Conceptul de sănătate fiind construit social, de-a lungul timpului a suferit remodelări

care reflectă și sintetizează modul de viață și perspectiva fiecărui veac și a fiecărei decade.
Astfel, acum sute de ani, când moartea infantilă era extrem de crescută și speranța de viață
scăzută, sănătatea însemna lipsa bolii sau mai bine zis a bolii care îți limitează capacitățile
motrice, pe când acum sănătatea înseamnă stare de bine, deoarece condițiile de trai au crescut
prin urmare și speranța de viață, alături de pretențiile indivizilor de la aceasta.
Așadar, boala, moartea, sănătatea și medicina sunt concepte determinate de percepția
socială, iar în ultimele decenii a apărut un mecanism nou, puternic prin capacitatea sa de a se
juca cu lumina reflectoarelor pentru a modifica intenționat sau nu realitatea medicală pentru
spectatorii săi. MEDIA este cea care a reușit să furnizeze date și tipare hiperbolice prin show-
urile sale și prin focusarea pe evenimente senzaționale în rubricile de știri. Consumatorii de
televiziune sunt mulți și fiecare dintre aceștia este o piesă de domino, care în căderea sa le
influențează pe celelalte, alcătuind imaginea adevăratelor unde prin care se transmite
informația, convingerile lor devenind și convingerile celorlalți, care poate nu au urmărit
aceleași programe la televizor. Pentru a justifica impactul covârșitor al mediei asupra
percepției sociale privind medicina, putem să ne îndreptăm atenția pe studiul lui Lichtenstein
din 1978, care relevă că mulți studenți și cetățeni din Oregon sunt convinși că moartea, cel
mai adesea, este consecința unui eveniment letal, exterior. Spre exemplu, accidendul vascular
cerebral este responsabil de aproximativ 85% dintre cauzele de deces, dar doar un procentaj
de 20% dintre studenți și 23% dintre cetățeni l-au identificat corect, majoritatea fiind înclinată
să creadă că moartea este provocată de tornade mai mult decât de astm, deși ultimul are șansa
de cel puțin 20 de ori să ucidă o persoană. De asemenea, moartea cauzată de un accident auto
este mai probabilă de 1.4 ori decât moartea cauzată de diabet, dar studenții o estimează de
356 de ori mai probabilă, iar cetățenii de 100 de ori.
Evenimentele senzaționale, precum botulismul, tornadele, accidentele auto sunt
supraestimate ca responsabile de moarte față de ucigașii tăcuți, care nu se manifestă atât de
spectaculos și acut în drumul lor spre ucidere, precum astmul, tuberculoza, diabetul, cancerul
de stomac, accidentul vascular cerebral, nu atât din cauza că media păstrează tăcerea despre
evenimentele banale, dacă le putem numi astfel, ci din cauza faptului că aceasta semnalează
zgomotos evenimentele mai puțin probabile.
Alte studii au abordat seriale de televiziune din USA, în care s-a observat că
personajelor le este rezervată o moarte violentă, Gerbner (1981) monitorizând timp de 10 ani
telenovelele difuzate, iar Signorieli concluzionând ironic că e greu să mori de moarte bună în
televiziune. De asemenea, analizând telenovele britanice precum Coronation Street,
EastEnders, Brookside și Emmeralde dintre anii 1985 și 1997 și comparând cu rata
mortalității în rândul celor care desfășoară activități riscante prin natura meseriei lor, vom
descoperi că rata de mortalitate a personajelor serialelor este cu mult mai mare. ( Personajele
din aceste telenovele tind să trăiască vieți foarte periculoase..Viețille lor sunt puse în pericol
mai ceva ca piloților de Formula 1...Oameni suferind de forme grave de cancer și alte boli
grave au speranța de viață cu cinci ani mai mare decât au aceste personaje- Crayford 1997).
În același timp, în serialele difuzate la televizor, tinerii tind să moară, nu bătrânii, femeile, nu
bărbații, date care nu corespund cu realitatea.
O altă denaturare pe care o produc serialele în percepția publicului larg constă în rata
de reușită a resuscitării cardiopulmonare, în televiziunea americană aceasta fiind extrem de
ridicată față de realitate (25 la sută supraviețuitori). Este de la sine înțeles că și cei care
necesită această intervenție sunt tinerii, în seriale, nicidecum bătrânii, care sunt mai predispuși
prin afecțiunile cronice ale vârstei, deoarece aceste programe își propun să capteze și să
mențină atenția publicului, prin urmare trebuie să furnizeze senzațional, tensiune sentimentală
și erotică, accentul punându-se pe ventilația realizată „gură la gură” între tineri de sex opus,
mai puțin pe masajul cardiac când victima este un bărbat.
Așadar, putem concluziona că media a determinat în rândul populației o idee eronată
privind cauzele morții prin buletinul de știri care raportează morți senzaționale, dar și prin
serialele difuzate, pe când procedurile de prim ajutor sunt greșit înțelese strict din cauza
programelor ficționale. Totuși, nu putem condamna televiziunea pentru acestea, este firesc, și
marii autori au abordat personaje în situații critice.