Aurel ALECU

ACTIVITĂŢI MOTRICE DE TIMP LIBER

Sporturi nautice kaiacul şi canoea

Editura Universităţii din Piteşti

2020
 Editura Universitãtii din Pitesti
Str. Târgu din Vale, nr.1,
110040, Piteşti, jud. Argeş
tel/fax: 40348 45.31.23

Copyright © 2020 – Editura Universităţii din Piteşti

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate
Editurii Universităţii din Piteşti.
Nicio parte din acest volum nu poate fi reprodusă
sub orice formă, fără permisiunea scrisă a autorului.

Editor: lector univ. dr. Sorin FIANU

Referenţi ştiinţifici:
- Prof. univ. dr. Marian CREȚU
- Conf. univ. dr. Florin COJANU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ALECU, AUREL

Activităţi motrice de timp liber: sporturi nautice kaiacul şi

canoea/Aurel Alecu. - Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti, 2020
Conţine bibliografie
Index
ISBN 978-606-560-666-1

797
CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE______________________________________ 5

CAP. 1.
INTRODUCERE ÎN CONCEPTUL SPORTUL PENTRU TOŢI _9
1.1.Repere istorice în geneză şi evoluţia Sportului pentru Toţi_____ 10

CAP.2.
BAZA JURIDICA A INSTITUŢIONALIZĂRII SPORTULUI
PENTRU TOŢI_________________________________________ 14
2.1. Instituţionalizarea în România a activităţii specifice Sportului
pentru Toţi______________________________________________ 15
2.2.Competenţe specifice formate în cadrul Sportului pentru Toţi ____16

CAP.3.
CARACTERISTICILE ACTIVITĂŢILOR FIZICE ŞI
SPORTIVE DIN CADRUL SPORTULUI PENTRU TOŢI ______17
3.1.Obiectivele Sportului pentru Toţi__________________________ 19
3.2. Practicarea activităţilor fizice şi sportive în cadrul Sportului
pentru Toţi_______________________________________________ 20
3.3. Funcţiile timpului liber_________________________________. 22
3.4.Sportul pentru Toți Vs sportul de performanță________________ 24

CAP.4.
ACTIVITĂŢI SPORTIV RECREATIVE_____________________27
4.1.Joc sportiv pe teren redus-minifotbalul_____________________ 27
4.1.1.Beneficiile Jocului de minifotbal_______________________ 28
4.1.2. Exerciţii pentru dezvoltarea competentelor şi educarea
calităţilor motrice_______________________________________ 30
4.1.3.Regulamentul Jocului de minifotbal____________________ 34

3
CAP.5.
SPORTURI NAUTICE___________________________________ 35
Clasificarea sporturilor nautice______________________________ 35
5.A.Clasificarea sporturilor nautice după modul de practicare-pe apă 36
5.A.1.Canotaj____________________________________________ 36
5.A.2.Kitesurfing_________________________________________ 38
5.A.3.Powerboat racing (curse de viteză cu bărci cu motor)________ 42
5.A.4.Iahting____________________________________________ 45
5.A.5.Jetboard____________________________________________ 48
5.A.6.Parasailing__________________________________________ 49
5.A.7.Schi nautic__________________________________________ 50
5.A.8. Wakeboarding ______________________________________ 51
5.A.9. Barefoot skiing ______________________________________ 52
5.A.10.Speed Sailing_______________________________________ 54
5.A.11.Surfing____________________________________________ 55
5.B. Sporturi nautice practicate în apă _________________________ 57
5.B.1.Cliff diving (sărituri în apă de pe stânci)__________________ 57
5.B.2.Înot_______________________________________________ 59
5.B.3.Înot cu labele________________________________________ 60
5.B.4.Înot sincron__________________________________________61
5.B.5.Pentatlon modern_____________________________________ 62
5.B.6.Polo_______________________________________________ 63
5.B.7.Sărituri în apă________________________________________ 64
5.C. Sporturi nautice practicate sub apă ________________________ 66
5.C.1.Aquathlon___________________________________________ 66
5.C.2.Hochei subacvatic____________________________________ 67
5.C.3.Scufundări cu echipament ______________________________ 68
5.C.4.Scuter acvatic________________________________________ 70
5.C.5.Snorkeling__________________________________________ 71
5.C.6.Tir subacvatic________________________________________ 72
5.C.7.Vânătoare subacvatică_________________________________ 73
5.C.8. Scufundări în peşteri__________________________________ 74
5.C.9. Scufundari printer rechini______________________________ 75

CAP.6.
SPORTURI EXTREME___________________________________ 77
6.1.Sporturi nautice-sporturi extreme__________________________ 77
6.2.Raftingul_____________________________________________ 77
4
6.3.Whitewater - kayaking___________________________________ 81
6.4.Windsurfing___________________________________________ 82

CAP.7.
SPORTURI NAUTICE. DISCIPLINE SPORTIVE KAIACUL
ŞI CANOEA____________________________________________ 85
7.1. O scurtă istorie a sportului cu vâsle în lume_________________ 85
7.2. Scurta istorie a sportului cu vâsle în România _______________ 87
7.3. Palmares-debut modern în România________________________ 88
7.4. Discipline sportive derivate din kaiac şi canoe _______________ 89
7.4.1.Slalomul__________________________________________ 89
7.4.2.Cursele pe ape repezi________________________________90
7.4.3.Cursele de marathon________________________________ 92
7.4.4. Polo din kaiac ____________________________________ 93
7.5. Kaiac - Freestyle_______________________________________ 101
7.6. Aspecte specifice kaiacului şi canoei_______________________ 103
7.6.1.Aspecte privitoare la alegerea ambarcaţiunii pentru kaiac şi
canoe________________________________________________ 103
7.6.2.Stabilirea obiectivelor personale şi a obiectului de vâslit___ 107
7.6.3.Forma palelelor padelei pentru kaiac___________________ 108
7.7. Aspecte privitoare la ambarcaţiunile de canoe________________ 112

CAP.8
TEHNICI FUNDAMENTALE PENTRU VÂSLITUL ÎN
KAIAC ŞI CANOE 116
8.1.Tehnici fundamentale pentru vâslitul în kaiac_________________ 116
8.1.1. Introducere_______________________________________ 116
8.1.2.Intrarea şi ieşirea din kaiac___________________________ 117
8.1.3.Vâslitul în linie dreaptă______________________________ 118
8.1.4.Caracteristicile diferitelor modele de kaiac______________ 118
8.1.5.Dezvoltarea conştientizării asupra barcii_______________ 120
8.2.Tehnici fundamentale pentru vâslitul în canoe________________ 121
8.2.1.Dobândirea îndemânării şi a tehnicii de vâslit în canoe_____ 122
8.2.2.Aplicarea forţei____________________________________ 123

CAP.9.
ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI ECHIPAMENTUL___________________124
9.1.Îmbrăcămintea_________________________________________ 124
9.1.1.Tipuri de haine_____________________________________ 125
5
 9.1.2.Articole pentru acoperirea capului_____________________ 126
9.1.3.Încălţămintea_____________________________________ 127
9.1.4.Mănuşile_________________________________________ 128
9.2.Echipamentul_________________________________________ 129
9.2.1.Ajutorul pentru flotabilitate___________________________ 129
9.2.2.Căştile de protecție_________________________________ 131
9.2.3.Acoperitoare pentru punte-huse_______________________ 132
9.2.4.Diverse obiecte utile________________________________ 133
9.2.5.Sfaturi de prim ajutor-salvare de la înec_________________ 135

BIBLIOGRAFIE_________________________________________ 137

6
Cuvânt înainte,

Timpul liber ca şi ,,sintagma” a fost folosită din cele mai vechi timpuri,
încă din antichitate. Încercând o definiţie Aristotel spunea, ca timpul liber
nu înseamnă sfârşitul muncii, ci, dimpotrivă, munca înseamnă sfârşitul
timpului liber şi că acesta trebuie consacrat artei, ştiinţei, filozofiei.
Termenul în epoca modernă, a suferit o ajustare conforma cu actualitatea,
denumit "loisir", "leisure","freizeit" tradus prin "răgaz", "ocupaţie plăcută",
"pe îndelete, în tihnă",,înţelesul nu este diferenţiat în prea mare măsură de la
popor la popor.
În societaea contemporană atragerea şi angajarea progresivă a oricărei
persoane, indiferent de vârstă, sex şi situaţie materială la practicarea liberă a
activităţilor fizice şi sportului, pe tot parcursul vieţii, în scop de recreere,
menţinere a sănătăţii, realizării stării de bine şi ridicarea nivelului calităţii
vieţii reprezintă un deziderat major.
Această lucrare, este concepută pentru a oferii informaţiile necesare şi
totodată pentru a fi un ghid practic pentru cei care doresc să afle şi să ia
parte la acest tip de activităţi şi în mod deosebit la ineditul şi incitanta
aventura nautica.

Autorul,

7
8
CAP. 1.
INTRODUCERE ÎN CONCEPTUL SPORTUL PENTRU TOŢI

Introducere
Dicţionarul de Educaţie Fizică şi Sport, precum şi la Legea
nr.69/2000 şi Hotărârea Guvernului României pentru aprobarea
Regulamentului de punere în aplicare a Dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi
sportului nr.69/2000, defineşte noţiuni în domeniul Sportului pentru Toţi şi
anume:
-prin educaţie fizică şi sport se înţelege toate formele de activitate fizică
menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să
amelioreze condiţia fixică şi confortul spiritual, să stabilească relaţii sociale
civilizate şi să conducă la obţinerea de rezultate în competiţii de orice nivel.
(art.1-(2)/Legea 69/2000.
Educaţia fizică şi sportul cuprind următoarele activităţi: (art.1-3/Legea
69/2000)
-educaţia fizică;
-sportul pentru toţi;
-sportul de performanţă;
-exerciţii fizice practicate cu scop profilactic sau terapeutic.
Potrivit Legii 69/2000:
Art.13-(1) Prin sportul de performanţă se urmăreşte valorificarea
aptitudinilor individului într-un sistem organizat de selecţie, pregătire şi
competiţie, având ca scop ameliorarea rezultatelor sportive, realizarea de
recorduri şi obţinerea victoriei (art.13-1);
Sportivii de perfor manta sunt persoanele care practică sistematic şi
organizat sportul şi participă în competiţii cu scopul de a obţine victoria
asupra partenerului, pentru audtodepăşire său record (art.13-2);
Sportivii de performanţă pot fi amatori, sau non-amatori conform
prevederilor cuprinse în statutele şi regulamentele federaţiilor sportiver
naţionale, în condiţiile legii (art.14-1);
Sportivii amatori sunt cei care, pentru practicarea sportului respectiv,
nu au relaţii contractuale de muncă cu cluburile sau asociaţiile sportive la
care sunt legitimaţi(art.14-2);
Sportivii non-amatori sunt cei care, pentru sportul respectiv, încheie,
în condiţiile legii, cu cluburile sau asociaţiile sportive la care sunt asociaţi:
a) o convenţie civilă de prestări de serviciu
9
 b) un contract individual de muncă pe baza căruia obţine licenţa de
sportiv profesionist, care le conferă statutul de sportiv profesionist.
(art.14-3);
Pentru toţi înseamnă că nimeni nu trebuie exclus de la oportunitatea
de a face sport, sistematic şi continuu, şi de a aspira la perfecţiune.Pot
practica oamenii de toate rasele şi vârstele, de la copii până la persoanele de
vârsta a treia, de ambele sexe, de culturi locale şi regionale diverse, cu
posibilităţi biologice şi morfologice reduse, precum şi la foştii sportivi de
performanţă.
Chiar şi personae cu handicap(în competiţiile adresate lor) sau atleţii
cu diferite grade de disabilităţi vor avea dreptul să concureze în aceleaşi
condiţii cu sportivii fără infirmităţi fizice în cadrul JO, în probele accesibile
lor. Sportul pentru toţi este definit potrivit art.10-(1) din Legea 69/2000: un
complex de activităţi bazate pe practicarea liberă a exerciţiului fizic într-un
mediu curat şi sigur, individual sau în grup, organizat ori independent.
Sportul pentru Toţi reprezintă în final o activitate socială complexă
de interes naţional, bazată pe libera alegere a activităţilor fizice şi sportive
de către orice persoană, şi practicarea acestora pe parcursul întregii vieţi,
funcţie de preferinţele, nevoile şi capacităţile fiecăruia, de condiţiile
materiale existente, într-un cadru organizat sau independent, individual sau
în grup, într-un mediu curat (natural) şi sigur, pentru menţinerea sănătăţii,
asigurarea recreerii şi socializării depline a practicanţilor.

