Capitolul 8

Lucrul cu cuplurile

Maria este o femeie caucaziană de 29 ani care este in proces de recuperare de un an.
Bob este un caucaz în vârstă de 32 de ani care de asemenea se recuperează de alcoolism. Bob
este tratat de depresie de un psihiatru care îi prescrie Lexapro. Maria a mers la doi terapeuți
individual pentru menținerea și organizarea sănătății ei dar se simte nemulțumită, deoarece ei
nu înțeleg cu adevărat ce presupune boala de alcoolism.
Cuplul trăiește împreună de 6 ani. Ei s-au separat de câteva ori în această perioadă. Ei
s-au căsătorit un an în urmă. Bob spune că este tot mai nefericit în căsătorie și a decis că crea
o separare. Maria spune că ea nu suportă gândul să fie fără el și dorește să păstreze relația. Ea
afirmă că mereu se simte nesigură și se învinovățește pe ea. Ea se simte foarte confuză de
mesajele cu înțeles dublu ale lui Bob, deoarece el spune că vrea să divorțeze dar continuă să
se comporte prietenos și dorește să fie cu ea sexual. El, de asemenea îi spune Mariei că nu o
mai iubește. Ei se ceartă și se cicălesc despre multe lucruri mărunte dar sunt capabili să
discute preocupări importante. În continuare, multe conflicte ajung nerezolvate.
Maria solicită o terapie de cuplu în încercarea fie de a rezolva aceste probleme fie să
obțină o apropiere. Bob este șovăitor să mearga la terapie dar a indicat că el va încerca pentru
una-două vizite. Ei au văzut un terapeut de cuplu înainte dar nu au continuat așa cum Maria a
simțit că terapeutul este de partea lui Bob și nu înțelege situația actuală.

Acest caz prezintă un complex web de simptome și îngrijorări. Problemele individuale

includ alcoolismul, depresia lui Bob și stima de sine scăzută a Mariei. Problemele cuplului
includ confuzia de a sta împreună sau nu, incapacitatea de a rezolva conflictul și comunicarea
insuficientă. Cazul este complicat de ultimele nemulțumiri la terapie. Cum un terapeut
înțelege și lucrează cu un astfel de cuple?

Acest capitol se focusează pe cuplurile care sunt în căutarea unui ajutor de a continua
relația lor. Noi explicăm principiile-cheie pe care începătorii terapeuți trebuie să le urmeze
pentru a face o terapie de cuplu efectivă. Mai apoi mergem către subiecte specifice într-o
terapie de cuplu și sugerăm căi/metode de a le înțelege și a ne ocupa de ele.

Cheile de a presta o terapie de cuplu solidă/ consistentă

Ce face un bun terapeut de cuplu? Sunt câteva aspecte unice făcând terapie de cuplu
care fac munca terapeutului dificilă. Cunoscând despre câteva dintre acestea, mai mult,
anticipând aceste aspecte, poate ușura o parte din dificultate. Implementarea principiilor-cheie
descrise mai jos vor îmbunătăți probabilitatea ca munca de cuplu să fie de succes.

Cheia nr 1: Unirea cu sistemul de cuplu

Terapeuții de cuplu efectivi trebuie să aibă abilitatea să gestioneze o relație de trei

persoane. Gestionarea aceastei relații de trei persoane, cu toate acestea, poate prezenta o
provocare pentru terapeuții începători. Un intern nou, în comentarea ei despre prima sesiune
de cuplu, a spus “ M-am simțit blocată la mijloc. De fiecare data când am încercat să ascult
soțul, soția a intervenit și a spus versiunea ei. Nu știam ce să fac.” Literal vorbind, terapeutul
devine un punct central de emoții și relații pentru interacțiunea cuplului, și poate servi ca
temelie pentru o muncă consistentă a cuplului în dependență de cum el sau ea lucrează cu o
relație de trei persoane. Terapeuții se pot conecta cuplului în câteva căi, cum sunt afișate în
Figura 8.1.

Crearea unei conexiuni empatice cu fiecare partener

În prima diagramă (Figura 8.1A), terapeutul încearcă să se conecteze empatic cu

fiecare persoană. De exemplu, el sau ea poate întreba la începutul primei sesiuni, ” Ce vă
aduce astăzi aici și cum doriți să vă ajut?” Cu aceasta, un partener poate spune ” Eu nu sunt
fericit în această căsătorie și nu sunt o perioadă lungă de timp. Nu știu ce trebuie să fac. Am
încercat dar nimic nu pare să meargă. ” Terapeutul poate să răspundă empatic, ”Deci, tu spui
că ești trist și frustrat de cum merge căsătoria acum și ești confuz ce ai putea face în
continuare.

