DE ADRIAN PĂUNESCU Ea cea mai tristă dintre DE NICHITA DE ADRIAN PĂUNESCU Dacă tu ai dispărea toate, STĂNESCU Şi din râsu-mi şi din Vai, de la A până la E Şi A nu ştie că nici nu-i Dacă tu ai dispărea plânsu-mi Atâta depărtare e Ea care-a fost motivul lui. Pe urmă ne vedeam din ce în Într-o noapte oarecare, Te-aş găsi în sinea mea, Şi de la E până la A Adio, E, iubirea mea, ce mai des. Dulcea mea, amara mea, Te-aş zidi din mine Tot alfabetul va-ngheţa. Eu stăteam la o margine-a Aş pleca nebun pe mare. însumi. Şi nu va exista nici cale Semnează trist vocala A. orei, Să lege blândele vocale tu – la cealaltă, Cu un sac întreg de lut Vocalele împărăteşti ca două toarte de amforă. Şi-o spinare de nuiele Care am fost şi care eşti. Numai cuvintele zburau între Să te fac de la-nceput Şi de la A până la A noi, Cu puterea mâinii mele. E toată nebunia mea înainte şi înapoi. Şi de la E până la E Vârtejul lor putea fi aproape Lucru lung şi monoton Cum trece viaţa repede. zărit, Să te înviez femeie Şi A spre E ridică glas, şi deodată, Eu, bolnav Pygmalyon, Iubito, singură-ai rămas îmi lăsam un genunchi, Hai, şi umblă, Galatee. Şi E spre A ca-ntr-un deochi iar cotul mi-l înfigeam în Ridică negrii, blânzii ochi. pământ, Mai stai îi spune A lui E Dacă tu ai dispărea, numai ca să privesc iarba- Nu ai de ce, nu ai de ce Fi-ţi-ar moartea numai nclinată Mai stai îi spune E lui A viaţă, de căderea vreunui cuvânt, Mă duc, că se va-ntuneca. Dulcea mea, amara mea ca pe sub laba unui leu Şi jos, într-un absurd spital, Aş pleca în ţări de gheaţă. alergând. Consoanele au astăzi bal, Cuvintele se roteau, se roteau Iubita mea cu E major, între noi, Să te fac din ţurţuri reci, Acum, nici nu te mai implor înainte şi înapoi, Să te-mbrac în promoroacă Iubitul meu, cu a de mână! şi cu cât te iubeam mai mult, Şi apoi să poţi să pleci Nimic din noi n-o să rămână cu atât Orișiunde o să-ţi placă. Şi ne vom stinge-ncet, încet repetau, într-un vârtej în insectar şi-n alfabet. aproape văzut De-ai cădea într-adevăr Adio, E, frumoasa mea, structura materiei, de la- În momentul marii frângeri li plânge depărtarea A nceput. Aş veni la tine-ncet Şi de la A până la E Să te recompun din îngeri. Un pod ceţos de ţurţuri e Şi de la E până la A Şi pe urmă voi pleca Consoanele se vor usca Umilit şi iluzoriu Şi vai, când strângi pe E cu A Unde este casa mea Polen sonor, înseamnă EA O mansardă-n purgatoriu