui, de ziceai cd tuni, $i se fecu nevizuti in depdrtare. Luati fleacul 6sta de arc din fala noastre fi aruncalil cit colo: o distraclie ca asta nu-i pent.u larul nostru. $i Matiuqa azvirli arcul pe pardoseala de piatr5, dar cu atita putere, cd arcul se preficu in fdrime ce se risipiri in toate pA4ile. Nastasia Vahrameevna iqi plesni palmele li scoase un oftat de uimire. Lumea incepu sd strige: Ata pelitori de ispravi mai zicem Si noi! NiciodatA n-au venit aici unii ca ei, Iar larul-mire, de colo-colo se plimba, barba ii-o tot netezea qi la tof se ristea: la te uiti ce minune, ia te uite ce nizdrivinie era arcul acela de copil! Eh, impdrdlia voastra intr-adevdr e plind de voiofie, doar c5-i tare micutd, iar oamenii, chiar daci par a fi buni ;i prieteno$i, sint cam lipsili de vlagi fatA de oamenii de pe la noi. Tocmai atunci farul Vahramei ii pofti pe pelitori in palat: Poftili, poftili, dragi pelitori, intrali in iatac si gustali din bucatele noastre, c; pind una alta, acugi ne vom pomeni cd s-au intors solii mei din impdrdlia lui Berindei. $i chiar aqa, nici nu ispriviri bine masa ci solii se $i intoarseri in goana mare de la Berindei: - Sageata a nimerit taman in vechiul castel, ti a ddrimat tot acoperi$ul acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit. Tarul Vahramei zise:

'73

acesta ospilul de nunti, ci doar un pui de ospil ospaful de - celdialt, nuntd! o s;-l facem alti dati, la vremea cuvenitd. Asdzi insd, mergeli de va odihnili, pentru cd miine, tu, gineric;, ce ne-ai fost ursit. vei Durcede sa sivirgeqti ultima dintre incerciri. Am un cai. il lin inchis in grajd, dupn doudsprezece u$i incuiat, cu douesprezece lacite ferecat. Si calului acesrura incd nu i s-a gdsit cdld.el pe potriv;. Oricine a incercat si-l incalece pi_a gesit moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat. ca sa aibi mirele ce incdleca atunci cind se va duce la cununie. De cum auzi vorbele lui Vahramei, larul-mire deveni ticut si incepu in graba.a-1i ia remas bun: Mullumim, inillimea voastfa, pentru ospitare! iar acum trebuie sa ne grdbim ca sd ajungem pe corabie inainte de a se lisa intunericul. Odihne$te-te, odihneqte-te sdndtos, prinde puteri - pentru cd miine ai de imblinzit ditamai diavolul. z;se tarul Vahramei. Oaspelii coboriri in cuprinsul portului, dar indati ce barca lor se desprinse de mal, larul-mire le vorbi astfel: Grebili-vA, copii, vislili mai cu inimi. Ct trebuie si ajungem cir mai-degrabi pe corabie, $i-apoi, chiar in noaptea asta se plecdm de-aici. Ehei, Vahramei Asta are gurd de miere inimd de fieret in fiecare zi o noua nenorocire. Poftim! acum i s-a ndzdrit- sd-i dresez calul acela rurbat! Dar Matiuga Cenusiul zise: Mai lii minte, inillimea ra, cind li-am spus: ,,Si-un cal purernic va fi - dar nu m;ria ra il vei cAl;.i"? gi de data asta se intimpla asa cum -

Ei, acum vdd fi eu ci cei care-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna ii sint pe potrivi: nu numai ce Sdu sd minuiascd viteje$te palolul, dar $i la tras cu arcul sint iscusili. Vi mullumesc, acum sintem toti cu intma impicatd - $i mireasa, iii eu, Si intreg ora$ul. Un lucru vA rugam, d.agi oaspeli, sA nLr ne judecati pentru bucatele cu care v-am ospdtat, cd n-a fost

Miine, sd zici doar atit: ,,la incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci dacd e in stare calul sA lnd in ;a un viteaz adev;rat!,, Ci pe urmd, o sd-l poli incdieca fdrd grijd ;i mdria ra. Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu n-o sA scap de moafie. Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc eu calul. Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei. O sa-li ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor qi trei hanuri mari cu toale acareturile ce fin de ele, $i zicind asta incepu sd fac; pe grozavu], plimbindu-se cu pa$i m;runli pe punte li strigind:

am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm

li

sanatoasa.

tlf >

\1,,''

tare il croia c6-i sfiqia carnea pini ia os. pin; cind calul se pribuqi in genunchi.

dar de ce tac dragii mei ostafi? poruncesc sd li se aduca - Hei, fiecAruia cite trei poti.e de vin. Ta.ul b;u un potir, mai bXu unui qi porni si se fdleasce: Mulli fldcii de insurat au venit la Vahramei pinA acuma. dar nrcr unul n-a fost cin\tit cu atilea onoruri ca mine. Ci doar e Iucru ;tiur: cine-i viteaz $i cutezdtor izbinde;te iniotdeauna. Nu degeaba Nastasia Vahrameevna md privea tot timpul ;i nu-gi mai lua ochii de la nlne. Cit despre larul Vahramei dsta ar fi bucuros sd_gi dea toati impirdgia nlrmai ca eu, ferit-a sfintul, si nu cumva si md rizsindesc. D-ar_\e-mbAta crila li se pravali cir era de lung.-adormind pe loc. Matiuta Cenu$iul ins5, de dimineald se sculi, fafa albi cdli spdli pe ;i lar il dettepti: Scoald, in;llimea ta, e timpul si mergem s, dresim calul. $i plecard degrabd la curtea farului. In pridvorul frumos impodobjr tedeau larul Vahramei qi Nastasia Vahra_ meevna, iar mai jos, pe trepte - prinlii din alaiul crdiesc Ei cei mai apropiaii dintre boieri. . - Poftili, dragi oaspeti, poftili, ci noi am pregitit totul. Aculi vor aduce si calull Calul il aduceau douizeci ;i patru de uriaii, care-l 1ineau nu de cdpdstru ci cu dou;zeci de odgoane groase. Uria$ji erau la capatui puterilor, !arul-mire mdsuri cu privirea calul !i strige: - Hei, fu, Matiuta Cenufiule, ia vezi, poate cdliri pe calul;sta un viteaz adeverat? Matiuga CenuSiul izbuti cu mare iscusinli sA incalece calul. De_abia apucari uriatii sA fugi care-ncotro, cind calul, avintindu_se sus de lot, deasupra turnurilor palatului, il purtd pe viteazul cilirel afari. dincolo de zid u rile cetalii. El goni calul pini pe lirmul mdrii, il impotmoli in nisipurile migciroare, $r prinse al croi l6rd rdgaz, cu lanlul peste c.upa rotundA, dar atit de

il croi li_l tot croi astfel

imbuibat aflr.isjf, sac de nutrel ce e;ti, ai si mai faci pe ndriva;ul? - Uf,se Calul rugi: Oh, vrednicule voinic, nu ma mai bate, nu mi schilodi! Cd de_acum n-am sd-ti mai ies din cuvint. Mar;u)a Cenu$iul. pornind caluJ inapoi. zi.e: Acuma ne intoarcem in curtea paiatului, eu o sA_Ii pun,aua, dar - ce indati larul-mire o sd incalece, tu $ te afunzi in pimint pina ta ch!(e fi, cind te va lovi cu biciul, tu sd cazi in genunchi. Sd ca;i de parcd 1i

s-ar

fi incircat o povari de trei sute de puduri. Bagd de seamd, daci i1i faci de cap, te ucid fi te azvirl corbilor sA te sfifie. Am sd fac intocmai cum mi-ai poruncit. Cind se intoarse Matiuqa Cenugiul in curtea palatului, farul-mire il
Ei, poate duce calul dsta un viteaz adevarat? - De, pe mine m-a putut duce, dar pe m;ria ta nu ttiu, vom vedea. - In reguld, haide, in$euali-l degrabi, siJ incerc eu singur.

intrebd:

Au inseuat calul, insd indatd ce farul-mire sdri in ga, calul se afundi in pimint pin; la chi$ile. Chiar dacd nu-i prea grozav, vdd ci md poate line. il lovi u$urel cLr biciul qi calul cazu in genunchi. Tarul vahramer cu Nastasia Vahrameevna, precum prinlii ti boierii se minunarA: Pini azi, incd n-am vizut pe nimeni sd aibA atita puterel Tarul-mire, descdlecind, ficu: morteciuni - Nu, nu, Matiu$a Cenu$iule, adevdralii viteji nu cdl6resc cu mirloage din astea pofi sA cari doar apd cu sacaua. Lua[i-L sA nu-l mai vid in fata ochilor, ci de nu, il azvirl pe cimp, si se-nfrupte ciorile qi corbii din carnea lui. Tarul Vahramei porunci sd fie scos de acolo calul 5i incepu sa-'i ia rimas bun. Dar tarul-mire zise: Ei, qi-acum, inillimea voastri, de vreme ce noi am trecut cu bine prin toate incercirile, e timpul sd aprindem luminarea de nunti ca si incheiem
toatd treaba. Cuvintul meu rimine neclintit, raspunse larul Vahramei. $i-i porunci fiicei sale si se gdfeascd de nunt5. In cuhnjile impdrdtefti nici vorbi sd se puni berea la dospit sau vinul la limpezit cici larul Vahramei avea din belfug de toate. Aqa ce se apucard cu multd voie buni si rinduiasci nunta. il cunLrnari pe lar cu Nasrasia Vahrameevna ;i porniri ospalul gi
Nastasia Vahrameevna $edea la masa de nunrd $i iii zicea: ,,Ce-ar fi sd mai pun odatd la incercare puterea birbatului meu?" $i strinse u$urei mina farului-mire, dar numai cu jumdtate din puterea sa. Tarul nu se putu st;pini: simfi cum i se urca singele in obraji $i pe datA i$i dadu ochii peste cap. Iar mireasa gindi: ,,Aha, va sd zici asta i1i era puterea, viteazule! Cit de dibaci ai izbutit sd mi pele$ti pe minc, o copil5, printr-o inqelSciune, ba, pe deasupra, l-ai in$elat $i pe tiiculul meu." Dat nu se dddu de gol, ci ii turni in pahar;i il imbie: Osptteazi-te, tarul li stapinul meu, solul meu iubit.
veselia.

'1',1

Iar in gind: ,,Atteapt; tu, b;rbdlele, cd nu-fi iert eu cu una cu doud ingeliciunea asta." O fi trecut o zi, or fi trecur doud, cit s-au tot veselit,i s_au ospitat,i iati c; larul-mire se gindi si-qi ia rdmas bun: - Mullumesc, dragd socrule, pentru primire $i pentru aleasi ospitali_ tate. A venit timpul si plecdm la casa noastrd. Au incdrcat toatd zestrea, $i-au luat r;mas bun ;i vasul a iegit in larg. Daci a mers corabia multi sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ca intr-o zi, ielind larul pe punte, il vazu pe Matiu5a Cenuqiul dormind se cufundase intr-un somn sAnatos $i adinc, ca un viteaz ostenit ce era. Deodatd, larul iqi aminti ce-i spusese cindva Matiu$a: ,,palos s-o afia _ dar n-o sd lupli cu el miria ta; ti arc o si fie dar n-o sa rragi cu el, c; ti-e mina moliie; qi-un cal puternic va fi dar nu miria ta il vei cdldri: si-o fatd frumoasi se va ivi dar pe altul-it va indrdgi.', qi, amintindu-gi aceste voabe, se minie grozav. ,,Unde s-a mai vezut ca o slugi se vorbeasca astfel cu tarul sdu?" $i fdri de veste mintea-i fu nipdditi de un gind ticilos. inqfici palo$ul$i-i retezd se itorului adormit picioarele de la genunchi in jos, $i-apol il imbrinci in mare. MatiuSa Cenugiul abia avu vreme sd-qi apuce cu mina picioarele rete_ zate, dar i;i puse in gind sd ajungd, oricir de greu i-ar veni, pini ia 1drm. A$a cd se lisi sa pluteascd... fi tot pluti qi pluti pe api pluti multe - dacd sau pulind vreme, cine mai qtie? Doar ca, inrr-un rirzju, simti cd e la capetul pulerilor. Tocmai arunci il sdlra un val yi-l arunci pe lArm. Dupa ce se odihni pulin iti aminti de pasirea Magai: ,,Ci doar n-o sd zac aici o sutd de ani. Chiar de-ar fi si md dau de-a rostogolul ti tot o sd ajung pini la locul unde se afld ingropat urciorul cu biutura timiduitoare,,. Cind, deodati, ce se vadS? Un om care venea dinspre ldrm impiedicinduse la tot pasul $i se ducea direct spre mare. Matiu$a Cenu$iul il strigi: Unde te duci? Nu vezi cd intri in apd? Pdi tocmai asta e! ci mis ochii in intuneric;i nu vid drumul. Bine, atunci tine-te dup; glasul meu. Dar cine etti tu gi ce faci aici? Eu stau culcat nu pot merge, pentru cd am picioarele retezate din genunchi. Orbul veni mai aproape gi zise: De vreme ce etti vdzdtor, urcd in desaga rnea. Eu am sd te duc, iar tu o sd-mi spui pe unde sd merg. $i zicind asta, orbul il a$ezA pe Mariup Cenugiui in desaga sa.
78

Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla pe aici pe undeva api vre. Ce bine-ar fi daci qi noi doi am da de ea! Tu fi-ai vindeca picioarele, iar eu mi-ag umezi ochii cu ea qi aq vedea lumina zilei din nou. Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in circd, o sd-ti ardt drumul $i tie. $i iatd ca au mers a$a $i-au tot mers. Ct, del Repede doar povestea povestegte, se mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul fi ologul mergeau ti tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau poame gi ciuperci ba uneori se procopseau ;i cu cite o sdlbiticiune ti din nou - la drum. Merseri ei a;a prin cimpii deschise $i prin pdduri intunecoase, trecuri prin mla$tini gi stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat de stejarul cu pricina, iar orbul !i-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu;a Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului ;i, cit ai clipi, dezgropi urcrorul de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce qi orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea $i plingea totodati,

- Om bun, ili mullumesc! O sut; de ani am sd lin minte binele ce mi l-ai fAcut. - Ei, ;i-acum, ajutd-md si-mi prind ;i eu picioarele la loc. Aqezard picioarele lui Matiu$a, Ie potriviri cum se cuvine $i-apoi le stropiri cu api vie qi picioarele se fdcuri ca mai inainte. Ei, a$a va si zicd, fiecare din noi a dobindit ceea ce ii trebuia, rosti Matiufa Cenutiul. Acuma, haide sd mergem si aflim ce mai e nou prin impdrSlia noastrd. Ci larul de aici, pentru cd l-am slujit cu credinla, m-a rispldtit cu ddrnicie: mi-a retezat picioarele de la genunchi pe cind dormeam $i m-a azvirlit in mare. Trebuie numaidecit siJ vid qi sd-i plitesc cu virf $i indesat pentru tot bineie ce mi l-a ficut. Apoi, fiecare din ei sorbi cite o guri din bdutura timiduitoare - qi toatA oboseala se duse de parci le-o luase cineva cu mina, iar puterea li se facu de doud ori mai mare ca inainte. IeSirA din pidure qi, nu mult dupi aceea se ivi in fala lor qi oraqul. In preajma ora;ului, pe piqunile impdrdliei, pd;tea o cireadd mare de vaci. Cind se apropiare, Matiu$a Cenu$iul recunoscu in vicarul cirezii pe fostul siu far. ll lntreba:
A cui si fie impiriFa Vdcarul izbucni in plins:
asta?

spunindu-i:

- aceasta a fost a mea, iar rilia

Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impieu eram larul sdu mai-nainte vreme, acuma
79

rat cu putere de viteaz, mi-a poruncit si pasc vacile iar ea a trecut in locul meu la cirma impirdliei. In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me umileqte cu tot soiul de vorbe $i m; lase sA rabd de foame. mai amintetti ceJi spuneam: ,,$i-o fati frumoasi se va ivi _ dar - Ili pe altul va indr5gi"? Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus
eu.

ins5, vedeli $i voi, pasc vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit, dar dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului, peste noud mdri,i noue feri, in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe fiica acestuia, pe viteaza fi neinfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat ci nu sint inzesr_

Atunci larul-vacar il recunoscu pe Matiu$a Cenuqiul qi izbucni in hohote plins de mai puternice ca inainte: Oh, Matveiu$ka Cenuliule, ajuti-md si-mi recapAr imparilial Drepr - o sA te fac ministru, ia. fratelui tiu de cruce rlsplatA o sA-i diruiesc titlul de print fi o tdri$oar5. Ia te uiti, ce blind efti ti ce darnic in fagaduieli cind te afli la ananghie, se vede cd ai uitat cum m-ai rdsplitif pentru felul in care te-am slujit, nu_i aga? Ar trebui s5 te ucid, dar nu vreau si-mi minjesc miinile, Card-te din impdrdlia asta, sd nu te mai vid in vecii vecilor. Bagi de seami, daci-mi mai iesi vreo_ dati in cale, singur vei fi vinovatul Auzind asemenea vorbe larul-vicar se sperie de moarte $i o lui la sane_
loasa,

.dminA acolo peste noapte. Tot uitindu-se la Matiu$a Cenuqiul, bdtrina zise: Mi se pare ci te-am mai vdzut undeva, vrednicule voinic! Nu currva qti sacagiul care ducea api la curtea larului? Iar Matiu)a Cenusiul recunosr u: Ei sint. bunicuto. - Vai de mine, puiule dragi, te-ai intors viu $i nevdtAmat, va sd zica. Pe aici se zvonise cA ai murit, chipurile. Acuma este Lrn sacagiu nou aici o cane de api nu vrea sd dea nimdnui, nu-i ca tine, care le dideai si siracilor ;i sch ilozilor cira apd \ roia u. De aceea toli re pomenesc ti le jelesc. $i bdtrinica noasfi se apucA de heabd. Le dddr,r vrednicilo. voinicr sa manince $i sd bea qi le pregdti baia. Oaspelii se spdlari de praful drumului, se imbiiar5 ;i se cufundard in somn adinc si se odihneasci. Iar bitrinica se duse la curtea impdrdteasci qi le dddu de $ire tuturor: S-a intors in orat MatiuF Cenu$iul.
80

Doa. cii l-au zdrit qi s-a ti fdcut nevAzut acel far. Iar Matiuta Cenugiul impreund cu fratele siu de cruce intrari in oras $l se rugari de o betrinica, ce trdia in curtea din dos a palatului, si le ingdduie sd

Vestea ajunse qi la

odiiie domnegti. impdrbteasa ii porunci unei tigancu-

se cu fata smolitd $i ochi de cirbune: Cheamil aici de indate pe Matiuta Cenu$iul. $i Matiuqa Cenu$iul se infdlitn la chemarea impdretesei. Cind l-a vdzut Nastasia Vahrameevna a coborit fuga-fugula din pridvorul inalt, a venit alergind 1i l-a prin. de miinile-i albe pe \oinic: Nu mi-a fost hirazit cel ce paqte vacile, ci mi-e hirizit cel ce a $tiut sA mA pefeasci. Credeam ci nu mai egti printre cei vii. Nesuferitul de far povestea ci, chipurile, te-ai imb5tat crild cind erai pe vas qi ai cizut in mare. Ce te-am mai plins, qe te-am mai jelit, iar pe nesuferitul de lar l-am trimis sd pasci vacile. Si-atunci Matiu$a Cenugiul ii spuse adevirul-adevirat: cum i-a retezat ia.ul picioarele pe cind el dormea, cum l-a aruncat in api, iar dupi aceea, cum el li fratele lui de cruce au dobindit apa rie. Cit despre vdcar, sd nu mai vorbim. Acum s-a dus, parca l-a inghilit pdmintul;i niciodatS, de azi inainte, n-o sd mai indrdzneasci sd dea ochii cu mine. Tarina l-a adus pe Matiu,la Cenutiul in iatac ti a rinduit o masd cu fel de fel de b;ururi qi minciruri. gi-l tot imbia pe musafi.: Mdninca, mdnincS, drag pi scump prieten! Matiu$a Cenu$iul, dupd ce biu qi minc6, incepu s;-li ia rAmas bun: Acum trebuie sd plec, md duc sd-mi ved parinfii. Nastasia Vahrameevna porunci si i se pregdteascd o caleaqci. Mergi sinitos, dar si-i aduci cit mai degrabi aici pe tatdl ti pe mama ta. ca ri trdiasc; si ei alSruri de noi, $i Matiu;a Cenuqiul ii aduse pe perinlii sii, $i indatA dupA aceea au fdcut nunta $i un ospil de pomini. Matiu;a Cenu$iul trecu la cirma impdrdliei, iar pe fratele sdu de cruce ii investi ministru. $i au inceput cu tolii sd triiascd, sd vieluiasci, averi sd asoniseascd. necazul si-l ocoleascS.

t*S*u*$6, ;r:t.,i -:L-di,


iNb,

:QI

{ 'g

jj''r .i,i
,

.()

.:r)

r>)

.v

t(

t-t ll\ll:"-'? ,'t

C6 PRIN MINUNE
fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag. $i moqneagul acela avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea un prostdnac, Emelea. Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic. intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prinserd a-l ruga: Du-te, Emelea qi adi ap5. Iar el de pe cuptor: chef,.. - N-am Du-te Emelea, ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bomboane.

Bine, md duc. Cobori de pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile $ toporul $i se duse

la riu. Ficu

o copci in ghealS, rmplu gilelile cu apt, le puse mai la o parte, iar el incepu sd se uite in copc5. Deodatd vezu acolo o $tiuce Cu multi iscusln-

1i izbuti si prindd pettele cu mina. Ce mai uha * buni qi dulce o si iasd! Cind deodatd ttiuca ii vorbi cu glas omenesc: Dd-mi drumul in ap5, Emelea, ce-! voi fi ti eu de folos. Pe Emelea il pufni risul: $i, md rog, cum ai putea tu si-mi fii de folos?... Nu, mai bine te duc acasi qi le spun cumnatelor si pund apa la fiert. O sA iasd o uha dulce $i bun;. Dar $tiuca il rug5;i mai fierbinte: Emelea, Emelea, di-mi drumul in apa;i voi face pentru tine tot ce-mi
vei porunci, Fie, dar mai intii dovedelte-mi cd nu md p5cdietti $i-atunci drumul.
Stiuca il intrebd: Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma? Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd din ele.

ifi

dau

$i

si

se verse apa

$tiuca

ii

zise: qi

Sd 1ii minte cuvintele pe care o sd Ii le spun ceva, si spui doar atit:

ori de cite ori o

sA

dore$ti

(a prin m inune.

Iata ce vreau anume...

ce vreau anume - acasd... gilelilor, duceli-vi singure Abia termind de spus vorbele astea, ce gAledle qi porniri sA urce dealul, Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse qi el in urma gilelilor. Oamenii, vdzind cum merg singure gilefile prin sat, nu mai puteau de

Iati

$i Emelea zise: Ca prin minune,

Uha

ciorbe de

peSte.

83

uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor $i zimbea pe sub musta1d... cAlelile intrar; singure in izbi $i tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea se urc; pe cuptor. Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai $tie? Doar ci, la o vreme, cumnatele i-au zis: Emelea, ce tot stai tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne. - N-am chef,.. Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or se-fi aducE bomboane. Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe cuptor. Dar i$ aminti de $tiuci ti zise inceti$or: Ca prin minune, Iati ce vreau anume - lemne, iar voi lemnelor, hei, toporule, du-te de sparge in izbi singure si in_ trali $-n sobd sA vi aFzafi. Toporul fi$ni de sub lavili, se ndpusti in ogradi li una_doue se apuca de spartul lemnelor, ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n sobd se bdgarri, Daci a trecut mult sau pulin timp, cine mai $tie? Doar ci intr_o zi cumna_ tele ii spuseri din nou: - Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure degrabA ,i taie lemne: Iar el de pe cuptor: Da' voi ce p;z{i? - Cum, ce pAzim?., Parci asta-i treabd pentru noi, sA ne ducem dupd lemne in pidure? Mi rog, eu n-am chef... - Bine, si ;tii cd n-ai se capeli nici un dar. - Emelea nu mai avu incotro cobori de pe cuptor, se incdlld ;r se $i - in ogradi se sui in saniei imbrdci. Lud o funie qi roporul, ie$ $i Hei, femeilor, deschideli poarta! Cumnatele ii ziserd: Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie ti n-ai inhimat caiul? - N-am nevoie de cal. Cumnatele au deschis poarta, iar Emelea zise incetiqor: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume
84

du-md, sanie, in pddure... Sania ieqi singuri pe poarti, dar atit de repede ci n-ai fi ajuns-o din urmd nici cu calul. Dar, ca sd ajungi in pedure trebuia sd treci prin oraq, aga ce Emelea trinti la pAmint $i c;lci o grdmade de oameni. Mullimea striga: ,,Puneli mina pe el! Prindeti-l!" Iar el, di-i inainre $i mind sania. gi, ajuns in pidure, rosti: Ca prin minune, Iati ce vreau anume: toporule, taie lemne cit mai uscate, iar voi lemnelor, singure in sanie vdnc5rcati, $i cu funia vi legali... Toporul incepu si taie copaci uscali gi sd spargi lemne, iar lemnele singure in sanie se-ncircau qi cu funia se 1egau, Dupi aceea, Emelea ii porunci toporului sd-i ciopleasci o mAciucA, dar una zdravrnS, incit cu mare greu sA poati ii ridjcat; de la pamint, $i se sui in sanie: Ca prin minune, Iati ce vreau anume sa mergi, sanie, acasA... $i sania porni in goana mare spre casd. $i iar trecu Emelea prin oragul acela in care nu de mult trintise la pdmint $i betegise o grimadi de oameni, ata ce acum mullimea il attepta se se intoarcd. L-au inheFt pe Emelea, l-au tras jos ti au inceput sel certe $i sil bat6. Ca prin minune, Iatd ce vreau anume haide, mdciucd, rupe coastele oamenilor ;stora. Mdciuca se avinti qi di-i, $i burdu$e$te-i pe toli. Oamenii o lua.e la goand care-ncotro, iar Emelea ajunse acasd $i se sui pe cuptor. SA fi trecut mult timp, si fi trecut pulin, cine mai ttie? Doar ci intr-o zi auzind larul despre ndzbitiile lui Emelea, trimise dup5 el un ofiler: s6-l gdseasci d sdl aduci fdri intirziere la palat. $i iatd ci ajunse ofilerul in satul cu pricina, intr; in izba gtiuti in care tr;ia Emelea, $i-l intrebi: Tu e$ti Emelea-prostinacul? Iar el de pe cuptor: fu ce vrei? - Dar Imbracd-te repede, trebuie s; te duc la lar, - N-am chef...

