Disciplina schi este o ramură a sporturilor de iarnă care foloseşte

alunecarea schiurilor pe zăpadă în scopul parcurgerii diverselor trasee cu

diferenţe de nivel şi profiluri diferite. Ea se compune din probe alpine, probe
nordice, probe de freestyle (schi acrobatic, carving, telemark, şi pe iarbă).
Schiul alpin are 2 genuri de probe:
- de viteză – coborâre şi super G
- tehnice – slalom şi slalom uriaş
- combinata alpină – slalom şi coborâre
Toate aceste probe sunt întâlnite atât la femei cât şi la bărbaţi în toate
marile întreceri internaţionale, inclusiv la JO.
La proba de coborâre, pârtia pentru bărbaţi trebuie să aibă circa 100 m
diferenţă de nivel, iar cea pentru femei aproximativ 800 m. Ea trebuie să conţină
pasaje de coborâre directă, viraje, treceri, denivelări de teren, schimbări de pantă
etc. numărul de porţi şi dispunerea lor este în funcţie de traseu.
La proba super G (super uriaş) la bărbaţi, pârtia are o diferenţă de nivel
de 600-700 m, numărul porţilor este de aproximativ 35, iar pentru femei o
diferenţă de nivel de 550-600 m şi minim 30 de porţi.
Proba de slalom se desfăşoară pe o pantă cu diferenţă de nivel de 200-
220 m pentru bărbaţi şi 180-200 m pentru femei. Numărul de porţi: 55 la 75 ±3
(bărbaţi) şi 45 la 65±3 (femei). Tipurile de porţi folosite pentru marcaj sunt: poartă
orizontală deschisă, poartă verticală închisă, poartă dublă verticală, şicană (3 porţi
verticale).
Slalomul uriaş este o coborâre dirijată, în care concurenţilor li se pretinde
să urmeze un traseu obligatoriu, marcat prin porţi de 4-8 m lăţime, distanţate la
cel puţin 10 m una de alta. Pârtia are diferenţa de nivel de 400-450 m la bărbaţi şi
300-400 m la femei.
Echipamentul şi materialul de concurs trebuie să asigure confort şi
caracteristici optime pentru obţinerea performanţei. Schiurile sunt confecţionate
special pentru fiecare probă în parte. Legăturile de tip dublu-securit trebuie să
permită eliberarea piciorului în caz de torsiuni şi de presiuni anormale. Beţele de
schi diferă de la o probă la alta: cele de slalom au mânerul prevăzut cu o coardă
necesară lovirii fanioanelor, iar cele pentru coborâre sunt curbate pentru a
permite poziţii aerodinamice.
Schi fondul este o ramură a sporturilor de iarnă care constă în deplasarea
pe schiuri în mers sau alergare prin procedeul clasic şi prin procedeul liber. În
procedeul clasic sunt folosite mişcări ciclice ale diferitelor segmente ale corpului.
În această categorie intră mersurile alternative cu doi, patru paşi şi trei împingeri
din beţe, precum şi mersurile cu împingere simultană (alunecarea prin împingere
simultană: mersul cu un pas şi împingere simultană sau mersul cu doi paşi şi
împingere simultană). În toate aceste procedee schiurile se menţin paralel.