1.1.Repere istorice în geneză şi evoluţia instituţiei Sportul pentru Toţi

Noţiunea Sportul pentru Toţi este formulata pentru prima dată de
fondatorul JO Moderne şi a Comitetului Olimpic Internaţional, baronul
Pierre de Coubertin. Încă din anul 1900 el clasifica diferitele domenii şi
nivele de practică ale activităţilor motrice, în funcţie de scop, forme şi
practicanţi, astfel:
a.-sportul pentru toţi:
Sportul în concepţia lui Pierre de Coubertin nu era un mod de a
petrece timpul de lux, o activitate pentru cei privilegiaţi şi nici măcar o
formă de compensaţie musculară pentru activitatea creierului. Pentru fiecare
bărbat, femeie ori copil, sportul oferea posibilitatea de autoperfecţionare,
indiferent de profesie sau de poziţia ocupată în viaţă; reprezenta
acompaniamentul natural al tuturor în mod egal, într-o măsură încât nimic
nu-l putea înlocui.
În legătură cu JO tot el a mai declarat: “toate sporturile pentru
fiecare”, deşi s-a opus participării femeilor la această competiţie.
10
 b.-sport competiţional
c.-sport de elită
În 1966 se formulează pentru prima dată, în cadrul Consiliului
Europei, conceptul modern Sportul pentru Toţi
În 1982 a fost creată la Strasbourg, Federaţia Internaţională a
Sortului pentru Toţi, a cărei activitate se bazează pe solidaritate şi
cooperare, scopul ei fiind formarea şi antrenarea instructorilor sportivi fără
frontiere.
În 1983, Juan Antonio Samaranch, fost preşedinte CIO, a dat viaţă
dorinţei lui Pierre de Coubertin propunând Comitetului Olimpic
Internaţional, înfiinţarea “Comisiei Sportul pentru Toţi”, ca una din
principalele căi de promovare a spiritului olimpic.
În anul 1993, Consiliul Europei a elaborat noua “Chartă Europeană a
Sportului”, precum şi “Codul Eticii Sportive” în care se fac precizări la sport
în general, şi la Sportului pentru Toţi în special.
În ţările europene cele mai dezvoltate, sportul, în accepţiunea să cea
mai extinsă – sportul pentru toţi, sportul pentru sănătate -, reprezintă o
politică de stat, un criteriu de performanţă şi viabilitate a organismului
social, accesibil pentru fiecare cetăţean al continentului.
În viziunea Consiliului Europei sportul are:
-în primul rând, un rol de promovare a sănătăţii şi stării de bine;
-în al doilea rând, un rol de integrare socială (socializare) a
cetăţenilor;
-abia în al treilea rând, şi doar pentru o parte destul de restrânsă a
populaţiei, menirea sportului este aceea de a realiza cadrul în care indivizii
concurează între ei, pentru a-şi măsura forţele în ideea de a câştiga
celebritate şi bani din această activitate.
Tocmai pentru că am aderat la Uniunea Europeană, ceea ce
presupune compatibilizarea legislaţiei autohtone cu cea din spaţiul
european, prezentăm câteva din prevederile documentului respectiv:
Art.1.Guvernele, în scopul promovării sportului ca factor important
în dezvoltareas umană, vor lua măsurile necesare în Codul Eticii Sportive,
pentru:
A permite oricărui individ să practice sportul şi mai ales:
a.Să asigure posibilitatea ca toţi tinerii să primească o instruire în
domeniul educaţiei fizice şi să aibă prilejul de a dobândi deprinderi sportive
de bază;

11
 b.Să asigure posibilitatea fiecăruia de a participa la sport şi recreere
fizică într-un mediu sigur şi sănătos, în cooperare cu organizaţiile sportive
corespunzătoare;
Să asigure oricui este interesat şi are calităţile necesare, prilejul de a-
şi îmbunătăţi nivelul de performanţă în sport şi de a atinge nivele de
realizări personale şi nivele de performanţă recunoscute public.
Să apere şi să dezvolte bazele morale şi etice ale sportului,
demnitatea umană şi siguranţa celor care participă la sport, prin protejarea
sportivilor, bărbaţi şi femei, faţă de exploatarea în scopuri publice,
comerciale şi financiare şi faţă de alte practici care sunt abuzive şi nocive,
inclusiv abuzul de medicamente.
Art.2.Sportul este definit astfel: înţelegem prin sport toate formele de
activitate fizică prin care printr-o participare organizată sau nu au ca
obiectiv:
• exprimarea sau îmbunătăţirea condiţiei fizice şi a stării mentale de bine;
• dezvoltarea relaţiilor sociale;
• obţinerea de rezultate în întreceri de orice fel.
Art. 6 Dezvoltarea participării - practicarea sportului, fie ea în scopul
destinderii şi recreerii, promovării sănătăţii şi îmbunătăţirii performanţei,
trebuie să fie accesibilă pentru toate categoriile de populaţie, prin asigurarea
facilităţilor corespunzătoare şi a programelor de orice fel, precum şi prin
asigurarea instructorilor, organizatorilor, animatorilor calificaţi.
La noi în tară activitatea specifică a Sportului pentru Toţi este
organizată şi se desfăşoară sub egida “Federaţia Română Sportul pentru
Toţi” înfiinţată prin Ordinul MTS nr. 90/29.01.1992, ca urmare a
demersurilor “Direcţiei Programe Sportive pentru Public”, motivată de
necesitatea de a constitui structuri noi, corespunzătoare sistemului
democratic, creat în România după 1989, şi de dorinţa de a ne apropia cât
mai repede de modul de abordare şi organizare a Sportului pentru Toţi pe
plan internaţional. Din august 2000, odată cu apariţia Legii nr. 69 - Legea
Educaţiei Fizice şi Sportului, au fost lansate demersurile pentru definirea
noii structuri, „persoană juridică de drept privat, de utilitate publică
autonomă, neguvemamentală, apolitică şi fără scop lucrativ”.
Sportul pentru Toţi, este organizaţia naţională sportivă de
specialitate, reprezentativă în domeniul.Sportului pentru Toţi în România.
Funcţionează ca o instituţie publică sub tutela Ministerului Tineretului şi
sportului, şi se subordonează, nemijlocit “Comitetului Activităţilor Fizice şi
Sportive pentru Sănătate Educaţie şi Recreere” (CAFSSER), constituit prin
Hotărârea Guvernului României nr. 641/25 septembrie 1998, cu ocazia
12
aprobării Programului naţional „Sportul pentru Toţi - România 2000”, a
cărui misiune este coordonarea aplicării acestuia. CAFSSER este un
organism consultativ pe lângă Secretariatul General al Guvernului, format
din reprezentanţi ai mai multor instituţii publice (ministere, departamente,
consilii şi federaţii naţionale), printre care şi de la FR Sportul pentru Toţi şi
Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap. Oficializarea CAFSSER
este reiterată şi prin Legea Educaţiei Fizice nr. 69/2000 - art. 10 -(3). Are
personalitate juridică şi autonomie organizatorică, în condiţiile legii, şi îşi
desfăşoară activitatea în baza programelor şi bugetelor proprii stabilite în
conformitate cu “Strategia naţională de organizare şi desfăşurare a
sportului”.

13
CAP.2.
BAZA JURIDICĂ A INSTITUŢIONALIZĂRII CONCEPTULUI
SPORTUL PENTRU TOŢI

Preocupări democratice ale lumii moderne de a oferi bucuria şi

beneficiile sportului şi celorlalţi oameni neangrenaţi în sportul de
performanţă şi a luat fiinţă din noţiunea dreptului de a participa la sport şi
activitatea fizică drept înscris în diferite charte şi declaraţii din epoca
contemporană, precum:
a. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că fiecare om
poate să aibă acces la toate drepturile şi libertăţile proclamate, fără nici un
fel de discriminare, bazată pe rasă, culoare, sex, naştere şi orice convingere,
limbă, religie, origine naţională sau socială, avere.
b. Charta Europeană a Sportului pentru Toţi, adoptată la Bruxelles în anul
1975, la Conferinţa Miniştrilor Europeni ai Sportului şi care stipulează că
fiecare persoană are dreptul de a practica sportul
c. Drepturile Tinerilor Sportivi, 1980
d. Charta Educaţiei Fizice şi Sportului, redactată de Consiliul Europei în
anul 1988 şi care exprimă clar rolul sportului în societate şi educaţie şi
valenţele lui culturale. Conceptele de bază prezentate ca idealuri principale
rămân cele ale olimpismului modern:
-Dezvoltarea armonioasă a minţii, corpului şi caracterului
-Plăcerea (bucuria) efortului
-Rol– model pozitiv pentru societate
Conservarea eticii universale
-Toleranţă-Generozitate-Unitate-Prietenie
-Non discriminare-Respect faţă de celălalt
Legea învăţământului, art. 45:.a asigura dezvoltarea armonioasă a
individului prin educaţie fizică, igienă şi practică sportivă.
Constatării că nu peste tot în lume drepturile la educaţie şi la formele
specifice de realizare ale acestora, includem aici şi educaţia fizică şi sportul,
sunt exercitate efectiv, de către toţi oamenii, indiferent de vârstă, sex,
religie, stare economică, apartenenţă politică şi situaţie biologică (copiii,
oamenii de vârsta a treia, persoanele handicapate şi femeile mai ales).
Confirmării pe baza evaluărilor ştiinţifice a importanţei practicării
exerciţiilor pe tot parcursul vieţii, cu respectarea unor cerinţe minime pentru
prevenirea ori atenuarea unor consecinţe negative datorate unei igiene
necorespunzătoare.
14
 Conceptul modern al educaţiei permanente, materializat în tendinţele
de acces liber la informare şi formare continuă, cuprinde firesc şi sfera
educaţiei fizice şi sportului, cristalizându-se treptat în Mişcarea Sportul
pentru Toţi pe toată durata vieţii, care caută să unească dreptul natural la
mişcare al oricărei fiinţe umane cu dreptul social la educaţie permanentă şi
universală.
Legislaţia română cu privire la sport şi prevederile documentelor
internaţionale în domeniu, la care România a aderat sau pe care urmează să
le ratifice, impun aprobarea şi susţinerea unui program naţional care să
asigure în condiţiile actuale existente în România, organizarea şi dezvoltarea
sportului pentru toţi, ca activitate socială de interes naţional, bazată pe libera
alegere, susţinută moral, organizatoric şi financiar de către stat.
Potrivit Idealului Olimpic: sportul este dreptul tuturor oamenilor, ţelul
său fiind acela de a urmări promovarea sănătăţii, condiţiei fizice şi
bunăstării tuturor, indiferent de vârstă, sex sau poziţie socială.
În plan intern, promovarea Sportului pentru toţi, derivă din obligaţiile
asumate ca parte semnatară a multora din documentele invocate până aici,
apoi, de
Constituţia României. În concordanţă cu drepturile fundamentale,
educaţia fizică şi sportul trebuie încurajate ca o mişcare liberă, prin
promovarea acestor activităţi, în primul rând, în rândul copiilor, al tinerilor,
dar şi al adulţilor, urmărindu-se menţinerea sănătăţii, dezvoltarea fizică şi
psihică. Legea Educaţiei Fizice şi Sportului, nr. 69/2000

2.1. Instituţionalizarea în România a activităţii specifice Sportului

pentru Toţi
Instituţia coordonatoare ca organ tutelar-managerial este “Federaţia Română
Sportul pentru Toţi” (FRSpT) înfiinţată prin Ordinul MTS nr. 90/29.01.1992
constituita ca urmare a demersurilor “Direcţiei Programe Sportive pentru
Public”
- din august 2000, odată cu apariţia Legii nr. 69 - Legea Educaţiei Fizice şi
Sportului, au fost lansate demersurile pentru definirea noii structuri,
„persoană juridică de drept privat, de utilitate publică autonomă,
neguvemamentală, apolitică şi fără scop lucrativ”.
Federaţia Romană a Sportului pentru Toţi:
-organizaţia naţională sportivă de specialitate, reprezentativă în domeniul
Sportului pentru Toţi în România.
- funcţionează ca o instituţie publică sub tutela Agenţiei Naţionale a
Sportului (ANS)
15
- se subordonează, nemijlocit “Comitetului Activităţilor Fizice şi Sportive
pentru Sănătate Educaţie şi Recreere” (CAFSSER), constituit prin Hotărârea
Guvernului României nr. 641/25 septembrie 1998, cu ocazia aprobării
Programului naţional „Sportul pentru Toţi - România 2000”,
- are personalitate juridică şi autonomie organizatorică, în condiţiile legii, şi
îşi desfăşoară activitatea în baza programelor şi bugetelor proprii stabilite în
conformitate cu “Strategia naţională de organizare şi desfăşurare a
sportului”.

2.2.Competenţe specifice formate în cadrul Sportului pentru Toţi:

a.Organizarea şi desfăşurarea de activităţi motrice de timp liber în acord cu
dorinţele, interesele, particularităţile de vârstă, sex şi pregătire anterioară,
ale solicitanţilor, precum şi în raport de condiţiile materiale existente în
zonă.
b.Prevenirea accidentelor şi acordarea primului ajutor în caz de accidente
(până la intervenţia medicului) pe timpul desfăşurării activităţilor motrice.

