UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI

FACULTATEA DE CHIMIE
Anul universitar 2020-2021
Semestrul I

DISCIPLINA
TEHNICI ŞI INSTRUMENTE ANALITICE UTILIZATE ÎN LABORATOARELE CLINICE
ACTIVITӐŢI PRACTICE DE LABORATOR

PROTOCOL

SAVIUC-PAVĂL ANA-MIHAELA

GRUPA: 1553 B
EFECTUAREA PRACTICӐ A LUCRӐRII

1. SCOPUL/OBIECTIVUL LUCRӐRII
Știm că paracetamolul din punct de vedere chimic este N-(4-hidroxifenil) acetamidӑ, iar
din punct de vedere medical are proprietăți analgezice și antipiretice dar antiinflamatoare slabe,
fiind utilizat în gestionarea durerii și a febrei moderate.
Scopul lucrării este de a estima cantitatea de paracetamol din diverse medicamente și alte
formulări farmaceutice prin metoda spectrofotometrică care se bazează pe oxidarea
medicamentului cu Fe (III) și estimarea Fe (II) produs, pe baza unei reacţii de culoare
(chelatizare) cu 2, 2’-bipiridil.

2. PRINCIPIUL METODEI
Spectrofotometrul este un instrument capabil să măsoare cu precizie cantitatea de fotoni
absorbită de trecerea lor prin soluția de analizat. Astfel, se poate determina indirect și cantitatea
de substanță.

Raza de lumină compusă din fascicule de fotoni a căror lungime de undă variază între
185 – 800 nm (domeniul UV-Vis) este proiectată pe cuva care conține moleculele de analit,
înregistrându-se pentru fiecare lungime de undă numărul de fotoni transmiși prin analit. La
ciocnirea fotonului cu moleculele de analit, acesta poate să absoarbă fotonul, trecând din stare
fundamentală într-o stare excitată. Astfel, absorbția reduce numărul de fotoni de o anumită
lungime de undă, reducând și intensitatea luminii transmise. Condiția de absorbtie a fotonul
incident de către molecula de analit este dată de egalitatea dintre energia cuntificată hν a
fotonului și diferența de energie ΔE între nivelul fundamental și cel excitat al moleculei de analit.

Spectrofotometria este utilizată în chimia analitică pentru determinarea cantitativă a

soluțiilor ce conțin cationi ai metalelor tranziționale, care fiind colorate absorb radiații
electromagnetice din spectrul vizibil sau a compușilor organici, în special cei care manifestă un
înalt grad de conjugare și se bazează pe legea Lambert-Beer, conform căreia cantitatea de lumină
absorbită de o soluție este expresia unei funcții exponențiale a concentrației și a lungimii de undă
în raport cu acea soluție.
 1. MODUL DE LUCRU

Pregătirea soluțiilor standard

1. 0,2 mL soluție standard de paracetamol se solubilizezӑ cu 4,8 mL soluţie de HCI 0,1 N,
2,0 mL de soluţie de 2, 2’-bipiridil şi 0,3 mL de azotat ferric.
2. 0,4 mL soluție standard de paracetamol se solubilizezӑ cu 4,6 mL soluţie de HCI 0,1 N,
2,0 mL de soluţie de 2, 2’-bipiridil şi 0,3 mL de azotat ferric.
3. 0,6 mL soluție standard de paracetamol se solubilizezӑ cu 4,4 mL soluţie de HCI 0,1 N,
2,0 mL de soluţie de 2, 2’-bipiridil şi 0,3 mL de azotat ferric.
Soluțiile se amestecă bine apoi se introduce într-o baie de apӑ la 80°C, pentru 5 minute.
Dupӑ ce temperatura soluţiei revine la temperature ambientală, soluția se transferӑ în flacaone de
10 mL și adaugă câte 2,7 mL soluţie de HCl 0,1N. Soluțiile standard de lucru ale
paracetamolului, preparate în modul descris mai sus, se vor citii la spectrometrul UV-VIS în
intervalul 400-800 nm, faţӑ de proba martor şi se vor nota valorile de absorbanţӑ, la lungimea de
undӑ maximӑ (λmax).

Pregătirea probei
Am cântӑrit la balanţa analiticӑ 3 tabele farmaceutice de paracetamol, a căror masa a fost
de 1,7896 g pe care apoi le-am mojarat într-un mojar cu pistil iar din pulberea rezultatӑ am
cântărit trei probe cu masele m1 = 0,131g, m2 = 0,1650g, iar m3 = 0,1891g care apoi se vor
transfera şi solubiliza în flacoane de 50 mL cu soluţie de HCI 0,1 N, 2,0 mL de soluţie de 2, 2’-
bipiridil şi 0,3 mL de azotat ferric. Se adduce la semn cu soluţie de HCl 0,1N. Citirea la
spectrofotometru se va face la 522 nm faţӑ de o probӑ martor.
Proba blank: 50 mL soluție HCl 0,1 N la care se adaugă 2 mL soluție de 2, 2’-bipiridil şi
0,3 mL de azotat ferric și 2,7 soluție HCl 0,1 N.