Figura 8.1 Triunghiurile Terapeutice

” Clientul răspunde, ”Da, asta este.” Când terapeutul construiește relație cu fiecare
persoană în timpul primei sesiuni, atunci fiecare trăiește experiența unei legături de început și
încredea pentru terapeut. Prin urmare fiecare va dori să continue terapia.
Este important să memorăm că în cazul când terapeutul ia o poziție individuală
empatică, aceasta are impact asupra relației triadice. Partenerul care nu este abordat poate să
se simtă lăsat la o parte pentru un moment. Frecvent, partenerul care nu este asistat de către
terapeut va întrerupe procesul pentru a primi atenție sau să corecteze punctul de vedere al
partenerului său. Dacă terapeutul permite acestei intervenții să aibă loc rapid fără a lua sarcina
interacțiunilor, el sau ea va începe să se simtă plimbată înainte și înapoi între cei doi indivizi
precum o minge de tenis între doi jucători. Este inteligent ca terapeutul să direcționeze această
implicare, să spună cuplului că fiecare are rândul său și să accentuăm că aceasta este pentru
importanța terapeutului să înțeleagă îngrijorările fiecărei persoane.
Cu părere de rău, terapeuții începători rămând blocați în această etapă. Ei știu cum să
se conecteze cu fiecare individual, dar nu știu în ce direcție să meargă mai departe. În loc să
gestioneze triunchiul întreg, terapeutul ascultă pe fiecare partener individual întreaga sesiune.
Deseori, tensiunea dintre cuplu crește și interacțiunea devine mai conflictuală. Fără a cunoaște
cum să dirijezi un caz triadic, terapeutul poate chiar recomanda să întâlnească pe fiecare
partener separat. Totuși aceasta este util uneori, majoritatea lucrului de cuplu este nevoie să
fie realizată cu prezența ambilor parteneri. Separarea cuplului ajută mai mult anxietatea
terapeutului, nu nevoia cuplului de a lucra asupra lucrurilor împreună. Pentru a fi efectiv,
terapeutul trebuie să fie capabil să se miște fluent către alte poziții.

Lucrul cu cuplurile ca o unitate

O abordare alternativă pentru lucrul cu cuplurile este să te focusezi pe relația cuplului

ca un punct central decât pe fiecare persoană (Figura 8.1B). Decât să se focuseze pe relația
personală terapeut-client, terapeutul ia o poziție de organizare a comportamentelor noi în
cuplu. Multe din terapiile de cuplu tradiționale, în special cele psiho-educaționale sau
componente „pregătire abilități”, iau această poziție triadică. Abilitățile și interacțiunea
experiențelor pozitive sunt necesare să creese și să mențină noul sistem de cuplu.
De exemplu, un cuplu vine la terapie să prezentând conflictele în legătură cu banii și
parenting-ul. Terapeutul determină câteva puncte tari în relația lor și decide să înceapă terapia
cu o abordare terapeutic focusată pe soluție. Terapeutul începe să identifice când ei nu luptă
și descrie aceste interacțiuni în detaliu. Ea de asemenea exploră și evaluează când luptele sunt
mai puțin distructive pentru relația lor. E încurajează cuplul să noteze când ei au coportamente
neluptătoare și stiluri de comportamente mai puțin distructive. După câteva săptămâni, cuplul
raportează o luptă mai puțin intensă despre bani și parenting. Ei de asemenea identifică că
petrecerea „timpului distractiv” săptămânal împreună stabilește un ton mai bun în relația lor
pentru a discuta problemele din jurul banilor. În acest caz, terapeutul se focusează pe
dezvoltarea de tipare noi a relației care întâmpină problemele prezente de cuplu. Experiențele
individuale sunt mai puține accentuate; terapeutul este mai mult direcționat pe scop și
lucrează cu cuplul ca o unitate.
Când un terapeut începător nu este sigur cum trebuie să procedeze când lucrează cu un
cuplu sau când un cuplu escalează negativ interacțiunea lor, terapeutul poate întrerupe
procestul prin reafirmarea puternicii asumări a acestei poziții triadice; de exemplu “ Prin
prezența noastră aici încercăm să creăm un nou tip de relație în care preocupările și nevoie
voastre să poată fi onorate. Decât să trăiți împreună ca și oponenți, haide-și să lucrăm să fim
aceeași echipă. “ Alt comentariu poate fi din această perspectivă „Știm cu toții că parteneriatul
este muncă grea. În multe privințe, nu ați fost niciodată „căsătorit” cu această problemă și
aceasta este prima dată când încercați să găsiți o modalitate foarte utilă de a lucra. "