16
CAP.3.
CARACTERISTICILE ACTIVITĂŢILOR FIZICE ŞI SPORTIVE
DIN CADRUL SPORTULUI PENTRU TOŢI

Important este să participi, nu să câştigi (Pierre de Coubertin)

a.Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei,
fără nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este liberă
şi voluntară şi se realizează independent sau în cadrul structurilor sportive
asociative (art.1/5/Legea 69/2000).
b.Este o activitate socială şi de interes naţional, care produce efecte
economice importante, pozitive: valoarea biologică crescută şi vigoarea
fizică a populaţiei, diminuează cheltuielile legate de sănătate (concedii
medicale, tratamente pentru recuperare, achitarea reţetelor) şi măresc
productivitatea muncii. Statul este interesat ca un volum cât mai mare al
populaţiei să fie productiv, cu costuri financiare cât mai reduse.
c.Contribuie la socializarea indivizilor, proces de durată, de-a lungul
vieţii, practicanţii dobândind aptitudini, valori şi comportamente care le
permit o mai activă prezenţă şi participare la viaţa socială, în deplin consens
cu ceilalţi membri ai comunităţii.
La nivel psihic şi moral, practicarea sportului poate ajuta persoanele
handicapate să depăşească o posibilă perioadă de depresie, având ca urmare
o reabilitare socială mai mare şi integrarea lor în societate.
d.Participarea este liberă şi voluntară, fiecare cetăţean având dreptul
să-şi aleagă exerciţiile fizice după preferinţe, interese, nevoi, capacităţile
biologice, bugetul de timp liber etc.
e.Se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi, din copilărie şi până la
bătrâneţe, indiferent de sex şi stare ori poziţie socială.
f.Beneficiarii Sportului pentru Toţi sunt în primul rând cei
necuprinşi în sportul de performanţă ori gloriile sportive care s-au retras din
activitatea competiţională. Excepţie fac sportivii cu diverse grade de
handicap a căror participare la marile competiţii se încadrează în conceptul
Sportului pentru Toţi.
g.Este vizată o paletă largă de efecte: sănătatea, educaţia, integrarea
socială, recreerea, confortul fizic şi spiritual etc.
h..Polivalenţa formelor de organizare: independent („pe cont propriu”, în
familie) sau în mod organizat; individual sau în grup; organizat, în asociaţii
şi cluburi sportive publice sau private; în plan local, regional, naţional şi
internaţional.
17
 În privinţa desfăşurării organizate a activităţilor Sportului pentru Toţi
există mai multe forme:
-planificate şi desfăşurate sub autoritate publică, respectiv FRSportului
pentru Toţi, la nivel central şi teritorial, conform calendarului federaţiei
-în parteneriat şi cooperare cu alţi factori interesaţi, din domeniile educaţie,
sănătate, economic, social, a sectorului privat şi a activului de voluntari în
regimul repartizării sarcinilor, dar cu creşterea responsabilităţilor colective
şi individuale, în derularea programelor sportive oferite. Exemple:
-programe de activităţi fizice şi sportive elaborate de structurile sportive
asociative – cluburi, asociaţii, centre, fundaţii, societăţi private;
-activităţile fizice sportive organizate pentru salariaţi, în spaţii special
amenajate, desfăşurate sistematic cu scop de promovare a sănătăţii şi
condiţiei fizice, de prevenire a riscurilor profesionale;
-activităţile competiţionale – cu caracter de divertisment sau publicitate, cu
participare deschisă, adresate populaţiei, desfăşurate în coordonare cu
FRSportului pentru Toţi şi structurile sportive teritoriale, cu avizul
administraţiei publice locale.
Aşadar, nu există o singură organizaţie său program al SpT „gata făcut”,
pentru toate culturile, vârstele şi abilităţile motrice.
Bogăţia exerciţiilor fizice şi cuprinse în programele Sportului pentru
Toţi şi adaptarea permanentă a acestora, potrivit posibilităţilor şi
preferinţelor „consumatorilor”. Practic nu există exerciţiu din cele cunoscute
în domeniul educaţiei fizice şi sportului care să nu poată fi folosite în
Sportului pentru Toţi. Totuşi, mersul, alergarea, joging-ul, stretching – ul,
gimnastică, jocurile sportive, turismul, înnotul, schiul, în general exerciţiile
în mediul natural sunt cele mai preferate.
Sportul în scop de divertisment, de recreere, de timp liber, constituie
poate aspectul cel mai caracteristic al activităţilor fizice desfăşurate sub
egida SpT, fiind folosit foarte des ca sinonim al noţiunii oficiale.
Sportul pentru Toţi şi coordonate de CAFSSER, sub forma parteneriatului şi
a cooperării la nivelul organismelor guvernamentale, organizaţiilor publice
locale, organizaţiilor neguvernamentale, federaţiilor de specialitate,
cluburilor şi asociaţiilor sportive, persoanelor juridice de drept public şi
privat, în limitele competenţelor şi scopurilor instituţionale (oficiale)
proprii. Aceasta înseamnă nu numai lucrul pe programele Sportul pentru
Toţi, ci şi elaborarea unor programe care să ţină seama de condiţii,
posibilităţi, tradiţii, pentru fiecare zonă de interes şi grup de populaţie în
parte.

18
 Voluntarii reprezintă principala forţă în derularea programelor
Sportului pentru Toţi. De calităţile şi abilităţile acestora depinde succesul
acţiunilor specifice în domeniu. Acestea trebuie să fie persoane pricepute şi
cu dragoste de sport. Profesorii de educaţie fizică, antrenorii, instructorii
sportivi şi foştii sportivi de performanţă sunt animatorii principali ai
Sportului pentru Toţi.
Manifestările sportive sunt însoţite şi urmate şi de alte activităţi
sociale şi cultural-educative. Dăm un exemplu în acest sens, enumerând o
parte din acţiunile cuprinse în Programul, Mişcarea este Viaţa şi Viaţa este
Mişcare derulat sub administraţia FRSportului pentru Toţi:
- tabere şi festivaluri de minibaschet, minihandbal, baschet, handbal, volei
pe plajă, sporturi tradiţionale;
- competiţii sportiv – distractive cu caracter naţional.

3.1.Obiectivele Sportului pentru Toţi

- Ridicarea gradului de cultură al practicanţilor privitoar la practicarea
activităţilor motrice;
- Asimilarea strategiilor specifice atragerii la practicarea liberă a activităţilor
motrice a tuturor categoriilor de populaţie;
- Facilitarea măririi potenţialului biologic şi creşterea speranţei de viaţă a
populaţiei;
- Democratizarea activităţilor fizice şi sportului prin egalizarea şanselor
tuturor categoriilor de populaţie din ţara noastră;
- Stimularea dorinţei de a face mişcare, apoi angajarea progresivă şi durabilă
a populaţiei în practicarea exerciţiilor fizice, în mod sistematic şi continuu;
- Iniţierea în activităţile de EFS şi formarea practicanţilor ca sportivi
independenţi, capabili să continue practica exerciţiilor fizice atâta timp cât
starea sănătăţii şi condiţiile biologice permit acest lucru;
- Limitarea posibilităţilor de a căpăta vicii şi înlocuirea unor preocupări şi
obieceiuri nesănătoase (fumatul, alcoolismul, consumul de droguri) ce
alterează sănătatea persoanei, cu un mod de viaţă echilibrat, bazat pe
încorporarea activităţilor motrice şi a obişnuinţelor alimentare sănătoase în
viaţa cotidiană;
- Contracararea acţiunilor antisociale (huliganismul), atât pe terenul de sport
cât şi în afara acestuia;
- Combaterea celor patru „S”-uri degenerative: stress-ul, supra-subnutriţia,
sedentarismul şi solicitarea psihofizică unilaterală;
- Menţinerea şi îmbunătăţirea stării superioare de sănătate fizică şi mentală
(a „sănătăţii pozitive”);
19
- Dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, igienă şi
practică sportivă” (Legea Învăţământului nr.84/1995, art. 45);
-,,Iniţierea în practicarea diferitelor ramuri sportive, urmărindu-se formarea
practicanţilor ca sportivi independenţi, capabili să facă din sport, o activitate
zilnică ca oricare alta;
- Învăţarea toleranţei, a autodisciplinei şi a responsabilităţii civice;
- Promovarea unor relaţii de prietenie, respect şi de fair-play, dobândite prin
practica exrciţiilor fizice, dincolo de terenul de sport;
- Formarea deprinderilor în legătură cu protejarea mediului;
- Participarea la diverse jocuri şi întreceri, altele decât cele de performanţă ;
- Continuarea activităţilor fizice de către foştii sportivi de performanţă
pentru contracararea efectelor negative, în eventualitatea întreruperii bruşte
a acestora;
- Regenerarea şi conservarea unor jocuri populare şi întreceri, cu o puternică
tentă locală şi regională, cu impact major asupra populaţiei din zona
respectivă;
- Socializarea, proces complex şi de durată prin care indivizii dobândesc
aptitudini şi valori, îşi formează atitudini şi comportamente care le permit o
mai activtă prezenţă şi participare la viaţa socială;
- Încurajarea şi susţinerea prin toate mijloacele a participării persoanelor cu
dizabilităţi nu numai la activităţile specifice SpT, ci şi la întrecerile sportive,
inclusiv din zona performanţei;
- Preocuparea permanentă pentru dezvoltarea acestei activităţi la nivel de
masă, cu o organizare din ce în ce mai exigentă şi cu asigurarea unei
infrastructuri pe măsură” (Legea Învăţământului nr.84/1995, art. 45);

3.2. Practicarea activităţilor fizice şi sportive în cadrul Sportului pentru

Toţi (tipul liber şi existent să)

Practicarea activitaților fizice și sportive in cadrul Sportului pentru

Toți este influiențata in mod direct și esențial de factorul timp, care este
indiciul cantitativ măsurabil pentru activitățile propuse.
“Putem defini timpul ca formă fundamentală de existenţă a materiei în
continuă dezvoltare, exprimând succesiunea şi simultaneitatea proceselor
realităţii obiective”. (pag.277, a XIV-a sesiune anuală de comunicări
ştiinţifice – FEFS dinUEB/2004).
Conceptul de timp se compune din cele 365 de zile ale anului, cele 7
zile ale săptămânii şi cele 24h ale unei zile.

20
 Din totalul de 24h al unui ciclu zi/noapte ne interesează cât reprezintă
timpul liber, timpul la discreţie, pentru a-l putea folosi în activităţi fizice şi
sportive, potrivit dorinţelor, nevoilor şi posibilităţilor fiecăruia dintre noi.
Este foarte important ca acest timp la discreţie să nu fie timp pierdut,
adică fără un beneficiu semnificativ. Timpul nu poate fi oprit în loc, el
curgând în acelaşi ritm, niciodată mai lent, niciodată mai repede, de aceea
trecerea lui este ireversibilă.
Pentru a nu-l irosi fără rost, organizarea timpului constituie o
prioritate, aceasta presupunând, deopotrivă, gândire, voinţă, dorinţă şi
pricepere în fixarea obiectivelor şi îndeplinirea acestora. Repartizarea
timpului pe activităţi este eficace în măsura în care acesta este folosit
raţional şi în mod util.
Timpul la dispoziţie (şi raportul lui cu omul) depinde de obligaţiile şi
responsabilităţile sociale ale fiecăruia, dar mai ales de măsura conştientizării
importanţei sportului. Cine are dragoste de mişcare îşi va face întotdeauna
timp şi pentru aşa ceva, cine nu, va găsi scuze.
Bugetul de timp poate fi repartizat pe perioade mai mici sau mai
mari şi structurat pe tipuri mari de activitate, astfel:
Să conchidem că timpul liber pentru recreere este cel în care omul
realizează o pasiune, o plăcere, un hobby (sport, plimbare în aer liber,
lectură, vizionarea unor spectacole) activităţile având ca scop principal
destinderea, recreerea, distracţia, etc., adică “reâncărcarea bateriilor”, pentru
o nouă zi ori săptămână de lucru.
1 Sportul pentru Toţi trebuia să se bazeze pe o organizare eficace cu
obiective bine stabilite.
2 Acceptul la mişcare trebuie să aibă un caracter diferenţiat, ca
solicitare motrică şi limitat pentru diferite grupe de populaţie, pe criterii de
vârstă, sex, biologice şi afecţiuni medicale.
3 Indiferent de vârstă, sex şi pregătire fizică anterioară, consultarea
medicului şi obţinerea avizelor favorabile pentru practicarea exerciţiilor
fizice este absolut obligatorie; medicul poate interzice total sau parţial
accesul la mişcare ori poate indica numai anumite genuri de exerciţii cu
caracter recomensatoriu, după consultul de specialitate.
4 Practicarea activităţilor fizice şi sportive trebuie să fie raţională,
după un program bine stabilit, individualizat. Profesorul ori antrenorul sunt
următoarele persoane cu care trebuie să se sfătuiască viitorii „consumatori”
de activităţi sportive pentru stabilirea nivelului iniţial de angajare în efort, a
etapelor ce trebuie parcurse de la condiţia de sedentar la cea de persoană
activă şi foarte activă, a gradării progresive al acestuia.
21
 5 Potrivit art.58/Legea 69/2000: Predarea educaţiei fizice sau
instruirea sportivă în forme organizate, se asigură numai de persoane
atestate în domeniu prin diplome sau certificate recunoscute, în condiţiile
legii.
6 De regulă, activitatea fizică va începe cu exerciţii fizice care nu
produc oboseală ori durere nesuportabilă şi se continuă crescând lent
intensitatea şi durata efortului, de la un antrenament la altul; „încălzirea”
generală a organismului precede toate celelalte activităţi.
7 La începutul unei şedinţe de pregătire fizică este bine ca fiecare
persoană să ştie să-şi ia singură pulsul şi să aibă o minimă documentaţie
privind efectele diverselor mişcări şi cunoştinţele necesare prevenirii –
acordării primului ajutor în caz de accidente; de reţinut că, un exerciţiu dacă
nu este efectuat de cel puţin trei ori pe săptămână şi minim trei luni într-un
an, nu generează nici un fel de efecte ori dacă acestea se obţin ele se pierd
foarte repede; mişcările mai puţin intense dar de lungă durată sunt mai
indicate pentru slăbit decât cele intense dar reduse ca timp.
8 Trebuie luate în calcul toate „semnalele” de disconfort apărute după
efectuarea sau chiar în timpul execuţiei unei mişcări şi încetat imediat
pentru consultarea cadrelor de specialitate (medic, profesor, antrenor).
9 Echipamentul sportiv trebuie să fie lejer şi adecvat exerciţiilor şi
anotimpului; orice lucru la aparate sau la diverse obiecte va fi precedat de
verificarea integrităţii acestora.
Ori de câte ori vor exista alternative, va fi preferată mişcarea în aer
liber, în natură.
Se impune ca activităţile organizate să corespundă dublei necesităţi;
protecţia naturii şi promovarea sportului şi a activităţilor de timp liber
(loisir).