86

Ofilerul se supiri qi-i trase o palmS lar Emelea zise incetilor: Ca prin minune,

Iati

ce vreau anume

miciucii. rupe-i coa:lele omului a5luia. Miciuca se avinti qi di-i ii burduiestel pe ofiler,
fuga, bietul om.

cA de-abia a scapat cu

Tarul rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet cu Emelea d-l trimise, de asti dati, pe cel mai de seamd dregitor al sAu, pe mai-marele dregitorilor. Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul ce de nu - ili

retez capul. Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide, prune uscate' turt; dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba ftiutd qi prinse a le intreba pe cele doui cumnate, ce-i place lui Emelea mai mult $i mai mult. Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo treabi gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos, $i-atunci face tot ceea ce l-ai rugat. Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele, prunele uscate, turta dulce $i-i zise: Emelea, de ce te tol;nefti pe cuptor? Haide mai bine si mergem la Iar. - Pii, mie mi-e cald $i aici... - Emelea, acolo, la tar se minincd qi se bea bine haide, te rog,

cu mine. '- Pdi, n-am chef... Emelea, larul are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme. Emelea chibzui cit chibzui $i zise: Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin $i eu in urma ta. Dregdtorul plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln cele din urmA: Ca prin ninune, Iata ce vreau anume hai, cuptorule, ia-o din loc fi du-m6 la Iar.,. $i deodati izba pirii din toate collurile qi din toate incheieturile, acoperiEul se clitind, un perete se prdbu$i, iar cuptorul o porni singur pe drum - pe cerare, ducindu-se de-a dreptul la Iar. Tarul il vazu pe fereastrd 5i zi'e cu uimire:
87

multi oameni... Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei? Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica larului, Maria-Tarevna, careJ vdzu pe Emelea. Ernelea o vdzu gi e1 pe copili ;i zise inceti;or: Ca prin minune,
IatA ce vreau anume: fie ca fata larului pe mine si md indrdgeascS! gi mai zise: * Du-mi acase, cuptorule... Cuptorul se intoarse ti o porni spre casd, intre in izbi;i se agezi pe locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe cuptor. La curtea tarului insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea trdi firi el til ruga intruna

- Ce minune o mai fi ti asta? Mai-marele dregdtorilor ii rdspunse: e Emelea, care vine la miria ta, cu cuptorul lui cu tot. - Pdiie;i in pridvor. larul - S; ttii, Emelea, ci sint multe plingeri impotriva ra! Ai betegit foarte

pe tatel siu s-o lase

mdsuri, se imbolnivi de supirare


gAtorilor:

si mirite cu Emelea. Tarul se intristA peste ;i zise din nou cdtre mai-marele dreci
de

Du-te degrab; ili retez capul.

gi adu-miJ aici pe Emelea, viu sau mort,

lu,

osp5teze pe Emelea.

$i din nou cumpiri mai-marele dregdtorilor o mrllime de vinuri duici ;i felurite bunitdli ti plecA in satul cu pricina, intri in izL,a ltiuti $ incepu si-l

Emelea mincd, biu, se imbitd qi se culcd si doarmd. Iar dreg;torul urca in trisurd Si il duse larului, Tarul porunci de indati sd fie rostogolit pini acolo un butoi cu cercuri de fier. in butoiul acesta ii aFzari pe Emelea qi pe Maria-Jarevna, dup; care unseri buroiul cu calran )i-l azvirlird in mare. SA fi trecut mult sau pulin timp, cine mai ttie? Doar ci in cele din urmi, Emelea se trezi $i ce sitvadA? lntuneric Si strimt peste mdsuri: - Unde mA aflu, mi rog? Iar un glas ii rispunse:

il

88

Mi-e urit gi mi-e tare greu, Emeleufka! Am fost ferecali intr_un butoi uns cu catran $i azvirlili in apele albast.e ale mirii.

Dar tu cine e$ti? - Sint Maria-Tarevna. Atunci Emelea zise:

Ca prin minune, Iat; ce vreau anume

buloi.

vinturi puternice, rostogolili butoiul pe ldrm uscat, pe nisip galben... $i vinturile puternice incepurd s; batd. Marea se zbuciumd gi aruncd _ butoiul pe l;rm uscat, pe nisip galben, Emelea,i Maria_Jarevna iegiri din

o izbe cit de micd.

Emeleuqka, dar unde vom locui noi? Haide, construie$te

fi tu

miicar

P;i, n-am chef.,. Dar ea il rugd gi

- de aur, inalldle... palat de piatrd cu acoperiq De-abia spuse vorbele acestea ci indatA se indlli un palat cu ziduri de pial.i ti acoperi$ul de aur. in jurul palatului _ o griidind inverziti: pre_ tutindeni flori infloreau, pisari cintau. Maria_farevna,i Emelea intrara in palat li se a;ezard la ferea$ra. - Emeleu$ka, oare n-ai putea tu s; te faci un bdrbat frumufel? FArA si mai stea pe ginduri, Emelea zNe: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume sd mi fac vrednic voinicel, frumos $i tras ca prin inel... se ficu Emelea atit de frumos, cum nu poli nici in poveste si povesrertl, . .$i nici cu pana sA zugr;vetti. Cam pe vremea aceea larul pleci la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi? Pe un loc inainte vreme pustiu, acuma se indlla un palat. fi nesibuitul care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea, fi_a construit - Cine-o palatul pe p;minturile mele? $i trimise indati oameni sd vadd gi si afle ,,cine sint cei din palar?,, Trimiqii tarului alergari in goana mare, ajunseri sub geamul casteiului ._ $i intrebard.
89

Ca prin minune, Iatd ce vreau anume

mai tare gi-atunci el rosti:

Iar Emelea le

rdspunse:

eu insurflr. conduce in palat.,i_l aqeazl la masi, incepu ospdlul. Tarul minca, bea gi nu se mai sdtura admirind tot ce-l inconjura. rogu-te, spune-mi, fdcu el, cine e$ti tu, vrednicule voinic? - Dar Ili mai aduci aminte de Emelea-prostdnacul, care venise la palat cu - lui cu tot, iar mdria ta ai poruncit sd fie gi el gi cuptorul fiica ta ferecali intr-un butoi uns cu smoalr gi azvirli{i in mare? Ei bine, eu sint Emelea, Daci vreau pot sd-Ii distrug, sd-1i ard pind-n temelii toatd impirdlia din capir in capal. Jarul se sperie grozav;i incepu s5-l roage de iertare: Insoar5-te cu fiica mea, Emeleu;ka, ia-mi gi impdrilia, dar nu ma pierde! $i s-a ficut indatd un ospdl cum nu s-a mai pomenit. Emelea s_a cdsdtorlt cu Maria-Tarevna Si a trecut la cirma impir;tiei. Aici povestea s-a terminat, si triiasci cine m-a ascultat.

li am si_i dau rispunsul Si larul ven-i in ospelie. Emelea il inrimpind. il

Poftili-l pe tar la mine in ospelie

tw
'[4r

MICA- F6RAMICA
int pe lumea asta oameni buni, sint allii rdi, dar mat sint gi unii care n-au nici o rusine fali de semenii-1or. Ei bine, tocmai peste oameni de felul acesta a dat $i Mica-

Fdrdmica, Riminind orfand de ambii pirinli, a fost luati de acegti oameni care au crescut-o, iar dupi aceea, grozav o mai chinuiau, cu munca o istoveau: de tesut ea torcea, de dereticat, ea deretica ea tesea, de tors pentru tot ea, oriqicare lucru rispundea. $i Stdpind-sa avea trei fete. Pe cea mai mare ir chema Un-Ochi, pe cea mijlocie Doi-Ochi, iar pe cea mezind Trei-Ochi. Cele trei fete nu fdceau altceva decit si stea la poarti Si sd catte gura pe stradd, iar Mica-Fdrdmica fdcea toatd treaba in locul lor: hainele lor le cirpea, pentru ele torcea ti tesea, qi in schimb, o vorbi bunA nu auzea. Citeodatd Mica-Fdrimica ieqea la cimp, o imbrdli$a pe vaca ei cea
91

rindu iesre. $i s-a dus Un-Ochi la pidure cu Mica-Fdr5mica, ba s-a dus cu ea,i la cimp, dar a uitat ce-i poruncise maic5-sa: s-a intins in iarbi $i s-a prdjit la soare. Iar Mica-Firdmica ii cinta intruna: Adormi un ochi. adormi!

miine si torc cinci puduri de furioare, se le les, sd le-njlbesc, in vaL ia le rinduresc. Iar vaca ii rispuldea: Fati frumoasd, strecoara-te intr-o ureche de-a mea qi iegi prrn cealaltd $i totul are sA se facd. a$a se $i intimpld. Mica-Firimica se strecura in urechea vacii. Si ie$ea prin cealalti ti in vremea asta toful era gata: fi {esut Si indlbit li in val rinduit. Fata lua pinza $i i-o ducea acasd stdpinei. Aceasta o cerceta, mai gemea, mai gifiia, $i-n lade o ascundea, $i mai mult de lucru ii didea. $i Mica-FdrAmica iar venea la vicula ei, o imbrdliqa, o mingiia, in ureche i se strecura, prin cealalti ureche ie$ea, lucrul terminat il lua fi stipinei iJ ducea. intr-o zi, stipina o chemi pe Un-Ochi, prima din fetele ei, si-i zise: mea cea cuminte, fata mea cea frumoasd, urmirege, star Sl - Fata pinde;te, si afli cine-o ajuti pe orfani: ii 1ese, ii toarce, si valul i-l

Miiculd-vecu$! Pe mine md ceani ti md bate acasd, piine nu capdt, Fi nici sd pling nu mi lasd. Mi-au poruncit ca pind

bihad li culcindu-fi capul pe grumazul sdlurase ea de roate. pind )i de viala.

acesteia,

ii

povestea cunr

se

fetei adormi. Citd vreme Un-Ochi a dormir. vacuF a lesut, a inilbit;i-n val a rinduit toard pinza. ASa cA stipina tot n-a aflat nimic qi-atunci a trimjs-o De fata miilocic pe Do j-Och i. Fata mea cea cuminte, fata mea cea frumoasi, urmerelte, stai ti pindefte $i alla cine-o ajulii pe orfana. Doi-Ochi s-a dus cu Mica-Fdrdmica, dar a uitar ce-i poruncise maici-sa: qi ea la soare s-a prdjit 5i-n iarbi s-a toldnit. Ia. Mica-Firdmica ii cinta intruna: Adormi un ochi, adormi ti celAlalt! Doi-Ochi inchise pleoapele. Vdcula a lesut, a inilbjt $i-n val pinza $i a rinduit. iar Doi-Ochi abia s-a trezir. Stipina se minie ;i o trimise a treia zi pe mezini pe Trei-Ochi, iar orfanei ii dddu qi mai mult de lucru. Trei-Ochi lopii cit lopii, la soare se priji qi-n iarbi se tolini.
92

$i pind la urmd ochiul

Iar Mica-Firimica ii tot ingina:


Adormi un ochi, adormi ti celalaltl Dar de al treilea ochi uitd. Doi din ochi adormird, -dar al treilea treaz a stat, totul in jur a observat:

spuse:

cum s-a strecurat Mica-Firdmica in urechea vdculei, cum a ieSit prin cealalti $i cum a luat apoi valurile de pinzi gata pregetite. Trei-Ochi se intoarse acase ti-i povesti totul maicd-si. Bitrina se bucuri grozav cind auzi, iar a doua zi ii spuse birbatului ei: Sa rai numaidecit vaca beltatd! Mo$neagul ba cA una, ba cd alta. Dar ce ai, babo, nu egti in toate minfile? Ci doar vaca e tiniri. e bune de lapte! Nu-mi pasd, s-o tai fi gata! $i bdtrinul n-avu incotro. Incepu sd-5i ascuti cutitul. De cum afld despre asra. Mica-Firimica dddu fuga in cimp. imbralisa vaca tircata )i-i

Iar vaca ii

MAicuii-vicul;, vor sd te ucida!


rdspunse:

de-argint se leginau. Aqa cd, cine trecea pe acolo se oprea, iar cine venea mai aproape minuna. - secd DacA a trecut mult sau pulin timp. cine mai qtie? Doar intr-o zi cele trei fete se plimbau prin gridind, Tocmai atunci trecea pe acolo un birbat cilare om voinic, bogar, - un tinir ti cu pirul il inele. Cum v5zu me.ele zemoase din pom incercii si induplece fetele: Fetelor, frumoaselor, care din voi o sd-mi dea un mir. oe aceea o iau de ne\ asla. Toate cele trei surori se nipustir5, care mai de care, la copac. Dar merele, ce pind atunci atirnaseri jos de tot, de le puteai atrnge cu mina, se ridicara deodati sus-sus, deasupra capului. Fetele sA le scuture cu nuiaua au vrut dar ochii de frunze li s-au umplut; cind de pe crengi si le rupd doreau, cosila in ramuri uscare

in el atirnau, frunze de aur fofneau, ramuri

Tine minte, fatS frumoas5, ce-li spun: tu sd nu mininci din carnea mea. oasele si mi le-aduni in batist5 ti-n grddind si le-ngropi, iar de mine sd nu uili niciodatd: in fiecare diminealS sd torni apd peste oasele mele. Bitrinul tiie vaca. Mica-Fdrdmica ficu totul asa cum ii Doruncrsc ballara: a stal nemincata, n-a pus in gura nici o bucalicZr din carnea ei, oasele i le-a ingropat in grddind qi le-a udat in fiecare dimineatd. Dupi un timp crescu din ele un mier, dar ce mai mar mere zemoase

Si-o incurcau. Aqa ci, oricit se luptari, oricit se zbuciumara, de cules mere n-au cules, doar cu zgirieturi s-au ales. insd cind Mica-Firimica s-a apropiat, toate crengile s-au aplecar, merele-n palmi i s-au culcat, Ea il ospdtd cu mere pe voinicul acela iar el o lui de nevastd. $i de atunci incepu fata in belqug se triiascd, necazul sd nuJ mai cunoascd.

PEJURa DE LEMN
fost odati ca niciodatd. A fost odati, intr-o anume 1ard, intr-o anume impirilie, un impdrat. $i avea acel imp;rat slujitori f6r;

numir. Dar nu slujitori de rind, ci metteri de toate felurile: 9i timplari, olari, ti $i croitori. Pentru ci irnpiratului ii plicea sE poarte cele mai frumoase gi mai bine cusute haine, astfel ca nimeni si nu-l poatd intrece, qi-i mai plicea ca oalele de la curtea sa se fie cit mai frumos impodoorte, iar palatul sdu sd fie infrumuselat cu cele mai mdiesfite sculpturi in lemn, La palatul impiratului se aflau me$teri citd frunzd qi iarbd. In fiecare dimineald acettia se adunau cu tolii in fala u$ii $i a;teprau si iasd impdratul, ca si le spuni fiecdruia ce anume are de ficut in
ziua aceea.

intr-una din zile se intimpld si se intilneasci la uqa impbratului un me$ter aurar cu un timplar. De cum s-au intilnit au qi inceput si se certe:

din-aur, celilalt

cei doi metteri plecard din palat ducindu-se fiecare la casa lui; $i unul ti celelalt nu se gindea decit cum sd facd gi si dreagi, ca sd-l intreacd in meite$ug pe tovari;ul sdu. impiratul le ddduse un rSgaz de o s5ptiminA. Peste o saptimind, amindoi melterii au venit la palat, s-au atezat la rind alituri de ceilalfi ti au atteptar sd intre impiratul. Fiecare din ei linea in min6 o legalura. impiiralul inrra;i zi\e: Ei, ia sd vedem, voinicilor, ce a metterit fiecare din voi. $i zimbi pe sub mustali. Ddduse porunci si fie chemali in sala cea mare atit impiriteasa, cit d lareviciul, fiul sdu, Ca sd vadd qi ei me$tetugul vostru. Impiratul ti impirdteasa se atezard pe o banci iar fiul remase in picioare. Primul se infijiqd meFterul aurar. Porunce$te, mdria ta, sd se aducd un cazan mare cu apA. A fost adus un cazan mare ti umplut cu apd. Metterul i$i desficu bocceaua, scoase din ea o ratd de aur si-i dddu drumul in api. Rala incepu si inoate, de ziceai c5-i vie: iqi intorcea capul in toate pirlile, miciia, qi-qi curila penele cu ciocul. Impdratul rdmase cu gura ciscati, iar impiriteasa strig5: Nu incape nici o indoiald cd rala e vie, nu e fdcuti din aur! Se vede ci a invelit in aur o rafi vie! Mefterul se supdri: Cum sd fie vie? Dacd-mi poruncili o desfac in pdrlile din care e ficuti 9i pe urmd o prind din nou in quruburi. Scoase rala din cazan, ii desprinse mai intii aripile, apoi capul qi,

din lemn. Cind o sd le vid, eu o si hotArisc crne dintre voi e me$ter mai iscusit. impdratului nu i te puteai impotrivi, daci tineai la viatd. Astfel ci

care dintre ei i$i cunoagte mai bine meseria Si a cui munc5 este mai grea? Metterul aurar i-a zis: ta e mai pulin insemnati decit a mea, tu stai aplecat - Meseria deasupra lemnului $i sculptezi doar obiecte din lemn. Pe cind munca mea e cu totul altceva: tot ce fac eu este numai $i numai din aur curar, ji-e mai mare dragul si vezi ce lucruri ies din mina mea. Dar timplarul i-a rispuns: mare scofali si metterelti un obiect scump, de vreme ce aurul, - el Nu-i prin insiqi, este la mare pref. Dar ia fd, dintr-o simpld bucati de lerfifi, un obiect care si-i uimeasci pe toli cei din jur. Dacd izbutetti o sd te socot $i eu un mefter adevArat. S-au certat ei cit s-au certat, ba, erau gata sd se pi incaiere, cind tocmai atunci intrd impiratul. Auzind sfada celor doi, el surise qi le porunci: Fiecare din voi va face cite un obiect cu totul neobignuit: unul

gEsesc cuvinte s;-1i spun cit de mul{umit sint. a rAsDuns - Nu Cum imparalul. ai purur a\ea alira dibacie? $i cum (i-a dat prin minle si me;tere5ti un a\emenea arc? Timplarul se pregdtea sd rispundd Ia intrebdrile impdratului dar tocmar alunci imparAreasa inccpu sZr se vaile ti sa lipel incotro? incotro? Ah, prindeli-l, opriti-l! Auzind-o, toli cei de falt s-au intors qi ce sd vadi? in timD cc impdratul ii punea intrebiri tinplarului. tinarul lare!ici incilecase palura, r;sucise arcul $i, iegind pe fereastre, zburase in cu.te. Vino inapoi! Unde pleci? Ai si te pribuqe;ti! strigau in urma lui imparatul fi impirdteasa. Jareviciul insd i;i fluturd mina 9i zburd peste zidul de argint ce
98

Niciodatd pind acum n-am vdzut a$a ceval impiratul se intoarse citre timplar: Ei, acuma arat5-ne $i tu ce-ai me$teri1. Timplarul ficu o inchiniciune: indllimea ta, porunceqte si fie deschisd ferestruica de la odaia asra. Ferestruica fu deschisi, Timplarul iqi desldcu bocceaua si scoase din ea o pajurd de lemn. $i era atit de bine fecut5 pajura cu pricina, ci n-o puteai deosebi de una vie. Iar timplarul zise: Rala de aur poate inota numai pe apd, pe cind pajura mea se poate indlla pini la nori. . $i timplarul incdlecd pajura qi risuci un arc. pajura se indlli intr-o clipi, i;i lud zborul din saia cea mare a palatului qi incepu sd pluteasci afari, prin vizduh. Toli cei de fali dddurd buzna la fereastre: se urrau cu gura cescata cum timplarul dddea ocol, cind dintr_o parte cind din alta, zburind deasupra curlii palalului. De rbsucea arcul sDre stinsa pajura pornea si coboare spre pimint, de il rhsucea spre-dreapta-- sc ind\a din nou. Impiratul privea pe fereastre Sj nu-5i putea lua ochii de la pajura de uimit ce era, coroana ii aluneca pinf pe ceafd. Toli cei din jur rdmdseseri fdri suflare. Nu mai vizuse nimeni pind atuncr atita mdiestrie. Dupi ce se roti o vreme prin aer, timplarul intri din nou in sala cea mare. Puse pajura intr-un ungher gi veni lingi impdrat. - Spune, nlirite impirate, e$i multumit de melte$ugul meu?

la sfirqit, o desf5cu in bucilile din care era alcituiti. Arezi toare pA4ile pe masi qi incepu dupi aceea sd le in;urubeze la loc. O intocmi cum a fost, qi ii dddu drumul pe api. gi rala incepu sd pluteasc;, ba chiar mai bin-e decit prima dat;. Toti curtenii incepuri sd bali din palme: - Asta metter adevirat, nimic de zis! A fdcut un lucru minuna!

fie spinzurat. Slrdjerii il intfacar; pe timplar til aruncarA in hrubele intunecate ale temnilei. ln vremea asta lareviciul zbura cu pajura de lemn departe, tot mai
sA

imprejmuia palatul. Apoi rAsuci arcul spre dreapta $i pajura se inilld dincolo de nori si se pierdu din vedere. Impirifeasa leiini. iar impdrarul se nipusri la rimplar: Se vede cA intr-adins ai niscocit ma$iniria asta. zise el. ca sA-l pierzi pe singurul nostru fecior. Hei, strdjeri! Lua-lil ti aruncali-l in temnili. Iar daci peste doud siptimini lareviciul nu se intoarce, timplarul

oeparie.

$i era grozav de multumit fareviciul. Cit vedeai cu ochii zare liberi qi largd de jur imprejur. Vintul ii guiera pe la urechi, zulufii i se
involburau, undeva dedesubt alergau de colo-colo norii, iar el se sim;ea aidoma unei pdsdri cu aripile intinse. Putea porni in orice parte a cerului, dupa dorintd. Spre sear, ajunse intr-o impirSlie necunoscuti ti cobori la marginea unui oraq. Cind, ce sd vadd? Chiar acolo se afla o izbd micd, micd de ror, Jareviciul bdtu la uqd. Ieqi in prag o bAtrinicr. Ingiduie-mi, bunico, si rdmin aici peste noapte. Nu sint de prin partea locului, nu cunosc pe nimeni $i n-am la cine si trag. Cum sA nu-li ingddui, fiule? lntr5, cd loc este destul. Doar triiesc

singuri aici.

intr-o temnild. Dar spune-mi, oare o fi frumoasi tarevna asta? intrebd lareviciul. ltiu, fiule, eu n-am vizut-o, dar oamenii povestesc cum ci - Nu frumoasd ca ea, nu se mai afli alta pe lume.

Jareviciul demonti pajura, inodi bocceaua la loc ii intri in izba bdtrinei. Bdtrina ii puse indati si mdnince de cini, iar lareviciul incepu s-o intrebei cum se numeFte oralul, cine locuiette in el qi ce lucruri neobifnuite se afli in acel orai. $i iati ce rispuns i-a dat bitrina: Este in impirdtia noastrS, fiule, un iucru foarte ciudat, Chiar in inima ora;ului se inaltd palatul impdritesc, iar lingd palat se afla un turn inalt-inalt. Turnul e ferecat cu treizeci de lacite, iar poarla lui o pdzesc treizeci de paznici. Nimeni nu e l;sat sd intre in acel turn. Se zice ci in el ar tr6i fata impdratului. Cd indati ce s-a niscut, a fosa zdvoritA in turn impreunA cu doica ei, pentru ca nimeni si n-o poatd vedea vreodatA. impdratul Si impiriteasa se tem ca nu cumva copila si se indrigosteasci de cineva, ti astfel se fie nevoili s-o lase si plece pe meleaguri strAine. Pent.u ci ar fi tare indurerali dacd s-ar despirgi de ea: e singura lor odraslS. $i a$a se face cA fata trdiette in turnul acela ca

$i fareviciul i;i puse in gind si se furiqeze pini in turnul ferecar. Se culcd, dar in loc sd doarmi, chibzui indelung cum ar putea face s_o vade pe larevnd. A doua zi, indatd ce se ldsd intunericul, incdlecd pajura sa de lernn, se inil{d pini deasupra norilor qi zburd inspre turn, spie acea parte a lui, unde ttia ci se afld o ferestruici. Ajunse acolo $i b6tu in geam. Tarevna rdmase tare mi.atA. in fala ei se afla un voinic nespus de frumos. Spune-mi cine eqti, vrednicule voinic? intrebi ea. - Deschide fereastra gi o s5-gi spun indati cine sint. Copila deschise fereastra ti pajura de lemn intri zburind in odaie. fareviciul cobori, ii dddu binele qi-i povesti copilei cine era Si cum
ajunsese acolo.

$i rimaseri afa, privindu-se fermecali, fir6 sd-gi poatd lua ochii unul de la celdlal. lareviciul o intrebd dacd s-ar invoi sil ia de b6rbat. . - Eu n-am nimic impotrivi, zise 1arevna, dar md tem cA tiiculul $i m5icula mea n-or si md lase. Didaca cea rea insa, care era pusd s-o pdzeascd pe la.evni, simti ci se punea ceva la cale. Alerg, intr-un suflet la palai,i dadu totul in vileag, ci aga gi ata, venise cineva in zbor la larivnd, iar voinicul cu pricina se ascunde in casa unei batrine. Veniri tot atunci strijile, il intfdcard pe larevici qi il tiriri la oalat. Acolo, pe tron - impiratul qedea, minios era, cu toiagu_i de lemn in podele
izbea.

poruncesc si fii spinzurat chiar miine! il duserd pe larevici la temnild, il ldsari singur acolo qi-l zivorird cu niqte lacdte zdravene, zorii zilei ii minard in piali pe toli ori;enii, Fuseseri inrtiinlali c6 -in va fi spinzurat nelegiuitul voinic - ce se furi$ase in turnul tarevnei. $i iatd cA sosi cdldul, fu inblfate spinzurdtoarea $i venira. ca si fie de fald- la execulie, insugi impiratul cu impiriteasa. Il adusera in piald gi pe larevici. Acesta se lntoarse cdfe impirat . rosll: s1 indllimea ta, ingdduie si-mi spun ultima dorinli. Tarul se incruntd, dar n-avu incotro, nu-i putu refuza.

cutezat, ala qi pe dincolo, tu, un tilhar de drumul mare, - Cum ai porunca sd nesocotetti mea impdriteasci $i sA int.i in turn? Am st

Fie, vorbe$te.

100

'i

am

a fost adusi. Intre timp, lareviciul fusese condus lingi spinzurdtoare;i urcat' pe o mice scard. Chiar atunci solul ii inmind bocceaua. Jareviciul o desfdcu, se silte pe pajura de lemn $i ia-l de unde nu-i. Se indlli deasupra spinzuritorii, deasupra impdrarului. deasupra inlregii mullimi. Impiratul se viicdrea: Pune1i mina pe ell Jineli-l! Are si scape! Iar lareviciul iti indreptd pajura spre turn, zburi pini in dreptul ferestrei cunoscute, o prinse intr-o imbrititare pe larevnd $i o a$eze in fala lui, pe pajura de lemn. Ei, fecu el, de-acum nu trebuie sd ne mai temem, nici eu, nici tu, de nici o poterd. $i pajura ii purti, in goana mare, pini in impirdtia lareviciului. Acolo, bietul timplar zicea in hrubele temnilei, dar nu-qi lua ochii de la cer: oare nu cumva s-o intoarce lareviciul? Nu de alta, dar miine, se implinesc doui siptimini gi daci feciorul impiratului nu se intoarce, el, timplarul, o sA stea atirnat cu funia de git. Cind, deodat;, ce sd vadi? Sus, in vdzduh, zbura pajura lui de lerrrn, dar il purta nu numai pe larevici ci qi o preafrumoasi copili. Pajura se ldsd din zbor, in mijlocul curfii palatului imperatesc. Tareviciul iqi ajuti mireasa sd coboare qi porni cu ea spre tatil ti mama sa. Le povesti pe unde a colindat timp de doud sdptdmini. Aceltia, cuprrnlr de bucurie, il iertari pentru durerea ce le-o pricinuise, iar pe timprar il eliberari din temniti. Impdrarul ficu un ospil de pomini. Iar nunta au sirbitorit-o cu totii

Impiratul nu se putu impotrivi $i trimise un sol, Legitura ceruti

Dd porunci unui sol, si tragd o fugd pini la casa bdtrinei la care si-mi aduce o legituri ce-am l6sat acolo. -stat $i

trei luni incheiate.