Aceste tipuri de comentarii reduc tensiunea dintre cuplu din moment ce ambii
parteneri sunt implicați în dorința de a face relația să lucreze. Dacă aceasta nu îi calmează pe
ei, aceasta înseamnă că cel puțin un partener a lăsat emoțional această relație și a renunțat să
mai fie partener (Gottman &Notarius, 2000). Alternativ, poate indica nevoia terapeutului să
revină la poziția empatică discutată anterior cu respect pentru unii din parteneri. În așa caz
similar, terapeutul trebuie să se ocupe de partenerul mai dezaganjat și eventual să-l facă să-și
ia angajamentul.

Terapeutul ca un Traducător pentru Cuplu

O poziție finală triadică pe care terapeutul o poate lua să gestioneze terapia de cuplu
efectiv este a unui interpretator sau a unui traducător (Figura 8.1C). Această focusare,
funcțiile terapeutului sunt ca ale celui care înțelege că comportamentele, percepțiile și
experiențele influențează funcționarea cuplului. Terapeutul crează noi căi pentru cuplu pentru
înțelegerea reciprocă a partenerilor, luând adesea o poziție de mediator sau de reîncadrare. De
exemplu, membrii unui cuplu se luptă unul cu altul deoarece fiecare persoană încearcă să
creeze familia ei/lui de origine în noua relație. De multe ori, ambii parteneri doresc să revină
la propriul mod de a înțelege modurile culturale și familiale de a face lucrurile.
Ceea ce trebuie terapeutul să țină minte este că cuplul este în proces de creare a unui
nou sistem de relaționare unul cu altul. Interacțiunile care respectă combinația istoriei și a
valorilor fiecărui individ pot ajuta la crearea acestui nou sistem. Fără perspectivele acestui
nou sistem, cuplurile continuă să lupte. Terapeutul poate facilita creare unui nou sistem prin
ajutorul fiecărui partener să înțeleagă mai bine de unde vine perechea sa. Baza de a fi un
traducător pentru cuplu este o înțelegere care cere fiecare persoană să fie validată ca diferită
într-o oarecare măsură. Aceste diferențe fie vor promova un sistem sănătos și diferențiat sau
vor dezintegra într-un joc de putere în care fiecare partener dorește să câștige control asupra
relației. Terapeutul, decât să ia parte unui partener, promovează o relație bazată pe unitatea de
cuplu decât bazată pe fiecare individ. Terapeutul traduce și verbalizează în același timp modul
în care fiecare partener aduce în relație diferite moduri de a fi și a face.
De exemplu, un cuplu tânăr vine cu plângeri despre cum cheltuie banii. Un partener
provine dintr-o familie structurată unde banii au fost socotiți cu grijă, în timp ce familia
celuilalt partener a persmis gestionarea banilor cum ei au dorit. Fiecare partener pledează
pentru propria cale corectă de supraveghere a bugetului familiei și îl critică pe celălalt că este
iresponsabil. Terapeutul poate în primul rând să recunoască punctele forte și posibilele datorii
ale familiei fiecărei persoane despre originea lecțiilor despre bani. Mai apoi, el sau ea poate să
reformuleze lupa cuplului ca foarte sănătoasă- fiecare persoană are o expertiză diferită de care
relația poate beneficia și ambii trebuie să fie auziți. În cele din urmă terapeutul poate întreba
cu voce tare dacă cuplul ar putea găsi o modalitate de a îmbrățișa reciproc expertiza și, în
acest sens, de a-și întări căsătoria. În această direcție, terapeutul întâi traduce și apoi mediază
pentru cuplu.