3.3. Funcţiile timpului liber

Activitatea din timpul liber realizează trei funcţii determinate de
aspectul necesităţilor individuale. Funcţiile mişcării din timpul liber se
suprapun într-o oarecare măsură cu cele ale educaţiei fizice şi sportului. Ele
sunt rezultatul acelor destinaţii (roluri, influenţe) ale activităţilor în cauză
care au un caracter constant şi în aceleaşi timp răspund
unor nevoi reale ale dezvoltării şi vieţii omului.
Sunt considerate şi acceptate ca funcţii ale timpului liber: dezobosirea
fizică, divertismentul şi distracţia şi dezvoltarea, perfecţionarea.
A.Funcţia de dezobosire fizică şi intelectuală se realizează:
a. în timpul alocat odihnei active şi passive
22
 b. prin activităţi cu character intelectual şi sportiv, ce liniştesc,
relaxează oamenii. Odihnă pentru om este o necesitate ce are efecte în
înlăturarea acumulărilor negative produse de munca intelectuală prelungită.
Stresul acumulat atât de prelungirea activităţii intelectuale ce
necesită concentrare şi atenţie mărită, desfăşurată în medii sociale
zgomotoase, stresante, în care indivizii au personalităţi diferite, modalităţi
diferite de comportare, idealuri şi motivaţii convergente dar şi divergente,
impune nevoia de integrare într-o activitate fizică care să producă destindere
şi o preocupare mai puţin stresantă.
Odihna activă prin exerciţiu fizic produce, dezobosire, destresare
pentru cei supuşi unei activităţi intelectuale intense, iar odihna pasivă prin
activităţi intelectuale are aceleaşi efecte pentru cei supuşi unei activităţi
fizice prelungite.
B.Funcţia de divertisment şi distracţie:
a.timpul alocat divertismentului
b.distracţiei, realizată prin activităţi intelectuale, fizice-practice, de formare
individuală şi colectivă care aduc multă bucurie în sufletul oamenilor.
Oboseala nu se acumulează doar ca rezultat al activităţii intelectuale
şi fizice ci şi ca rezultat al lipsei de activitate, de preocupare pentru evoluţie
şi este chiar rezultatul unor acţiuni monotone, nediversificate.
Alături de activitatea profesională, socială, familială, omul simte
nevoia integrării într-o activitate fără răspunderi deosebite, întro activitate
care să-i aducă mulţumire, bucurie, împlinire şi satisfacerea nevoilor de
mişcare, satisfacerea gustului pentru
frumos, pentru împlinirea sufletului.
C.Funcţia de dezvoltare, de perfecţionare personală în ceeace
priveşte capacitatea motrică se realizează în timpul alocat practicării
exerciţiilor fizice în scopul îmbunătăţirii menţinerii condiţiei fizice, cât şi în
ceea ce priveşte capacitatea
intelectuală realizată prin lecturarea unor cărţi, vizionarea unor filme etc.
Omul se dezvoltă în timp, în multiple planuri, planuri ce privesc
activitatea de integrare şi dezvoltare socio-profesională şi planuri ce privesc
activitatea de dezvoltare personală a corpului, a sensibilităţii, a mişcării în
spaţiu şi timp, senzaţiei de bine şi de putere fizică ce influenţează existenţa.
Formarea obişnuinţei de mişcare care să asigure confortul existenţei
este o caracteristică esenţială a timpului liber care contribuie la formarea
gustului pentru o bună calitate a vieţii, la dezvoltarea eului, la formarea unor
legături de colaborare şi conlucrarea cu prietenii, colegii, conform părerilor
emise de Raţă, G., 2007.
23
3.4.Sportul pentru toți Vs sportul de performanță
Sportul, activitate cu pronunţat caracter competitiv:
-este guvernat de reguli
-norme stricte
-regulamente
-adresează moralei şi eticii olimpice
-are caracterul particular
-sportul este considerat instituţie culturală de educaţie şi de educaţie socială.
Scopul - de a atrage atenţia asupra proporţiei însemnate care este
reprezentată de cei care au nevoie de mişcare, fără a fi dotaţi pentru
performanţă şi înaltă performanţă.
Sportul ca fenomen social, tinde spre exagerarea unor aspecte în
detrimentul altora. Cel mai adesea sunt reliefate aspecte pozitive ale
sportului de performanţă şi se trec cu vederea cele negative:
-selecţia riguroasă care limitează participarea
-antrenamentul sever şi nemilos
-competiţia rigidă şi de multe ori incorectă
-imperativele politice şi financiare
-orientarea sportul către senzaţional, vedetism, fals amatorism, fals
profesionism, în goană după performanţă, reprezentare şi imagine.
Promovarea unei definiţii extrem de restrictive a înaltei performanţe şi
a canalizării pregătirii pentru o anumită ramură de sport bazată pe noţiunea
de a-ţi înfrânge adversarul cu orice preţ şi nu pe ideea de a acţiona tu cât
poţi mai bine sau de a-i ajuta pe ceilalţi să joace, oportun şi eficient, este un
adversar real, incontestabil, al zilelor noastre.
Depăşirea adversarului din cuprinsul definiţiei sport a devenit tot mai
mult victoria cu orice preţ, luptă pentru glorie şi bani, ceea ce-l îndepărtează
de valorile fundamentale ale educaţiei fizice şi sportului: sănătate, educaţie,
fair-play.
Rezulatul practicării înaltei performanţe evidenţiază maxima atenţie
de care se bucură această din partea mass-mediei, sponsorilor, organizaţiilor
naţionale.
În zilele noastre este tot mai evident decalajul între programele
sportive cultural-educative pe de o parte şi enorma publicitate acordată
sportului de înaltă performanţă pe de altă parte. Dacă vorbim despre
contradicţii, acestea există numai în ceea ce priveşte accentul pus pe
caracterul elitist al sportului de performanţă în defavoarea principiilor
egalitariste pe care le promovează Sportul pentru toţi.
24
 Avem de-a face cu un dublu proces ce se desfăşoară în acelaşi timp. Pe
de o parte favorizarea unui număr mic de indivizi (sportivi supradotaţi) şi pe
de altă parte marginalizrea celorlalţi (sportivi mai puţin talentaţi, copii,
femei etc.).
Acesta are consecinţe grave asupra sportului pentru toţi şi asupra altor
tendinţe de democratizare în sport, încurajând mai mult spectacolul decât
participarea.
Problema este veche, dar revine într-o mantie modernă. Să ne amintim
că valoarea educativă a gimnasticii practicate în polis-urile (oraşe-cetăţi)
antice greceşti a decăzut pe măsură ce profesionismul şi goana după victorie
au devenit tot mai evidente în cadrul jocurilor atletice ale elenilor; marea
masă de practicanţi a exerciţiilor fizice din gimnazii şi palestre s-a
metamorfozat într-o mare masă de spectatori la spectacolele sângeroase de
pancraţiu şi pugilat.
Nu întâmplător, în momentul de vârf al agonelor (întrecerile) greceşti
au apărut şi cele mai numeroase incorectitudini: cumpărări de meciuri şi
chiar consumul unor substanţe (pe care astăzi le-am numi droguri) pentru
mărirea temporară a posibilităţilor motrice. Avem exemple, de aceea trebuia
să tragem concluzii corecte. Valorile fundamentale ale sportului nu trebuie
să intre în contradicţie cu cele ale educaţiei fizice. Ele trebuie să pună
accentul pe educaţie, sănătate, dezvoltare, relaxare, asociere, distracţie,
astfel spus, pe aspectul educativ, igienic şi recreativ.
Sportul înalt, s-a dezvoltat în mai multe, sau mai puţine forme de
sport separate, cu propria lui structură, propria organizare şi finanţare.
Totuşi, Sportul înalt şi Sportul pentru Toţi sunt strâns legate şi au încă multe
în comun. În politica problemelor sportive, unde sunt la mijloc interesele
generale sportive, este important să rămânem la interrelaţiile dintre Sportul
înalt şi Sportul pentru Toţi: sportul de elită nu poate exista fără Sportul
pentru Toţi şi Sportul pentru Toţi nu poate exista fără sportul de elită, pentru
că acesta din urmă a atras participare mai mare a cetăţenilor în proporţie de
masă la sport, încurajând la unii dezvoltarea talentului pentru sportul
competiţional.
Mişcarea Olimpică este deschisă tuturor. Ţelul său nu este numai acela
de a organiza competiţiile olimpice, dar şi acela de a da tuturor, fără
discriminare de sex sau vârstă posibilitatea de a practica sportul. Ea poate să
favorizeze cooperarea între diferite organizaţii de Sport pentru Toţi, să
coordoneze activitatea acestora, să atragă atenţia persoanelor investite cu
putere publică asupra necesităţii mişcării în rândul populaţiei, factor de
sănătate, libertate şi dezvoltare socială.
25
 Deci, JO nu sunt singură activitate a Mişcării Olimpice. Mişcarea
Olimpică trebuie să constituie umbrela iar Olimpismul (ca experienţă
esenţială a Mişcării Olimpice) liantul care să asigure complementarea
Sportului de performanţă cu SpT sau mai exact unirea celor două într-o
mişcare integrată cu un obiectiv mai larg al Mişcării Olimpice.
Simbolul Mişcării Olimpice reprezintă reunirea celor cinci continente
în sport. Acest simbol deasemenea poate fi folosit pentru a reprezenta
această legătură între elementele Mişcării Olimpice şi a Mişcării Sportul
pentru Toţi, pentru a forma Sporturile Mondiale în Familie.
Ca parte a Mişcării Olimpice, Sportul pentru Toţi, trebuia să ajute la
înştiinţarea oamenilor de pretutindeni de existenţa celor mai diversificate
forme ale activităţilor sportive.

26
CAP.4.
ACTIVITĂŢI SPORTIV RECREATIVE

4.1. Joc sportiv pe teren redus-minifotbalul

Terenurile sportive sunt esenţiale pentru dezvoltarea jocului. Pentru a
îmbunătăţi calitatea şi cantitatea jocurilor sportive dintr-o zonă, numărul de
suprafeţe de joc trebuie să crească. Terenurile sportive de dimensiuni mai
mici, aşa cum sunt terenurile de minifotbal, sunt mai ieftine atât pentru
instalare cât şi pentru operare decât suprafeţele de dimensiune mare,
făcându-le o soluţie eficientă din punct de vedere al cererii pentru facilităţile
de fotbal sau altor activităţi din cadrul jocurilor sportive. Deseori, pot fi
instalate mai multe terenuri de minifotbal la acelaşi cost ca un singur teren
de sport de dimensiune standard.
Găsirea unui teren adecvat pentru a dezvolta un teren de fotbal de
dimensiune completă poate fi dificilă, în special în zonele metropolitane
dens populate (care au adesea cea mai mare nevoie de facilităţi de fotbal-
jocuri sportive) sau în ţări cu terenuri adecvate limitate.
Acest tip de terenuri sportive sunt ideale pentru învăţare şi formare: prin
participarea la exerciţii practice, rutine şi jocuri pe terenurile de minifotbal,
jucătorii vor dezvolta abilităţi care pot fi aplicate în meciuri pe terenurile de
dimensiune completă. Pe terenurile de minifotbal, jucătorii sunt mai
implicaţi în joc, atât în situaţii de atac, cât şi în cel defensiv.
Această implicare intensă este esenţială pentru învăţarea jocului şi
dezvoltarea tehnicii.
Terenurile de minifotbal favorizează dezvoltarea tehnică a jucătorilor de
toate nivelele şi vârstele, de la baza până la participarea recreativă şi
dezvoltarea avansată a elitelor. În special, terenurile de minifotbal, oferă
grupurilor de vârstă mai tânăra, un mediu bun în care să se bucure de joc şi
să-şi dezvolte abilităţile.
Înţelegerea a ceea ce constituie un teren de minifotbal, diferă de la o ţară la
alta, dar, în general, poate fi definită ca o suprafaţă de joc mai mică, de
dimensiuni reduse – fie în interior(sala), fie în aer liber – pe care pot fi
jucate jocuri de fotbal.
Jocurile de fotbal pe terenurile de minifotbal, sunt jucate cu echipe mai mici
de 11 jucători.
Formatul poate diferi în funcţie de cerinţele tehnice, dar în general
poate fi: 4 x 4, 5 x 5, 7 x 7 sau 9 x 9, în funcţie de grupa de vârstă. În ceea
27
ce priveşte mărimea, majoritatea terenurilor de minifotbal, au o lungime
cuprinsă între 20m şi 55m şi lăţime de 15m şi 37m. Facilităţile din această
categorie de terenuri sportive, pot varia în funcţie de tipul instalaţiei,
configuraţia şi tipul de suprafaţă.

4.1.1. Beneficiile Jocului de minifotbal

Terenurile de minifotbal oferă o varietate de beneficii într-o gamă
largă de zone şi domenii:
-Dezvoltare vs. relaxare – terenurile de minifotbal sunt utilizate pentru toate
nivelele de fotbal, pentru antrenamente şi meciuri competitive.
Beneficii pentru jucători
-dezvoltarea tehnică a jucătorilor de toate nivelele şi vârstele
-un mediu bun pentru jucător, în care să se bucure de joc şi să-şi dezvolte
abilităţile.

Beneficii sociale şi comunitare

Terenurile de minifotbal pot sprijini, de asemenea, o serie de nevoi
sociale şi comunitare. Accesibilitatea terenurilor de minifotbal la o gamă
largă de grupuri sociale poate avea următoarele beneficii:
• Dezvoltarea relaţiilor dintre pasionaţii de fotbal, comunitatea locală şi
organele guvernamentale
• Promovarea incluziunii sociale şi a dezvoltării personale
• Prevenirea delincvenţei şi a infracţionalităţii în rândul tinerilor
• Servirea ca un catalizator pentru reînnoirea urbană
• Combaterea obezităţii şi a altor probleme legate de sănătate

Atragerea participării persoanelor interesate prin intermediul

terenurilor de minifotbal
Terenurile de minifotbal pot avea un impact pozitiv asupra participării
la recreaţie, oferind jucătorilor din toate categoriile, posibilitatea de a juca
acest joc. Acestea sprijină jocul informal, făcând jocul accesibil mai multor
grupuri:
Pe terenurile de minifobal:
• Jucătorii ating mingea de cinci ori mai des în meciurile de 4 la 4 şi cu
50% mai mult în meciuri de 7 la 7
• Jucătorii sunt implicaţi în faze de 1 la 1, de trei ori mai des în meciurile
de 4 la 4 şi de două ori în meciurile de 7 la 7.

