Agricultura

- existau diverse tipuri de exploatare a solului, de la simplul cules, ce asigura o subzistență

precară, până la bogatele culturi specializate

- pădurile și mlaștinile în teritoriile mărginașe ofereau adăpost, fiind slab populate

- pădurea constituia un refugiu și adăpost pentru săraci, prin posibilități specifice de

subzistență.

- terenurile cerealiere erau cei mai importanți factori de cultură agricolă ai economiei
medieval; marile concentrări agricole se situau în partea nordică a Europei , ce ofereau un
avantaj net alimentar și demografic; in zona mediteraneană, zonele cerealiere erau mai puțin
prospere decât cele nordice, nefiind situate în apropiere centrelor urbane de consum

- apar zonele de monocultură (viticole, legumicole, creșterea animalelor; un început de

specializare economică a mediului rural)

- creșterea și comercializarea vitelor au devenit ocupații exclusive

- din secolul XI, un proces tot mai rapid de extindere a terenurilor arabile și a culturilor
agricole, prin asanări, îndiguiri, defrișări, ce au atins apogeul în sec. XII-XIII

- s-au multiplicat uneltele de fier și fierăriile rurale, a apărut plugul greu cu roți și lama fixă de
fier sau lemn, a cărui întrebuințare a determinat apariția aratului în fâșii prelungi și alungirea
câmpurilor de cultură

- apare potcoava și noi metode de înhămare a animalelor de povară și se răspândesc treptat

noi procedee de cultură, ca arăturile multiple și asolamentul bienal sau trienal, ceea ce a dus la
creșterea randamentelor cerealiere

- se va extinde de asemenea folosirea gunoiului de grajd pentru fertilizarea ogoarelor, dar mai
ales a grădinilor

- printre utilaje se cunoaște folosirea aplicațiilor hidraulice, diversificându-se sistemul de

morărit