^\

\ \

\\FN

MOROZKO. GERUL
fost odatd ca niciodat5. A fost odat; un mo$ ti-o babi. Moqul avea o fata, baba avea $i ea o fate. Pe fata ei, baba o alinta, o dezmierda, iar pe fata mogului o ura, toatd treaba pe seama ei o lasa, din nimica o certa, o dojenea qi nici cu mincarea n-o prea lnghesuia. Fata nu se dddea in lituri de la nici o munci, fecea toati treaba cum i se poruncea, mai bine nici ci se putea. Oamenii cind o vedeau cu lauda nu mai conteneau. Pe citd vreme despre fata babei numai a;a spuneau: nu fese, de tors nu toarce. la uitali-vd Ia uitativi la ea, de lesut

la ea, trindava-lene$a! Din pricina asta baba se ficea qi mai rea, 9i mai arldgoase. Iar fetei mogului ii fdcea zile fripte. $i se gindea intruna cum ar face s-o piardd. Intr-o zi mo$ul pleci in oraq dupi tirguieli. Baba cea rea, impreund cu fiicS-sa. puserd lucrurile la cale:
103

Ei, acuma, ii facem noi de petrecanie, du$mancei dsteia! Baba o chema pe fatd gi-i porunci:
Haide, du-te la pidure dupi vreascuri! - Dar mai avem destule vreascuri acasi. i-a zis fata. - cea Baba rea se rdsti, betu dir picior, apoi, impreuni

nepustird la ea qi o aiungari afari din izbA. Cind a v;zut fata cd n-are incotro, a plecat la pidure. $i era urr gcr de crepau pietrele, gi-un vint rece ca gheafa bitea, ti-un viscol hain visco_
izba incdlzitd $i i$i tot spuneau: Acuma, chiar cd nu se mai intoarce nesuferira aceea! Are sa degere in pidure! In vremea asta, fata ajunse la pddure, se opri sub un brad rdmuros prinse a se uita imprejur, ne[tiind incotro s-o apuce si ce sd facd.., Si Deodari se auzird zgomore $i lrosnituri: Morozko-Cerul alerga prin bridiq, Morozko-Gerul gonea prin mestecinit, dintr-un copac in altul se silta, scirliia d ronldia. Cobori din bradul rdmuros gi. zise: - Bund ziua, fati frumoas5! Cum de-ai nimerit la mine in pidure pe
lea... Baba

cu fiici_ia,

se

ti fata ei se purralr de colo-colo prin

fdri sd ascundd nimic, cum ci nu venise in pidure de buni voie. Morozko-Gerul o asculte si-i zise: Ba nu, fatd frumoas5, nu dupd vreascuri te-au trimis ele aici, Dar. de vreme ce ai venit in pidurea mea, vreau se vdd $i eu cit de harnicd efti! Ii didu un fuior, un fus $i-i poruncl: Si torci din fuiorul dsta iir de bumbac, din el si leri pinzA Fi din - s5-mi pinzd coqi o cdmag5! Cum spuse asta, Mo.ozko-Gerul plecd. Fata nu mai sr6tu la ginduri ci se apuca firb inrirziere de rreaba. Cind simfea cd ii ingheald degetele sufla pulin asupra lor, le incilzea, la lucru. Munci a;a, firi sd-gi dezdoaie spinarea, toat6 noaptea. La un Si singur lucru se gindea: cum sd facd, cum sd dreagd ca sd coasd o cdmagi cit mai frumoase. Dimineala iar se auzird zgomote ;i trosnituri in preajma bradului: era Morozko-Gerul. indati ce vizu cimasa. o leudi: Ei, fatd frumoasS, tare mege$ugit mi-ai lucrat cimata! si Morozko-Gerul scoase o ladd mare, ferecati, i-o puse fetei dinainte qi zise Dupd muncb ;i rdsplatd!

gerul Ssla? Fata ii povesti,

104

:1.

mosul!

Pe urmi, imbrici fata intr-un cojocel cdlduros, ii legi pe cap o basma infloratd qi o scoase la drum: Mergi sdnitoasd, fatd frumoasS! S-or gdsi pe aici nifte oameni buni care se te ajute si ajungi acasi, Spuse asla ti ie fAcu ne\iizut. parca nici n-ar fi fost. In vremea asla molul se inlorse5e acasa, Unde imi e fata? intreb5 el. - Pei, s-a dus Ia pidure dupi vreascuri inci de ieri $i uite cd nici acuma nu s-a intors... Pe mo; il cuprinse ingrijorarea, aga cd nici nu dezhimi calul, ci porni grabi in spre pddure. Cind, ce sA vad5? Chiar in marginea drumului statea fata lui, veseli li gitit5. Mo$ul urci fata in sanie, incdrci lada cu darurile lui Morozko-Gerur tot acolo ti porni spre casi. Iar baba cea rea gi fiici-sa la masi tedeau, pldcinte-nfulecau $i a$a vorbeau: - Ehei, vie nu se mai intoarce ea acasd! Doar oasele o sd i le aduci

Dar c;leluga, litrind de dupi sobd zise: * Ham, ham, ham! Fata moqului cu daruri scumpe o si vie! Dar pe fata babei n-o vrea nimeni de solie! Baba ii didu cdlelu$ei pldcinta, ba o ti bitu cu vitraiul. Taci, netrebnico! Mai bine zi ata: ,,Fata babei dragd - nunta o s-o faci, a moqului fati moarti o sd zacd!" - una 5i buni: Dar cSleluta o linea Fata mosului - cu daruri scumpe-o si vie! Dar pe fata babet n-o vrea nimeni de sofie! rumeni qi gdti$i iati cd poarta scirfii, u$a se deschise;i in izbi intrd td fata mo$ului, iar in urma ei oamenii aduseri o ladi mare. imDodobitd de jur imprejur cu flori de gheala. Baba, impreuni cu fiicd-sa, se nipusti.S asupra lizii, incepurd si scoati de acolo, si cerceteze, pe lavtele din jur si a$eze, toate hainele, g;telile Si nu mai conteneau cu intrebirile: Cine ti-a dat daruri atit de minunate? Baba, indati ce aflS cum o respldtise Morozko-Gerul pe fata motului, porni sd alerge dintr-un capit in celdlalt al izbei, o imbrdcd qi o infofoli pe fiic;-sa, ca sA nu-i fie cumva frig, ii viri in mini o legdturi cu plicinte $i-i porunci moqului s-o ducd in pddure gi pe ea: Fata mea o si capete doui ldzi din astea!
106

A dus-o mosul in pidure pe fata babei ti a l;sat-o sub bradul rAmuros. Fata stitea, de jur imprejur privea, de frig se zgribulea, vorbe de ocar5
strlga:

De ce nu mai vine odatd Morozko Ala? Pe unde, a;a $i o fi hoinirind?

pe dincolo,

Dar, chiar atunci se auzird zgomote ti trosnituri: Morozko-Gerul alerga prin brddig, Morozko-Gerul gonea prin mestec;ni$, dintr-un copac in altul se sdlta, scirliia $i rontiia. Cobori din bradul rimuros 9i zise: De ce ai venit la mine, fatd frumoase? - Oare, chiar nu Etii qi singur? Am venit si-mi dai daruri scumpel Morozko-Cerul zimbi qi zise: vreau ni$te Bine, dar mai intii, ca si vdd cit de harnicd efti
mdnuqi sd-mi impletegtil I-a dat andrele, un ghem de lini 9i a plecat. Fata babei arunci andrelele' in zipadi 9i izbi cu piciorul in ghemul de lind: Ia te uitd ce-a nAscocit moqneagul! Unde s-a mai v5zut, unde s-a mai-pomenit, sd stea cineva pe un ger ca ,sta ;i sd impleteascd? $i ata i1i degerd degetelel Dimineala se auziri irosnete fi piriituri ;i veni Morozko-Gerul, Ei, fate frumoase, ia sd vedem, cum ai scos-o la capit cu ceea ce cerut se-mi metteretti? ti-am Fata babei se ndpusti la el: Ce me$terit ti se n5zare, betrin netot ce efti! Ce, efti chior, nu vezi? M-a pdtruns frigul pind la os atteptindu-te aici, abia mai risuflu!... Ei, dupi muncd va fi ;i rdsplata! zise Morozko-Gerul. iqi scuturd o data barba qi cind se porni o furtuna $i-un viscol acoperi toate cArarile fi toate drumurile. Iar Morozko se f6cu nevizut, de parca nici n-a fost. Fata babei o porni incet, fdrd drum, fArA cirare fi nimeri intr-o rip5. Acolo, cit ai clipi, o acoperi zdpada... Cind de-abia se cripa de zil6, baba incepu sd-l zgilliie pe mof, il trezi gi-i porunci si se duci in pidure sd-i aduc5 fata. In vremea asta ea se apuca sd coaci plicinte. C5leluqa ins5, stitea sub lavil5 ti ittra: Ham, ham, ham! Fata mofului nunta o s-o faci, iarA fata babei moarte o se zacd! Baba ii dddu cilelu;ei pldcinte, ti o bttu stralnic cu vitraiul: Taci, netrebnico! IndoapS-te cu pldcinte fi nu mai vorbi a$al Mai bine zi: ,,Fata babei cu daruri scumpe o s; soseasci, fata mo$ulul mire n-o s5-qi mai glseascS!"
t0'7

CAIelu$a insi minci pldcinta Si iar o tinu pe_a ei; Ham. ham. ham! Fala mo$ului nunta o s-o facd, iare fata babei _ moarti o se zacS! Baba se nelini$ti:

.Vai de mine, daci, . intr-adevdr, prlerte ceva rbu fata mea? Dacd in drumul spre casi se vor pie;de darurile acelea scumpe? Ia, s; dau eu o fuga in urma mo$ului!" _ igi puse quba qi o lui la goani spre pAdure. Iar viscolul urla gi mai grozav, zdpada o-nvirtejea $i mai tare. Drumul era troienit, nu se-mai vedea... Baba cea rea se rdtdci qi zipada o troieni. o cduti ti o tot cSuti prin pidure pe fata babei, dar n_o gdsi. ^^ Yolul, Cind s-a intors acas5 nici pe babd n-a mai gasit-o. Si_atunci i_a adunal - cu pe vecini. gi impreund ei au inceput si le cautei Si pe babe qi pe fiica ei. Au ciutat Si-au tot cdutat, toate troienile le-au rdscolit dar de ldsit nu le-au mai gesit, $i de atunci a inceput mosul sd vieluiasci numai cu fata lui. De cum a venit primivara insi, pe fatd a pelit-o un voinic fierar-merter fdwar, - Au ficut o nuntd plini de veselie 9i au trdit cu tofii in dragoste qi buna inlelegere. Tot a$a mai trdiesc ei gi acuma.

POUESTE OESPRE MERETE TINERETII SI APA UIE


fost odatd ca niciodatd. A fost odati, intr-o oarecare Frd, intr-o oarecare impirdlie, un impdrat cate ayea trei feciori: pe cel mai mare il chema Fedor, pe cel mijlociu Vasili, iar pe mezin Ivan. impiratut era bitrin, foarte bdtrin pi ili pierduse vederea a orbit, - miri ti dar auzise ci undeva departe, la caphtul pemintului, peste noud noui 1dri, se afli o gridind in care cresc merele tinerefii d o fintini cu api vie, Daci bdtrinul ar minca un singur mdr din acelea ar intineri, iar giar daci spdla cu apd vie ochii s5i orbi, ar vedea din nou. impiratul ficu un ospdl cum nu s-a mai pomenit, chemd la ospil pc toli printii qi boierii gi le zise: Oare se g;sefle printre voi, copiii mei, unul ales intre aleqi, indrizne{ - indrdznefi, intre care ar vrea sb se duci peste noul mdri qi noui 1dri, departe, la capdtul pdmintului ca si-mi aducd merele tinerefii fi, intr-un
109

urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-a$ lisa moqtenire jumitate din impirilie. Dar cei de fafd ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupi cel mijlociu, nijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce si-i mai ceri? Atunci ie$i in fald Jareviciul Fedor qi zise: Nu ne rabdd inima si instrdinim impArdlia, O si plec la drum eu insumi ca sa aduc pdrintelui ti impiratului meu merele tineretii $i, intr-un urcior cu doudsprezece guri. apd vie. gi Tareviciul Fedor se duse la grajdurile impdriliei, i$i alese un cal neincdlecat, ii puse un cip;stru-necApasfuit, luA un bici nebiciuit. Dotrivi douasprezece chingi neinchingate. $i inca una pe deasupra - nu de dragul frumuselii ci al bAiniciei... gi porni Jareviciul Fedor la drum. De rdztrt toli l-au v5zut cind a-ncdlecat, dar nici unul n-a vdzut incorro
s-a indreDtat... Daci a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers in sus, cine $tie? Atita $tim doar cd a mers zj de vard pind-n seard. a mers pind ziua se sfir;i gi soarele asfinli. $i-ata a ajuns la o rdscruce, din care se despa.teau t.ei drumuri. In dreptul riscrucii se afla o lespede de piatrd, pe care stitea scris: scapi tu, dar calul fi-l pripidetti. Spre ,,Spre dreapta de pornelti - dar stinga de pornetti scapd calul, t'u te prdp;de$ti. inainte de porneqti te-asteaptd insurAtoarea". Dupi ce chibzui pulin, Tareviciul Fedor hotdri: ,,Hai s-o pornesc intracolo unde mA a$teapt; insuritoarea", $i coti pe drumul pe care il aStepta inslrrdtoarea. A mers;i a tot mers, pind a ajuns in fala unui turn cu acoperitul de aur. Deodati, vdzu alergind in calea lui o preafrumoasA copili, care ii zise: Fecior de impdrat, lasi-mA sd te scot din qa, vino cu mine sd te ospdtezr cu bucate qi si dormi pe siturate. Nu pot, copild dragA, de bucate n-am trebuinlA, iar cu somnul n-o si-mi scurtez drumul, Trebuie sd merg mai departe. Fecior de impdrat, nu te gribi si pleci, gribe$te-te mai bine sd faci ceea ce-li doreste inima. Si preafrumoasa copili il scoase din ;a qi il duse in turn, I-a dat si oea, I-a ospdtat $i-apoi in pat l-a a|ezat. Dar de-abia apuc; fareviciul Fedor sii se intindd la perete, cA acea copil; r;sturni iute patul, gi el se pribu;i jos in pivnild, unde era o groapd adincd... Daci a trecut multi sau pulini vreme, cine sd $tie? Doar ci intr-o zi impiratul iar fdcu un ospdf, ii chemd pe prinli ti pe boie $i le zise:
I

l0

nire jumetate din impdrilie. $i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce s6-i mai ceri? $i-atunci ieqi in fatd lareviciul Vasili: - drag, nu md rabdi inima sd las impirilia pe miini striine. Tdicutule O si plec la drum eu insumi, o si aduc lucrurile cerute qi o si 1i le ofer cu mina mea. gi lareviciul Vasili se duse la grajdurile impdrAliei, alese un cal neinc51ecat, ii puse un cdpistru-nec;pastruit, lud un bici-nebiciuit, potrivi douisprezece chingi-neinchingite qi incd una pe deasupra. $i porni la drum lareviciul Vasili. De v5zut - toti l-au vdzut cind a-ncilecat, dar nici unul n-a vizut incotro s-a indreptat... $i iati cd ajunse la rdscrucea unde se afla lespedea de piatrd qi citi: scapi tu, dar calul li-l prdpideFti. Spre ,,Spre dreapta de pornelti srlnga de porneSri - scapa calul. dar lu le prapade)ti, inainte de porne)li te-atteapti insuritoarea", lareviciul Vasili chibzui cit chibzui ti o lud inainte, pe drumul pe careJ attepta insur;toarea. Ajunse la turnul cu acoperi|ul de aur. ln calea lui alergi preafrumoasa copili qi-l pofti si se ospdteze cu bucate fi sA doarmd
pe sdturate.

Copii, care indriznet intre indrdzneli, vrea si-mi aduci merele tineretii ti, intr-un urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-af l;sa mofte-

intrebd:

Fecior de impdrat, nu te gribi sd pleci, gribe$te-te mai bine si faci-ceea ce iti dore;te inima... $i ea l-a scos din;a qi l-a dus in turn. I-a dat sA bea, l-a ospitat, $i-apoi in pat l-a a$ezat. Dar de-abia apuci Jareviciul Vasili sd se intindd la perete, cX fata, rasturnd din nou patul ti el se pribqi in pivnili. De-acolo, de jos, cineva

Cine cade din cer? Jareviciul Vasili. Dar cine e prizonier? - Eu, Tareviciul Fedor. - Eu, Mei frate, da' $tiu cA am p61it-o! Dacd a trecut multd sau pulind vreme, cine $tie? Doar ci impiratul ficu ospdl pentru a treia oari ti-i chemi pe prinli $i pe boieri. Care indriznel intre indrAzneli vrea sd-mi aducd merele tinerelii qi, intr-un urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-a$ l6sa moftenlre jumetate din impdrdlie. $i din nou cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dup6 cel mic, iar celui mic ce sd-i mai ceri?

ll1

copil?

ie5i in faqa Ivan-Jarerici ;i zise: Tdicutule drag, revarsd binecuvintarea ta asupra mea, din creltetul - meu infierbintat, pini la tilpile sprintenelor capului mele picioare. ca sa ajung departe, Ia capitul p;mintului sd aflu. pentru tine merele tinerelii Si apa vie ti sd-i mai aflu qi pe frdliorii mei. $i impiratul ii dddu binecuvintarea sa. Iar Ivan-farevici se duse la grajdurile impdrdliei ca sd-qi aleagi un cal dupi chibzuinla dorinla sa. $i Ins6, de cum se uita Ia vreun cal calul incepea si tremure, iar de punea mina pe vreunul callrl se pr6buqea la pimint. A$a ci nu putu lvan Jarevici sd-pi aleagi un cal dupi chibzuinld qi dorinld. Ieli ingindurat, cu capul mai jos de umeri plecat, Deodat5 ii ieri in cale o slujnicd betrini de la curte: - Buni ziua, Ivan-Jarevici! De ce egti supdrat ,i-ntristat, dragul meu

Si -arunci

sd nu mA intristez, buniculo, daci nu pot gisi un cal dupi - Curn chibzuinfi qi dorinlS? * Ehei, de mult ar fi trebuit si mi intrebi pe mine. Calul cel bun sra in pivnilS legat, cu lanluri grele ferecat. Numai daci izbutesti si-l iei o sa ai cal dupe chibzuinla Si dorintd. Ivan-Jarevici se duse la pivnili, izbi cu piciorul u9a de fieryi u$a pivnilei se incovoie. Atunci el i$i lui avint $i siri lingd calul cel bun, iar calut iqi puse picioarele din fald pe umerii sii. Ivan-Jarevici nu se clinti din loc. Si-atunci, calul rupse lanlurile de fier, siri afari din pivnili $i-l scoase fi pe Ivan-Jarevici de acolo, Ivan-tarevici ii puse un cdpistru necipistruit, il ingeui cu o ta nein;euatd, potrivi doudsprezece chingi neinchingate qi incd una pe deasupra nu de dragul frumusetii ci de drasul laimei lui de voinic. $i porni Ivan-Tarevici la drum, De vizut l-au vdzut cind a_ncile_ - tati cat, dar nici unul n-a vizut incotro s-a indreptat... Cind ajunse la rispintie stitu lvan-Tarevici si chibzuiascd: ,,Spre dreapta de pornesti ti-l pripidetti.,, Si-atunci, unde sa - calul mi mai duc fdrd cal? ,,Inainte de pornetti te afteaptd insurdtoarea,,; - stinga de porne$ti scapa cd doar n-am pornit la drum pentru asta, ,,Spre calul";;sta-i cel mai bun drum pentru mine. $i coti pe drumul pe care calul scipa, iar el se pripddea. Dacd a mers mult sau pulin, daci a mers in jos sau a mers in sus, daci a mers Desre pajilriinverzire. dri pe piscuri pierruire. cine se ftie? Atita $rim, ca a mers zi de vard pind-n seari, a mers pind ziua se sfirgi;i soareLe asfinli, $i-arunct didu peste o colibd,
112

Coliba pe-un picior de gdini stdtea Si-o ferestruic; avea. - Colibd, colib5, te-opregte cu fala la mine, pddurea la spateJi rimini! Cd eu, iniuntru voi inlra, qi-afard iar m-oi strecura. Coliba se opri cu spatele la pidure ti cu fata la lvan-Tarevici. El intrd ineunfu; acolo tedea Baba-Cloanla cea betrind. Fuior de mitasi torcea, dar firul peste umdr l-azvirlea. Ptiu, ptiu! ficu ea, de cind sint n-am pomenit, de auzit n-am auzit, nici de vizut n-am vezut suflare ruseascd. dar azi. uite. chiar suflarea ruseasci, ti inci singurS, a venit aicr. lvan-Jarevici zise la rindul lui: Ehei, BabS-Cloanld-Cotoroanf;, pdsdrii slobode te pripe$ti - penele si-i-jumuletti, 9i pe voinicul strdin il ponegre$ti... Mai bine fdceai, daci te grdbeai voinicului ostenit, de la drum venit, de mincat ti de biut ii dideai ti si doarmi-i a;terneai. Eu m-af fi culcat, tu la cdpAtii te-ai fi atezat, tu m-ai fi-ntrebat, eu rdspunsuri li-at fi dat de unde-s ti-al cui sint. $i Baba-Cloanta fdcu totul cum se cuvine: lui lvan-farevici si minince si bea ii didu qi patul i-l agternu. Apoi se aqezd la cepdtiiul lui qi prinse aJ intreba: - Al cui e$tir voinic vrednic $i-ostenit, caldtor din drum ivit, qi de unde vii? Din ce impdrSlie etti? gi-al cui fecior, cine sint tatil ti mama ta? bunico, din cutare fard, din cutare impdrdlie, mi cheama - PAi, eu sint, qi-s fecior de impdrat. Vreau sd merg departe, la capitul Ivan-Jarevici, pamintului, peste noui mdri gi noud {eri, ca sd aduc api vie $i merele tinere(ii. Ei, dragd tinere, pin5 acolo ai de mers tare mult: apa vie Si merele tinerelii se aflS in stdpinirea unei copile cutezitoare gi neinfricare pe numele ei Ochi-Albaqtri, iar copila aceasta imi e nepoati de singe. Nu $tiu, zau, dacd vei dobindi de la ea bunurile pe care le cauti,,. Pii, bunico, te-ag ruga si potrivetti pe umerii mei puternici, capul tau ca si mA inzestrezi cu inlelepciune qi chibzuinld. mulli voinici pe-aici au venit, dar pufini cu respect mFau - Ehei, vorbit. Ia calul meu, copile, cA e mai sprinten ca al tiu, el are sd te duci la sora mea mijlocie gi ea o sA te invefe ce ai de fdcur. Dimineala, Ivan-larevici in zori se sculi, fala albd ti-o spdli; ii mullumi Babei-Cloanla cil addpostise peste noapte qi, incdlecind pe calul ei, pleca. Deodatd ii spuse calului: Stai: Mi-am pierdur o mhnu5ii. Iar calul i-a rispuns: In vreme ce tu mi-ai vorbit, doud sute de verste-am gonit...

l3

ajuns lvan-Jarevici aproape, si fi ajuns departe, cine frie? $tim doar ce ziua-n noapte se sfirtea, cind ziri in depirtare o colibd rotitoare, pe-un picior de geini ti c-un geam mic pentru lumini. Colibi, colibd, te-oprefte cu fala la mine, pddurea la spateJi rAminil Ca eu, induntru voi intra, ti-afari iar m-oi strecura, Coliba se opri cu spatele Ia pddure ti cu fala la el. DeodatS, se auzi nechezatlrl unui cal, iar calul pe care se afla Ivan-Ta_

Si fi

revici ii didu rdspuns. Caii crescuserA in aceeagi herghelie. Auzind nechezatul lor, Baba-Cloanla
td

zise:

- inci gi mai b;trin5 decil cealal_

a venit singur5 aici. Ah, BabS-Cloanli-Cotoroanld, primeqte-1i oaspetele cinstindu-i vefmintul li prefuie$tel dupi cum i-e chibzuinfa. Mai bine mi-ai griji calul, iar mie, voinic ostenit, de la drum venit, sd mdninc gi sd beau mi-ai da, si mA culc mi-ai aqeza... Si Baba-Cloanfa fdcu totul cum se cuvine: calul i-l griji, iar lui lvanJarevici si minince 5i s, bea ii didu, patul i-l a;ternu,;i-apoi sd-ntrebe incepu: cine-i, de unde-i, $i-ncotro se-ndreaptd. Pii eu sint, bunico, din cutare [are, din cutare impdrilie, md cheama Ivan-Tarevici ti sint fecior de impdrat. Md duc si iau apa vie fi merele tinerelii de la cutezitoare $i neinfricata copild Ochi-Albastri... Ehei, dragul meu biieta$, nu Friu dac; vei dobindi bunurile pe care le cauli. Ai nevoie de inlelepciune, de multd inlelepciune ca sd poli rdzbi pina la nein lrrcara Ochi-Albatrri: - Pdi, bunico, te-ag ruga sd potdvetti pe umerii mei puternici capul dumitale, ca sa me inzestrezi cu inlelepciune gi chibzuin{i. mulli voinici pe la mine-au venit, dar pufini cu respect mr-au - Ehei, vorbit. Ia calul meu, bdiete, ti du-te la sora mea mai mare. Ea are si te invele mai bine decit mine ce ai de ficut. $i iatd ca lvan-larevici, innopta la bitrina aceasta, iar dimineala in zori se sculi, fala albd !i-o spdl6. ii mullumi Babei-Cloanla cal adipostise peste noapte Si, incilecind pe calul ei, plecd. Iar calul acesta se dovedi incd fi mai sprinten decit celalalt. Deodatd Ivan-larevici ii spuse:
r

Ptiu, ptiu, de cind sint n-am pomenit, de-auzit n-am auzit, nici de v;zut n-am vizut suflare ruseasci, dar azi, uite, chiar suflarea ruseasca

Se vede treaba ci mi-a venit in ospelie surioari-mea. $i ie;i in pridvor.

l4

Stai, mi-am pierdut o mdnu$d: ii rispunse: -calul In vreme ce tu mi-ai vorbit, trei sute de vrste-am gonit... Ei, dar fapta anevoie se sdvir$e$te, repede doar poveste; se poveste$re. $i merse lvan-Jarevici zi de vard pinS-n seard, merse pind ziua se sfirgi fi soarele asfinli. Chiar atunci dddu peste o colibd; coliba, pe-un picior de giin5 stdtea qi-o ferdstruicd avea. Coliba, colibi, te-opreqte cu fala la mine, pedurea la spate-ti rdmind! Nu stau aici o suti de ani se trSiesc, doar o noapte rimin, si mi odihnesc. Deodat5 nechezi un cal, iar calul pe care era Ivan-Tarevici neclteza el. fi Ieli in pridvor Baba-Cloanla $i mai bitrini decit cealaltd. Se uiti, calul sord-si il cunoscu, dar pe celirelul striin, pe preafrumosul voinic._

Iar

nu...