28
• Jucătorii au mai multe şanse de a înscrie, golurile fiind înscrise, în medie,
la fiecare două minute în meciurile 4 la 4 şi la fiecare 4 minute în meciurile
de 7 la 7.
Terenurile de minifotbal, pot fi localizate şi construite într-o varietate de
situaţii:
• Şcoli
• Centre tehnice naţionale şi regionale
• Zone urbane construite (de exemplu, acoperişuri)
• Cluburi şi baze sportive
• Spaţii de recreere
• Parcurile şi facilităţile municipale

Sprijină creşterea participării prin intermediul terenurilor de

minifotbal
Minifotbalul oferă pasiunea și dorința de a fi cu prietenii, cu care poți
împărtășii în același timp victorii și înfrângeri. Minifotbalul arată în primul
rând că este un sport, ce este organizat pe diferite nivele și categorii de
vârstă, într-o competiție în care primeaza fair play-ul și prietenia adevarată.
• Necesită mai puţini jucători: este mai uşor să se adune 8 sau 10 jucători
pentru un meci cu o latură mică de 22m pentru un joc de dimensiune
completă.
• Mai puţin intimidante: terenurile de minifotbal sunt mai atrăgătoare
pentru jucătorii de diferite niveluri şi abilităţi fitness.
• Mediu sigur: terenurile de minifotbal oferă medii sigure şi atractive
pentru jucători.
• Accesibilitate: terenurile de minifotbal pot fi localizate în inima
comunităţii, maximizând accesibilitatea.
• Cost redus: costurile de instalare şi de funcţionare mai mici asigură
accesul pe terenurile de minifotbal la preţuri accesibile.

Participă la creşterea popularitaății prin intermediul terenurilor de

minifotbal și contribuie la viața socială
Implicit, aduce o contribuție semnificativă la parcursul întregii
societăți, pentru că fotbalul înseamnă valoare adaugată și prin prisma
valențelor sociale și comunitare. Prin competiții putem să contribuim la
ieșirea din anxietatea socială. Acest lucru se poate face și fără ca spectatorii
să fie prezenți pe stadioane. Pe lângă promovarea participării generale,
eliminarea acestor bariere în calea participării, facilitează accesul la fotbal
pentru grupurile ţintă, inclusiv pentru grupurile de vârstă tinere.
29
4.1.2. Exerciţii pentru dezvoltarea competentelor şi educarea calităţilor
motrice
a). Jocul nr.1.Categorie vârsta: 14-18ani - Nr de jucători: 12-16 (Autor:
Marius Dulca)
Obiectivele exerciţiului:
• dezvoltarea atenţiei în joc
• gândire rapidă
• alegerea soluțiilor optime
Organizarea exerciţiului:
Două echipe egale se confruntă într-o suprafaţă de circa 40x40m. Pe
laturile acestui careu se marchează 4 porţi pentru dribbling şi încă 4
miniporti aşezate pe fiecare latură a suprafeţei.
Dozare: 3 x 8 min, P:3 min
Desfăşurarea exerciţiului:
Exerciţiul are 3 direcţii de joc distincte:
1- ambele echipe joacă numai la cele 4 porţi pentru dribbing
2.-ambele echipe joacă la cele 2 mini-porţi aşezate orizontal
3.-ambele echipe joacă la cele 2 mini-porţi aşezate vertical
Antrenorul introduce mingea în joc şi specifică direcţia jocului (1,2 sau 3).
Echipele au porţile desemnate înainte de începerea exercițiului (aici culorea
albastră şi roşie). Se joacă fără limită de atingeri ale mângâi.
Variaţie:
• se joacă pe 2 direcţii de joc în acelaşi timp
• se joacă pe toate cele 3 direcţii în acelaşi timp
Puncte cheie:
• atenţie distributivă sporită
• acoperirea optimă a zonelor de teren
• coaching permanent

Fig 1. (https://coaches-ahead.ro/articole-gratuite/joc-pe-teren-redus-cu-3-optiuni/)
30
b.) Jocul Nr.2. (Autori Josep „Pep” Guardiola şi Tito Villanova la FC
Barcelona)
Este vorba de posesia mingiei pe o anume suprafaţa de teren. Există
doi jucători neutri care ajută la menţinerea posesiei. În acest timp, portarii s-
au antrenat separate, cu antrenorul lor.
Vârsta grupului: peste 18 ani
Descriere - cu o mingie
– Terenul de joc este de 70 x 60m
– Formaţii de lucru echipe cu 8 jucători fiecare
– La aceste echipe se adauga doi jucători neutri, care joacă pentru echipa
care are mingia
Reguli
– Se joacă 8v8 cu 2 jolly la mijloc
– Echipa care are posesia este ajutată de cei doi jolly
– Jucătorii au liber la atingerea balonului, pot să dribleze sau conducă oricât
– Jucătorii neutri au voie doar două atingeri– Jucătorii neutri nu au voie să-
şi paseze unul altuia
– Echipa în posesie trebuie să facă 120 de pase în 3 minute
Se joacă 12 minute înainte de a trece pa progresie. Toate reprizele au durata
de 12 minute, apoi o pauză de odihnă şi 15 abdomene, înainte de a trece la
următorul joc.
Progresia
– Prima progresie: Jocul devine 8v8, însă cei doi neutri nu mai stau în
interiorul careului, ci în afara lui
– A doua progresie: Jocul devine 7v7, cu alţi doi jucători deveniţi jolly,
astfel că vor fi 4 jolly postaţi pe fiecare laturile a terenului
Obiective urmărite:
– Pase curate, în viteza– Intensitate în joc, în special când se face presing
– Mişcarea jucătorilor pentru crearea opţiunilor de pas şi demarcare
– Luarea deciziilor
(https://coaches-ahead.ro/articole-premium/barcelona-joc-pe-teren-redus-
8v8-2/)
c.) Jocul Nr.3. Acesta este un joc simplu, dar eficient, pentru învăţarea şi
consolidarea lovirii mingii cu capul. Fiecare jucător are posibilitatea de a
înscrie cu capul. Diferenţa apare atunci când se înscrie un gol. După
finalizare, acţiunea va începe printr-o aruncare, exceptând regulamentul de a
începe de la centru.
Descriere:
31
–Suprafata este de 15 / 20m
–Sint două echipe, A şi B, creându-se un 2 x 2 pe teren redus
–Sint două porţi, câte una pe fiecare parte a terenului.
–Materiale: 2 conuri pe linia mediană, mingi
Reguli:
–Jocul este început de una din echipe
–Ambele echipe încearcă să înscrie una contra alteia
–Daca o echipă înscrie un gol ( să zicem B), vor re-incepe jocul de la unul
din conurile de la mijlocul terenului
–Jucatorii A aleargă şi se poziţionează la 1m de linia porţii
–Unul din jucătorii B execută o aruncare de la margine pentru lovitură de
cap a colegului
–Daca echipa B reuşeşte să înscrie, echipa A re-incepe de la mijlocul
terenului
–Daca echipa B nu reuşeşte să înscrie cu o lovitură de cap, iar mingea este
apărată de unul din jucătorii A, ei pot pleca direct spre finalizare
Progresia:
–Introduceti o a-3-a echipa C care va fi aşezată lângă conuri
–Daca o echipă reuşeşte să înscrie, ea se va retrage pe linia porţii, iar
cealaltă echipă va porni la atac, fiind întâmpinată de echipa C
Obiective urmărite:
–Tehnica lovirii mingii cu capul
–Ochii deschişi şi poziţia corpului
–Unghiul de lovire a mângâi, forţa şi direcţia
–Reactia rapidă după gol
–Timmingul alergării şi lovirii mângâi
–Concentrarea pe acurateţea execuţiei
(https://coaches-ahead.ro/articole-premium/joc-pe-teren-redus-pentru-
lovirea-mingii-cu-capul/)
d.) Jocul Nr.4. (Autor Angelo Niculescu, capacitate tehnică)
Eficacitatea manifestării deprinderilor tehnice în procesul de joc şi-n
condiţiile de joc, este dată de nivelul de capacitate tehnică pe care îl are
jucătorul.
Pentru a înţelege mai bine ce anume impune transformarea
deprinderilor tehnice în capacitate tehnică, prezentăm succint noţiunile de
proces de joc şi condiţii de joc.
Procesul de joc, angajând cele două echipe în dispută pentru victorie,
angajează totodată jucătorul în relaţii, acţiuni şi trăiri specifice stării de luptă
sportivă.
32
Cele mai importante, în ceea ce priveşte exprimarea tehnică a jucătorului
sunt:
-colaborarea cu partenerii
-lupta cu adversarii
-motricitatea
-viteza
-rezistenta
-emotivitatea
-curajul
-riscul
-iniţiativa.
Condiţiile de joc se referă la cadrul exterior jocului propriu-zis: publicul,
miza jocului, arbitrul, terenul, timpul, evoluţia scorului, tactică de joc.
În felul acesta, deprinderile tehnice pe care jucătorul şi le-a format în
antrenamente şi în experienţa de joc anterioară trebuie actualizate în
procesul de joc şi-n condiţiile de joc.
Trecerea deprinderilor prin filtrul jocului şi a condiţiilor sale, definesc
capacitatea tehnică a jucătorului!
Deprinderile tehnice - Condiţii de joc
Proces de joc - Capacitate tehnică
Conţinutul capacităţii tehnice este complex. Grupam după cum urmează
elementele acestui conţinut:
–aptitudini fizice: viteza, forţa, rezistenta, îndemânare
–deprinderile tehnice specifice jocului
–gindire tactica – procese psihice
Din aceste patru grupe, gândirea tactică şi tabloul proceselor psihice
reprezintă componentelor care permit evidenţierea în joc a capacităţii
tehnice.
Gândirea tactică se referă la:
–alegerea soluţiei tehnice de continuare a acţiunii
–promptitudinea realizării acţiunii tehnice alese
–mascarea intenţiei în fata adversarului
–derutarea adversarului
–directionarea tactică a acţiunii tehnice întreprinse
–scontarea câştigului tactic al soluţiei alese
Procesele psihice ce determina capacitatea tehnică sunt următoarele:
–nivelul de percepţie al conjuncturii tactice
–aria reprezentării conjuncturii următoare
–forta concentrării asupra execuţiei tehnice
33
–nivelul general de excitabilitate nervoasă
–echilibrul proceselor nervoase fundamentale
Procesele psihice favorabile şi gândirea tactică dezvoltată, alături de unele
trăsături positive de caracter, precum şi de o motivaţie bine conturată,
generează energia şi forţa psihică ce fac ca jucătorul, în lupta de pe teren, să
acţioneze prompt, hotărât, curajos, creator, dezinvolt, eficient, despovărat de
inhibiţii şi complexe.
Obiective de urmărit:
Ccapacitate tehnică, colaborare, deprindere tehnică, derutarea adversarului,
emotivitate, gândire tactică, îndemânare, motricitate, proces de joc, procese
psihice, rezistenta, viteza
(https://coaches-ahead.ro/uncategorized/tehnica-deprindere-si-capacitate/)

4.1.3. Regulament minifotbal pe teren redus

(http://www.campionateminifotbal.ro/upload/sj/files/Regulamnet_de_joc_F
MR_2015-ok_PDF.pdf)

34
CAP.5. SPORTURI NAUTICE
Clasificarea sporturilor nautice
Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe
echipe care se clasifica în funcţie de:
a.Modul de practicare
• 5.A.pe apă
• 5.B.în apă
• 5.C.sub apă.
b.Locul de practicare:
• în piscină
• pe ape curgătoare naturale sau artificiale
• pe lacuri naturale sau artificiale
• mări şi oceane.
5.A.Clasificarea sporturilor nautice după modul de practicare pe apă
• 5.A.1.Canotaj
• 5.A.2.Powerboat racing (curse de viteză cu bărci cu motor)
• 5.A.3.Kitesurfing
• 5.A.4.Iahting
• 5.A.5.Jetboard
• 5.A.6.Parasailing
• 5.A.7.Rafting
• 5.A.8.Scuter acvatic
• 5.A.9.Schi nautic
• 5.A.10.Speed sailing
• 5.A.11.Surfing
• 5.A.12.Wakeboarding
• 5.A.13.Windsurfing
• 5.A.14.Kaiac canoe
• 5.A.15.Kaiac polo
5.B. Clasificarea sporturilor nautice după modul de practicare în apă
• 5.B.1.Cliff diving (sărituri în apă de pe stânci)
• 5.B.2.Înot
• 5.B.3.Înot cu labele
• 5.B.4.Înot sincron
• 5.B.5.Pentatlon modern

35
 • 5.B.6.Polo
• 5.B.7.Sărituri în apă
5.C.Clasificarea sporturilor nautice după modul de practicare sub apă
• 5.C.1.Aquathlon
• 5.C.2.Hochei subacvatic
• 5.C.3.Orientare subacvatică
• 5.C.4.Rugby subacvatic
• 5.C.5.Scufundare
• 5.C.6.Scufundare liberă
• 5.C.7.Snorkeling
• 5.C.8.Tir subacvatic
• 5.C.9.Vânătoare subacvatică

5.A.Clasificarea sporturilor nautice după modul de practicare pe apă

5.A.1. Canotaj

Fig. 2. (http://www.frcanotaj.ro/multimedia/foto/)

Istoria canotajului românesc a început în secolul XIX, în anul 1864

când un grup de tineri studenţi din Timişoara, întorşi din străinătate de la
studii au înfiinţat pentru plăcerea lor, "Societatea de luntrişoare".
În 1925 se înfiinţează la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din
România. Aceasta depune, în anul 1927, cererea de afiliere la Federaţia
Internaţională de Canotaj.

