Def 1

Termenul șoc cultural a fost inventat de antropologul american Cora DuBois în 1951 [pentru a se
referi la sentimentul de nedumerire și dezorientare pe care antropologii l-au găsit în ei înșiși
odată ce au avut de-a face cu diferite culturi . În 1954, antropologul Canadian Kalervo Oberg a
preluat termenul și și-a extins semnificația tuturor oamenilor care călătoresc în străinătate,
întâlnind noi obiceiuri și obiceiuri; în acest sens a publicat un studiu detaliat în care fenomenul a
fost catalogat ca „ boală profesională ”.

Potrivit lui Oberg, starea de șoc apare atunci când persoana este copleșită de anxietate din cauza
pierderii punctelor de referință comune în relațiile interpersonale , în sfera comunicativă și în
atitudinile pe care persoana le asumă ca urmare a diferitelor situații cu care se confruntă persoana
în viața de zi cu zi

O altă definiție potrivit profesorului și consultantului intercultural Urmila Chakraborthy, șocul

cultural este acel „sentiment de nesiguranță, confuzie sau anxietate pe care oamenii îl
experimentează atunci când locuiesc pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, chiar și pentru
muncă, într-o societate [...] diferită. din propriul " . De exemplu, individul care suferă de șoc
cultural poate avea dificultăți în a decide când și dacă va efectua sau nu gesturi obișnuite, cum ar
fi strângerea mâinii , cererea de sfaturi, stabilirea unei întâlniri, acceptarea sau nu a unei invitații,
luarea unei declarații în serios sau nu. cum să reacționăm la alte situații similare care, într-un
context cultural familial, ar fi ușor de depășit. Ulterior, persoana manifestă un fel de „refuz” sau
„respingere” față de noul mediu, urmată de o fază de „regresie” în timpul căreia se acordă o
valoare disproporționată locului de origine, din care sunt amintite doar situațiile plăcute

Oberg a identificat patru faze distincte în cursul stării de rău: faza „luna de miere”, perioada
„crizei”, faza „recuperării” și faza „adaptării” [

În cadrul publicației Șoc cultural: adaptare la noile medii culturale, Kolervo Oberg a elaborat
teoria conform căreia conceptul de șoc cultural poate fi împărțit în patru faze distincte, fiecare
dintre care prezintă propriile situații și simptome.

 Faza „Luna de miere”: în această fază, care poate dura de la minimum două săptămâni la
maximum șase luni, persoana este fascinată de tot ce este nou și diferențele dintre cultura
 nouă și cea veche sunt evidențiate . Persoana începe să simtă un sentiment de fascinație
față de noua cultură, care poate evolua în cele din urmă către o idealizare a acesteia
 Perioada de criză: în care situația se schimbă radical, entuziasmul dispare și sentimentul
de noutate se diminuează. Aceste sentimente sunt înlocuite de senzații neplăcute de
dezamăgire, frustrare și furie, întrucât se persoana se poate afla în situații nefavorabile
care pot fi percepute negative și greșit față atitudinea culturală a noului loc . La acestea
trebuie adăugate evenimente stresante datorate mutării în onul loc, transferului la noua
școală, dacă este cazul sau dificultăților cu limba străină. Persoana, în unele cazuri,
reacționează agresiv asumându-și atitudini grosolane și arogante ca semn de autoapărare
pentru a atenua sentimentul de discomfort.
 Faza de ajustare: individul devine conștient de noua sa situație și începe să accepte
obiceiurile și obiceiurile noii culturi, abordând-o cu atitudine pozitivă. Atitudinile de
nerăbdare și anxietate sunt înlocuite de un sentiment de normalitate față de noua cultură
sau de noul loc.
 Faza de acceptare și adaptare: în această fază persoana ajunge să se simtă în largul său în
cadrul noii culturi, reușește să accepte senin noile obiceiuri și reguli și să se bucure de
acestea. Șocul iniția și anixetatea este înlocuită de o adaptare la noul context.