Atunci Ivan-Tarevici o rugi, cu pleciciune aleasi, sd-l lase pentru_o noapte la dinsa in casd, Iar baba n-avu incotro! Ca doar popasul di noapre nuJ poarti nimeni cu sine, popas de noapte i se cuvine oricui: ti cilSrelului, li pedestrului, ti siracului $i bogatului. Baba-Cloanla flcu rotul dupA rrebuinti: calul il griji, pe Ivan-Tarevici cu bucate fi biuturS-l omeni, qi-apoi sd-ntrebe se porni: al cui e, de unde_i $r-ncotro se-ndreaptd. eu sint din cutare lard, din cutare impirilie, Ivan-Tarevici - Pii, bunico, mi cheami ti sint fecior de impdrat. Am fost la sora dumitale cea mai micd. ea m-a trimis la cea mijlocie, care ti ea m-a indrumat Ia dumneata. Te rog sa potrivegi pe umerii mei puternici, capul riu, ca sd md inzesrrezi cu inte_ lepciune ti chibzuin$, $i astfel sd aflu cum pot cipdta apa vie qi merele rinerept de la viteaza copilS Ochi-Alba$tri. Bine, fie, o sd te ajut, Ivan-Tarevici. Ochi-Atbattri, copila aceea puter_ - viteazd nici, ti cutezdtoare - e nepoata mea. imp6rdlia ei e imprejmuiti cu un zid inalt de trei stinjeni * $i gros de unul, iar la poartd stau de straii lreizeci de uria;i. Ei n-au sd te lase nici sA te apropii de poartd. De aceea tre_ buie sd te duci acolo la miezul noplii, cilare pe calul meu cel bun. Cind ajungi in dreptul zidului, plesnegte calul peste coaste cu biciul nebiciuit. $i calul o sa sarA peste zid. Tu si pripone$ti calul gi sd te duci in grddind. Acoio ai si vezi mdrul cu merele tinerelii iar sub mir o fintini. 56 rupi trei mere - inrr-un nu mai multe. $i sd iei din fintini apd vie ureior cu tlouisprezece guri. OchiAlbaftri, nepoari-mea, la ceasul acela doarme. iar tu. nu cumva sa

Srinjen

2,13,1 m.

115

furiFzi in turnLrl ei, ci sd incaleci calul $i sAl plesnetti peste coastele rotate. $i calul o si te treaci dincolo de zid. Ivan-Tarevici n-a mai rdmas peste noapte la bitrinS, ci a incilecar pe calul ei cel bun qi, in puterea noplii a pornit la drum. Calul gonea, peste mla$tini, peste billi sdrea, riuri qi lacuri cu coada mdtura. DacS a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers in
te
sus, cine $tie? Doar cd Ia miezul noplii lvan-Tarevici ajunse la zidul cel inalt, In fala porlii strijile dormeau toli cei treizeci de uriasi. El struni calur cer bun $i-l plesni cu biciul nebiciuit. Calul se minie qi sdri peste zid. Ivan-larevici descilecA, intri in grddind qi ce sd vadS? Un m;r cu frunze de argint, cu mere

de aur, iar sub mir o fintind. Ivan-Jarevici rupse trei mere, nu mai multe qi umplu cu api vie din fintini urciorul cu douisprezece guri. Dar grozav i;i mai dorea s-o vadd cu ochii lui pe copila puternici, viteazi ti cutezdtoare, adici pe Ochi-Albaftri. $i-atunci, Ivan-Tarevici intri in turn Si ce si vadi? De o parte. dornrcau qase copile voinice, neinfricate, puternice, de cealalt; parte altele $ase, iar la mijloc, stApina Ochi-Albaftri, fdrd griji dormea, cu vuiet de cascada rasufla. lvan-tarevici nu se mai putu stdpini: se aplec5, o sirut, qi ieqi... Incileci pe calul cel bun, dar caiul ii zise cu grai omenesc: Eh, Ivan-Tarevici, de sfatul primit n-ai ascultat. $i-n turn la OchiAlbattri-ai intratl Acum eu n-am si mai pot sdri peste zid. Ivan-Jarevici biciui calul cu biciul nebiciuit. Uf, imbuibat afurisit, sac de nutre! ce egti, ce, vrei pe-aici si adormim, capul sd ni-l pripddim?... Calul se minie mai tare ca inainte Si sari peste zid, dar atinse cu o potcoave corzile de sirmd de pe el, care vijiir5, iar clopotele sd bati porniri. Copila Ochi-Albattri se trezi 5i descoperi furti$agul: Sculali-vi toli Si toate, pr;dali am fost de bunuri insemnare. Porunci si i se pund gaua pe calul cei semel ti, impreuni cu douisprezece copile voinice, neinf.icate Si puternice, porni potera pe Lrrma Iui Ivan-Ta.evici. Gonea Ivan-Jarevici din toatd puterea calului, dar si neinfricata OchiAlbaqtri gonea in urma lui. Cind ajunse la Baba-Cloanta cea mai mare, un cal inFuat, gata pregdtit de drum il a$tepta. El se avintd din mers de pe calul lui de-a d.eptul pe celdlalt $i goni mai departe... Ivan-Tarevici pe poarti iepi, neinfricata Ochi-AlbaStri in poarti se ivi ;i o intrebd pe Baba-Cloanla: Bunico, n-a ritdcit pe-aici, vreo fiar;? Nu. fetito.

l6

nu se grdbea. Neinfricata copil5 Ochi-Albaqtri bdu laptele;i iar porni sd goneasc; dupd Ivan-Tarevici. Cum ajunse la Baba-Cloanfa cea mijlocie, Ivan-Jarevici schimbi calul qi iar goni mai departe. El pe poarte ieii neinfricata Ochi-Alba$tri, in DoartA se ivi: Bunico, n-a ritAcit pe-aici, vreo fiar5, nici n-a trecut vreun vrednic voinic? Nu, fetilo. Dar tu stai li mdninc; niqte blinii c; elti ostenit5 de drum lung. trece mult timp pind sd le faci dumneata, - Ehei, Se poate, fetilo? PinS si prinzi tu de veste am qi isprdvit... Baba-Cloanta se apucd de blinii, de ficut le ficea dar de grdbit nu Si gribea, se Neinfricata Ochi-Alba$ri minci qi iar porni si goneascd dupi Ivan-Jarevici. lar el ajunse la Baba-Cloanla-mezina, descileci, tot atunci incilecA pe calul sdu de viteaz Si iar porni mai departe. El pe poartd iegi neinfricata OchiAlbattri in poarti se ivi gi o intrebi pe Baba-Cloanfa, daci n-a trecul vreun vrednic voinic. Nu, fetilo. Dar tu, bine-ar fi g te-mbdiezi, ca esti ostenitA de drum lung. Ehei, pini se infierbintd apa, trece mult timp, - Se poate, fetifo? PinA si prinzi tu de veste am qi ispr;vit... Baba-Cloanla pregiti qi baia celelalte, dupi trebuinld. Neinfricata $i copili Ochi-Alba$tri se imbiie, st;tu si se odihneasci ti iar o luA la goana. Calul ei de pe-un munte, pe altul se-avinta, peste lacuri qi riuri sirea. $i-aqa incepu sd se apropie de Ivan-larevici. El v5zu potera pusi pe urmele lui: douisprezece viteze copile qi a treisprezecea * neinfricata Ochi-Albattri chitind cu toatele si-l ajungd, trupu;orul s5-i stripungA. Cind calul lui-incepu si se domoleasci neinfricata copite Ochi-Albatt.i se nipusti asuprA-i strigind: fire ingiduinfa mea apd din pu1 ai sorbit, puiul n-ai acoperit! - Tilhare, Iar el ii strigd la rindul lui: Atunci, hai si ne depdrtim la trei serituri de cal pi-apoi si ne misurdm puterile.
I t'7

n-a trecut pe-aici, vreun voinic? - Nici Nu, fetilo. Dar tu, stai qi bea ni$te ldptitor cd esti ostenite de drum lung, - De bdut a$ bea, dar pind mulgi vaca, nu te pot agepta. - Se poate, fetilo? Pind sd prinzi tu de veste am isprdvit... li $i s-a dus Baba-Cloanla sA mulgi vaca, de muls o mulgea, dar de gribit

$i pe dat5, Ivan-Jarevici qi neinfricata copild Ochi-Alba$tri la rei sdrituri de cal s-au depirtat, buzduganele ti-au luat, l5ncii lungi, frumos chitite, sdbii bine asculite. Si de trei ori au luptat, buzdugane-au f6rimat, sibii, lanci au vetdmat, dar siJ doboare de pe cal, unul pe celAlalt, n-au apucat. fi-atunci, n-au mai vrut de pe cai sd se izbeasci, ci au descilecat, Si-au trecut la trint5 voiniceasc5. S-au luptat $i s-au tot luptat, zi de vare pini-n sear5, de cind ziua se ivi pinA soarele-asfinli. Dar Ivan-Tarevici, sprinten picior igi scrinti, la pdmint se prdbuti. Neinfricata copili Ochi-Albattri, pieptul alb cu un genunchi i-l strivi, scoase-un mic pumnal de olel, $i s;l implinte in acest alb piept vol. Cind, deodatd, Ivan-Tarevici ii vorbi: Nu mi ucide, neinfricati copili, viteazd Ochi-Alba$tri, mai bine de - dalbe miini m-apuc6, de la pimint mi ridicS, buze dulci tu imi sirutd. $i-atunci, neinfricata copild Ochi-Albaqrri de pe pimint pe Tarevici il ridicd, buzele lui dulci i le sirutd. Dupi aceea iqi intinseri cortul chiar acolo, pe pajittile cele verzi, in cimpia mare, liberi din zare-n zare. Aici, trei zile Si trei nopli la rind au stat tot vorbind qi rizind. Prin logodnA s-au legat, inele au schimbat. Apoi, neinfricata copild Ochi-Albattri i-a spus: Eu o si plec acasi, du-te fi tlr la casa ta, dar, bagi de seami, nu care cumva si te abali din drum.,. Iar peste trei ani si mi aqtepli acolo, in

impirdlia

ta.

Incdlecard amindoi li se despdrtir5... DacA a ffecut multe, ori pufnd vreme, cine mai ttie? CA de! fapta anevoie se sdvirF te, repede doar povestea se izvodeqte. $i iatd ci ajunse lvan-farevici la riscrucea cu cele trei drumuri 9i cu lespedea de piatri;i i;i zise: ,,Halal sA-mi fiel Eu md duc acasi iar despre fratii mei nu mai gtiu nimic". $i, nesocotind ce-i spusese Ochi-Alba$tri se abetu din drumul de pind atunci, Iuind-o pe acela, pe care te-alteaptd insuritoarea.., Ajunse la turnul cu acoperi$ul de aur. Deodatd, calul pe care mergea Ivan-Tarevici nechezd, iar caii fralilor lui ii rdspunseri. Cici caii crescuserd in aceeagi herghelie... Ivan-Tarevici urcd in pridvor, bdtu in u;i cu inelul;i turlele palatului se cldtinari iar cerceveleie acestuia se strimbare. in calea lui alergd o preafrumoasd copild: Ah, Ivan-Tarevici, te-a$tept de-atita timp! Vino cu mine, sA te ospetezi cu bucale qi si dormi pe siturate. Il duse in turn gi incepu sd-l ospiteze. Ivan-Tarevici ins6, de mincat nu prea minca mult sub mas5-arunca, nici de biut nu prea bea mai - mai mult sub masd turna. Apoi preafrumoasa copild l-a dus in iatac:
118

ir:

frafilor

Ivan-Jarevici, Fi dormi pe sdturate. - Culc6{e, Dar Ivan-Tarevici o-mbrinci in pat pe ea, iute patul risturna;i copila in pivnild se pribugi, in groapa cea adincd. Ivan-Tarevici se aplece deasupra gropii;i strigd: E cineva viu acolo? $i din groapS i se rispunse: Da! Jareviciul Fedor $i Tareviciul Vasili. El ii scoase din g.oapi pe cei doi frali ai sii, care aveau felele negre, ca pdmintul ce incepuse s5-i acopere. Ivan-Tarevici ii spdld cu api vie $i fralii se fdcurd ca mai inainte. incilecard toli trei ;i porniri la drum... Dac; au mers departe ori aproape, cine sA ttie? Doar ci au ajuns la rdscrucea cu pricina. Ivan-Jarevici le zrse
sdi:

rece, nigte pui$ori. lvan-Tarevici ti-a scos caftanul li a acoperit cu el puii, iar el s-a adipostit sub stejar. Vremea s-a indreptat $i iati ci veni o pasdre mare, pasirea Nagai. Ea se lisd din zbor, chiar sub stejar, ti ili intrebd puii: Scumpii mei copila;i, cum de-agi scipat cu viald din furtuna 6i - de urgia mai-nainte? Ssi, vorbette mai incet, mam6, ne-a salvat un rus, el ne-a acoperit cu caftanul lui. Iar pasdrea Nagai il intrebi pe lvan-Jarevici: Cum ai nimerit aici. om bun? Fralii mei de singe m-au aruncat in prepastie, ca s5-mi ia merele tinereapa vie. lii ti
r20

Avefi voi grije de calul meu, cd eu mi culc sd mi odihnesc pulin. Se culci pe iarba mitisoas; $i se cufundi intr-un somn adinc, de viteaz adevirat. Atunci Tareviciul Fedor ii zise Jareviciului Vasili: - DacA ne-ntoarcem acasd fArA apa vie $i merele tinerelii - n-o si prea avem parte de cinste, iar tata o sd ne trimitd sd paltem gi$tele... Tareviciul Vasili ii rdspunse: Hai si-l aruncdm in pripastie pe Ivan-Jarevici, iar darurile dobindire de dinsul noi si le ludm gi cu mina noasfe tatei sd le dim. A$a cd, i-au scos din sin merele tinerelii gi urciorul cu api vie, iar pe el l-au ridicat ti-n pripastie l-au aruncat. A cdzut Ivan-Tarevici trei zile $i trei nopli pine acolo, $i s-a oprit tocmai pe ldrmul unei mdri, iar dupi ce s-a dezmeticit, ce sA vadd? Cit cuprindeai cu ochii, de jur imprejur, doar api qi cer, iar sub un stejar bdtrin, chiar pe tdrm, lipau, in bdtaia vintului puternic

ii

Mi-ai scdpat de la moarte copiii, acum poli s5-mi ceri orice doreqti: aur, argint, pietre scumpe, Pasire Nagai, de nimic n-am nevoie: nici de aur, nici de argint, nici de pietre scumpe. Dar, spune-mi cum a$ putea ajunge pe locurile unde m-am niscut eu? Pasirea Nagai i-a rispuns: Adu-mi doud cazane de cite doudzeci de puduri fiecare, cu carne. $i, Ivan-Jarevici a vinat, acolo, pe lirmul mdrii, gitte ti lebede, le-a pus in doui cazane, a potrivit un cazan pe umdrul drept al p5sArii Nagai, iar celdlalt pe umirul sting, qi-apoi s-a alezat ti el intre ele. indata ce a inceput sd-i dea de mincare, pasdrea Nagai s-a ridicat sus de tot, in inaltul cerului
Ea zbura iar el o hrdnea, o hrinea mereu,.. Dacd au zburat depane ori au zburat aproape, cine mai gtie? Doar c6, la o vreme, Ivan-Tarevici a terminat carnea din cele doui cazane. Pasirea Nagai insd intoarse din nou capul spre dinsul. El scoase culitul, i$i tiie o bucati din pulpa piciorului siu qi i-o dddu pisdrii Nagai. Ea zburA cit zburi ti iar intoarse capul. Ivan-Tarevici mai tbie ;i din piciorul celdlalt o bucatd dindu-i-o pdsirii. Si iati cd mai aveau doar foarte pulin pind sd ajungi. Pasdrea Nagai insd iar intoarse capul. $i-atunci, el i$i trie carnea de pe piept $i i-o d;du pisirii. Chiar atunci pasirea Nagai ajunse cu lvan-Tarevici pe meleagurile unde se n;scuse acesta. M-ai hrdnit foarte bine tot drumul. dar o bucatd mai dulce decit ultima .n-am mincat de cind sint, Ivan-Jarevici ii ardti rinile. Pasirea Nagai icni o dati qi dddu afari toate cele trei bucdli de la urmd: PuneJe la loc. De indatd ce lvan-Jarevici le puse la loc bucSlile de carne se prinseri de os ca mai-nainte. $i-acum, Ivan-Jarevici, haide, da-te jos ca eu trebuie sd zbor inapoi, spre casa, Pasdrea Nagai s-a ridicat sus de tot, in inaltul cerului, iar Ivan-Tarevrcl li-a vizut de drum prin meleagurile unde se niscuse el. Ajungind in capitalS qi-a dat seama cd lareviciul Fedor Ei Tareviciul Vasili i-au adus perintelui lor apa vie !i merele tinerelii, crci impiratul se vindecase: i;i redobindise sindtatea dinainte, puterea fi agerimea ochilor. Ivan-Jarevici nu s-a dus la tatil fi la mama sa, ci a adunat in jurul lui pe toli belivanii ce-qi fac veacul prin circiumi, pe toti s;rintocii ;i neisprdvi1ii 1i d5-i. fi line.le de cheiuri prin circiumi.
121

tiaprinsazbura.

!arevici.

Cam tot pe-atunci, departe, la capdtul pAmintului, peste noud mdri;i noud liri, puternica ti neinfricata Ochi-Alba$tri didu naqtere la doi feciori. $i cre$teau cei doi feciori vdzind cu ochii. Ehei, dar repede doar povestca se povesre)le. mai anevoie fapla se savir$este _ ala ce au trecut exact trer anl. Ochi-Alba$tri qi-a luat feciorii, ti-a strins oaste $i a pornit sil caute pe lvan_

acesle \ orbel

. De cum ajunse in imp;refia lui, chiar acolo, pe pajirtile cele verzi, in cim_ pia mare,. iiberi din zare-n zare i;i intinse cortul din pinzd albd. gi, pe tot drumul, de la cortul ei inainte, a$ternu numai posta;uri frumos'coloraLe. Dupe aceea, trimise un sol de-al ei la oraf, care s6_i spun; imparatutui

strigind: MeiculA, miiculd, n-o fi dsta t5icutul nosrru? Nu, copilaqii mei, el este unchiul vostru, primili-l cum se cuvrne, - doi fecioragi dd-i qi scarmini-l qi pe Cei el cu nuielile. Arfta l-au betut cd qi lareviciul Vasili abia a scipat cu fusa. lar i5i rrimise penrru a rreia oara solul la impArar: ^Ochi-Alba)tri Indatd cu tolii $ porneascd, pe cel de-al treilea fecior. pe Ivan_ Tarevici, sAJ g;seasci. De nul vor gasi, roate-mperida i1i voi coiropi, rot pAm-intul lArii 1i-l voi pirjoli. Impdratul s-a speriat foarte tarej a trimis dupd fareviciul Fedor $i dupi Jareviciul Vasili;i le-a poruncit s5J gdseascd pe Ivan-Jarevici, fratele lor. Cei doi frali i s-au aruncat la picioare li $i_au recunoscut fapra:
122

Impirate, pe farevici. Ci de nu ili voi cof - tot pdmintuldi-miJ - toatd-mpArd1ia ropi, fdrii lil voi pirjoli, iard ru_mpirate, al meu rob vei ti. s-a spe.iat $i l-a trimis la ea pe feciorul siu cel mai mare _ pe _ lmpiratul Fedor. Jareviciul $i prinse a inainta Tareviciul Fedor pe postavurile frumos colorate inspre cortul din pinzd aIbd,. Cei doi biiili alergare strigind: miiculd, n-o fi acesta tAicu{ul nostru? - Mdiculi, copilapii mei, el este unchiul vostru. - Nu, porunce$ti si facem cu el? ce Si - Voi, copilatii mei, primiti-l cum se cuvrne. pe data cei doi fecioragi au pus mina pe niqte nuiele $i au inceput sa_l $i plesneasci pe Jareviciul Fedo. pe undeva mai in jos de qale. Atira l_au batut ca Tareviciul abia a scdpat cu fuga. Iar Ochi-Albattri iti trimise din nou solul la impArar: pe Jarevici... - Dd-mi-l Impiratul s-a speriat ti mai fare $i l-a trimis Ia ea pe feciorul miilociu pe fareviciul Vasili. Prin:e $i el a inainra inrpre corr. Cei doi bAieli;lergara

cum au lual de la Ivan-larevici, care dormea, apa vie 9i merele tinerelii, iar pe dinsul l-au aruncat in prxpastie. Cind auzi impdratul una ca asta, izbucni in hohote de plins. Tocmai atuncl Ivan-Tarevici se ducea el insuqi la Ochi-Alba;tri, iar in urma lui veneau toli betivanii ce-$i fac veacul prin circiumi. Ei c;lcard in picioare $i sfifiarA postavurile agternute azvirlindu-le in toate pirlile. Ivan-Jarevici prinse a inainta inspre cortul din pinzi albd. Cei doi biieti alergare strigind: MAicuti, mdicuti vine la noi un beliv, impreunA cu loti betivanll de prin circiumi!

Dar OchiAlba$tri le spuse: Luali-l de miinile-i dalbe Si aduceli-l in cort Acesta e tdicutul vostru cel bun. El a suferit trei ani de zile fdrd a fi vinovat. indat6, copiii l-au prins de miinile-i dalbe qi l-au dus in cort. OchiAlbaltri l-a ospdtat, l-a pieptinat, ve$mintele i le-a schimbat ti si doarmi l-a culcat. Iar pe belivanii cu care venise, i-a cinstit cu cite un pdhirel 5i fiecare din ei s-a dus la casa lui. A doua zi Ochi-Alba$tri qi Ivan-Tarevici s-au dus la palat. Aici s-a ficut un osp51 de pomind, un ospdl pe cinste ospdlul de nunti. Tareviciul Fedor ii Jareviciul Vasili n-au prea avut parte de cinste, imperatul i-a alungat de la curte si doarmd pe unde-or putea - o noapte ici-colea, doui noptiaiurea, ;i-a treia-nicaierea. Dar lvan-larevici n-a rdmas acolo ci, impreun6 cu Ochi-Albattri, in impdrdlia ei de baqtini au plecat. $i-aia povestea s-a terminat.

96PTE S|MEONI- FRATTORT, 9APTE MUNCTTORI


fost odate ca niciodati, Au fost odati tapte frali, $apte Simeoni frdliori, Sapte muncitori. Intr-o zi, au ietit citetigapte pe ogor, la arat, la semdnat. Tocmai la vremea aceea, lrecea pe acolo impdratul insolit de sfetnici 6i, aruncind el o privire asupra cimpului gi vizindu-i pe cei tapte muncitori, se minund: mai fi $i asta? zise. Pe un singur ogor, gaple plugari de aceeaqi - Ce-o inillime semdnind leit. Sd aflali de indatd cine sint muncitorii acerrla. $i Slujitorii impdrdtetti au dat fuga gi i-au adus in fala impiratului pe cei tapte Simeonifritiori, tapte muncitorr. - Ei, ti-acum, fdcu impiratul, sd-mi spunefi: cine s?ntefi 9i ce qtili si
faceti?

Iar voinicii i-au rispuns: - Sintem Sapte frali, tapte Simeoni-frdliori, qapte muncitorir Arim
124

ogorul pirintesc, ogorul stremotesc

o meserie, Ei, intrebd imp5ratul, cine gi ce meserie cunoatte?


Cel mai mare zise: Eu pot sd fiuresc din fier un stilp inalt pind in cer' Cel de-al doilea zise: Eu pot si md urc pe stilpul acela, departe, in jur si privesc ti tot ce se-ntimple si urmiresc. zise cel de-al treilea, sint Simeon-cordbierul. Cioc-poc - corabie - Eu, peste melteresc, miri pornesc, ba $i sub apd plutesc. Eu, zise al patrulea, sint Sirneon-arca$ul. Cu arcul dobor musca din
zbor.

fi

pe deasupra fiecare din noi cunoa$te

Eu, al cincilea zise, sint Simeon-astrologul. Stelele ttiu numira Si nu-mi scapd nici una. Eu, al gaselea zise, sint Simeon-plugarul. Intr-o singurd zi, de arat-am - de arat, semdnat-am seminat li griul l-am adunat. Dar tu cine efti? il intreba impiratul pe cel mai mic dintre Simeoni. Eu, mirite imp;rat $i p;rinte, cint qi joc, din fiuier ii zic cu foc. Atunci, unul dintre sfetnici sdri cu gura: ,,Oh, mirite impirat qi pirrntel De muncitori avem nevoie. Dar pe dsta, ce glie doar cinta ti juca, poruncelte aJ alunga. Cd el de pomani piinea ne-o va minca, cvasul * ni-l va bea". Ci bine zici, incuviinlS impiratul, Dar cel mai mic dintre Simeoni fdcu o pleciciune in fala imp;ratului;i

ii

zise:

Ingiduie, mdrite impirat $i pdrinte, s6-mi ardt mette$ugul: sA cint, joc, din fluier sd-i zic cu foc. sA Bine, fie, zise impiratul, cintd-ne ceva, inainte de-a pleca, qi-apoi, $terge-o din impirdlia mea. $i, pe datd, cel mai mic dintre Simeoni lud un fluier din coajd de mesteacdn qi incepu si-i zicd un cintec rusesc, un cintec de joc. $i loati multimea sa joace porni, sprintene picioare in hori iqi roti! Juca qi impiratul, jucau;i boierii, jucau qi strijile. Pini ;i caii se-avintarb la joc. [n grajduri, vacile biteau tactul pe loc. Cocoqii, giinile jucau laolaltd, cu foc. Dar cel mai tare fi mai tare dintre toli juca sfetnicul impirdtesc. Curgea sudoarea de pe el giroaie qi barba i se-nvolbura gi lacrimi fala cd-i uda.