36
Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federaţiei Societăţilor
Sportive din România ca membru extraordinar al FISA.
Prima participare românească la o competiţie oficială internaţională
este semnalata în anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi
în 1933 la Campionatul European de la Budapesta, România a fost
reprezentată în două probe masculine 4+ şi 2x.
România a fost prezenta prima dată la Jocurile Olimpice în probă de 8+1 la
ediţia Helsinki 1952.
Prima medalie de aur a fost cucerită de canotorii romani în 1955 la
Campionatul European de la Gând în proba masculină de 4-, iar fetele obţin
în anul 1962, la Campionatul European de la Grunau, medalia de aur în
probă de 4+. La Campionatele Mondiale prima medalie de aur este obţinută
în anul 1970 la St.Catharines,în probă de 2+1, iar fetele obţin prima medalie
de aur la Campionatul Mondial în 1974, la Lucerna, în probă de 2-.
Prima medalie de aur la Jocurile Olimpice este cucerită la ediţia
Moscova-1980, în probă de lx de către Sanda Toma, iar la ediţia Los
Angeles-1984, echipajul masculin de 2-, obţine prima medalie de aur la
masculin.
Activitatea de canotaj se desfăşoară în prezent,astfel: 8 secţii la
Bucureşti, 4 la Timişoara, 5 la Constantă, 3 la Călăraşi, 2 la Iaşi, 5 la Piatra
Neamţ, 1 la Botoşani, 1 la Deva, 1 la Fălticeni, 1 la Suceava, 1 la Tg.
Mureş, 1 Orşova, 1 Drobeta Turnu Severin şi 1 Ilfov. În aceste secţii sunt
legitimaţi 900 sportivi şi încadraţi 60 de antrenori.
Canotaj, ambarcaţiune, concurs.
1.1. Canotajul constă în propulsarea unei ambarcaţiuni, pe o
suprafaţă de apă, cu sau fară cârmaci, cu ajutorul forţei musculare, a unui
sau mai mulţi vâslaşi. Aceştia utilizează pentru propulsie vâsle sau rame ca
nişte pârghii de gradul II. Vâslaşii sunt aşezaţi cu spatele în direcţia de
înaintare a ambarcaţiunii.
1.2. Canotajul constă de asemenea în practicarea unei mişcări
asemănătoare pe un aparat de vâslit sau într-un bac de vâslit.
1.3. Într-o ambarcaţiune de canotaj, toate elementele mobile şi axele
acestora sunt fixate solid pe corpul ambarcaţiunii, iar sportivul se poate
deplasa pe axul longitudinal al bărcii.
1.4 Concursul de canotaj este o manifestare sportivă care constă în
disputarea uneia sau mai multor curse, în diverse tipuri de bărci sau aparate
de vâslit.
1.5. Concurenţii fac parte din diferite categorii în funcţie de sex,
vârstă, greutate sau categorie sportivă.
37
 1.5 Noţiunile de echipă său echipaj prezente în toate regulamentele
FRC se referă la toate clasele de ambarcaţiuni de la 1x până la 8+.
Regulamentele concursurilor oficiale sau locale organizate la noi în ţară,
cuprind următoarele categorii de participanţi:
- Juniori I (m+f) până la 18ani;
- juniori ÎI (m+f) până la 16 ani;
- juniori III (m+f) până la 14 ani
- juniori categorie uşoară (m+f) 17-18 ani;
- tineret (m + f) 19-22 ani;
- seniori (m+f) open;
- seniori categorie uşoară (m+f);
- veterani (m+f) conform FISA
Greutatea minimă a ambarcaţiunilor fără rame sau vâsle,
amplificator, microfon, difuzoare, sau alte echipamente electronice, este
fixată astfel:
Tipul de ambarcaţie 1x 2x 2- 2+ 4x 4- 4+ 8+
Greutatea minimă kg. 14. 27. 27. 32. 52. 50. 51. 96.
(www.FRC.ro)

5.A.2.Kitesurfing

Fig. 3. (http://apa.xtrem.ro/Kitesurfing_--d7/Kitesurfing-zmeul-de-mare-putere-placa-de-
surf-apa-si-omul_--a51.html) ( http://www.scoaladekite.ro/Cursuri.html)

38
 Kite surfing, cunoscut şi sub numele de kitesurfing sau kiteboarding,
presupune utilizarea unui zmeu foarte puternic care să tragă un surfboard
sau un wakeboard - o placă - pe apă. Viteza maximă atinsă până în prezent
de un kitesurf este de 77.4 km/oră, record obţinut de kitesurferul Olaf
Marting. Kitesurferul sta cu picioarele pe placa de surf care este pusă în
mişcare de către un zmeu controlabil, pe care acesta îl ţine cu mâinile.
Kitesurfing sau kiteboarding este un sport de apă de suprafață
combină aspecte ale wakeboarding, windsurfing, navigare, zborul cu
parapantă, și gimnastică într-un sport extrem.Un kitesurfer sau kiteboarder
beneficiază de puterea vântului, controlabil zmeu putere pentru a fi
propulsate în apă pe un kiteboard similar cu un wakeboard sau mai mic
placă de surf, cu sau fără picior-curele sau legături.
Termenii kiteboarding și Kitesurfing sunt interschimbabile, deşi
kiteboarding poate, de asemenea, referire la zmeu pe câmp deschis
(landboarding) sau zmeu pe zăpadă (snowboarding zmeu).
În ultimul timp, s-au adus o serie de îmbunătăţiri tehnice zmeului, astfel ca
acest sport a devenit mult mai sigur. S-au dezvoltat mai multe stiluri în
funcţie de condiţii, de la stilul wake, la wave riding, freestyle, jumping şi
cruising.
Pentru o iniţiere temeinică se organizează cursuri cu durata de 12 ore,
ce se vor desfăşura pe parcursul a 3-4 zile, în şedinţe de 1-2 ore urmărindu-
se o succesiune de etape:
-Pregatirea teoretică.
-Manevrarea unui trainer kite (zmeu în două linii, de dimensiuni foarte mici
care nu dezvolta forţa)
-Ridicarea, manevrarea şi aterizarea unui kite în 4 linii de dimensiuni mici,
care nu dezvolta forţa de tracţiune, la început pe plajă şi după aceea în apă.
-Ridicarea, manevrarea şi aterizarea unui kite în 4 linii care dezvoltă
suficientă forţă de tracţiune.
De asemenea se învaţă şi tehnica de relansare a kiteului din apă.
-Bodydragging - deplasarea prin apa folosind forţa dezvoltată de kite. Acum
este momentul când veţi simţi forţa dezvoltată de kite şi veţi învăţa să vă
folosiţi de aceasta pentru a vă deplasa în direcţia dorită. chiar şi împotriva
vântului.
-Waterstart- Folosindu-vă de forţă dezvoltată de kite veţi învăţa să vă
ridicaţi pe planşă şi să faceţi primii metri pe suprafaţa apei.
-Alunecarea pe suprafaţa apei învăţând treptat să controlaţi viteza şi direcţia
de deplasare.

39
Cursul îşi propune să vă aducă la nivelul de râderi independenţi, adică la
nivelul la care vă puteţi deplasa pe planşa în direcţia şi cu viteza dorită, fără
a vă pune în pericol pe voi sau pe cei din jur. Odată ce aţi atins acest nivel -
rider independent – puteţi:
-sa vă antrenaţi singuri în continuare
-sa urmaţi cursul pentru avansaţi pe parcursul căruia veţi învăţa să faceţi
primele voastre sărituri şi trick-uri.
Echipament
Pe toată perioada cursului, vă punem la dispoziţie echipament adecvat
pentru condiţiile atmosferice din ziua şi din locaţia respectivă precum şi
pentru nivelul la care vă aflaţi la acel moment.
Toate echipamentele sunt de ultima generaţie, special concepute
pentru învăţarea kitesurfingului. Pe parcursul cursului vă oferim sfaturi şi
asistenţă pentru achiziţionarea echipamentului potrivit pentru voi - nou sau
second hand. Spre deosebire de echipamentul pentru windsurfing, tot
echipamentul de kitesurfing încape intro geanta de golf, putând fi transportat
cu uşurinţă atât cu maşina, cât şi cu avionul.
Kite - zmeu este "motorul" care va ajuta să vă deplasaţi pe apă în direcţia şi
cu viteza cu care doriţi sau să vă ridicaţi în aer. În funcţie de viteza vântului
vom alege mărimea zmeului. (Fig.4.)

Fig.4.

40
Board - planşa este special concepută să alunece cu uşurinţă pe apă şi se
fixează de picioare cu ajutorul unor legături. (Fig.5)

Fig.5.

Harness - este un ham care se pune în jurul taliei şi de care se agaţă kite-ul
printr-un sistem special - astfel forţa de tracţiune generată de kite este
transmisă exact în centrul de greutate al corpului. (Fig.6.)

Fig.6.

Bar + Linii - cu ajutorul barului se dirijeaza kiteul iar liniile care au între 15
şi 27 de metri fac legatura între kite şi kitesurfer. (Fig.7)

Fig.7. (http://apa.xtrem.ro/Kitesurfing_--d7/Kitesurfing-zmeul-de-mare-putere-placa-de-
surf-apa-si-omul_--a51.html)( http://www.scoaladekite.ro/Cursuri.html)
41
5.A.3.Powerboat racing

Fig. 8. (https://www.powerboatracingworld.com/)

Înainte de a fi gata să sari în cabina de pilotaj și să lovești apa, ar

putea fi utilă o educație de bază la intrarea și ieșirea bărcilor cu motor, așa
că haideți să aruncăm o privire la unele dintre elementele de bază ale
curselor cu motor.
Deci, sunteți interesat de curse cu bărci cu motor? Nu este nimic
asemănător cu fiorul cursei și plăcerii de a conduce la viteze extreme, la
doar câțiva centimetri deasupra apei. Aceste bărci nu sunt doar pentru șoferi
profesioniști; oricine poate să se intitieze, întrece și poate câștiga. Pentru
acest lucru trebuie să accesaţi şcolile şi ghidurile de specialitate a şcolilor cu
bărci cu motor, pentru a vă ajuta să înțelegeți de ce este nevoie pentru a
începe.
Alegeți categoria dvs.
Cei patru factori majori de luat în considerare atunci când decideți în
ce categorie APBA veți face iniţierea sunt:
-Locația,
-Greutatea,
-Vârsta
-Bugetul.
Pentru o alegere bună consultați selectorul de categorii New to Racing
pentru a determina care categorie este cea mai potrivită pentru dvs.
Cea mai bună metodă de a învăța despre curse și de a avea experiență
la volan este într-un mediu controlat și sigur este printr-o școală de șoferi

42
APBA. Viitorii cursanţi vor avea oportunitatea alegererii categoriei în
funcție de locul în care vă aflați. Pentru a avea un progres optim, totul
începe cu alegerea echipamentului, informaţii corecte despre componentele
bărcii. Mai jos este o prezentare generală a informațiilor importante care se
învârt în jurul cursantului.
Categorii și clase de curse
Opțiunea să consultaţi şi să alergați din ghidul APBA – care cuprinde
aproximativ 100 de clase diferite de curse distribuite în 13 categorii, APBA
oferă cel mai perseverent mix de opțiuni de curse cu bărci cu motor din
Statele Unite. Deci, ce clasă este potrivită pentru tine?
-Inboard
-Rezistență la bord-Offshore
-Outboard profesional
-Outboard modificat-Stock Outboard
-Craft Craft Performance-Draging outboard
-Nelimitat
-Thundercat
-Clasele Junior
-Model R / C
-Navele nautice personale
-Eveniment special
Un Hidro este un tip de coca conceput astfel încât o mare parte din cocă să
se ridice din apă și să depășească suprafața la viteze mari. Un hidro este ușor
de recunoscut prin punctele sau sponsorile din fața navei care creează
efectul de planificare.
Elice
Propulsorul potrivit este esențial pentru curse ea influienteaza foarte mult
calitatea deplasării. Fabricate din oțel inoxidabil, elicele cele mai utilizate
sunt compuse din trei sau patru lame. Mai multe lame reduc vibrațiile
păstrând eficiența, în timp ce elicele cu mai puține lame sunt cele mai bune
pentru motoarele cu putere mai mică. Pentru a ajuta la eficientizarea
elicelor, lamele trebuie să fie cât mai subțiri. Cu toate acestea, lamele mai
subțiri, în timp ce sunt mai eficiente, prezintă și riscul de fisurare atunci
când sunt împinse la limită de motoare cu o putere mai mare și un cuplu mai
mare.
-Terminologie-Cupa lamei-Eficiența lamei-Alunecare
Motoare de curse
Motoarele inbord sunt adăpostite în interiorul carenei, spre deosebire de
motoarele de ausbord care se află în spatele unei bărci. Motoarele de inbord
43
au diferite planuri de putere care variază de la doi timpi până la stocuri cu
patru cilindri până la un motor cu opt cilindri din stoc.
Motoarele exterioare sunt motoare detașabile montate pe pupa carenei. Spre
deosebire de un motor intern, acest motor este o unitate de sine stătătoare
care constă dintr-un motor și o cutie de viteze. Deoarece mulți piloţi de bord
ies în mai multe clase, motoarele de bord sunt schimbate rapid.
Casca - trebuie să îndeplinească specificațiile următoare:
-American Naţional Standards Institute, Inc.
Toate căștile trebuie să aibă partea superioară vopsite 50% ca culoare de
vizibilitate ridicată (galben, portocaliu, roșu fluorescent). Deși oxigenul nu
este necesar, unii piloţi din cockpits-uri închise aleg să-l folosească.
Geacă de salvare - trebuie să fie în conformitate cu specificațiile de
fabricare a jachetei de salvare APBA. În plus, 70% din totalul vestelor de
salvare trebuie să fie colorate portocaliu sau galben. Variația jachetei de
salvare este specifică tipului de cabină și restricțiile de regulament pe care le
utilizează conducătorul ambarcaţiunii.
Echipament specific Fig. 9.şi Fig. 10.