O fază reinterpretată Șăcul cultural

Prin „șoc cultural invers” înțelegem, pe de altă parte, faza de adaptare la cultura de origine odată
finalizată adaptarea la cultura străină, care poate provoca aceleași efecte descrise mai sus cu
diferența că acestea sunt cele psihologice. și consecințe psihosomatice procesul de readaptare la
cultura primară [17] .

În 1963, John T. Gullahorn și Jeanne E. Gullahorn au extins conceptul curbei Lysgaard U prin
elaborarea unui model în care fazele de adaptare și de criză sunt reprezentate printr-o curbă W
sau U dublă, adăugând astfel două faze suplimentare cu privire la modelul original. Aceste două
faze suplimentare se referă la perioada de criză care are loc la repatriere, care este totuși descrisă
ca fiind mai puțin dificilă decât a doua fază a modelului original. La fel ca înainte, perioada de
criză este urmată de o fază de adaptre
Def 2

.--------------

Este un proces ce cuprinde diferite stari fizice si emotionale care apar cand oamenii trebuie sa
traiasca intr-un mediu cultural nou, diferit si necunoscut.

Pentru a intelege socul cultural sau adaptarea la o noua cultura trebuie in primul rand sa
realizam ca mare parte din comportamentul nostru este legat de cultura in care traim si nu este o
initiativa individuala. Cultura ca si limbajul sunt invatate gradual, mai intai in timpul copilariei si
apoi in perioada urmatoare.

Aceasta este etapa initiala al socului cultural ce va duce la constientizarea culturii.

Socul cultural a fost definit pentru prima data in 1960 de catre Dr. Kalervo Oberg, un
antropologist care a afirmat ca socul cultural este declansat de « anxietatea generata din pierderea
reperelor familiare si a simbolurilor contactelor sociale » .

Dr. Oberg a continuat prin definirea a sase aspecte ale socului cultural

 Epuizare datorita efortului de a face fata adaptarilor psihologice cerute

 Un sentiment de pierdere a reperelor si a prietenilor, familiei, statutului, carierei si
posesiei.
 Sentimentul de a fi respins de catre/ sau respingerea membrilor noii culturi.
 Confuzie a rolului, valorilor , trairilor si a identitatii proprii.
 Surpriza, neliniste si chiar dezgust si indignare la constientizarea diferentelor culturale.
 Sentimentul de neputinta datorita lipsei posibilitatii de adaptare la noul mediu.
Care este soluția pentru a depăși aceasta situație? 

În primul rand, conștientizarea faptului că aceasta faza din procesul de adaptare este temporara.
În al doilea rand, dorință inițială de a descoperi și cerceta ar trebui hrănită în continuare. Cum?
Prin implicarea în diferite organizații și activități, dar și explorarea locurilor noi. Mai presus de
acestea, abordarea unei rutine zilnice sănătoase impacteaza la un nivel major depășirea acestei
perioade, mai puțin optimiste. 

Răbdarea și încrederea în complexitatea acestui proces pot aduce numeroase rezultate pozitive.
Unul ar fi lărgirea orizontului de înțelegere, cu privire la alte culturi și modul în care se întâmplă
viață care, în general, te ajuta să dezvolți o deschidere aparte ce te apropie mai mult de devenirea
unui om universal. Construiești un mod de gândire lipsit de prejudecați, astfel, mintea fiind mai
focusata pe lucrurile pozitive din jur, fapt ce iți poate asigura un success, atât pe plan profesional
cât și personal.

Întrebări:

Cum ați defini voi șocul cultural?

Ce caracteristici credeți ca are șocul cultural? Cum se manifestă acesta?

Șocul cultural apare doar în cazul turiștilor ? Rural-urban ? Mutarea în altă țară ?

Ați avut de a face cu șocul cultural ? Când și unde ?

Cum ați depășit această experiență ?

Exemplu – UK 2017, Japonia și Sindromul Paris.