*
piine

Cvas

fi

b;uiurd (n. rnall t.).

rdcoritoare cu sust acri$or, preparatd prin fermenlare din fruc.e,

t25

$i-atunci impAratul se risti: Isprdve$te cu cintatull Nu mai pot sd joc, n_am putere deloc. lar cel mai mic dintre Simeoni zise: Odihnili-vd, oameni buni, numai tu, sfernicule, pentru limba_li ascu_ privireaJi otriviti, stai gi mai joaci oleaci. liti $i $i ata, toli ceilalti se linitriri doar sfetnicul cu pricina juca mai deparre. atit a tot jucat, pind cind jos a picat. StArea pe pimint culcat, ca peqtele $i pe uscat. Abia atunci cel mai mic dintre Simeoni i;i puse fluierul deoparte. el, imi e me$te$ugul, - Asta, zise Impiratul se, insi sfetnicul cel riu jur; sd se rdzbune. Dar impAratul porunci pe loc: Ei, cel mai mare dintre Simeoni, arate-li ,i tu mertesugul. Cel mai mare dintre Simeoni lui un ciocan de cinsprezece puduri ;indatA fduri din fier un stilp inalr pinA la cer. Cel de-al doilea Simeon in virful stilpului se sui ;i prinse in jur a privi. impiratul ii strigd de jos: sDune. ce vezi? - Haide. Iar al doilea Simeon rispunse: pe mare coribii plutind, vdd pe ogoare griul unduind. - VAd Si mai ce? - Vdd, pe Marea-Okean, pe insula Buian, intr-un palat de aur, pe preafrumoasa Elena la fereastre qezind, covor de mitas; Iesind. cum se {i pare? mai intrebd impdratul. - ;i E-atit de frumoas5, cum n-ai putea nici in poveste s; povesteftl $r nici -cu pana sd zug.ivegti. in cosila ei striluce luna, iar fiecare iir de oar_e_ mpoJobir cu un margaril.lr. $i-atunci impAratul hotiri s-o ia de solie pe preafrumoasa Elena, $i incepu si-gi pregiteascd pelifo i sA meargi la ea. Dar sfetnicul cel rAu il tot sfitlria: Mdrite impdrat fi pdrinte, trimite-i dupd preafrumoasa Elena De cer gapte Simeoni, de vreme ce sint me;reri arir de iscusifi. lar de n-or aduce-o pe preafrumoasa Tarevna, poruncege! miria ta, pe tofi sA-i tortu.eze _ cape_ tele sA le reteze. Bine, fie, o s;-i trimit! zise impdratul. $i le porunci celor tapte Simeoni sd i-o aducd pe preafrumoasa Elena. Cd de nu, capui vi-l voi reteza, chiar cu mina mea! le mai spuse el. $i ce erau si facd? Simeon-coribierul lud un topor ascufit ;i cioc-poct metteri o corabie, cu cele de trebuinlS o inzestrd, scripeli, funii,i pinze ii atirnd, ti-apoi sd pluteascd pe api o lisd. Furd inc5rcate pe corabie bunuri,
t26

marfuri fel de fel, insS fi daruri de mare pre1. Impiratul ii porunci sfetnicului celui rdu pe frali sd-i insoqeasci ;i pas cu pas sa-i urmireasca. Sfetnicul se facu alb ca varul la obraz, dar n-avu incotro. Cind sapi groapa altuia - te trezelti singur in ea. $i iatS-i urcali pe corabie pinzele se umflar5, valurile se-nvolburard gi vasul porni spre Marea-Okean, spre insula Buian. Dacd au mers mult, ori pufin, cine mai gie? $tim doar cd au ajuns rn impirefia striin; pe care o cdutau. VenirA la Preafrumoasa Elena, ii aduserd darurile de mare prel si incepura s-o peleasci pentru impirat. Preafrumoasa Elena darurile le lue ti-ndelung le cerceti. lar sfetnicul cet riu ii tot qoptea la ureche: Nu te duce, Preafrumoasd Elena: impiratul e bdtrin ti urit! in impara1ia lui urli lupii;i, la lot pasul, te-ntilne$ti cu urgii. Preafrumoasa Elena \-a miniar pe pelirori i-a alungar. - $i-acum, frdliorilor, zise cel mai mic dintre Simeoni, voi pe corabie urcafi, pinzele le ridicati, de drum lung vd preg;tili;i de piine vi-ngrijiti, ca eu trebuie sd fac ce-oi face qi s-o aduc pe Ta.evna. Pe dati, Simeon-plugarui, intr-un singur ceas nisipul de pe lArm il ara, secari sem;ni, recolta o aduni qi coapse piine sd le ajungd pentru tot drumul. Cind corabia era gata de plecare incepurd sdl agtepte pe cel mai mic dintre
Simeoni. in vremea asta, cel mai mic dintre Simeoni se duse la palat. Acolo, Preafrumoasa Elena la fereastri fedea, covor de mitasS tesea. Cel mai mic dintre Simeoni se a$ezd pe o bance, chiar sub fereast.e li-ncepu astfel sd vorbeasii:

riurile. La noi cimpiile-s nesfirqite, in zdvoaie mesteceni albesc, iar in lunci flori albastre-nfloresc. La noi zori cu zori se-ntilnesc. iar luna din cer - stelele privegheazi, La noi roua e dulce ca nierea, parfumati, iar riurile ca arginlul lucesc. Cind dimineaga iese-n lunca verde vreun pdstor gi cind din fluier prinde a cinta cu dor, chiar de nu vrei sdl insoteSti in urma lui
porne;tr... $i, tot atunci, cel mai mic dintre Simeoni prinse $i el sd cinte din fluierul siu. Preafrumoasa Elena iese pe pragul de aur. Simeon cinti inainte, merge prin gredini $i PreafrLrmoasa Elena dupi el se line. Simeon din grddind iese ;i ea din gridini iese. Simeon o ia prin luncd o ia qi dinsa prin lunci. Simeon pe lSrm cu nisip ajunge gi ea pe lirm cu nisip ajunge. Simeon pe corabie s-a suit qi ea pe corabie a venit.
t2'7

E frumos aici la voi, pe Marea-Okean, pe insula Buian, dar in Rusia-mumd e de o suta de ori mai bine! Acolo verzi sint paji;tile, ablastre-

departe insula Buian. Preafrumoasa Elena se prdbugi pe podeaua de pin, sui in ceruri steluF albastrS $i-ntre muite alte stele, se pierdu. Dar Si_ meon-astrologul, in goana mare alergd, stelele de pe boltd le numird qr... gAsi steaua cea noud. Indata, veni alerg?nd Simeon-arcaful, el steaua tinti, sdgeatA de aur slobozi. $i steaua se rostogoli, pe podeaua de pin cizu qi in Preafrumoasa Elena se pref5cu. Iar cel mai mic dintre Simeoni i-a spLrs: Sd nu fugi de noi, larevnS, cd oriunde te-ai ascunde noi te vom afla. Dar daci Ii-e tare greu sd vii cu noi, o sd te ducem inapoi. n-o sd ne oese ci imparalul capelele are \a ne releze. Preafrumoasei Elena ise ficu mild de cel rnai mic dintre Simeoni: N-am sd ingedui, Simeon-cintArefule, si fi se reteze capul din pricina mea. Mai bine mi duc la bdtrinul imDarat. $i iad ce au plutit o zi, fi-au mai plutir incd o zi. Cel mai mic dinrre Simeoni pas nu se depirta de ea, iar Preafrumoasa Elena ochii de la el - un nu-qi putea lua, Iar sfetnicul cel rdu pind$te ti-o faptd cumplitd ticluiegte. Si iatd-i, sint aproape de casi, se qi vede tdrmul. Sfetnicul cel rdu ii chemi pe punte pe toli f.atii {i le didu o oa15 cu vin dulce: Si bem, fralilor, pentru meleagurile noastre dragi! Fralii, indati ce bdurd vinul cel dulce, se culcard pe punte, care pe unde apucd qi se cufundare intr-un somn adinc, foarte adinc. Acum nu-i mai putea trezi nici tunet, nici furtuni, nici lacrimi de mumd. Vinul acela fusese amesrecat cu ierburi adormitoare. Numai Preafrumoasa Elena qi cel mai mic dintre Simeoni nu gustasere din vin. $i iati-i ajunti pd meleagurile de baftin5. Fralii mai mari dormeau somn adinc qi-ndelungat, Cel mai mic dintre Simeoni o gitea qi o pregdtea pe preafrumoasa Elena, sd meargd la imp;rat. Pling amindoi, in hohote jelesc, s, se despartb Dar n-au incotro! Cuvintul nedat - nu doresc. - e bun de-mbdrbitat, cuvintul dat trebuie respectat. -dar In vremea asta sfetnicul cel riu didu fuga la impirat lii cdzu la picioare: imp;rat ti pdrinte, cel mai mic dintre Simeoni li-a pus gind riu, - siMirite v.ea te omoare, s-o ia el pe farevn5. Porunceqte si fie pus la cazne. De cum s-au infiliFt impdratului, acesta a primit-o cu toate onorurile
t28

Fralii la repezeald podelul l-au ridicat, corabia-au inturnat $i pe marea albasr ra au plecat. Simeon inceti sd mai cinte din fluier. fi-abia atunci preafrumoasa Elena se dezmetici $i in jur privi: cit vedea cu ochii, doar Marea-Okean $i foarte

-4.:'

*.!rP,

i\

.l

I,.r

t..

tf

pe Tarevnd nild a dat.

ti

a condus-o in palat, iar pe Simeon

porunci sd-l bage la tem_

- dorinld dinaintea morlii: ingdduie-mi si mai cint pentru ultima ultima oari din fluier. Sfetnicul cel rdu o linea tot intr-un strigit: NUJ l;sa, mArite imprrat gi pdrinte, nu-l lEsa! Dar impiratul zise: - Nu pot nesocoti datina strdmoqeascd. Haide, cintd, Simeoane, dar mai repejor, cd, de cind a$teaptd caldii or fi ostenit, palo$ele ascutite li s-or fi tocit. $i unde a inceput sd cinte din fluierul siu cel mai mic dintre Sirneonrr Peste munli gi vilcele fluieru-i se-auzea. $i fralii cei mari l-au auzit, din somn s-au trezit, s-au dezmeticit, si-au zis: Se rede cd cel mai mic dinlre noi a dat de belea: au venit tot inrr-o fuge cu tolii, la palatul impiritesc. De-abia puserd $i mina cildii pe paloqele 1or ascufite, vrind sd-i reteze capul lui Simeon, cd, pe neatreptale veniri frayii lui cei mai mari. Ei, pe b5trinul impirat, cu plrterea lor cumpliti l-au impresurat: - Elibereazil de indati pe mezinul nostru;i d5-i-o gi pe preafrumoasa
Elenal

legat. Dis-de-dimineafd, in zorii zilei, pe cel mai mic dintre Simeoni il dLrserX la cumplitele cazne. Tarevna plingea, lacrimi cit mirgeritarul vdrsa. Sfetnicul cel riu suridea. Cel mai mic dintre Simeoni zise: Impdrate nemilostiv, indeplineqte-mi, dupi cum e datina cea veche,

Cel mai mic dintre Simeoni striga cit il linea gura: FrSliorii mei, friiiorilor, hei, cei qase Simeoni, ajutali-l pe cel mai mic dintre ei! Dar fralii dormeau somn adinc, foarte adinc. Cel mai mic dintre Simeoni in temnili fu aruncat, cu lanluri grele de fier

impdratul s-a speriat ti a zis: Luali-vi, frSliorilor, mezinLrl 6i, drept adaos, luali-o qi pe tarevnd ci, oricum, mie nu-mi este pe plac. Luali-o de-aici cit mai degrabi. Ehei, ti s-a ficut un osp5l de pomind. De bdut s-a bdut, de mincar s-a mincat, dar gi de cintat s-a cintat. intr-un tirziu, cel mai mic dintre Simeoni qi-a luat fluierul qi i-a zis una de joc. Juca ti impiratul, juca qi Tarevna, jucau qi boierii, jucau 9i jupinilele.
130

Pind 9i caii se-avintari la joc. in grajduri, vacile biteau tactul pe loc. Cocoqii, gdinile jucau laolaltd, cu foc. Dar cel mai tare Si mai tare dintre toli juca sfetnicul impdrdtesc. $i-atit de mult a tot jucat, cA a cizut $i duhul Si-a dat. Dupi ce-au jucat la nuntd, fiecare din ei s-a apucat de lucru: Simeonplugarul, griul semina; Simeon-coribierul, pe mare plutea; Simeon-astrologul, stelele numdra; Simeon-arca[ul, Rusia o apdra... Ci in Rusia, este destul de lucru pentru toli. Iar cel mai mic dintre Simeoni, cintece cinta, din fluier zicea, inimile-nveselea, pe toli sI lucreze ii ajuta.

BeBf.t-CIOANTA
fost odatd ca niciodatS. Au fost odati un bdrbal Si o nevastd care aveau o fiicd. Femeia s-a imbolnivit Si a murit. B;rbatul a jelit-o cit a jelit-o ti dupd aceea s-a insurat cu alta. Baba era rea, n-o putea suferi pe fetifd o bitea, o certa, zi ti noapte se gindea cum si scape de ea, cum s-o piard6. $i iatd c5, intr-o zi, cind taicd-siu plecase pe undeva, mattera i-a zis fetifei: Du-te la sora mea, mitule-ta, Si cere-i s6-li dea un ac cu ali, si-li cos

o cimati,
MAfufa asta era Baba-Cloanfa-Cotoroanla. Fetita n-a indriznit sd se impotriveasci ii s-a dus, dar mai intii, a trecut pe la mituti-sa cea buni. * Buni ziua, mitusicd!
t32

ziua, draga mea! De ce-ai venit? - Bund M-a trimis ma$tera la sora ei, sd cer un ac cu a1i cd vrea s5-mi coasd o cimald.
cind poarta o sd cdnul o si te plesneascd peste ochi - tu sdJ legi cu cordelula; se trinteascd ti o se sci4iie, ca si te impiedice s; intri tu sd-i torni pe la bala- tu sA le arunci piinica; male untdelemn; cind ciinii s-or ndpusti si te sfiqie - dai carnea. iar cind motanul s-o repezi si-1i scoatd ochii tu si-i Fetifa i-a mullumit mitutii ti a plecat, A mers ea cit a mers ti a ajuns in p5dure. Acolo, in pddure, imprejmuiti pe picioare de giini atezate, in cu un gard inalt de nuiele, era o colibd coarne de berbec rezemati iar in colibi st6tea Baba-Cloanla-Cotoroanpinzi. Ia $i lesea ziua, mitutici! zise fetila. - Buni Buni ziua, nepoatS! i-a zis Baba-Cloan1a. Ce te-aduce la mine? - M-a tdmis mattera si-ti cer un ac cu a16, se-mi coase cima$A. - Bine, nepolic5, o sA-f dau $i ac ti afd, dar pind atunci, qezi colea qi

Bine-ai ficut, nepoat5, cA ai trecut intii pe la mine, i-a zis mitu$a. ai fine, aici o cordeluJS, untdelemn, piinici fi-o bucati de carne. Cind mestea-

lucreazi. Si fetifa s-a atezat la fereastre [i a inceput si Jeasa. Iar Baba-Cloanfa a ie$it din colibd;i i-a spus slujnicei: mA duc si mi culc, iar tu di fuga, fi focul la baie gi spal-o - Eu indati Dar pe nepoati-mea, bagd de seami, s-o speli bine de tot, cd dupi ce md scol, am s-o minincl Auzind vorbele astea, fetila nu mai ttia de-i moartS sau vie. $i, indati ce se depdrtd Baba-Cloanla, incepu s-o roage pe slujnicd: Femeie bund! Bagi in sobi lemne cit mai puline, 9i toarni peste ele api, mai bine, iar apa s-o aduci cu ciurull $i ii dirui slujnicei o batistS. Slujnica ficu focul la baie, iar Baba-Cloanla se trezi, se apropie de fer;srruicd ti intrebi: nepoficd dragi, teti? - Tefi, mitqico dragi, tes. Jes, Baba-Cloanla din nou s-a culcat, iar fetila, dlndu-i carne motanului, l-a-ntrebat: Motina;-drig;lag, invald-md cum si fug de aici. motanul i-a zisi $i pe Vezi cd masi se afli un gtergar qi un pieptene, iaJe $i fugi cit mal re- ci pede, de nu te mininci Baba-Cloan{al Cind s-o porni ea si goneascd

133

pe urma ta tu lipegte-li urechea de pimint. Cum auzi cd a ajuns aproape, pieptenele aruncd $i-ndatd o si creascd o pddure deasi. pin; sA rizbeasca ea prin pedure, tu ai si fii departe. Cind o s-o auzi iar pe urmiritoare. arun_ cd $terg,arul ;i-ndald o sd prinda a curge un riu lar qi adinc. Iti multumesc, motinat dregila; i-a zis fetila. Dupi ce i-a mullumit motanului, a luat $tergarul $i pieptenele qi a rupr-o la fugd. S-au ndpustit ciinii la ea, au vrut s-o mutte, s-o sfiqie ea le-a dat piine. $i ciinii au ldsat-o si treaci.

Poana a scirliit, vrind sd se trinteasci - fetila i-a uns balamalele cu unrdelemn, $i poarra a ldsat-o sa lreacd. Mesteacdnul incepu sd fogneascd, vrind s-o plesneascd Deste ochi fetiil !a legi cu cordelula. $i mesteacerul o lasa Si ;t sa reacA. Fetita iegi repede de acolo qi incepu si alerge cit o fineau picioarele. Alerga, nu se mai uita
inapoi.

Baba-Cloanta incepu siJ bati ti sil ocdrasc; pe motan: netrebnic batrin ce e$til Ah, nemernicule! De ce-ai l;sat-o pe fate - Uf, De sa plece? ce nu i-ai 5cos ochii? De ce nu i-ai zgiriar fala?... Dar motanul i-a rispuns: Te slujesc de-atilia ani gi o data nu mi-ai aruncat mdcar un os gola;, pe citi-vreme ea mi-a dat carne macrd! Baba-Cloanla ie$i afare din colibA ti se nipusti la ciini: $i voi, de ce n-ali mu$car-o, de ce n-ali sfifiat-o pe fari? - Noi te slujim de-atilia ani ti o dati nu ne-ai aruncat o coaid arsi de - pe citi piine. vreme ea ne-a dal miez pufosl Baba-Cloanla dddu fuga la poarti: De ce n-ai sci4iit, de ce nu te-ai trintit? De ce ai lisat_o pe fata sa iasi din ogradd?...

In vremea asta, motanul se a$eze la fereastr; fi se apuci de lesut, De lenu prea lesea, mai mult ata incurca! Baba-Cloanla se trezi ti inlreba: Teli, nepoficd drag5, leqi? - Jes, mdtuqi dragd, fes. Atunci Baba se nipusti in colbe ti ce s; vadd? Fetita nu era nicAieri, iar la rizboi $edea motanul.
sut

Poarta i-a zis: - Te slujesc de-atilia ani Si o dati nu mi-ai pus mdcar ni[ici apd la bala_ male. pe citd vreme ea nu s-a zgircit 5i mi le-a uns cu unrdelemnl Baba-Cloanla 5e rAloi la mesleacan:
13.{

De ce n-ai piesnit-o pe fate peste ochi? Dar mesteac;nul i-a rispuns:


Te slujesc de-atilia ani ti nu m-ai legat micar cu o ati, pe citd vreme ea mi-a daruit o cordelula:

Atunci Baba-Cloanla incepu s-o ocdrasce pe slujnicd: De ce, aga qi pe dincolo, nu m-ai trezit, nu m-ai chemat? De ce al lisat-o sa plece?... Iar slujnica i-a zis: - Te slujesc de-atilia ani $i niciodatd n-am auzit o vorbd bund de la tine, pe citi vreme ea mi-a diruit o batisti, a vorbit frumos si blind cu mine! a st.igat cit a strigat, a fdcur gdldgie cit a ficut, apoi s_a suit - Baba-Cloanla intr-o piui Si s-a nipustit pe urmele fetilei. Cu pisdlogul mina, iu mdtura urma-$i ttergea,.. Ia. fetila a fugit ti-a tot fugit, qi-apoi s-a oprit, urechea de pamint gi-a lipit Si iat5, ce-a auzit: pdmintul se selta, se cutremura, Baba_ Cloanla gonea qi era tare aproape de ea... Fetila scoase pieptenele qi-l azvirli peste umirul d.ept. $i pe dati, crescu pidure o deasi qi-nalri: rddicinile copacilor la trei stinjeni sub pimint crerteau, virfurile lor inalte norii ii propteau. - goand Baba-Cloanta veni in qi prinse sd roadi, sd doboare pddurea, Ea rodea $i dobo.a, dar fetila mai departe alerga. DacA a trecut multd sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ci feti{a, rar urechea de pimint gi-a lipit ti iatt, ce-a anzlt:. pimintul se sdlta, se curremura, Baba-Cloanla gonea qi era tare aproape de ea. Fetila lu; gergarul $i il azvirli peste umdrul drept. $i, in aceeaqi clipi se revirsi un riu mare, nespus de mare, adinc, nespus de adinc! Baba-Cloanla fecu un salt, pind la riu qi de ciudd scriqni din dinli: nu putea sA-l treacS. Se intoarse acasd, iti adunb tolitaurii pe care-i avea qi iar goni pind la riu: Beli, taurii mei dragi! Sorbil; toat, apa din riu pind la fund! Prinsere taurii si bea, si bea, dar apa din riu nu scddea. Baba-Cloanla se superi, pe malul riului se culcd gi incepu gi ea sd soarbi din api. A sorbit, a sorbit, a sorbit, a sorbit, ti-atita a tor sorbit, pind cind a plesnit. Iar in vremea asta, fetifa nu se oprea, tot intr-o fugi o linea, Seara, cind s-a intors taice-sau acas5, o intrebd De nevastd: Unde e fata mea? lar baba ii rdspunde: - S-a dus la mdtuqi-sa s5-i ceard un ac qi afd gi vdd ci nu s-a mai intors,
136

Tatdl se ingdjori Si voi sd se ducd si-qi caute fata, dar locmai atuncea veni, tot intr-o goand, 9i fiici-sa: de cit alergase, se-ndbugea, risuflarea
abia-$i trdgea, Unde-ai fost, fata mea'l a intrebat-o tatil.

- Ah, riicufule! i-a rispuns fetita. M-a trimis ma$tera la sori-sa; dar sora asta a ei e Baba-Cloan1a-Cotoroanla. Ea a vrut sd md mdnince. Cu chiu cu vai am scipat de ea! Cind afli toate astea taicS-siu, grozav se supdrS, pe baba cea rea din casi o alungi, azvirli dupd ea cu o mdturd murdarx. $i, de-atunci inainte incepuri sd vietuiascd in indestulare qi buni inlelegere numai el cu fiic6-sa. Aici. gi-a9a. poveslea s-a sfirqit ;i ea.

CELE TREI trUeARAlrr: DE aRAMA, DE ARGINT 9I OE AUR


fost odatd ca niciodati. A fost odatd, inf-o oarecare tard, intr_o oarecare impiri;ie, un impirat. Impdratul avea o nevasti. Nastasia _ - Cosild-de-aur, qi trei feciori: Peotr-Tarevici, Vasili-Jarevici qi Ivan_ Jarevici, lntr-una din zile, impdrdteasa ieqi, impreuni cu'toate sl;inicete gi dddacele ei, sd se plimbe prin gridind. Deodati se nipusti asupra ei Vinei. o inhdld fi o duse nu se Srie unde. impdrarul se mihni. ie nec6ji, dar Oe $iur nu putu tti, ce si facd, cum sd dreagd, s-o giseascd. Dar iate ce. Jarevicii crescuserd $ el le zise: *. Scumpii mei copii, care dintre voi vrea si plece s-o caute pe mdicura

lui?

$i-atunci, cei doi feciori mai mari s-au pregitit de drum $i au plecar. A trecut un an gi nu s-au intors, a mai trecut Si-al doilea $i ei tol nu s_au intors: incepea cel de-al treilea an...
138

Ivan-Tarevici, veni se-l roage pe titine-su: Lasi-md pe mine, s6 mi duc s-o caut pe mAicula ti si aflu ce s-a intimplat cu fralii mei mai mari. Nu, i-a zis impiratul, doar tu mi-ai mai rimas, nu md poli ldsa singur, acumj la bitrinefe. Dar Ivan-farevici i-a rlspuns: plec, 9i daci nu mi lagi - Eu o si plec oriqicum; qi daci mi laqi tot plec. $i, ce era si faci impiratul? L-a l;sat si plece. $i Ivan-Jarevici puse faua pe calul lui cel bun, li porni la drum. $i merse, gi merse... Cd de! Repede doar povestea se poveste$te, mai anevoie fapta se sivir$e$te. $i mergind a$a, ajunse in fala unui munte de sticli. Muntele, tare inalt era, piscu-i avintat in cer se proptea. La poalele muntelui erau a$ezate doue cortud: unul al lui Peotr-Jarevici, celilalt al lui Vasili-Tarevici. BunA ziua, Ivanu$kal lncotro ai pornit-o? Pe mdicula s-o gisesc $i pe voi sA v5-ntilnesc,.. Ehei, Ivan-Tarevici, noi am dat de mult de urma miicu{ei, doar cX pe urmele acelea nu se poate line picior de om. Haide, du-te $i incearci si tu si urci muntele 5sta, cd noud ne-au secat puterile. De trei ani stdm aici la poalele lui, dar sil urcdm ne e peste putinfd. Bine, fri{iorilor, am s, incerc. $i lvan-Tarevici por i sA urce pe muntele de sticld, Un pas in sus se tira zece, de-a rostogolul, in jos venea. $i tot a$a, urcd o zi $i mai urcd o zi. Avea miinile numai tdieturi iar picioarele insingerate. in cea de a treia zi insii ajunse pin6 in virf. De acolo de rus, le.rrigd fraiilor \dil Eu md duc s-o gisesc pe mdicula, iar voi aici si stali, $ md attepIali, trei ani $i trei luni in cap, iar de n-o fi s-ajung Ia soroc sd plecaii, sd nu me mai afteptati.., Cd njci micar corbul n-o si-mi aduci oasele pini aici! Ivan-Jarevici s-a odihnit putin $i a pornit mai departe. A mers;i a lol mers. a mer\ !i iar a mer\. Cind. ce \a vadd? in faya lui se inal!a un palat de aram;. La poarta palatului nigte balauri stralnici se aflau, ierecali in lanluri de-arami erau, fldciri pe ndri aruncau. Mai la o parte era o linlini ;i, legat de fintind un lani, de aramd, la capdtul ciruia se afla agalat un ciut aramd. Balaurii dupd api tinjeau, de lanluri tot - tot deprea intindeau, dar lanlurile, scurte, nu-i l;sau. Iran-Jarevici lud c6ugul, il umplu cu ap; foarte rece ti addpA balaurii.
139

- Sint lvan-Tarevici. - $i cum ai ajuns aici, Ivan-Jarevici? Asta li-a fost voia, ori nevoia re-a ,adus? pe mijcuta mea, impirdteasa Nastasia. Virtej a tirit_o cu sila - O-cauT ^ lncoace, Nu gl cumva unde se aflS?
gi ii dadu o mi;e bita de arama. Sn dai de-a dura bila asta, ii zise, qi ea o si-ti arate drumul prnd _ - mea. la sora Dar, indati ce-o si-l rdpui pe Virtej, Iin"."urnu, nu.o-"u.a *a uiti pe mine, sdrmana.
una_nu qriu. Dar nu departe de_aici triiEte sora mea cea mijlocie _, putea "l s-ar sa-Ii spune ea. 11

Ace$tia s-au lini$tit ti s-au culcat. Iar el a intrat in palatul de aramd. in intimpi_ narea lui ie$i insiti prinfesa palatului de aramd. Cine eQti tu, vireaz fdre pereche?