Fig. 9. Costum pilot Fig. 10. Clasa imbord

(http://www.apbahistoricalsociety.org/index.html)

Costum de protecţie - Toți piloţii APBA trebuie să poarte un fel de

îmbrăcăminte de protecție sub veste de salvare. Costumul ilustrat este pentru
curse la bord și este costumul rezistent la foc. Șoferii de bord trebuie să

44
poarte mâneci și pantaloni rezistenți la tăieturi, care sunt în primul rând din
Kevlar.
Mănuși - Deși nicio categorie APBA nu necesită mănuși, mulți piloţi aleg să
le poarte pentru a obține o mai bună aderență la volan. De asemenea, mulți
piloţi cu experienţa aleg să folosească mănuși rezistente la tăieturi.
Încălțăminte - Toți cursanții APBA trebuie să poarte pantofi cu degetul
închis în timpul cursei. Mulți piloţi de curse aleg să poarte șosete rezistente
la tăieturi sub pantofi.
APBA Historical Society, Inc este dedicat păstrarea istoriei de curse cu
barca puterii. De când a fost format la sfârșitul anilor 1970 de către
legendarul Bill Muncey și președintele actual George "prieteni" Byers,
societatea a fost în măsură să acumuleze mai multe elemente care urme
înapoi la zilele de curse timpurii ale unora dintre "legendele" de
powerboating.
Casa de Societatea este în Eastpointe, Michigan, o suburbie din Detroit.
Începând ca un mic magazin de 1.200 mp de servicii sanitare ft, facilitatea
este acum o frumoasă clădire din 8000 sq ft situat pe un bloc de oraș bine
amenajate, cu ușurință evaluate la sistemul de autostrada Interstate. Clădirea
este împărțită cu Power Boat Asociaţiei Americane (APBA), care este cea
mai veche și cea mai mare organizaţie barcă cu motor de sancționare în
emisfera nordică.
(http://www.apbahistoricalsociety.org/index.html)

5.A.4.Iahting

Fig. 11. (www.fry.ro)-(http://www.ycrr.ro/index/istoric)

45
 Prima consemnare a termenului ”jaght” apare în anul 1599 într-un
dicționar olandez-latin, desemnând o ambarcațiune ușoară și rapidă, de
război, comerț sau agrement.
Prima referință ca iahting de agrement apare pe vremea regelui Carol
al II-lea în anul 1660.
Prima regată are loc în anul 1661, pe distanța Greenwich-Gravesend,
între iahturile regale Catherin și Anne.
Primul club de iahting ia ființă în 1813 la Londra cu denumirea “The
Yacht Club”. În anul 1820 devine “Royal Yacht Club”, iar în anul 1830,
devine “Royal Yacht Squadron”.
Este introdus la Jocurile Olimpice de vară din 1900, Paris, Franța.
"Anii de aur" ai yachtingului sunt socotiţi - de nostalgici şi nu numai - a fi
cei aparţinând secolului al XIX-lea. Ani când o flotilă impresionantă de
schoonere (veliere cu două sau mai multe catarge) deschide calea pentru
intrarea în scenă a unor rapide şi fastuoase yachturi, unele puse în mişcare
de maşini cu abur. Ani când cele mai mari şi mai rapide cuttere (veliere cu
un catarg şi cu vela mare pătrată) şi sloopuri (veliere cu un catarg şi cu
ambele vele triunghiulare) erau într-o permanenta bătălie pentru dobândirea
celui mai râvnit trofeu - atunci că şi acum - "Cupa America". Un sport foarte
popular, devenit sport naţional fiecare ambarcaţiune reprezentând o creaţie
unică cu personalitate, identificată în istoria timpului.
Drept urmare, o conferință internațională privind măsurarea iahturilor a avut
loc la Londra în ianuarie și iunie 1906 și a fost dezvoltată „Regulă
metrului”. Participanții au format Internaţional Yacht Racing Union și au
adoptat un cod comun de titlu = "reguli de curse de navigație"> reguli de
curse pe yacht bazate pe cea a YRA. Regula este încă folosită astăzi în
bărcile de 12 Metre, 8 Metre, 6 Metre și alte metre.
Clasele de concurs pentru probele olimpice şi neolimpice.
România a fost reprezentată pentru prima dată în întrecerile olimpice de
navigaţie la JO de la Moscova, din 1980, cinci sportivi, luând statul în trei
probe. Cea de-a doua prezenţă româneasca la JO a fost la Atlanta, în 1996.

Clasele de concurs Olympic:

-470-49er-49erFX-Finn-RS:X-Laser-Laser Radial-Nacra 17

46
 Fig.12. clasa olimpică 49er(https://49er.org/)

Clasele de concurs neolimpice:

Centreboard
• 29er420-470-49er-49er FX-505-B14-Byte-Cadet-Contender-Enterprise-
Europe-Finn-Fireball-Flying Dutchman-Flying Junior-GP14-International
14-Laser-Laser 4.7-Laser II-Laser Radial-Lightning-Mirror-Moth-Musto
Skiff-O'pen Skiff-OK Dinghy-Optimist-RS 500-RS Aero-RS Feva-RS Tera-
Snipe-Splash-Sunfish-TasarTopper-Vaurien-Zoom 8

Keelboat
• 12 Metre-2.4 Metre-5.5 Metre-6 Metre-8 Metre-Hansa 2.3-Hansa 303-
Hansa Liberty-Dragon-Etchells-FAREAST 28R-Flying Fifteen-H-Boat-
IOD-J/22-J/24-J/70-J/80-Melges 20-Melges 24-Melges 32-Micro-Platu 25-
RC44-SB20-Shark-Soling-Sonar-Star-Tempest-Viper 640-Yngling

Multihull
• A-Catamaran-Dart 18-Diam 24-Formula 16-Formula 18-GC32:
Foiling multihull-Hobie 14-Hobie 16-Hobie Dragoon-Hobie Tiger-Hobie
Wildcat-M32-Nacra 15-Nacra 17-Nacra F20-Nacra Infusion-Topcat K1-
Tornado

Boards
• IKA - Twin Tip Freestyle-Formula Windsurfing-Funboard-IKA -
Formula Kite-IKA - Open-IKA - Twin Tip Racing-IKA - Kitefoil-IQFoil-
Kona-Neil Pryde RS:One-Neil Pryde RS:X-Raceboard-Speed Windsurf

47
 Yacht
• Class 40-ClubSwan 50-Farr 40-International Maxi Association-J/111-
Open 60 Monohull-Swan 45-TP52-Ocean Race 65-X-35-X-41

Radio Sailing
• Marblehead-One Metre-RC A Class-Ten Rater
(www.fry.ro)-(http://www.ycrr.ro/index/istoric)

5.A.5Jetboard

Fig. 13. (https://www.jetboardlimited.com/)

HydroForce Group LLC, proprietarii brevetului de invenție a

tehnologiei JetBoard, a fost înființată în anul 1994 (funcționează ca un
parteneriat din 1991/1992). Plimbare pe val fără sfârșit, apare relativ recent
din anul 2011 modelul Freestyle PowerSki JetBoard ™, inventat de Bob
Montgomery și HydroForce care sunt proprietarii de brevet. Cele mai
recente inventate din anul 2011 modelul Freestyle oferă un mare echilibru în
performanță, are capacitatea de a pleca cu o viteză ce creşte treptat și
satisface atât începători, intermediari și experimentaţii pentru aventură la
nivel mondial.
Jetboard-urile sunt, practic, plăci de surf motorizate cu motor, fie pe
benzină, fie electric. Motorul pe benzină sau bateria electrică alimentează o
pompă și o turbină care împing apa în spatele plăcii și propulsează placa
înainte. Conducătorul controlează viteza cu o telecomandă de mână, acest
control este uneori atașat la o frânghie din fața plăcii, făcând-o mai stabilă și
mai ușor de rotit, în timp ce unele telecomenzi pot fi ținute liber. Există
numeroase forme, dimensiuni, mărci și modele ale diferitelor jetboarduri.

48
Ce placa este potrivit pentru cel ce doreşte să se intieze?
Placa potrivită pentru tine depinde de greutatea, fizicul și nivelul de
experiență. De asemenea, depinde dacă veți folosi pe mare sau pe lacuri,
împărțind placa sau doar o vei utiliza personal.
Țineți liber o telecomandă sau o ataşaţi?Ambele stiluri de telecomandă sunt
unice și au un bun confort de utilizare și o plăcere diferită, dar niciun stil nu
este mai bun decât celălalt. (https://www.jetboardlimited.com/contact-us)

5.A.6Parasailing

Fig. 14. (https://www.tourchautauqua.com/destinations/high-tyed-ski-school-and-

parasailing)

Parasailing, de asemenea, cunoscut sub numele de parascending sau

parakiting, este o activitate de agrement kiting în care o persoană este
remorcat în spatele unui vehicul (de obicei, o barcă), atașat la o aripă boltata
special concepută, care amintește de o parașută, cunoscută ca o aripă
parasail.
Mișcare aripei ca o ancoră, este cu echipaj, o persoană sau mai multe,
şi poate fi tractata de o maşină, camion, sau o barcă.
Hamul în care se afla persoanele tractate este conectat la barca, său vehicul
de teren, de cablul de tractare.Vehiculul este condus cu viteză care face ca
paraşută să se ridice în aer cu persoanele aflate în ham.
În cazul în care barca este suficient de puternică, se pot urca două sau trei
persoane,
care sunt ridicate în acelaşi timp în spatele ei.
Activitatea este în primul rând o plimbare distracție, a nu se confunda
cu sportul de zbor cu parapantă. Există operațiuni parasailing comerciale
peste tot în lume.

49
 Parasailing pe uscat a fost, de asemenea, transformat într-un sport de
competiție în Europa. În concurență parasailing terestru, parasailerul este
remorcat la înălţime maximă în spatele unui vehicul cu 4 roți. Șoferul
eliberează apoi linia de remorcare; parasailerul zboară până la o zonă țintă
cu precizie într-o competiţie. Sportul a fost dezvoltat la începutul anilor 80
și a fost foarte popular de atunci. Primele concursuri-competitii
internaționale au avut loc la mijlocul anilor 80 și continuă la această zi.
(https://www.tourchautauqua.com/destinations/high-tyed-ski-school-and-
parasailing)

5.A.7.Water Skiing - Schi nautic

Fig. 15. (https://tourexegypt.com/product/water-skiing/)

Schiul nautic este un sport acvatic în care sportivul este remorcat de o

barcă cu motor outboard menținându-se pe apă cu unul sau două schiuri.
Contactul rapid între suprafața schiurilor și apă, face că deplasarea să fie
lină iar practicantul să stea drept și să alunece pe apă. Suprafaţa schiurilor
împiedica scufundarea persoanei şi îi permite să stea dreapta, ţinându-se de
coardă de remorcare.
Schiurile de apă sunt confecționate din lemn, aluminiu, fibră de sticlă
sau alte materiale. Schiurile de uz general au de obicei aproximativ 1,7 m
lungime și aproximativ 15 cm lățime. Mărimile de schi cresc pentru schiori
mai grei. Fiecare schi are o aripioară stabilizatoare pe partea de jos, lângă
călcâie. Legăturile de cauciuc care se potrivesc se întind în caz de cădere,
eliberând picioarele schiului fără răni.
Pentru schiurile nautice pentru sărituri sau acrobaţie, schiurile sunt
mai scurte decât schiurile obișnuite și nu au aripioare, permițând schiului să
se întoarcă complet în timpul efectuării acrobaţiilor. În competiție, schiorii
acrobatici pot să concureze atât pe două schiuri, cât și pe monoski, pe apă
50
plată și în urma unei bărci. Concurenții au voie să facă două complexe
acrobatice de 20 de secunde în fața judecătorilor, executând cât mai multe
elemente tehnice și viraje pe care le pot executa în acel timp.
Competițiile de sporturi nautice includ și sărituri, cu schiul remorcat
peste o rampă care are o lungime de 7,3 m și poate avea o înălțime de până
la 1,8 m. Judecătorii notează atât pentru distanță, cât și pentru stil. Pentru a
obține cea mai bună distanță, schiorul tăie brusc față bărcii și lovește rampa
în timp ce ambarcaţiunea se leagănă în lateral. Folosind o rampă de 1,8 m
înălțime, cu o viteză a bărcii de 56 km / h, un schior poate realiza salturi de
până la 48,7 m.
Viteza de deplasare în schiul nautic este de aproximativ 40-50 km/h,
suprafața de contact dintre schiuri și apă fiind elementul care determină o
deplasare mai rapidă sau mai lentă a bărcii.Schiorii de astăzi forţează
limitele cu ajutorul tehniologiei, pentru a merge mai repede şi pentru a face
acrobaţii cât mai periculoase şi mai înalte.
(https://www.britannica.com/sports/waterskiing)

5.A.8.Wakeboarding

Fig. 16. (https://new-school.academy/instructor-wakeboard.html)

Wakeboarding-ul reprezintă combinaţia dintre schiul nautic şi placa

de snowboarding. este sportul preferat de iubitorii de ski și în același timp
de snowboarding. Acesta a luat naștere prin anii ´80, practicarea lui
implicând atât scheme preluate de la ski nautic, snowboarding sau chiar
surf.

