FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: Drept internaţional public

TEMA: Statul federal - particularități
I. INFORMAȚII DE ORDIN GENERAL

Statul federal sau federația(din lat. fœdus) reprezintă un stat compus din alte state numite și
state federate, deobicei mai mici, care nu se deosebește din punct de vedere al personalității juridice pe
plan internațional de un stat unitar. Statul federal este o asociaţie de state care decide în mod liber, în
virtutea suveranităţii lor, să-şi creeze organe comune, cărora le conferă o parte din competenţele lor,
îndeosebi în domeniul militar, al diplomaţiei sau financiar. Federaţia este o formă specifică şi
organizaţională care include structuri, instituţii, proceduri şi tehnici, reprezentând deci o realitate
instituţională tangibilă. În ceea ce privește reprezentarea și expunerea pe plan internațional, statele
federative sunt reprezentate de statul federal, intervenția lor individuală fiind imposibilă sau
limitată(cazul RSSB și RSSU în cadrul URSS).

Statele federate beneficiază de un statut de autonomie în materie constituţională, lingvistică şi

judecătorească, fiind o asociaţie de state care se supune, pe de o parte, unei puteri centrale unice
(puterea federală) şi care, pe de altă parte, conserva o autonomie constituţională, administrativă şi
jurisdicţională. Limitarea sau extinderea autonomiei poate varia de la stat la stat. Din punct de vedere
constituțional, statul federal are o Constituție elaborată la nivelul întregii federații care se suprapune
peste constituțiile statelor federative cu statut primondial. Într-o federație, statutul de autoguvernare al
statelor componente este stabilit prin constituția federală, el nu poate fi schimbat prin hotărârea
unilaterală a guvernului central. Statele membre nu au drept de secesiune unilaterală, iar domenii
precum politica externă țin strict de competențele federale.

Federațiile pot fi și multietnice, sau pot acoperi și regiuni geografice foarte mari, deși nici una
dintre aceste caracteristici de mai dinainte nu sunt condiții absolut necesare. Federațiile sunt constituite,
de cele mai multe ori, pe acordul inițial al unui număr de state suverane. Cele mai cunoscute federații
din zilele noastre sunt: Australia, Brazilia, Canada, Germania, India, Rusia și Statele Unite ale
Americii. Forma de structură constituțională ce se întâlnește în cazul unei federații se numește
"federalism".

II. DATE SPECIFICE ȘI STUDIU COMPARATIV

Puterea de a legifera
Legea federală care se aplică pe tot teritoriul național iar legea locală se aplică doar pe teritoriu
statului respectiv. Competența federală de atribuire în materii legislative federale este, adesea, foarte
întinsă.O cerință juridică de constituire a statului federal este elaborarea unei constituții federale care se
suprapune peste constituțiile statelor federate. De facto, statul federal are un set de principii
fundamentale pe care le adoptă în componența constituțională și valabile pe întreg teritoriu federal. Au
caracter imperativ asupra statelor federate și sunt gradual superioare legilor statelor-membre.

Posibilitățile de constituire
1. Prin integrarea mai multor state independente şi constituirea unei entităţi statale(SUA)
2. Disociere a unui stat unitar(Federația Rusă)
Motive de constituire
 Apărarea comună împotriva unei ameninţări externe
 preocuparea de a asigura o ordine socială internă stabilită
 dorinţa de a folosi mai eficient resursele economice
 Evitarea pagubelor ca urmare disocierii
 Imposibilitatea de existență ca stat unitar independent
 Încercarea de a soluţiona problemele naţionale conflictuale

În baza celor enumerate mai sus putem desprinde trasaturile fundamentale ale unui stat federal:
 Unitate pe plan internaţional – statele componente ale federaţiei nu se bucură de personalitate juridică
în relaţiile internaţionale. Aceasta este şi deosebirea între confederaţia de state, ale cărei componente
sunt recunoscute pe plan internaţional şi federaţie.
 Diversitatea constituţională şi juridică pe plan intern - fiecare stat federal are în mod normal propriul
său sistem constituţional, instituţii guvernamentale, propria legislaţie, sistemul de organizare
judecătorească.
 Supleţea raporturilor între federaţie şi statele membre [CITATION Sup13 \l 2057 ]

Federalismul se bazeaza pe două mari principii complementare: principiul participației și al

autonomiei.

Principiul autonomiei reprezintă principiul de bază a statului federal prin care statelor membre
li se conferă libertăți din toate categoriile de autoadministrare precum cele de ordin guvernamental,
administrativ, fiscal și legislativ, economic, jurisdicțional. Principiul participații vine sa echilibreze
raportul relațional, care presupune participarea statelor federale pe baze de egalitate la elaborarea
deciziilor aplicabile pe teritoriul întregii federaţii. Fiecare stat component al federaţiei este, teoretic,
egal din punct de vedere politic şi juridic cu un alt asemenea stat indiferent de întindere, de bogăţiile
naturale şi de mărimea populaţiei sale. Rezultă de aici necesitatea creării unor organe federale
însărcinate să înfăptuiască interesele comune, şi, totodată, să reprezinte statele federale la nivel central.
În cazul unui conflict dintre apărut între statele federate, statul federal în baza constituției își rezervă
rolul judecătoresc de a rezolva aceste probleme.[CITATION DRE \l 1048 ]

1. Distincţia dintre statul federat şi colectivitatea teritorială descentralizată bazate caracteristicile

statelor membre
Similitudini Disticții
Se bucură de o largă autonomie financiară, O constituţie, o ordine juridică, o putere
administrativă şi legislativă; politică autonomă;
Suveranitatea internă şi deci o competenţă de
Pot să exercite numeroase competenţe în a-şi determina competenţa, atribuţiile sale
legătură directă cu viaţa cotidiană a populaţiei neputând fi modificate sau transferate, fără a
lor; fi în prealabil consultat;
Dreptul de participare (puterea legislativă şi
Sunt lipsite de suveranitate externă, adică de constituant federal) şi de
existenţa pe scena diplomatică internaţională; Reprezentare specifică în cadrul
parlamentului federal.
2. Distincţia dintre statul federat şi confederația
Similitudini Disticții
Existența unei asociații cu valori comune Fără personalitate juridică internațională =
Reglementari de ordin general asociație de state
Apararea intereselor comune îmoptriva unei Absența Constituției = bazată pe un tratat
posibile amenințări din exterior internațional
Gestionarea eficientă a resurselor Organe interguvernamentale care nu sunt
Instituții de ordin multinațional la nivel alese, nu sunt permanente, iar deciziile se iau
legislativ, executiv și judecătoresc cu unanimitate de voturi

Tabel 1.1 Exemple de state federale[ CITATION htt \l 1048 ]

Anul fondării Denumire Componența
1853 Argentina 23 provincii, 1 oraș autonom
1901 Australia 6 state
1920 Austria 9 unități
1970 Belgia 3 comunități, 3 regiuni
Bibliografie

[1] „SC "DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC",” conf. dr. MATEFI Roxana, Brasov, 2013.
[2] „DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE,” dr. Eufemia Vieriu, dr. Dumitru
Vieriu.
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Federa%C8%9Bie.