- N-o si re uit. zise llan-Jarevici, Apoi, aruncd bila de aramd, Bila se.ostogoii, iar Jareviciul dupi ea porni. . $i ajunse in impir;lia de arginl. La poarte ni$te balauri stragnici se aflau, ferecati in lanluri de argint erau. gi se mai afla o iintind cu un ciug de argrnt. Ivan-farevici umplu ciugul cu api qi adipd balaurii. Aceqtia s_au culcat gi l-au lisat si treac5. in intimpinarea lui alergd insdqi prinlesa palatului de argmt. . -.in.curind or sd se irnplineascE trei ani, zise prinlesa, de cind mA Fne prizonierd aici puternicul Virtej. Eu, de cind sint n_am pomenit, de_auzit n_am auzit, nici de vdzut n-am vdzut suflare ruseascd, dar azi, uite, insdgi suflarea ruseascS, gi incd singurd, a venit Ia mine. Ia, spune,'cine e$l tu, viteaz fdri pereche? Ivan-Tarevici. - Sint cum ai ajuns aici, Ivan-Jarevici? Asta fi_a fost voia, ori nevoia $i te-a-adus? mi-a fosl voia, o caut pe mdicula mea cea buni, S-a dus sa se - Asta plimbe in gridina inverzitd, dar s-a ldsat din zbor puternicul Virtej, a luat_o $i a dus-o ca vintul gi ca gindul. Nu $tii oare, unde-o pot gdsi? Nu, eu nu ttiu. Dar nu deparre de-aici trdie$;, in impdrilia de aur, sora mea cea mare Elena. S-ar putea siJi spund ea. Tine - Preafrumoasa bila asta de argint. D;-o de-a dura ;i mergi dupi ea. Dar; inlati ce_o sdl ucizi pe Virtej, line seama, nu cumva sd md uili pe mine, sdrmana. Ivan-Tarevici dddu de-a dura bila de argint;i porni in urrna ei. D^acd a mers mult ori pulin, cine mai Stie? Doar ci dintr-o datd, ce sa . vadi? Un palat de aur in fala lui se-n;lfa gi ca soarele, ca focul ardea. La
140

poarti balauri stratnici mi$unau, ferecali in lanluri de aur erau. Flecdri pe niri aruncau. Mai la o parte se afla o fintini qi un ciug de aur, prins intr-un
lant de aur, Ivan-Jarevici umplu cduqul cu apd ti adipi balaurii. Ei se culcarA, se liniitire. lvan-Tarevici intri in palat; veni sdl intimpine insiSi Preafrumoasa Elena, o prinles, a cdrei frumusele nu se poate spune in cuvinte, Cine eqti tu, viteaz fdrd pereche? - Sint Ivan-Tarevici. O caut pe mdicula mea, impdrdteasa Nastasia, Nu ltii oare, unde o pot gisi? Ba $tiu, cum si nu ftiu? Trdiette aici, pe aproape. fine bila ea are sd te ducd unde trebuie. Dar, asta de aur, D6-o de-a dura pe drum tareviciule, indatd ce-l birui pe Virtej, tine seama, nu cumva si md ulll pe mine, sermana. Bine, ficu el, n-am si te uit, prinlesa frumoasi. Ivan-Jarevici rostogoli bila ;i porni in urma ei. Merse ce merse li ajunse in fala unui palat atit de minunat, cum nici in poveste nu-l poti povesti, nici cu pana nuJ poli zugrivi - sfdlucind tot de podoaba mirgiritarelor albe, mari qi lucioase qi scinteind de focul nestins al pietrelor scumpe, ln fala porlii quierau ;i sisiiau niqte balauri cu cite jar te frigeau, te $ase capete fiecare. Rdsuflarea fierbinte fi ochii lor de pirjoleau. Jarevici i-a ad;pat. Balaurii s-au domolit $i l-au l6sat sA intre in palat. El trecu printr-o mullime de odii mari qi frumoase. ln cea mai indepirtatd dintre acestea o afli pe miicufa sa. $edea pe un tron inalt, purta vegminte impdritegti frumos impodobite, iar pe cap o coroanl de pietre prelioase, Cind il recunoscu pe oaspete, scoase un strigit: Ivanuqka, dragul meu fecior! Cum ai nimerit aici?! - Am venit dup6 tine, miicula mea, - Ei, fiule, tare greu o sdli mai vini. Virtej e grozav de puternrc. Dar-fii fir6 griji, am si te ajut eu si-li sporelti li tu puterea. $i pe loc ridici podeaua de scinduri ;iJ duse in pivnili. Acolo se una in partea dreapte, cealaltd in stinga. aflau doud putini cu apd $i impiriteasa Nastasia ii zise: Ivanufka, bea nigte apd din putina aflatd in dreapta ta. Ivan-farevici biu. ce simti? fi-a mai sporit puterea? - Ei, Mi-a sporit, miiculd. Acum simt ci a$ putea, cu o singurd mind, sd ristorn tot palatul ista! Hai, mai bea putind apd. Tareviciul mai blu. l4t

de

mdninci.

iar pe cealalt;, din stinga, mut-o in partea dreaptd. Ivan-Tarevicj murii purinile a;a cum i se spusese. Dupd aceea. impdrateasa Naslasia j-a zi5: din putini se afli apa puterii, iar in cealaltd aDa sta- Intr-una - aceeo,r, biciunii. Virtej, de cite ori lupti, bea numaj din apa puterji, de poate fi invins niciodatA, $i s-au intors in palat. Curind Virtej o si se lase din zbor, ii spuse impirdteasa Nastasia, tu sd te agiti cu putere de ghioaga lui. gi, ai grijA, nu cumva sd_i dai drumul. Cind Virlej o sA se avinte sus, in cer tu si r6mii cu et: cind o sd-nceapi sA te poa.te pe deasupra marilor, peste pisclrrile munlilor inalli ti sA se roteasci pe deasupra pripdstiilor adinci, tu tine-te din roale puterile, nu care cumva s;-Ii descle$tezj pumnii. lar cind Vjrtej va osteni, ti o sd vrea sd bea din apa puterii, sd vezi, cd are sd se ndpusteasca la putina aflati in partea dreapta, dar tu, bage de seamd, sd bei numai din cealalti pulini cea din stinga... De-abia termini de spus vorbele astea, ci intreg palatul se intuneca, $i tot ce era in jur se cutremuri. Virtej se lisi din zbor de-a dreDtul in iarac. lran-Jarevici \e napu\ti la el ti se agdla:rrins de ghioaga lui. Cine eSti tu? gi cum de ai ajuns pini aici? rdcni Virtej. Ei, lasa cia te maninc eu: - Ehei, mai rAmine de vAzut! Poate mi mininci, Doate cd nu ma

Citd putere simfi ci ai acum, fiule? - Acum de-a$ vrea, intreg pimintul l-at rdsturna. - ASa, fiule, acuma ai destuli putere. Haide, muti Dutinile astea - locul lor. Pe la cea care se aflb in dreanta. du-o pe partea
sringd,

Virtej se ndpusti pe fereastr5 qi zbirr! in inalful cerului. $i ce l-a mai punat gi iar I-a purtat pe Ivan-farevici... $i peste mun1i, $i pe deasupra ma_ rilor, $i pe deasupra priphstiilor adinci. Dar Ivan-Jarevici nici gind sa-qi desprind; miinile de pe ghioaga lui. Cutreieri Virtej in zbor lumea intrea_ gA. Se istovise grozav, $i se simlea sleir de puteri, Cobori ti - drept in pivnifd. Alergi la putina din dreapta ti di-i, $i bea ap5. Ivan-farevici se repezi qi el, dar in stinga gi prinse sd bea api din cealalti putind. Virtej bea dar cu fiecare inghilitur; puterea-i sldbea. Ivan-Tarevrcl bea fi cu fi-ecare piceturd puterea $i-o sporea. $i se f6cu puternic cit un uriag. iqi trase spada la repezeald pi dintr-o izbirura retezi capul lui Virtej. In spatele lui niqte glasuri se auziri strigind: - Mai izbetrel odatil Mai izbestel odatd! Altfel invie!
t42

.r tr!r,

."i

Nu, a rispuns Jareviciul, bratul unui vrteaz adey rat nu izbe$te de doui ori, ispr5ve$te totul dintr-o singurd loviturd. Apoi lvan-Tarevici alergd la impdrdteasa Nastasia. Si mergem, miiculi. E timpul. La poalele muntelui ne alteapte - mei. fratii $i-apoi, in drumul nostru, mai avem sd le luim cu noi pe cele trei printese. $i iat5-i pornili la drum. Au trecut s-o ia pe preafrumoasa Elena. Ea rostogoli un ou$or de aur li ascunse toata impArelia de aur in acel
outor,
l1i mullumesc, Ivan-Tarevici, c; m-ai scepat de Virtej cel rdu, zise ea. _. - ouqorul Ssta fii alesul meu, daci Jine pe

bucurat. Cind au vazut-o pe preafrumoasa Elena _ au incremenit de uimi_ re. Iar cind le-au vizut pe cele doui surori ale ei, i_a ndpedit Dizma. Ehei. zi:e Vasili-la revic i. ia te uira la lvanu$ka ai nosriu. rinar;i necopt incd, dar se-nghesuie si le-o ia inainte fratilor mai mari. Haide, s5. le luim noi pe mama ti pe prinlese, si le ducem cite;ipatru la tdicula ti sd-i zicem ata: cu bralele noasrre viteze le_am dobindit. bit d.rp.. Ivanutka sil lisim acolo, n-are decit sd se mai plimbe pulin de unul singur pe creasta muntelui, * CA bine zici, fdcu peotr-Tarevici, ai dreptate. Cu preafrumoasa Elena o,si m5-nsor eu, tu o iei pe prinlesa impiriliei de argint, iar pc prinlesa impdrdliei de aramd o s-o mdritlm cu vreun qeneral. Tocmai atunci se pregdtea si coboare 5i lvan-Tirevici; dar de_abia incepu el sa lege pinza de-o bururuge. cind fraqii mai mari rraseri in io: cu putere ;i-i smulserd pinza din miini. Cum avea si mai poatd cobori Ivan-Jarevici de pe munte? A$a ci a rimas lvan-Jarevici singlla, acolo sus, pe creasta muntelui. A izbucnit in plins qi-apoi a pornit inapoi. A umblat cit a umblat. dar pretutindeni Se plictisea de moartel gi, fie cn de necaz, - nici lipenie. fie ci din plictiseali, prinse si se joace cu ghioaga lui Virtej. Nici n-apucd bine sd-qi arunce ghioaga dintr-o min6 in cealaltd si. ca drn piminr. litnira $chiopul yi Cocotarul.
141

Ivan-larevici lui ougorul de aur, iar pe prinlesa o siiruta pe buzele ei ro$i ca purpura. Pe .urmd au trecut s-o ia pe prinlesa impdriliei de argint gi de asemeni, pe cealaltd prin1es6, a impirdliei de aram5. Au mai luat cu er nitte pinze nou lesutd li s-au indreptat spre locul de unde trebuiau sii coboare muntele. Ivan-farevici o cobori pe fi;ia de pinzd intii pe impiirateasa Nastasia, apoi pe preafrumoasa Elena ii pe cele doui suiori ate ei. _ Frafii stAteau jos Si a$teptau. Cind au vizut-o pe mama lor _ s-au

ti

asta

ili

voie.

Care fi-e po.unca, Ivan-Tarevici? De trei ori ne dai porunca trei porunci ili implinim. Ivan-Jarevici zise: Mi-e foame, $chiopule li Coco$atule! ca din pimint se ivi o masi gata a$ternutr, iar pe masd, a$ezate cele $i, mai bune mincdruri. Ivan-Jarevici dupd ce minci, iar aruncd ghioaga dintr-o mind in alta. Vreau sd md odihnesc! mai zise el. Nici n-apucd sd spuni asta pind la capit gi lingi el se $i afla un pat din lemn de stejar, cu saltea de puf;i plapomd de mitasi. IvanJarevici dormi pe s;turate li-apoi mai arunci o datd ghioaga dintr-o mina in alta. Iar tifnir, gchiopul $i Cocotatul. Porunci. Ivan-Tarevici. Vreau si ajung in impirSlia ti pe meleagurile mele. Abia spuse qi, in aceeaqi clipd, Ivan-farevici se;i pomeni in imperdlia Si pe meleagurile sale. Se trezi chiar in mijlocul pietii, unde e bazarul. Rimase acolo li incepu si-qi roteascd privirea in jur. Deodata vazu, mergind prin bazar ;i venind de-a dreptul la dinsul, un pantofar mergea, cintece cinta, cu picioarele tactul il bdtea dsta zic ti eu om de vialdl gindi.

$i fareviciul

cos.

intrebd: Unde te duci, omule dragd? Pdi, vreau sd vind niqte pantofi. Ci doa. sint pantofar de meserre. Nu md iei la tine. si-ti fiu calfi? Pdi, cum a$a? Ce, te pricepi si faci pantofi? Md pricep Ia toate. Pot nu numai sd fac pantofi dar chiar $i rochii sd

il

Cind au ajuns acasi, pantofarul i-a spus: Jine, ai aici cea mai buni marfi. Apuc;-te ti fa nilte pantofi, sa vid -9i eu cit de iscusit esti. Ehei, ti mai zici cd asta-i marfd?! Astea-s gunoaie, si gii! Noaptea, dupi ce toti ceilalli s-au culcat, Ivan-Jarevici lui ougorul de aur $il rostogoli de-a lungul drumului. $i deodata, in fala lui se ridicd un palat cu totul $i cu totul de aur. Ivan-Tarevici intr; in iatac, scoase dintr-un sipet nitte pantofi cusuli cu fir de aur, apoi iar rostogoli de-a lungul drumului outorul, ascunse in ou$or palatul de au., alezi pantofii pe masi gi se culc,. in zorii zilei st5pinul v;zu pantofii ti nu mai putu de uimire. Pantofi din i$tia numai la palat pot fi purtali! Tocmai atunci, la palaf se pregiteau trei nunli: Peof-Tarevici se insura cu Preafrumoasa Elena, Vasili-Tarevici cu prinlesa impdrigiei de argint, iar prinlesa impdrdliei de arami se mirita gi ea cu un general.
145

Si pantofarul duse pantofii la palat. lndate ce-i v6zu, preafrumoasa Eiena infelese totul. ,,Se vede ci Ivan-larevici, alesul melr, e viu fi nevitimat ,i umbld nestingherit prin imperitie'. - Sd-mi faci panfofarul dsta pini miine, fdrS sa-mi ia misuri. rochia de nunti, care va tlaebui, negretit, cusutd cu fir de aur, cu nestemate de toate culorile invioratd, qi cu frumoase mdrgiritare presdratd. Altfei nu ma maflt clt Feotr-l atevrct. $i impiratul il chemi fdri zlbavd pe pantolar: Ala $i ata, ii zise, miine sd-i aduci printesei preafrumoasa Elena o rochie de aur. ca de nu 5frinzuraloarea le pa)le: Pantofarul s-a dus acasd supArat, cu capu-i cirunt mai jos rje umeri
plecat.

Uite ce-am pilit din pricina ral ii zise el lui lvan-Ta.evici. - Nu-i nimic, fdcu Ivan-farevici, culc5-te qi dormi! Noaptea e un sfetnic bun.

atezi pe masa pantofarului.

Noaptea, Ivan-Tarevici aduse din impdrdlia de aur rochia de nunti gi o

Cind panrofarul s-a sculat de dimineala, ce si vadi? pe masd se afla o rochie minunatd, care, ca jarul ardea, toatd odaia o lumina. Melterul in grab; a luat-o, a alergat Ia palat 6i Preafrumoasei Elena i-a dat-o. Preafrumoasa Elena l-a rdsplitit cu darnicie $i i-a poruncir din nou: BagS de seamd, miine in zori, trebuie si se afle, la fapte verste dep5rtare de-aici, pe fdrmul mdrii, o impirilie de aur, cu un palat de aur, o impdrdlie in care sd creascd cei mai neobi;nuiti copaci, iar pdsdri cintitoare, si md prosliveasci cu mii de glasuri pe mine. Dac; n-o - cumplite cazne. si ie faci toate acestea, am sd poruncesc sd mori in Pantofarul a ajuns acasd mai mult mort decit viu. Uite, ce-am pilit din pricina pantofilor tii! i-a zis el lui Ivan-Tarevrcr. Nu-i nimic, a zis lvan-Tarevici, culc;-te si dormi. NoaDtea e un sfer n ic bun. Dupd ce au adormit toli ceilalli, Ivan-Tarevici s-a dus la tapte verste depArtare, pe l5rmul mirii. Ajuns acolo, a rostogolit ou$orul de aur. $i, in fala lui rdsiri o impdrdlie de aur, cu un palat de aur in miiloc: de la palatul acela se intindea, de-a lungul a tapte versre, un pod, iar de jur imprejur crelteau cei mai neobiqnuiii copaci ti pes5ri cintdtoare ciripeau in mii de glasuri. lvan-Tarevici urci pe pod qi incepu si bate in parapetul acestuia ni5te
cur$oare.

Cum vdzu palatul, Preafrumoasa Elena ale.g; la imperat:


146

Privette, impdrate, ce s-a intimplat! impiratul se uiti qi scoase un strigdl de uimire.


caleaqca de aur, ca s; plec Ia palatul de aur, si mi mdrit cu Peotr-Tarevici. gi iate ce au pornit pe podul de aur. De-a lungul podului se insirau stilpi mici, frumos tlefuili, prinsi in nifte inele de aur. Iar pe fiecare stilp se afla cite un porumbel cu porumbita lui porumbeii stdteau, unul celuilalt se-nchinau li ifi spuneau: Mai tii minte, porumbila mea, cine te-a salvat? Tin minte, porumbelule, Ivan-Tarevici m-a salvat. Iar lingA parapet Ivan-Tarevici sl5tea, mici linte de aur b;tea. Si Preafrumoasa Elena striga cu glas puternic: Oameni bunil Oprili indatd caii;ltia sprinteni. Nu m-a salvat cel ce lingd mine se afl6, ci m-a salvat cel ce linga parapet se afli! gi spunind asta, ea il lui de mini pe Ivan-farevici, il agezd al5turi qi il duse in palatul de aur unde s-a;i fAcut nunta. Dupd ce s-au intors, i-au povestit imparatului tot adevdrul. Impdratul a vrut si-i pund la cazne pe cei doi fii mai mari, dar Ivan-Jarevici, de bucurie, il rugi sd-i ierte. Aqa ci o miritari pe prinlesa imp;riliei de argint cu Peotr-farevrcr, iar pe cea a impdriliei de aramd cu Vasili-Jarevici. $i au fdcut un ospdl de pomini. Cu asta ti povestea s-a sfir$it.

Iar Preafrumoasa Elena ii zise: Porunceste, tiicutule, sd inhame caii la

COREBIA ZBURATOARE
fost odatd ca niciodati. Au fost odat; un mo$ si o babi. Ei aveau trei feciori doi mai mari le mersese vestea ci erau tare aseri - celor la minte. in vreme ce mezinului nimeni nu-i spunea alttel decir prostdnacul. Pe feciorii mai mari baba ii iubea, ii imbrdca in ve$minte curare, ii hrinea cu mincdruri gustoase. Mezinul insd, umbla intr-o cdmafi gduriti 9i igi pololea foamea cu cite o coajd arsd de piine. Lui, prostinacului, ii e totuna, pe el nu-l duce mintea, el tor nu DriceDe nimicl $i iate cA, intr-o bun6 zi, ajunse ;i pini in acel sat un zvon: cine ii va dura impdratului o corabie, in stare nu numai sd pluteasci De miri, ci sd qi zboare printre nori. aceluia impirarul ii va di de solie pe

fiica sa. Frajii cei mai mari hot5riri s5-gi incerce $i ei norocul.
148

ci

Tdiculule $i mdiculi, ingiduiti-ne $i noud si mergem! Cine Stie? Poate unul din noi va ajunge ginere imp5retesc! Betrina le pregiti feciorilor sii mai mari toate cele de trebuintd pentru drum: Ie coapse placinte din fiini albd, puse la fierr qi la fript citeva giini

$i gi$te.

Mergeli cu bine, dragii mei feciori! Si au plecat cei doi frali in pidure qi s-au apucat si doboare;i sd reteze cu fierrstriul copacii. Au doborit ti au tiiat o multime de copaci. Dar ce sd faci mai departe cu ei n-au mai $tiut. Au inceput sd se certe, - ocard ba, pulin a lipsit sd nu se ia;i de pdr. sd-li arunce unul altuia vorbe de Tocmai atunci se apropie de ei un bitrinel qi ii intrebS: Da' ce s-a intimplat, voinicilor, de ce toatA cearta ti vorbele astea de ocari? Dac6-mi spuneli, s-ar putea si vd dau vreun sfat, care si vd fie de
folos.

Fratii nici n-au stat sE asculte ce le spunea bitrinelul, s-au nipustit asupra lui amindoi, l-au batjocorit cu vorbe urite ti l-au alungat de-acolo. $i bitrinelul a plecat. S-au mai certat ei o vreme, apoi au mincat toate merindele pregdtite
de batrin5 $i s-au intors acasd cu miinile goale,.. Indati ce au venit ei, mezinul incepu si-i roage pe pdrinyi: Acuma l;sai-md si md duc qi eu! Maici-sa ;i taici-siu au incercat sd-l faci si-$i schimbe gindul, si-l impiedice sd plece: Unde vrei sE te duci, prostule? Or sd te sfiqie lupii pe drum! Dar prostenacul o tinea una $i buni: $i daci mi ldsali - mi duc, qi daci nu mi 15sa1i, eu tot mA duc! Vdzind maicE-sa gi taic5-siu cd n-o mai pot scoate la caprt cu dinsul, i-au dar o coaji de piine neagrd qi uscatd pentru drum $i l-au alungat de
acasd.

ProstAnacul a luat cu el toporul li s-a dus la padure. A umblat cit a umblat prin pddure pini a gisit un pin inalr: virful pinului acestuia atingea norii, iar ca sd fie cuprins in brale ar fi fost rievoie de trei oanrcnr, nu mai putini. A tdiat pinul qi s-a apucat sal curele de crengi, de cioturi. Tocmal atunci se apropie qi bitrinelul. Bund ziua, copile! i-a spus el. Bund ziua, bunicule! Dar ce faci tu aici, copile, pentru ce ai tdiat un copac atit de mare? - Pii, uite, bunicule, imparatul a figiduit cd i-o di de nevastd pe t49

fiica lui aceluia care i-ar putea dura o corabie zburitoare, a$a ci eu rn-am apucat si fac o astfel de corabie. Oare o si fii tu in stare sd meltere$ti asemenea corabie? Asta-i o treabd tare anevoioase gi, vezi tu, se prea poate sd n-o scoli la capar pine la urm;. neanevoioas;, dar de incercat trebuie incercat: poate - Anevoioasi, o scot la capet! Uite, imi prinde foarte bine Si asta, cd ai trecut pe-aici: oamenii belrini Sriu mulle. \inl umblati prin lume 5i pricepuli. poari ca a; si-mi dai vreun sfat. Bdtrinelul zise: Ei, daci vrei sdJi dau un sfat, atunci asculte ce-li spun: ra-tr toporul $i ciople$te pe laturi pinul ista: uite-a$a!

gi ii ardti cum sd ciopleasci.

Prostinacul fAcu intocmai cum il invif5 bdtrinelul. Cioplea qi se minuna: toporul in mina lui parcii ringur mergea ti mergea. Acum, spuse betrinelul, potrivette-i capetele, fdluiette pu{in pinul 5i intr-o parte 6i in cealaltS: uite-aqa gi uite-a'a! Prostdnacul nu ldsa sd-i scape nici o vorbd din cele spuse de b;trinel: cum ii spunea, a;a qi fdcea. Dupd ce termini de lucrat, bArrinelul l-a liudat qi i-a zis: acuma, n-ar fi riu si ne odihnim pulin 5i si imbucem ceva. - Ei, He-he, bunicule, zise prostdnacul, pentru mine, nu zic, s-o gasi ceva mincare: uite, am coaja asta de piine uscati. Dar pe tine, cu ce se te ospitez? Md tem cd n-ai sd prea poli roade merindea mea. Stai pufin, copile, fdcu bdtrinelul, ia dd incoace coaja aceea a ta! $i prostdnacul li dddu coaja de piine. Bitrinelul o h.ri in mind, o cerceti, o pipii qi-apoi zise: Ei, dar sd $tii ce nu-i chiar a$a de uscat5 coaja asta a ta! i-o inapoie bdiatului. $i Prostdnacul o lud gi nu-ti crezu ochilor: coaja aceea uscatA se pref;cuse intr-o piine mare $i rotundi, pufoase $i albe. Dupd ce au mincat, bdtrinul zise din nou: Ei, ;i-acum, haide si-i potrivim pinzele! Si scoase din \in o bucata de Dinza. Babinelul ii arat;, prostdnacul i$i didu toatd osteneala, fAcu totul cu temei iatd cd pinzele erau gata, ba $i potrivite la locul lor, ;i poli s; u.ci pe corabia ta, i-a mai zis batrinelul, ti si-ti - Acuma iei zborul in oricare parte dore$ti. Dar tine minte porunca ce li-o dau: pe oricine vei intilni in cale sa-l iei cu tine pe corabie!
150

corabia $i zise: unchiule! - Noroc, voiniculel - Noroc, Da' ce faci aici? ce se peffece in celilalt cap;t al p;mintului. - Ascult ce zici cA se petrece acolo, unchiule? - $i acolo ciripesc ti se-ntrec in cintiri pdsdri cu glasuri minunate, - deEhei, caie care mai cristaline! Ia te uita, ce auz asculit ail UrcA pe corabia mea, sd zburdm impreund. Auzili nu se impotrivi, urci pe corabie qi porniri in zbor mai departe. Au zburat ti-au tot zburat ii deodati, ce sd vad5? Un om care mergea pe drum dar pifea numai cu unul din picioare legase de ureche. -'celehlt ;iJ Noroc. unchiule! - Noroc. voiniculel - Da' de ce mergi lopiind intr-un picior? Pdi, dacd mi-a; dezlega ti celalalr picior, din trei pa$i a; ajunge ia capdtul pimintului! - Ia te uit5, ce iute de picior etti! UrcA pe corabia noastrd. Repedele Pemintului nu se impotrivi, se cildrd pe corabie qi porniri in zbor mai departe citegitrei. Daci au zburat mult ori au zburat pu1in, cine mai qtie? Doar ce deodat5, ce si vadi? Un om stdtea nemi$cat cu puqca la ochi. Dar in ce, sau in cin lintea, nimeni n-ar fi putut spune. Noroc, unchiule! Dar ia zi, pe cine oche$ti ci primprejur nu se zire;te nici fiard, nici pasire. Vai de mine, ce oameni! Pdi, ce, o si ni apuc eu si ochesc de-aproape ceva'/ Ehei, eu ochesc gdinu;a de munte aflatd intr-un copac la vreo mie de verste de-aici. Numai o vinitoare ca asta e vrednice de mine. aici cu noi, sd zburdm impreun5! - Urci Ochile a urcat $i au zburat cu tolii mai departe. Au zburat ti iar au zburat $i, deodatd, ce-au vdzur? Pe drum mergea un om care cdra in spinare un sac uriaq indesat cu piine.
151

Cu asta s-au;i despdrlit. Bdtrinelul a plecat in drumul siu, iar prostdnacul a urcat pe corabia zburdtoare qi i-a intins pinzele. Pinzele se umflard, corabia iqi lud zborul, se ridicd in inaltul cerului porni si zboare mai repede ca vulturii, Zbura un pic mai jos de norii ;i ce-n iuret goneau, qi-uu pic mai sus de codrii ce neclintili stdteau.". Zburd ti tot zburi prostdnacul, cind deodati, ce vizu? Un om se culcase in mijlocul drumului ti stitea cu urechea lipitd de pimintul jilav, Cobori

sd mdninc pe sdturate, mie imi trebuie de o suti de ori pe_atita! Va si zicd din d$tia-mi e;ti! Haide, urc6 cu noi pe corabie, si - Aha! zburdm impreunA. Fldminzild a urcat pe corabie qi au zburat mai deoarte. Peste codri zburau, peste cimpurJ zburau. peste riuri zburau, pesre citune gi sate zburau. $i deodatd ce-au vizut'l Un om umblind pe malul unui lac mare $i dind din cap cu nemullumire. Noroc, unchiule! Cauli ceva pe-aici? - Mi-e tare sete qi de aceea imi caut un loc unde sd beau niqte apA. - PAi uite, aici un lac intreg. S; tot bei srnetos! - Ehei, peiai toatd apa asta nu-mi ajunge si beau decir o inghilituri mi-i-i-cA. micA de tot, Prostdnacul s-a mirat, s-au mirat qi tovariSii lui si i-au zis: Ei, lasi, nu fii necdjit, cd s-o gasi pe undela apa,i pentru tjne. Urc;_te cu noi pe corabie, si zburdm mai departe, ca sd gisim atita ap; cita iti trebuie. SelilA urca pe co-abie 5i plecar:i mai deparre. Cit sd fi zburat aqa, cine qtie? Doar cd deodatd, au v;zut un om care se ducea la pidure, cirind in spinare o sarcin; de vreascuri, Noroc, unchiule! Ia, spune-ne ii noud: de ce te duci cu vreascurile astea in p;dure? Ei, dar astea nu-s vreascuri obiqnuite. Dace le impristii - numaidecit i1i rii:are in fala ochilor o ollire inlreaga. Urci, unchiule, cu noi! omul sui pe corabie. $i $i au zburat mai departe. Au zburat ce-au zburat qi ce si vadd? Un bitrin care cdra un sac cu paie. Noroc, bine te-am gisit, birrinel de griji albit! Da'incotro cari paiele
astea'1

unchiule! incotro ai pornit-o? - Noroc, Mi duc si-mi agonisesc piine pentru prinz, cum a;a? Citd piine ili mai rrebuie? Ci doar ai un sac inlresr - Pii, Ei a$il Piinea asta nu-mi ajunge decit pentru o singurd imbucitura.