Cheia 2: Construirea unei terapii de angajament

Terapia este mai probabil să fie cu succes dacă ambii parteneri sunt dedicați relației.
Cu părere de rău, una dintre frecventele provocări cu care terapeuții de cuplu se întâlnesc este
că unul sau ambii indivizi pot fi ambivalenți despre continuitatea relației. Deseori un partener
va prezenta dorința de a salva căsătoria în timp ce altul nu este sigur că mariajul poate fi
salvat și se gândește serios să părăsească. Angelica a venit la terapie foarte tulburată că soțul
ei a părăsit-o și a spus că dorește să divorțeze. El a fost de acord să vină pentru câteva sesiuni
să vadă dacă este vreo șansă de a salva căsătoria. Speranța ei a fost împăcarea și ea a spus că “
Eu voi face orice ca să-l am înapoi “. Ambivalența prezentată de un partener a fost citat ca
obstacolul de bază în lucrul cu cuplurile separate și divorțate (Gurman, 2002). Evident, cu cât
mai mare este diferența în dorința și motivarea cuplului de a repara relația, este maim ult
probabil ca problemele să nu fie rezolvate.
Chiar dacă indivizii sunt extrem de ambivalenți la continuitatea relației, este posibil să
construiești un angajament la terapie. O cale să faci aceasta este să faci initial o evaluare
maritală sau relațională. Tipic vorbind, terapeutul se constrânge să facă evaluarea cu cuplul
pentru un număr limitat de sesiuni. Evaluarea este încadrată ca o cale mai bună de înțelegere
de ce relația nu merge. Pentru partenerul ambivalent, tu poți sugera că dobândirea acestei
înțelegeri este important chiar dacă cuplul divorțează sau separă. În caz contrar, indivizii riscă
să facă greșeli similar în viitoarele relații. Pentru persoana dedicate, tu poți spune că
înțelegând de ce relația se luptă îți poate da un indiciu cum ar putea fi rezolvată.
Utilizarea metaforei de inspector al casei pentru evaluare rezonează cu multe cupluri.
La fel precum un inspector de casă pentru o potențială achiziționare de casă terapeutul va
examina cu atenție relația pentru a determina ce elemente ale relației trebuie reparate, precum
și lucrurile care par să funcționeze bine. După ce evaluarea a fost completată și prezentată
cuplului, fiecare partener decide dacă el dorește să investească în schimbările necesare pentru
a salva relația. Scopul evaluării este să ofere cuplului noi perspective în dinamica lor, decît să
listeze simplu doar problemele existente. Evaluarea trebuie să include puncta forte care le
observă terapeutul în relație. Uneori oferirea noilor perspective/percepții dă partenerului
ambivalent speranță că relația poate fi salvată.
Când lucrezi cu problemele de angajament, este important ca tu să lași decizia
clientului dacă să continuie relația. Tu trebuie să fii atent să nu-l împingi pe partenerul
ambivalent să se dedice relației, tu poți crea rezistență.
Invers,nu trebuie să spui unui individ să părăsească relația deoarece problemele par să
fie severe. Dacă simți că relația este nesănătoasă, atunci trebuie clar să expui îngrijorările ș ice
pași trebuie indivizii să ia pentru a face relația sănătoasă. De asemenea, puteți construe un
angajament față de terapie dacă puteți identifica obiectivele pentru fiecare partener care oferă
un scenario de câștig- câștig. Într-un scenariu de câștig-câștig indivizii vor beneficia de la
lucrul asupra obiectivelor indifferent dacă relația are success sau se incheie. Într-un caz
marital, soțul urmărea soția lui pentru o mare legătură sau apropiere. Soția lui, cu toate
acestea, s-a simțit sufocată de urmărirea lui. Cu cât mai mult el a urmărit-o, cu atât maim ult
ea s-a distanțat. Terapeutul a accentuat această dinamică și a sugerat că dacă el va continua să
o urmărească, atunci el o va impinge afară din căsătorie. Prin urmare , soțul a fost încurajat să
examineze nevoile sale dependente, care păreau a fi generatorele comportamentului său
urmăritor. Făcând aceasta îl pune pe soț într-o poziție de câștig-câștig. Lucrul la problemele
dependente pot să-l ajute pe soț să reducă urmărirea sa, și poate să salveze mariajul prin
întreruperea cercului său vicios. Cu toare acestea, dacă soția a decis să părăsească, reducerea
nevoilor dependente va face divorțul mai puțin dureros pentru el. Într-o maneră similar, soția
a fost încurajată să exploreze ambivalența sa în legătură cu intimitatea, un tipar care a fost
evident relațiile ei precedente.
Soluționarea acestei probleme poate să ajute soția să se simtă mai bine cu tangență la mariaj.
Dacă ea a decis să divorțeze, cu toate astea, atunci soluționarea acestei probleme îi va servi un
beneficiu prin evitarea reproducerii acestei dinamici în relațiile viitoare.