Despre tradiţii şi obiceiuri cu etnologul Isidor Chice Mereu îmi face plăcere să scriu despre tradiţii şi

despre ce se întâmplă în lumea satului, de acolo de unde ne tragem seva aceea ajutătoare, cea care
ne pune pe picioare după orice boală. Cu gândurile acestea, dar şi cu multe altele aducătoare de
soare, am pornit la un alt interviu cu etnologul Isidor Chicet, cel care mi-a răspuns la întrebări cu
pasiune şi pricepere.

Reporter: Există vreo diferenţă între tradiţie şi obicei?

Isidor Chicet: Evident! Tradiţia, care este un ansamblu de credinţe, concepţii şi datini, înrădăcinate în
timp, caracterizând mari grupuri etnice sau sociale, popoare şi naţii, include şi obiceiul, unul sau mai
multe. De exemplu, tradiţiile de primăvară sau de iarnă, ca fenomen amplu, specific românilor, conţin
o suită întreagă de obiceiuri diverse, practicate în cadrul aceleiaşi etnii...

Cum se împacă tradiţiile precreştine cu religia creştină?

Se împacă foarte bine. La români, multe din tradiţiile precreştine, dacice sau predacice, au fost
preluate de religia creştină, tocmai pentru ca aceasta să se impună mai uşor şi să câştige noi adepţi,
ca religie monoteistă. La noi creştinismul a prins uşor, căci şi strămoşii noştri geto-daci au fost mono-
teişti (vezi Gebeleisis şi Zalmoxe). Dincolo de exemplul lui Zamolxe, cu Andreonul şi Parteonul, adică
dispariţia rituală, sub pământ, timp de 4 ani, după care revenea la lumină, există o asemănare
frapantă cu moartea şi Învierea lui Isus... Apoi „creştinismul cosmic”- sintagma promovată de Mircea
Eliade, în care se regăseşte arborele sau stâlpul cerului, arborele lumii sau centrul lumii, extraordinar
reprezentat în cultura şi tradiţia populară românească, de sorginte precreştină, acea legătură cu cerul
a dus mai târziu la legătura cu Dumnezeu (vezi toate troiţele româneşti apărute în creştinism, din
Coloana Cerului-cum îi spunea Romulus Vulcănescu...). Ca să nu mai spunem că şi în ziua de azi,
există în calendarul ortodox, sărbătoarea Sânzienelor, la 24 Iunie, de origine precreştină, şi se mai
practică şi Molifta Moaşei, de Ursitori. În concluzie, aşa cum spunea Constantin Noica în 1941, „Chiar
şi după ce ne-am creştinat, am păstrat moduri de-a fi ale lumii păgâne”....

Care mai sunt resorturile intime ce fac să reziste aceste tradiţii într-o lume în plină globalizare?

Resortul intim al rezistenţei tradiţiilor în faţa globalizării rămâne specificul naţional (cum bine l-a
definit George Călinescu), mai ales prin miturile fundamentale ale românilor şi identitatea naţională,
proprie fiecărui individ, legătura românului cu natura, cu pământul, cu vechile comori de spiritua-
litate românească, mereu dătătoare de sens, în faţa pericolului desnaţionalizării... A simţi şi a trăi
româneşte poate învinge globalizarea...

Ce sens au aceste tradiţii, dacă informaţia lor primară s-a pierdut?

Nu s-a pierdut întreaga informaţie primară, ci doar o parte din ea. Sâmburele întotdeauna rămâne.
De-a lungul timpului, mereu şi mereu tradiţia se reinventează, se adaptează întotdeauna prezentului,
în perspectiva viitorului, chiar dacă unele obiceiuri pe care le conţine se denaturează ori alterează.
Sensul tradiţiei este însăşi existenţa ei, şi cu bune, şi cu rele, caracterizând mari grupuri sociale care
fără tradiţie, pot dispărea...
Mulţumiri domnului Isidor Chicet, mulţumiri celor care încearcă să păstreze tradiţiile şi obiceiurile,
dar mai ales celor care reuşesc să ducă toate aceste informaţii mai departe! Să fim sănătoşi şi să ne
bucurăm împreună de aceste informaţii, de ce am reuşit să adunăm şi să păstrăm până acum!

Manuela VASILESCU

Data

Vizualizari

Comments

Total

834
0

Vi. 29

< Anterior

Următor >

Add comment
Name (required)

E-mail

Refresh

Send

JComments
____* Codul deontologic unic * Codul deontologic RTS

www.informatiadeseverin.ro - ISSN 1843-7478. (c)2010 Toate drepturile rezervate