C-a

Le duc in

sat.

De ce'/ Nu-s destule paie-n sat? destule dar nu-s din astea. - Ba-s md rog, astea cum sint? - $i, Pii, sint a$a, ci dacd le-ag impriqtia in miezul verii, pe zeduf. s_ar lisa - pe frigul dati: ar incepe si ningd $i ar da gerul.
152

t"

.i;;"

Urci-te cu noi!
departe.

Dacd e aqa precum zici, ai dreptate: paie din astea nu gdseqti

in

sat.

Gerild urcd pe corabie, cu sacul lui cu tot $i astfel pornird sd zboare mar

Tocmai atunci imparalul era la ma:e. Cum v6zu corabia zburdtoare rsr sr trimise rlujirorii. Haide, mergeli degrabi sd aflati: cine a venit in zbor pe coratria aceea, ce tarevici sau alte odrasle de neam marer Servitorii au dat fuga la corabie ;i ce si vadd./ pe corabie nu erau decir ni$te tdrani de rind. Slujitorii impdritetti nici nu s-au mai ostenit si intrebe cine_s si de unde au venit in zbor. S-au intors $i i-au povestit impiratului: A$a $i atal Pe corabie nu se afli nici un larevici si nici vreo altd odrasld de mare neam, ci oameni de jos ldrani de rind. Ce porunceste miria ta sd facem cu ei? ,,Dacd o si ntiritdm fata cu un liran de rind, ne facem de rusine _ chibzui impiratul. Trebuie sd scipam, negretit, de miri de soiuj acestora,,. $i ii intrebd pe curtenii sdi printi $i boieri: Ce-i de ficlrt', cum sd ieqim din incurcituri.l Aceqtia l-au sfrtuit a$a: Trebuie sd-i punem mirelui fel de fel de intrebdri grele, la care sd nu - afla poati rdspuns. $i-arunci il ldsdm cu buza umflatdl Impiratul se inveseli auzind sfatul ti trimise tot aiunci servitori care sd_i vesteascd prostdnacului aceasti poruncS: sd ne aducd neintirziat, cit ne mai afldm incd aici, la masi cu - Mirele impdratul, api vie;i api moartS! Prostinacul se intrist;: Acum, ce mA fac? Cd eu nici intr-un an, sau poate nici i^n toati viata mea n-o sd gdsesc apa asta. Se poate una ca asta? a zis Repedele pdmintului. Las; c_o scot eu la capet in locul tiu cit ai zice pette. $i-a slobozit picioml care-i era legat de ureche qi a pornit in mare goane peste noui mdri qi noui liri, departe, Ia capetul pimintului. A luat in doui urcioare api vie $i apd moarti $i,.. ce qi-a zis: ,,N-ar fi rdu s5 mai stau pulin pe-aici, ci vreme am destulS ca se md pot intoarce ferii sh intirziii ' Se aqezi la umbra deasd a unui stejar rimuros $i atipi...
154

Au zburat;i-au tot zburat pini au ajuns la curtea impdratuluj.

$i, iati cd masa de la palat se apropie de sfirtit dar Repedele Piminlulul nu se arat;. Cei de pe corabia zburdtoare se intii$ar5 grozav, nu $tiau ce sA faci sx iasd din incurcaturt. insi Auzild i;i lipi urechea de pdmintul jilav, asculti;i zise: Ia te uitd ce mai somnoros, ce leneq e ;i Ssta! Doarme la umbr5, sforaie de se cutremura pimintul qi nici nu-i pas6! Dacd-i aqa, n-avea grijd ciJ trezesc eu indatA! zise Ochild. pu9ca, ochi fi nimeri drept in stejarul sub care dormea Repedele inhdli iqi PAmintului. Peste capul celui adormir se scutur; o ploaie de ghinde. Acestea il trezir;. Vai de mine $i de mine, doar n-oi fi alipit! Sdri ca ars qi in aceea;i clip6 aduse urcioarele cu ap6: adus, Iuafile! - Le-am se ridici de la masi, se uitd la urcioare $i zise: imoiratui De unde sd $iu dac6 apa asta e bune sau ba? .'- Indat5 un coco$ fu prins fi descip5linat, dupi care ii stropird capul cu apd moartS, inf-o clipi capul se prinse din nou Ia locul sdu. Iar cind l-au stropit cn apd vie - coco;ul a sirit in picioare, a bdtut din aripi ;i a strigat din risputeri ,,cucurigu!" imoiratul sd moari de necaz, nu alta. Adevirat, ii zise el prostinacului, insdrcinarea ce li-am dat-o ai indeplinit-o. Acuma insd o si-!i mai dau una! De vreme ce etti atit de dibaci, va trebui si mininci la o singurA mas6, impreuni cu petitorii tAi, doisprezece tauri fripli ti atitea piini cite incap in patruzeci de cuptoare! Prostdnacul se intristA li zise cdtre tovarr$ii #i: Ce mi fac, ci eu nici pini deseard nu sint in stare si mininc o piine intreagS! Dar de mine ai uitat? seri Flirninzild. Las'cd md descurc eu si cu taurn 9i cu piinile. Ce Si aSa, socot cA masa o sd fie neindestulAtoarel $i-atunci prostdnacul ii trimise vorbd impiratului: Si se aduci aici taurii $i piinile. Ci noi o se infulecdm totul. Si indat; furi aduqi cei doisprezece tauri la frigare $i atitea piini cite inclpuseri sA se coaci in patruzeci de cuptoare. Iar Fldminzili s-a pus pe inghitit, qi dd-i 9i infuleci toli taurii rind pe rind. lar piinile,.. ti le tot arunca in gurd, una dupd alta, pini a golit toate carele. SA-mi mai aducd mincare! rlcnea FlSminzili. Ce, numai atita au avut pregitit? Cd mie de-abia acum mi s-a f;cut foame cu adev;rat! Dar impiratul nu mai avea nici tauri qi nici piini.
155

sei.

zise el, vi dau altd poruncb: sd befi dintr_o datd berea drn - Acum, pat.uzeci de butoaie, fiecare de cite patruzeci de vedre. Pii, eu nici o vadrd nu-s in stare sd beau, le zise prostinacul ortacilor

Geril;.

patruzeci de butoaie. $i, oare, intrebA eL chiar nu se mai afli pe aici nirte bere? Cum a$a? CA nici n-am apucat sd beau pe siturate! Doar o duscd am tras. atit! Cind a \azut imparalul ca nu poate cu nici un chip sii-i rina de hai prostinacului. hotAri 5d-l piarda folosind Sirerenia. Fie, a zis el, o sd 1i-o dau de nevasti pe fata mea, n_ai decit sd te pre_ - de gdtegti insurdtoare! Dar inainte de nuntd, du-te la baie, spale-te, curila_te $i slai binisor la abur. $i porunci sa se pregAleascii baia. Iar baia era ficutd din fier de sus pind ios. Trei zile gi trei nopli a tot ars focul la baie incingind-o pind la ro;u. Rdspindea o citdur5;i o argild cd nici la cinci stinjeni nu e;a chip sd te apropii de ea. Cum sd mi spdl eu in baia asta'/ a zis prostinacul. O si ard de viu, - Nu te intrista, i-a rdspuns Gerili. Lasd, cd merg 5i eu cu tine! Si d-ddu o fugd si-l intrebe pe impirat: Imi ingidui si merg gi eu in baie cu mirele? Vreau si imprdqtir pe - nigte podea paie. ca nu cumva sd-5i murdareasca talpile! Imperatul n-avea de ce sa se impotriveascd. I-a ingAduit: ,,Ce mare lucru era dace ardeau doi. in loc de unul?!.. _ 9i iatd cd au fost duti in baie ti incuiali acolo amindoi: li prostdnacul ,i

$i, me rog, ce mare scofald e? fdcu Setili. Eu mi prind sE le beau - berea toati ti socol ce incd, o sd fie prea pulin! Indati au fost rostogolite in fala lor cele patruzeci de butoaie. $i s-au apucat sd umple cu bere vedrele una dupd alta,i sd i le pun6 lui Setile dinainte, Iar el, o dati sorbea gi vadra o golea. mi rog, de ce imi tot picurali cite o vadri.l se repezi Setild. - Si, C5 aqa, o sA ne irosim degeaba toatd zjlal $i, zicind asta, sdlti un butoi $il goli pini la fund dinrr_o rasuflare. Mai selti Si ai doilea butoi ti il goli ti pe acesra. $i tot afa goli toate cele

GerilA imprditie paiele ti, pe dati, in baie se ficu un frig stralnic, arit de frig ci perelii s-au acoperit cu promoroacS, iar apa din cazan a inghelat tun. Dupi o vreme slujitoril au deschis uta. Si nu le-a venit si-si creadii ochilofl cei doi. proslanacul 1i birrinelul, erau \ii si nevardmari.
156

Halal se vd fie, a zis prostinacul, baia asta a voastrd nu-i buni sd te speli in ea, poate doar sA te dai cu saniula! Slujitorii au alergat la impdrat. $i L-au initiinlat: ala $i afa, adicd. impiratul nu-qi mai gdsea locul frimintindu-se ce-ar putea face si scape de prostinac. S-a gindit el, s-a tot gindit ti-apoi i-a poruncit prostanacului: Miine in zori sd scoli in fala palatului meu un regiment de osrali. Dacd faci asta ti-o dau de nevaste pe fiicA-mea. Iar de nu te dau atarA, gonesc de-aici! te in sinea lui insi i$i zicea: ,,De unde are sd scoatA un liran de rind o o;tire intreaga? Asta chiar ci n-are cum s-o facd. $i-atunci o sdl dim in brinci afard de-aicil" Auzind porunca, prostAnacul le zise ortacilor sri: Frafilor, mi-aIi ajutat de-atitea ori si scap de belea... Acuma insd nu $tiu ce-am mai putea face'i Ia te uitd la el, ai qi gesit de ce sd te intristezi! i-a zis b5trinelul cu vreascurile. PAi, eu li-a$ putea alinia aici nu unul ci $apte regimente cu generalii lor cu tot! Mergi la impirat gi spune-i ci o sI aibi oqtirea pe care

ti-a cerut-o! $i s-a dus prostdnacul la impdrat.

pentru ultima - O sdJi indeplinesc $i porunca asta, i-a zis el, dar o fac oard. Daci nici de data asta n-o si te lii de cuvint, sd nu invinuieqti pe nimeni altul, ci singur e$ti de vin5! Dimineata, in zorii zilei, bdtrinul cu vreascurile il chemS pe prost;nac Si ieqi cu dinsul pe pajiqte. impriqtie vreascurile Ei o oaste uriata rasiii ca din pdmint: ti pedegtri,;i ciliri,;i tunari cu tunurile lor. Gomi$tii prinseri si sune din goarn;, tobolarii sA batd tobele, generalii si dea ordine, caii si izbeasce pdmintul cu copitele... Prostdnacul porni in fala olti.ii ti o duse la palatul impirdtesc. in fata palatului se opri;i porunci si sune goarnele mai tare, iar tobele ti ele, si bati mai tare. Impiratul auzi zarva, scoase capul pe fereastrA ti de frici se ficu mai alb ca varul. Porunci comandanlilor lui sd-qi adune toate ottile lor;i sd porneascd rdzboi impotriva prostdnacului. Comandanlii au adunat oastea impdriteasci 9i au purces sd tragd asupra prostinacului din putti $i din tunuri. Dar soldalii prost;nacului inaintau, oastea imparatului o striveau, in picioare ca pe-o iarbd o cilcau. Comandanlrt se inspdimintare ti o luard la s5natoasa flcind cale-ntoarsi, iar dupi dinqii se lud intreaga ottire. Impiratul ieqi afari din palat, incepu sd se tirascd in genunchi in iala
157

prostdnacului, sa-l roage cu cerul gi cu pamintul sd-i primeascd darurile scumpe ti odatd cu ele sd o ia de nevastd pe fata lui. Prostinacul insd ii zise impdratului: nu mai ai nici un drept s; ne porunce$til Cd doar avem si nor - Acuma un cap pe umeril Il alungi pe impirat;i-i porunci sd nu se mai arate niciodatd in acea imper;ie, Iar el o lu5 de nevasti pe fata impiratului. Tarevna e fati tinSri qi buni. Ea n-are nici o vind! $i astfel incepu el in acea impdrAie sd trAiascd, lucruri bune sA s;virseasca.

POUESTE DESPRE PREAINTEffiEPTE UASILISE


fost odatd ca niciodatd. Au fost odati un goarece fi o vrabie care erau prieteni nedespd4i!. Prietenia lor linu treizeci de ani in cap: orice gdsea unul din ei, ii fecea parte dreaptd ti celuilalt. Odat5 insd, s-a intimplat ca vrabia sd giseascd un bob de mac. ,,Pe ista cum sd-l imparli? qi-a zis ea, Dai o data cu ciocul gi ia-l de unde nu-i". $i minci singurd bobul de mac. Cind auzi toarecele una ca asta n-a mai vrut sd gtie de prietenia lul cu
vrabia. Haide, rdcni el, haide, vrabie hoa16, sA ne luptim pe viafd $i pe moarte! Tu, aduni laolalti toate pasdrile, iar eu am s; adun toate fiarele. Nu trecu nici mdcar o zi intreagi, cd in poiani se adund o oaste numeroase de fiare. De bund seami, se aduni gi oastea pbsdreasci. Se porni o lupt6
159

tolba goald". Si cind colo, ce sd vadd? Sus in copac un vllltur. Vinitorul se apropre iFi indreptd puqca asupra lui, $i ,,Orice s-ar spune, e li Ssta un vinat", isi zise el. Dar nu apuci bine sA inteasci Si vulturul ii vorbi in grai omenesci Nu md ucide, om bun! Ci dac6 imi iei via1a, n-o si ai mare folos de pe - mea. urma Mai bine ia-md cu tine, viu cum sint, Si hrine$te-m; trei ani, trei luni qi trei zile. Iari eu, indati ce-o sd prind puteri, de cum o sA-mr creascd din nou aripile, o sA te resplatesc cum se cuvine. ,,Ce risplatA sd aqtept eu de la un vultur?" gindi vindtorul fi din nou tinti asupra pisdrii, lar vulturul il mai rugi o datd: Nu mi ucide, om bun! Ci la vremea potrivitd o sdli fiu qi eu de folos. Vinitorul nu-i dddu nici de astd dati crezare si ridicd Dentru a t.eia oara arma sii linleasca. lns6 vulturul il ruga pentru a treia oar2l: - Nu mi ucide, viteazule, ci ia-mi la rine, ingrije9te-m6 qi vindeci-md! Cd doar nu li-am fdcut nici un rdu, qi pentru binele ce mi-l faci o sA te rAspldtesc si eu tot cu un bine. Vinetorului i s-a fAcut mili de vullur si l-a luat acasi h el. Ei, om bun, i-a zis vulturul pe drum, ai colindat ziua-ntreagd prin pedure, dar de vinat n-ai vinat nimic. IaJi cutitul teu cel asculir ti du-te in poiani. Acolo ne-am luptat noi pisirile cu fel de fel de fiare gi am ripus multe dintre ele. A|a ci o sd ai parte de o pradi bune.
160

in care cizure multe jertfe atit de o parte cit ti de cealalte. Mult mai puternic, bineinleles, era neamul fiarelor! Cum o atingea pc vreo pasare cu gheara, aceea, pini se se dumereasce i$i $i d:dea duhul! Dar nici peserile nu se ldsau prinse prea ugor, atacau de sus, de ia iniltime. De cite ori vreo fiari era gata-gata sA loveasca sau sd striveasci o pasare. ea zbirr! iqi lua zborul. NuJi rdminea decir sA te uili dupe ea ti-atit! - s6 Ei, in lupta aceea fu rinit ti un vultur. Cind incerci se inalle in zbor, simfi ci nul mai lin puterile. Atita mai apuci: sd se zburdtdceasci intr-un pin inalt. Urcd )i se a)eza pe o creanga. Lupta se sfirqise. Animalele se rdspindiri prin vizuinele gi sila;urile lor, Pisdrile i9i luari gi ele zborul citre cuiburi. Numai vulturul stitea sus in Din. jumulit qi plin de rini gi se gindea cum ar putea si-$i recapete plrterea de odinioarA. Tocmai atunci se intimpli sd treaci pe acolo un vin;tor. Colindase ziua intreagi prin pidure, dar de vinat nu vinase nimic. ,,Ce r;u imi pare, iqi zise, se vede ca astizi trebuie sd md duc acasA cu
stra$nicd

Vinitorul se duse in poiana ti ce sd vadi'i Fiare ucise citA frunzA ti iarbd. Jderi qi vulpi fird numir. iqi asculi culitul pe o piatr;, spintecd li scoase pieile de pe animale, apoi cobori in ora$ $i le vindu pe un prel bun. Cu banii luali cumpdri griu de rezervd qi urnplu pind sus trei hambare atit cit sd-i ajungA pentru trei anl. Trecu un an se goli primul hambar. Vulturul porunci vinitorului s5-l duci in locul unde crqte pinul inalt. Vinitorul inFeuA calul $i duse vulturul in acel loc. Vulturul se avinta sus, deasupra norilor, apoi iqi dddu drumul de acolo 6i izbi din zbor cu pieptul un copac iar copacul se despici in doud. - Ei, vinitorule, i-a zis vulturul, incd nu mi-am recdpdtat puterea dinainre. Mai trebuie sd md hr5negtr un an. Zi dupd zi, noapte dupA noapte timpul t.ecea, Aqa trecu al doilea an ti se goli $i al doilea hambar. $i iar vinitorui aduse vulturul in pddure, pe locul unde se afla pinul cel inalt. Vulturlrl se avintd sus, pe deasupra norilor intunecafi, igi lui avint de acolo dirl inait;i izbi din zbor cu pieptul un copac. Iar copacul se despici in patru. Se vede cd va trebui sd mi mai hrinesti un an. viieazul. Inci nu mr-anr recApdtat puterea dinainte. Si iatd c; s-au scurs trei ani, trei luni $i trei zile in cap. Du-mi din nou in locul unde se afli pinul cel inalt. Vindtorui i-a dat asculrare ;i a dus vulturul iarigi lingd pinul cel inalt. Vulturul se avint; ti mai sus ca inainte, cobori ca un virtej nipraznic din inahul cerului fi izbi in cel mai inalt copac pe care-l despicd de sus pind jos preficindul in mici fdrime. De jur imprejur, intreaga pddure se
cutremurS.

I1i nullumesc, vrednicule voinic! Acuma mi-am recipitat puterea dinainte. Lasd-li calul qi urcS pe aripile mele. Vreau si te duc in linutul meu de battini $i sA ae rdsplitesc pentru tot binele ce mi-ai ficut. $i vindtorul urci pe aripile vulturului. VulturLrl i6i lu6 zborul, pornind calre marea albastr, li se inilld sus, sus de tot, i-a zis el, prive;te marea albastri gi spune-mi cum Ii se pa.e, cit - Uitdle, de mare e? Cit o roata de car, i-a rispuns vinitorul. Vulturui scutura din aripi ti-i f;cu vint vinitorului in jos. il l;s6 sd simti leama in fala morfii fi-apoi il prinse din zbor, inainte ca el sA adngd fala apei. Il prinse $i se ridici impreuni cu el qi mai sus ca inainte. Mai uit5-te o dat5, prive$te marea albastrA $i spune-mi cum 1i se pare acurna. cit de mare e'l
161

acuma, gatar am isprdvit cu plata raului. Se trecem la rdsDlata binelui. Si pornira in zbor carre larm. Au zbural ti-au rot /bural. dacd au ajuns departe ori aproape, cine mai Stie'1 Doar cd au vAzut deodatd. chiar in mijlocul cimpului, un stilp de aram; care ardea ca jarul. Vulturul cobo.i. $i-acum, haide, vinrtorule, zise el, cite$te ce scrie pe stilDul acesra. rinarorul ciri: ..Dincolo de \lilpul acesta se inrinde orasul de arama _ $i mi5urind douAzeci yi cinci de versre in lung ti tor pe atira in lal... Du-te in ora$ul de aramd, zjse \,ulturul. Acot traie;te sora mea cea mai mare. Salut-o respectuos din partea mea $i cere-i cutia de ararni cu cheife_ le de arami. Dar, vezi, altceva nu lua nicj aur, nici argint, nici pietre
scumpe.

in ios. Cind acesra era gata sd atingi fala apei il prinse din zbor $i se ridica sus, incri mai sus ca ;i inainte: Haide, mai uit;-te o datd la marea albastrA Si spune_mi: cit de mare e. Cit un bob de mac. $i vulturul scuturi pentru a treia oar6 din aripi,i_i ficu vint vindtorului, tocmai de acolo, din t6riile cerului, dar $i de aste dat; il p.inse din zbor inamre ca el sd atingi faga apei, il aqezd pe aripi $il intrebd: Ce spui, viteazule, ai aflat cum e reama in fata mortii? Am aflat, zise vinitorul. Mi ;i gindeam cd mi-a venit sorocul. Tot a$a mi gindeam ti eu cind ili indreptai arma spre mine. Ei, si_

C;t un ou de gdind, i-a rdspuns vindtorul. Vulturul scutura din aripi gi iar ii ficu vint vinitorului

Vinitorul

se duse

sora vultura$ului. Bund ziua, prea inalti stdpin;! Frdtiorul dumirale iti rrimite saluttri. - gi, mi rog, de unde il cunosti tu pe frdliorul meu? PAi, uite, ala ii a$a... Era bolnav, era rdnit, iar eu l-am ingrijit $i l_am hrinit trei ani, trei luni $i trei zile, n cap. Iti mullumesc, om bun. Uire, ai aici aur, argint, piet.e prelioase! - l1i pofte;te inima. Ia cit Vinitorul nu. lud nimic dar o rug; pe prinlesi sA-i dea culia de a.ama cu cheilele de arami. vorbd, drigulule! Y ezi cd cizma care vrei s-o-ncalti nu-li c pe - Nici mesurd! Prelul cutiei mele e prea mare. O fi prea mare prelul ei, dar eu de altceva n-am trebuintd. Vindtorul ii fdcu o plecdciune, ie;i pe poarta oratului de arame $i-i povestr totul, din fir-a-pir. vulturului.
162

in oraqul de aramd, ia prinlesa Arimila, stipina oraqului,

Vulturul se minie, il s;ltd pe vinitor in spate ti zburd mai departe Zbura sus, in inaltul cerului, bitind zgomotos din aripi. Viteazule, ia, uiti-te, ce se intimpld in spatele nostru ti in fala noasfr5? Vindtorul se uitd, apoi zise: spatele nosffu e un pojar, in fala noastr5 au inflorit florile. - in In spate arde oratul de aramd, iar florile infloresc ln cel de argint. Si vulturul cobori in mijlocul unui cimp, ling6 un stilp de argint. ii poruncl vinltorului si citeascd inscripfia. Vinitorul citi: ,,Dincolo de stilpul acesta, se misurind cincizeci de verste in lung $i in lat" intinde ora$ul de argint Aici triieEte sora mea cea mijlocie, zise vulturul Cere-i cutia de arginl cu cheitele de argint. Ajuns in orat, vinitorul se duse de-a dreptul la printesd, la stipina oragului sora vulturaqului. Ii povesti $i ei cum a treit la el trei ani, trei luni, trei zile-n cap, friliorul ei, bolnav, rinit, pe care el l-a ingrijit, i-a dat si mdnince qi si bea pind i-au revenit puterile. $i, drept resplata pentru toate acestea, ii ceru cutia de argint cu cheitele de argint. Nici vorbil zise prinlesa, te lAcome$ti la o bucata prea mare, ;i mai ttii'l Sd nu te-neci cu ea. Uite, ia cit vrei de aici: aur, argint, pletre scumpe, dar cutia mea are cu totul alt prel. V'indtorul pirisi orasul de argint fi-i povesti totul, din fir-a-pir, vulturului. Vulturul se minie, il sdltd pe vindtor pe aripile sale mari $i zburi cu el de
acolo.

Acum zbura, din nou, in inaltul ce.ului: vezi, viteazule, ce se inlimpld in spatele nostru !i in fala noastrS? - Ia In spatele nostru e un pojar, in fala noastrA au inflorit florile. - In spate arde oraful de argint, iar florile infloresc in cel de aur. Vulturul cobori in mijlocul unui cimp, Iingi un stilp de aur. [i porunci

vinitorului si citeascd inscriotia. Vinatorul citi: ,,Dincolo de stilpul acesta se intinde ora$ul de aur misurind o sutd de verste in lung gi tol pe atita in lat". Du-te acolo, zise vulturul. In oratul acesta tr5iefte sora mea cea mar mic5. Cere-i cutia de aur cu cheitele de aur. Vinitorul se duse de-a d.eptul la prinlesi, la stipina ora$ului sora vulturaqului. li povesti tot ce ttia Si ii ceru cutia de au. cu cheilele de aur. Prinlesa il asculte, chibzui o vreme, apoi cldtini din cap. Mi-e tare drag; cutia mea, zise, dar fratele imi este;i mai drag. se duse qi-i aduse vinatorului cutia de aur cu cheilele de aur. Si Vinitorul lud darul acela nepreluit, ficu o plecdciune in fala prinlesei $i ieli pe poarta oralului.
163

Cind vuiturul igi vdzu prietenul cd nu vine cu mina goali, ii zise: $i-acum, frd{ioare, du-te la casa ta, dar bagA rle seami, nu cumva sii descui cutia inainte de a ajunge in curtea casei tale. Si zicind asta, igi lud zborul. . Iar vinitorul o porni spre casi. Daci a mers mult, dac; a mers pulln, cine mai ltie? Doar cd peste un timp a ajuns la marea cea albastri. Si a viut sa \e mai oJihneasca. Pe (armul marii r-a alezar. de nisip galben in..onjurar. iar cutia a pus-o alituri. S-a uitat fi s-a tot uitat la ea si, pind la urmd. n_a mar avut ribdare $i a descuiar-o. Nu isprievjse de rasucir cheilele ca in fala lui, ris;ri ca din pimint un palat de aur, ninunat impodobit de sus li pin; jos. S_au infdlitat o mullime de servitori: ,,Ce poruncili? Care vd e doiintai,. Vindtorul biu, mincd pini cind !e seture. $i-apoj sa doarma se culca. $i iati cd veni dimineata, Vinitorul trebuia si porneasc; mai departe. Dar !-ai gisirl Cum sd poati biga el palatul acela inapoi in cutie, aqa cum fusese inainte'1 Se gindi li se tot gindi, dar degeaba, nimic in minte nu-i veni. Sedea acolo pe mal, necijit nevoie mare. Cind (e s6 vadA:, pe neasteptale rasari din ap5.un om: barba - la briu i-ajungea, pdrul cilciiele-i bitea. Se opri la faqa apel $1 zrse: De ce elti necejil viteazule? - Cum sd nu fiu necdjit, a rdspuns vindtorul, de vreme ce nu md duce - ca-n cutioara capul mea sd ghemuiesc, acest palat impdritesc? S-ar pulea sa re ajur eu sii scapi de necaz, 1i-n ari;ouru ,u .ii shemuiesc ace\r palar imparijre\c. dar numai daca o sa cadem la invoiald: uJi"a ,A_., dai in schimb ceea ce ai acasd fer5 sd stii cd ai. Vinitorul a stat o vreme ti a cugetat: ,,Ce af putea avea eu acasd firi sd Stiu? Ba cred cd;tiu totul despre toate cele de acasA,,. $i pe loc cAzu la invoiale. Haide, zise el, f, bunifate ti ajuta-mi ca-n cutia mea si ghemuiesc acest palat impir;tesc! iar eu o si-qi dau ceea ce am acasi fird si stiu ce aor. De-abia te.mind sd .osteascA vorbele acestea li palatul de unde nu_r. - ia-l Parci nici n-ar fi fost. Pe ldrmul mdrii stdtea doar vinitorul, singur_singurel ti al6turi se afla cutia de aur cu cheitele ei de au.. El lud culid 5i porni la drum. Dac; a mers departe ori a mers aproape, cine mai gtie? Stim doar ca 11jun: in linurul \au de ballina. indarii ce inrra in izba. soqia il inrimpina tinind in brafe copila$ul ce se ndscuse in lipsa 1ui. ,,lat5, va si zicd, asta aveam acas5 fir; sd qtiu ci am.,, isi zise vindtorul. il $i copleqi mihnirea ;i tristeqea. Lumina ochilor mei, i-a spus solia, spune, de ce ver$i lacrimi amare?
164

anume: ci mai dev.eme sau mai rirziu ror fi silili sb-5i dea feciorLrl nu \e Irie cui. Dupd aceea vindtorul ieli in curte, deschise cutia de aur fi pe dati rd:ari in fala lui un palat m;reI, cu mult; iscusinli impodobit. S-au inf;fi$at o mullime de se itori. Au inflorit gr;dini, in care strAluceau lacuri minunate. in pomi pesirelele cintau, in lacuri pettigori se zbenguiau. Se puserd cei trei, vindtorul, solia ti feciorul, pe trai bun pi pe agonisit
averi. Asa au trecut vreo zece ani. ba chiar mai mull. Cre$tea fecioruL vindtorului ca aluatul plls la dospit - crettea vdzind cu ochii. $i se ficu mare: ager la minte, frumos ia chip, md rog, o mindrele de
Ttacau.

De bucurie p1ing, rispunse el. I-a fost teamd s5-i spuni adevarul fi

poate l-o duce undeva. Si ctrarea l-a dus intr-un codru de nepdtruns. omeneascr. Doar o colibi era, pe-un picior de gdind se-nil1a, singurd-singuricd stitea, un cerdac li-o fereasfi micA avea.
pe

intr-o buni zi, taica-sdu s-a dus s, se plimbe prin gredina. s-a plimbat cit s-a plimbat li deodatd s-a trezjt chiar pe malul riului. Tocmai atunci risdri din apd omul de odinioar5: barba la briu i-ajungea, pdrul - cilciiele-i b;tea. Se opri la fala apei fi zise: Pe cit de pripir e$ti cind fdgdduiefti ceva, tot atit de pripit e$i sa-ti uili figiduiala. Haide, aminteste-1i ce-mi datorezi. Vinitorul s-a intors acasd mai intunecat la chip decit norul negru de furtuni Si i-a spus soliei: - Oricit am vrea siJ linem pe lingd noi pe Ivanulka, nu se poate, rrebuie '5-l dim. Nu mai purem amina. $i i;i lui feciorul, il scoase departe, afard din sat, fi il ldsd singur acolo. Ivanu$ka s-a uitat in toate pdrlile, a vdzut o cirare $i a pornit inarnte

in jur pustiu, nici o suflare

ea

Era o colibA rotitoa.e. Colibi, colibi, zise Ivan, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea la spafe

sa-tr ramlnal Coliba i-a dat ascultare, s-a intors ata cum i-a cerut cu fata la er $r cu spateie Ia padure. Ivanugka urcd in cerdacul inalt li deschise o ula scirfiitoare. $i ce si vadd? In colibd ;edea chiar Baba-Cloanfa-Cotoroanfa. Baba inir-o piue qedea ;i cojoc de iepure purta. Vdzindul pe Ivanutka
ztse:

BunA ziua, viteazule. De unde vii ti-ncotro te-ndrepli'/ La ce muncS rivne$ti, ori de munca te fere$ti?
165

pe la mine, altfel cred cd nici nu te mai aflai printre cei vii. Dar, ma rog, fie, ascuitd ce o sd te pov5luiesc eu. Mergi mai departe, pe aceeati carare, care te-a adus la mine, prin codri, prin vdg;uni, peste munli semeli. La urmA de tot o si ajungi in fafa a doud por1i. in dreapta o poarrd, in stinga Tu sd nu intri pe poarta cu zivor ferecat;, ci pe cea cu - tot o poarti. lacit incuiati. Sd bali de trei ori ti poa.ta are sd se deschidi singurd. Dincolo de poarti o sd dai de o gridin; cu sulfind, in gridini-i lacul verde ca smaraldul, in lac douisprezece copile, douisprezece surori se scaldi. S-au prefacut in rale cenu$ii, inoati qi se bdlicesc, iar rochiile lor se afli pe mal. Unsprezece dintre ele sint la un loc, cea de a dou;sprezecea Dusa mai la o pane. singur6. Tu.a iei rochila a\la )i \a le asc;nzi. Mai tirziu, cind su.ioarele or sd iasd din ape, au si se imbrace qi au sd plece. Unsprezece au sd plece, dar a douisprezecea are si se puni pe plins cdutindu-fi ve$mintul, N-o seJ gdseascd ti o sA spun;: ,,Rispunde! Cine mi-a luat rochia aceluia fiicd preasupusA o s5-i fiu!,, Tu sA taci. Ea o sA spund din nou: ,,Cine mi-a luat rochia aceluia surioari duioasii o sd-i fiul" Tu sd taci $i de asti datd. gi-atunci ea o s6 spund: ,,Cine mi-a luat rochia aceluia .otie.'redinrioasA o sd-i fiul" indari ce vei auzi vorbele astea rdspunde li di-i rochia. Iar ce are sd se intimple mai departe nu-1i spun eu. Singur o si afli fi o s5-mi povestetti... Ivan ficu o pleciciune in fala Babei-Cloanfa, i$i iuA rdmas bun Si porni pe cerare. Dacd a mers mult ori a mers pulin, daci a mers pe trrnp frumos ori urit, cine mai $tie? Doar cd intr-un tirziu a ajuns la cele doui po.Ii. Poarta cu pricina s-a deschis in fala lui gi a vizut acea gr;dini Totul era aievea cum i se spusese!
Ivanu$ka s-a strecurat pe
cu sulfind, in gridind, lacul ca smaraldul, iar in lac ratele cenusii scdldindu-se.

Eh, bunico! Mai intii, di-mi si beau, pune-mi in fali mincarea,5iapoi vind cu-ntrebarea. $i baba ii didu sd mdnince qi sd bea, iar lvanu;ka ii povesti totul din fir-a-par, IAr.a tainui cera. Cam pros{ ili merg treburile, viteazule, zise Baba-Cloanta. Taicetiu te-a dat imp;ratului apelor. Iar impiratul apelor s-a miniat grozav c5 nu te-ai dus la el atita timp. Noroc c5, in drumul tdu, ai trecut si

A luat-o fi s-a ascuns dupi un

alta. Iar cea mai micd, a douisprezecea era mai frumoasd, mai minunati decit toate celelalte. Unsprezece surori s-au imbricat gi au plecat cte

a luat rochila ce se afla mai la o pane. copac, Rafele au ie$it din ap5, s-au prefdcut in copile una mai frumoasd decit

furi;;i

r66

acolo. Cea mai mic; insA a rimas pe mal, i$i cduta rochia d plingea ca n-o poate gdsi. $i dintr-o data zice: Spune-ni, rispunde-mi, cine mi-ai luat rochia! Fiici preasupusd o si-1i fiu!

Ajunse acolo qi i;i roti privirea de jur imprejur: lumina din acea impdrilie era ca cea de pe la noi, erau ti-acolo cimpii qi pajiqti precum $i dumbrivi inverzite, soarele $i-acolo incilzea iar luna strilucea. Fu chemat si se infSliqeze impdratului marilor. Si impiratul mdrilor se rdsti la el: ce ai zibovit atit de mult? Nu pentru vina ta, cj pentru a - De tdu pArintelui vinovilie, iati mdrunta insircinare ce o vei avea de adus la indeplinire: am irn loc uitat, de treizeci de verste in lung fi in lat, tot numai tanluri, ripi ti pierroaie ascutite. PinA miine sd fie locul acela neted ca-n palmi, sd fie seminat cu secari, iar holda sd creascd Desre noapte atit de inald Si deasi cit sa se poara piti cioara in ea. Daca faci asta, resplata e a ta! de nu, capul igi voi reteza! Ivanuqka se neciji, ie;i de la impdrat tare sup;rat, cu capul mai jos de umeri plecat. Preainleleapta Vasilisa il v6zu din turnul ei inalt $il intrebS: Ivanutka, de ce etti necdjit? $i lvan i-a rispuns: - Cum sd nu fiu necdjit?! Tdiculul tiu mi-a poruncit ca intr-o singura

stdpinul apelor. Aha, va si zic^ dsta efti tu! Dar de ce ai inti.ziat atit de mult? Tdicutul meu li-al apei imperat cumplit s-a m?niai ci ai intirziat. Ei, haide, mergi acum pe drumul acesta, care o s; te ducd in impdralia de sub ape. Acolo o sd md giseqti qi pe mine, Cd doar nu-s alta decit inse$i Preainleleapfa Vasilisa fiici a impdratului;i a stdpinului impdr;tiei de sub ape. $i tot atunci se prefdcu in rali fi iti lud zborul de lingi Ivan. Iar lvan se duse in impdrijia de sub ape.

Ivan nu rdspunse. Surioard duioasd o s51i fiul Ivan t;cLl. Solie credincioas; o s51i fiul $iatunci iefi Ivan de dupd copac: - Ia-Ii rochia, preafrumoasd copili! Ea ili lud rochia fi ii didu lui lvanu;ka inelul de logodni un inel de aur. $i-acum, spune-mi, viteazule, care i1i e numele gi incotro te indrepli? - P;rinlii imi spuneau lvan, ia. eu m5 duc la impdratul mirilor la

noapte-sA netezesc ca-n palmd $anluri, ripi, pietroaie colluroase de pe rocur uital sA sem5n secar;, iar acea secard si creasci pind dirnineali atit, cit sd se poatd piri cioara in ea. Ei, lasd ci asta ince nu-i o mare nenorocire. Nenorocirea adevarata va veni de-abia pe urmd! Acuma, culcA-te $i dormi. Noaptea e un sfetnic bun. lvan a ascultat-o ti s-a culcat. Iar preainfeleapla Vasilisa ie|i in pridvor qi strigd cu glas risunitor: H"1, voi, slujitori;i slujnice credincioase! Nefezili lanluri ,i ripi adinci, -sf;.imati pietroaie-asculite ti stinci, seminati cimpul cu secar; de soi, aleasa $r vegheali ca, pini miine holda si creascd frumoase! Ivanugka s-a trezit in zori fi ce sA vad;.1 Totul era gata. Nici urmi de ripi adinci, de pietroaie ti stinci. Locul era netezit ca-n palmi, iar pe el c.escuse deasa secara, $i-atit de-naltd cd-n ea s-ar putut lesne piti o cioard. S-a dus la impiratul mirilor sdl in$tiinteze despre toate. Ei, pentru asta ai toata mullumirea mea. i-i zis impararul mArilor. Ai dus cu iscusinld la indeplinire insdrcinarea ce li_am dat. iat_o acum si oe a doua: am t.ei sute de stoguri, fiecare cu cite trei sute de c;pile, tot griu cu bobul mare qi curat, bob cu bob num5.at. pind miine sa trejeri tot eriul asra. Dar baga de \eama sa nu darimi stogurile ti sa nu ravAieSri capilele. Daca_1r indeplinetti sarcina rdsplata va fi a ta, de nu, capul iti voi reteza! I!anulka s-a necdjir yi mai tare ca inainte. mergea prin cune impovdral, cu capul mai jos de umeri plecai.

fi

Ivanutka, de ce te-ai intrisrat? l-a intrebat preafrumoasa Vasilisa. I\an i-a pove5lir de.pre noua lui nenorocire. Ei, lasd cd asta incd nu-i o mare nenorocire. nenorocirea adeva_ ratd va veni abia pe urmd. Acuma, culc;-te fi dormi. Noaptea e un sfernrc
bun.

Ivan se culc5. Preainleleapra Vasilisa insi ieti in pridvoryi striga cu glas rdsunitor: Hei, voi furnici tiritoarel porniti incoace toate cite sinteti sub soare _ tirili-vd aici degrabi Si va puneli pe treabe: din stogudle rarei g;iul adunali un grdunte_nu. lisali, alegeli rind pe rind, bob cu bob, pinJa ultimul srog. Dis-de-dimineali impdratul mirilor il cheme la el pi Ivan: insircinarea ce ti-am dat, tinere? - Implinir-ai Implinit, mirire impirat qi stdpin. - Sd mergem, sd vedem. S-au dus pe arie: toate stogurile erau neatinse. S_au dus la iitnit. hambarere pline pina su. cu griu.
168

Ei, dragul meu, i1i mullumesc, a zis impdratul mdrilor. Mi-ai indeplinir ultima: dureazd-mi in noaptea asta o biserice, din ceari curatd, miine-n zori s; fie terminal;. Dacd faci asta alege pe oricare din fiicele mele fi du-te tu insuli in acea biserici si te cununi cu ea. Dacd faci biserica, fata ce-o alegi va fi a ta, de nu, capul i1i voi reteza! Si din nou Ivan e mihnit, merge prin cu.tea palarului cu fala scildati in lacrimi. ce e$ti mihnit, Ivanuqka? l-a intrebat Preainleleapla Vasilisa. - De Cum se nu fiu mihnit! Tiiculul t5u mi-a poruncit ca in noaptea asta se-i durez o biserice din cear; curat;. Ei, lasd cd asta inc5 nu-i o mare nenorocire, nenorocirea adev;rati va veni abia pe urmd. Acuma, culcd-te $i dormi. Noaptea e un sfetnic bun. Ivan a ascullat-o fi s-a culcat, iar Preainleleapta Vasilisa ie6i in pridvor strig; cu glas risun;tor: $i Hei, voi, harnice albine, venili repede la mine! Pornili in zbor, nelnt.ecute lucratoare, toate cite sinteti sub soarel Ridicati-mi din ceara curatd, bisericd mindrd 6i-naltd, care-n zori si fie terminati, sd merg la amiazi si ma cunun in ea. Dis-de-dimineal; impdratul mdrilor se scul;, se uitd pe fereastrd qi r,dzu: biserice-ndllatA * din ceard curatd, frumoasd, strilucitoare, mingiiatd de

- doua insircinare. Iar-o acum pe a treia, care va fi qi fi a $i

soare.

Ei, viteazule, \i mullumesc! Oricit de iscusi{i slujitori am avut, nrcl - nu unul mi-a pldcut ata ca tine. Eu am douesp.ezece fiice, alege-o pe oricare dintre ele. Dacd izbute$ti s-o alegi de trei ori la rind pe aceeali copild, ea ili va fi solie credincioasS. Daci nu, capul fil voi reteza! ,,8i, asta nu mai e o treabi anevoioasi," i$i zise Ivanuska. Si venind de la impdrat, suridea. Preainleleapta Vasilisa l-a vezut, l-a intrebaf despre toate 6i-apoi a zis: Eh, lvanu;ka, tare prost mai etti! Nu-i deloc ugor sd faci ce 1i s-a cerut. Tiiculul o sd ne prefaci in minze qi o sd te puni sd{i alegi logodnica. Tu, si bagi de seamd: pe friul meu va fi o steluld mai intunecati, fdri luciu. Dupi aceea o si ne prefacd in porumbile. Surorile mele or sA ciuguleascd gingaq boabele de hriqci, iar eu o si-mi ridic din cind in cind o aripioard. Pentru a treia oara o sd ne preface in copile, toate semdnind leit la stature fi frumusele, la glas, la p;r ti mindrele. Eu, dinadins o si-mi flutur batista. Dup; asta o sa mi recuno$ri. in adevdr, aqa curn ii spusese ea, impa.atul mdrilor aduse dou5sprezece minze, semdnind leit ;i le infiri una linga alra, in fata lui.
169

lvan a bdgat de seami ci una din porumbile i$i tot ridic; o aripioa.a li o apuci de aripi: mi-e logodnica! - Asta Mde, te-ai l5comit la o bucatd prea mare - cu ea. Hai, alege a treia oara! - vezi cd in curind o sd te ineci $i $i impdratul aduse doudsprezece copile, toare seminind leit la starurd ti frumusefe, la glas, la pdr;i mindrele. I-ar fi fost peste putinla s-o recunoasci, dar ea fu singura care igi flururi balisra. l\an o prin.e de minal Asta mi-e logodnica! Ehei, fradoare, ficu impiratul mirilor, oi fi eu viclean, dar tu m-ar - in viclenie i-o didu de solie pe Preainleleapta Vasilisa. intrecut ;i Sd fi trecut multi vreme, sA fi trecut pLrlini'l Doar cd intr-o bunb zi, iui Ivan i se fdcu dor de pdrinlii lui gi voi si plece in sfinta Rusie. De ce te-ai intristat, dragul meu sot? l-a intrebaf Preainleleapta
Vasilisa.

Alege-o pe oricarel Ivan s-a uitat cu begare de seamd 9i a vdzut: la un friu o stelule era intunecatA, fdri luciu. Apucd acel friu;i zise: mi-e logodnica! - Asta ai luat una urit;! Puteai alege mai bine. - Mde, Nu-i nimic, pentru mine e buni ti asta. - Acuma haide, mai alege o dath. $i impiratul ldsi sd-qi ia zborul douAsprezece porumbile - seminind leit la pene )i le presara ni)te hri;ca,

Ah, scumpi solie, i-am visat pe tatdl meu gi pe mama mea, casa pirinteasc;, grddina noastrA frumoasi, 9i prin grddini alergau nitte copilali. Se vede c; erau dragii mei f.ati ti surori, pe care eu nici nu i-am vizut aievea

pini

acum.

Preainleleapta Vasilisa iqi ldsi capul in jos: Ei, de-abia acum a venit adeverata nenorocire! Daci plecdm de-aici, or sd puna o poteri stra$nicA pe urmele noastre. O sA se minie grozav imperatul mr.ilor qi o sd ne piardd printr-o moarte cumplird. Dar, n-avem incotro, trebuie sd gisim un $iretlic ca sd izbutim. $i ea me;teri trei pipuqi, le aqezi prin ungherele iatacului, iar u;a o incuie bine de tot. ;i, impreund cu lvanu$ka, porni.i inspre sfinta Rusre, A doua zi dis-de-dimineaqi, venird trimitii impiratului md.ilor, sa-i scoale pe tineri Ei si-i cheme la palat.

Ei biturd la

usd:

170

impiratului: Nu e vremea si dormili, vremea e sA vd trezili!


Mai aqteptali putin. Cd numaidecit raspunse a doua papula.

sculafi-vd! Vi cheamd pirintele vostru. - Trezili-v;, E prea devreme, n-am dormit destul, a rispuns una din pdpuqi. A mai trecuf un ceas, au trecut doud ;i iar bitu la u$i trimisul
o sd ne scul5m gi-o sd ne-mbrdchm,

Mai veniri trimitii ti pentru a treia oard, zicind cd impdratul mdrilor e sup6rat, mihnit, cd atit de mult au trinddvit. Venim indara. zise a treia papu;5. Trimiqii au afteptat, au atteptat ;i-apoi dd-i, $i bate iar in uqi. Nici un semn, nici un rispuns. Au spart u$a gi, ce si vadd? laracul gol doar pdpuqile rdspindite prin
unghere.

in$tiintard pe imperatui mdrilo. despre cele aflate. El se minie ;i trimise spre toate collurile impiriliei o poterd puternic;. Dar Preainteleapta Vasilisa Si lvanutka se aflau departe-departe. Goneau pe cai sprinteni, fdri popasuri, fdri odihna, Ia, vezi, dragul meu sol, lipe$teJi urechea de pdmintul jilav ;iasculiS: nu cumva a pus impdratul mdrilor potera pe urma noastr;? Ivan siri din mers de pe cal, iEi lipi urechea de pemint $i zise: glas de om ti tropot de cal. - Aud Gonesc pe urmele noastrel spuse Preainleleapta Vasilisa ;i prefdcu amindoi caii intr-o pajifte verde, pe Ivan intr-un batrin p;stor, iar ea lud inf;li)area unei oile cu blana crea15.

Il

- frumoas;? o fata

gi ii ajunse potera: Hei, motule, nu cumva au trecut pe-aproape un vrednic voinic

qi

Nu, oameni buni, rispunse betrinul. De patruzeci de ani pdstoresc prin locurile acestea dar n-am vAzut pasire zburind prin apropiere qi nici fiare hoinirind pe aproape. $i potera ficu cale-ntoarsd: Mdrite impirat 6i stipin, n-am intilnit pe nimeni in calea noastri. Am^v6zut doar un pdstor care pdttea o oili. lmpiratul mdrilor s-a miniat $i a strigat cit il linea gura: Eh, voi, nepricepulilor! Gonili pe urmele lor. Aduceli-mi oila, ci pistorul o sd vini el singur dupi ea, $i iar a pornit si goneascd potera impdratului. Dar nici Ivan cu Preainleleapta Vasilisa nu stSteau sa zdboveascd ci iti indemnau mereu
111

inmArmurit. De jos, de sub unda apei o privea - ochi in ochi o preafrumoasi copiid. Fata veni acasA intr-o fugi qi povesti tuturor celor intilniti in cale ce minune .e inrimplase. S-au dus cu tolii la piriu. dar n-au ga.ir pe nimeni acolo. Iar piriiaqul pieri fdrd urmd - nimeni nu stia in ce chip. intrase sub pamint. ori secase. Cum au ajuns acasd inse, ce s; vadd'l In pragul casei se afla o preafrua

Piriiatul incepu si plingd, sd susure: - Solul meu iubit, trebuie si ne despirfim! Tu de-te aca$, dar fii cu bagare de seam5, nu cumva si ingddui cuiva si te sdrute, in afari de tatdl si de mama ra. Caci daca te va \iiruta altcine\a. o \a ma uili. lvan veni acasd, dar nu se areta prea bucuros ci venise. Se sarutd numai cu tatel li cu nama sa Si aiard de ei cu nimeni: nici cu fratele, nici cu sora, nici cu na;ul, nici cu na;a. printre ei triia. dar pe nici unul nici mdcar nu-i privea. Ata trecu un an, gi incd unul, iar cel de-al treilea an se ap.opia de sfir;it. Odati, Ivan s-a culcat gi a uitaf si incuie uqa. Sora lui mai mica a intrat in odaie, a viz[t cA doarme, s-a aplecat ti l-a sirutat. Cind s-a trezit Ivan nu mai tinea minte nimic. Uitase totul. O uitd pe Preainfeleapta Vasilisa ca li cum niciodati nu s-ar fi gindit ia ea. $i Peste o luni pe Ivan il pelird qi incepuri pregdtirile de nunta. $i iatd ci, atunci cind s-au apucat sd coaci plAcintele, o fat; care s-a dus dupd api, de indat; ce s-a aplecat deasupra piriului sd umple gileara

moasd copilS.

Am venit, zise ea,


Pentru nuntd.

si v;

ajut. O sd md apuc

si

coc plicintele

in

cuptor:

A frimintat un aluat fare, a fdcut din el doi porumbei Si i-a pus


Ia ghice$te, gazde dr^gd, ce o s; se intimple cu porumbeii aceqtia? - Pii, o sd-i mincim, li gata. Ce altceva poate sd se iiltimple'/
Nu, n-ai ghicit.

Copila deschise u$ila cuptorului li diniuntru isi luari zborul un porumDet o $i porumbif;. Se a;ezard pe pervazul ferestrei ti incepu.i a gunguri:

Oare-ai uitat cum eram oild iar tu pdstor? Am uitat, am uitat. Oare-ai uitat cum eu eram un mic paraclis iar tu popi? Am uitat, am uitat. Oare-ai uitat cum eu eram piriia;; iar tu pe$ti$or?
l'71

uitat, am uitat. - Am Scurta aducere aminte ai, porumbelule! M-ai uitat ti tu pe mine ara - a uitat-o lvanugka pe Preainfeleapta Vasilisa. cum Auzind cuvintele acestea Ivanufka iqi aduse pe datd aminte totul. prrnse miinile albe ale Preainleleptei Vasilisa in miinile sale 6i rosti citre tatdl qi mama
sa:

acasii la ea. $i de atunci Ivanuska gi Preainfeleapta Vasilisa agonisira $i necazul il ocolir6.

este credincioasa mea solie. Nu am nevoie de altd so1ie. - Aceasta Ei, de vreme ce ai o so1ie, vi dorim dragoste li buni inlelegerel - pe cealalta logodnici au copleqit-o cu daruri qi au lisat-o sd plece Iar

in pace tr6ird, de toate

$i, !-*
7,i',

d'#