51
Diferenţa dintre aceste două sporturi tine de preferinţă fiecăruia - schiuri sau
placă.
În principiu sunt asemănătoare, însă practicanţii de wakeboarding reuşesc
elemente de acrobaţie mai spectaculoase şi mai sus în aer. "Wake"
desemnează valurile create de motorul bărcii de tractare; acestea sunt
folosite pentru săriturile în aer. Sportivul este, remorcat de o barcă cu motor,
prins de spate cu un ham, şi tractat la viteze de 30-40 km / h, în funcție de
dimensiunea ambarcaţiunii, greutatea sportivului şi confortul sau. Această
viteză ar putea depinde, de asemenea, de modelul de barcă, care sunt
concepute pentru wakeboarding, au posibilitatea de a dezvolta viteze în care
sportivul să se poate simţi confortabil, remorcat prin alte mijloace, inclusiv
sisteme închise curs, cablu, vinciuri.
Dacă alegi să fii tras de o barcă, trebuie să știi că te vei folosi de
siajul produs de aceasta ca să-i uimești cu săriturile tale pe cei care te
privesc de pe margine. Barca va avea o viteză de 30 – 40 km/ h, deci se va
elibera o doză sănătoasă de adrenalină. Dacă, în schimb, te lași tras de un
cablu, vei avea fel de fel de obstacole sau rampe, tot pentru a crea ceva
spectacol. Dar nu te speria, nu vei începe cu asta, ci te vom lua ușor și îți
vom explica tot ce e necesar să știi pentru a te bucura de acest sport și a face
din el o experiență frumoasă, cursul cu un instructor profesionist este
obligatoriu.
(https://new-school.academy/instructor-wakeboard.html)

5.A.9.Barefoot skiing - Schi nautic desculț

Fig. 17. (https://www.instructables.com/id/How-to-Barefoot-Waterski/)

Schi desculț este schiul pe apă tras în spatele unei bărci cu motor, fără
utilizarea de schiuri de apă, denumit în continuare "barefooting",sau ski-ul
nautic desculț își are originea în Florida, în anii ´50. Skiing-ul descalec este

52
unul dintre cele mai intimidante și plină de satisfacții sporturi nautice în ziua
de azi. Acești schiori călătoresc cu viteză mare doar pe pielea de pe
picioare!
Prima competiție națională de barefoot skiing a avut loc în Australia
în aprilie 1963.Practicanții acestui sport sunt trași de o barcă cu motor pe
suprafața apei cu viteze de până la 100 km/h. Barefooting cere schiorului să
călătorească la viteze mai mari decât în schiul de apă convențional (30-
45mph/50-70kmh). Viteza necesară este pentru a menține schiorul în poziție
verticală, ea depinde de greutatea schiorului și poate fi aproximată prin
următoarea formulă: (W / 10) + 20, unde W este greutatea schiorului, iar
rezultatul este în mile pe oră. Este un sport de curaj, efectuat la viteza, cu un
grad de spectacol ridicat. Echipamentul este format din costum din latex de
neopren, vesta de salvare, mâner şi corzi pentru tracţiune, un braţ lung (un
capăt sta în barca iar la celălalt capăt este legată coarda care trage schiorul)
şi, pentru viteze mai mici, un fel de tălpici cu călcâi, cu câţiva cm mai lungi
şi mai laţi decât talpa piciorului.
Câteva date tehnice:
-Un schi mic cu o legătură în spate (schiurile „concave” oferă mai multă
stabilitate)
-O sfoară de 100 de metri cu mâner mare (dacă este mai mică, este OK)
-O barcă capabilă să atingă viteze de 36+ (în funcție de greutatea dvs.)
-Un costum căptuşit cu picioarele goale (sau pantaloni scurți căptușiți)
-Un lac calm(pt.picioare)-Un „boom” (RECOMANDAT)
-Pentru două picioare!Atunci când înveți, cea mai importantă manevra de
ieşire din apa sau plecare de pe loc, trebuie să dispunem de un costum de
protecţie bine căptușit și o barcă care are un cuplu suficient pentru a te
scoate din apă repede și pentru a te menține cu viteza dorită.
După cum am menționat mai sus, vă recomand să utilizați o barcă
care are instalat un „braț”. Un „boom” este un stâlp de aluminiu mare, care
poate fi instalat în aproape orice barcă pe care se poate învăța să se schieze.
Este mai ușor de învățat pe braț, deoarece este mai aproape de barcă (în scop
instructiv), este mai robust decât o frânghie și poate suporta tone de
greutate. Cu toate acestea, acest echipament este recomandat doar, este încă
foarte posibil să înveți să desculți fără un boom, dar va necesita mai mult
efort.
(https://www.instructables.com/id/How-to-Barefoot-Waterski/)

53
5.A.10.Speed sailing

Fig. 18. (https://www.sailing.org/new-to-sailing/team-racing.php#.Xlf_xvRS-70)

Viteza de navigaţie este arta de a naviga o ambarcațiune cu cât mai

repede posibil pe un traseu prestabilit, și având viteza de ansamblu sau de
vârf înregistrate și acreditate de către un organism de reglementare.
Termenul se referă la navigație pe apă iar organismul de omologare a vitezei
este Consiliul Mondial de Sailing, autorizat de către Federația Internațională
de navigaţie pentru a confirma recorduri de viteza şi experienţa de navigație
(bărci cu vele) pe apă.
Concursul olimpic de navigație a fost anunțat la Portland, care a fost,
de asemenea, locul de naștere al navigației de viteză și al WSSRC, care a
fost înființat pentru a asigura măsurarea corectă și precisă a vitezei obținute
în timpul navigării.Astăzi, cea mai rapidă viteză sub navigare este de 65,45
noduri, realizată de Paul Larsen (AUS) pe Vestas Sailrocket 2 într-un
eveniment supravegheat de WSSRC la Walvis Bay, Namibia.
Ambarcațiunea folosită variază de la windsurfers marinar simple sau
kitesurfers, la multi-corpuri cu echipajele de cincisprezece persoane. Multe
încercări de înregistrare curs scurt sunt realizate cu bărci, bazate pe aspectul
clasic barca proa. Evoluțiile recente includ corpuri care se bazează pe
hidroglisoare sau corpuri de rindeluit, care permit corpului să se ridice din
apă, și, prin urmare să mărească viteza şi să reducă frecarea.

54
 Stan Honey, un cunoscut navigator offshore și expert în electronice, a
dezvoltat un mic logger portabil GPS care poate fi Amplasat la bordul
oricărui iaht care dorește să încerce o înregistrare în larg. Aceasta este
cunoscută sub denumirea de „Cutia Neagră” WSSRC și este crucială în
dovedirea exact a locului în care iahtul a fost în timpul unei treceri
îndelungate.
În ciuda acestui fapt, există încă o cerință că începutul și finalizarea
cursei să fie martorii ochilor umani, care caută cu atenție orice abatere de la
reguli cum ar fi numărul de persoane de pe bord.
(https://www.sailing.org/news/6418.php#.Xlf92_RS-70)

5.A.11. Surfing

Fig. 19. (https://www.descopera.ro/galerii/6076899-100-extrem-surf-arctic-foto)

Surfingul este un sport al celor care iubesc oceanul şi înfrunta valurile

uriaşe stând în echilibru pe o placă de surf. În prezent acest sport are două
ramuri, care se disting prin plăcile diferite (lungi şi scurte) şi prin tehnica.
Surfingul (limba hawaiiană: heʻe nalu, engleză surfing) - este un sport
nautic originar din insulele Hawaii,care constă în plutirea sportivului pe
crestele valurilor cu ajutorul unor scânduri speciale (planșe) sau ambarcații
asemănătoare unor canoe, pe care se stă în picioare. Surf, termen din
engleză, care înseamnă placă plutitoare de lemn sau de material plastic care
servește la alunecarea pe suprafața apei. Valurile potrivite pentru surfing se
găsesc de obicei în ocean, dar mai puţin și în lacuri sau râuri.
În ziua de azi surfingul mai poate fi realizat prin surse artificiale, cum ar fi
piscinele cu valuri. Populațiile native din Pacific făceau surf pe alaia, paipo
și alte planșe speciale pe burtă, genunchi sau în picioare. În plus, să faci surf
pe un val fără placă era considerat de unii a fi cea mai pură formă de
surfing. În prezent, definiția surfului tinde să se refere la acțiunea unui
surfer ce stă în picioare pe o placă. Subdiviziunile majore ale surfului sunt
55
longboarding-ul, shortboarding-ul și stand-up paddle surfing (ŞUP), cu
diferențe în mărimea și forma plăcii, designul plăcii și felul în care se face
surf.
Book of World Records a recunoscut un val de 23,8 metri pe care a făcut
surf McNamara din Portugalia ca fiind cel mai înalt val pe care s-a făcut
surf.
Surferii reprezintă o cultură diversificată bazată pe „călărirea” valurilor.
Unii oameni practică surful ca pe o activitate de recreere, în timp ce alții o
consideră nucleul vieții lor. În afară de Statele Unite ale Americii, surful
mai este practicat predominant în Hawaii și California deoarece aceste două
locații oferă condiții prielnice practicării
acestui sport, dar şi în alte colţuri ale lumii dar la un nivel mai mic.
Plăcile de surfing moderne
Cele mai multe plăci de surfing de azi sunt construite din polistiren sau
materiale similare şi acoperite cu un strat de fibră de sticlă. Cele mai
obişnuite modele sunt:
-The shortboard („Placa scurtă”) - o placă puternică, rapidă, uşor de
manevrat; „vâslitul” este puţin dificil.
-The Fish („Peştele”) - puţin mai scurt şi mai lat decât „Placa scurtă”, cu
coada despicată; bună manevrabilitate; măreşte şansa de a prinde valul.
-The Gun („Puşca”) - o placă lungă, îngustă, cu vârful şi coada puţin ridicate
în sus; uşor de vâslit şi controlat, ideală pentru surfingul pe valuri mari.
-The Longboard („Placă lungă”) - lungime minimă 2.7 metri (9 picioare), cu
vârful rotunjit; uşor de vâslit şi echilibrată, răspândită printre începători.
-The Malibu Board („Placa Malibu”) - o versiune puţin mai scurtă a „Plăcii
lungi”, numită câteodată MiniMal.
-The Funboard („Placa de distracţie”) - placa ideală pentru un începător
-Popout Boards - plăci puternice, grele şi stabile, produse la scară largă,
vândute la un preţ mai ieftin
-Foam Boards („Plăci de spumă”) - sigure, uşor de folosit; ideale pentru
surferii neexperimentaţi.
Echipament
În afara plăcii de surfing, din echipamentul de bază mai fac parte: o curea
care face legătura dintre surfer şi placă, ceară de surfing aplicată pe
suprafaţa plăcii pentru a o face mai puţin alunecoasă, aripioare (kegs)
ataşate dedesubtul plăcii pentru a mări stabilitatea şi manevrabilitatea (de
obicei în grupuri de câte trei, numite Three Fin Thruster), cremă pentru
protecţie anti-solară şi un costum de baie pentru surfing-ul în ape reci.
Manevre de bază în surfing
56
-Aerial - o mică manevră adaptată din patinaj. Atât surferul cât şi placa se
lansează de pe creasta unui val, apoi cad înapoi pe acesta.
-Bottom Turn - o pregătire pentru cele mai multe manevre: o întoarcere la
baza valului, după coborâre pe acesta; ajută la accelerare şi stabileşte o
direcţie generală
-Cut Back - trecerea înainte de curbura valului, apoi întoarcerea bruscă spre
partea valului care se sparge
-Take Off - vâslirea făcută pentru a prinde un val, ridicarea în picioare pe
placă şi începutul coborârii pe val
-Top Turn - surfing pe suprafaţa valului, apoi o coborâre pentru accelerare
-Trimming - a face surfing la viteza potrivită pentru a menţine poziţia pe
val
-Tube/Barrel - a face surfing în tubul format între faţa valului şi buza
acestuia; manevra se numeşte „surfing în butoi” dacă surferul nu reuşește să
părăsească tubul.
(https://www.bonusbonusbonus.ro/sports-bettings/sports/surfing/)

5.B. SPORTURI NAUTICE PRACTICATE IN APA

5.B.1.Cliff diving (sărituri în apă de pe stânci)

Fig. 20. (https://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/urban-sports/extreme-

sports-pictures.htm)

57
 Sportul îşi are rădăcina la sfârşitul secolului 18, ca o iniţiativă a
războinicilor din Hawaii. Regele Kahekili, obsedat de acest tip de sărituri,
şi-a provocat oamenii să-şi demonstreze loialitatea sărind de pe stânci în
apă. În prezent, competiţia în sine a devenit un fenomen mondial.
Săriturile în apa de pe stânci în special de foarte multe ori aflate pe
faleză este probabil cel mai puțin complicat sport extrem. Nu există
echipament, nici îmbrăcăminte specială deci nici furnizori de servicii şi
închiriere. Este doar corpul tău, navigând prin aer de pe înălțimi amețitoare
și cufundat într-o masă de apă în adâncime. Te poţi gândi că sări dintr-o
clădire cu opt etaje. Aceasta este înălțimea - 26 de metri (26 de metri) - de la
care pornește concurenții Campionatului Mondial din Cliff Diving 2009.
Săriturile de pe stâncă au ca evoluţie competiția ajungând la o
dezvoltare maximă în cadrul celui mai înalt nivel olimpic. Aceasta datează
din anul 1770 când îndrăzneţul rege Kahekili, ultimul rege al Maui, a sărit
de la Kaunolu, o stâncă de 19 metri și a intrat în apa scufundându-se, fără a
provoca o stropire. Pentru săriturile sale obișnuite de a zbura de pe stânci,
regele și-a câștigat porecla de „om pasăre”. Mai târziu, el i-a făcut pe
războinicii săi să sară de pe stânci pentru a-și dovedi curajul și loialitatea.
Red Bull Cliff Diving World Series este cea mai spectaculoasă
competiție de sărituri în apă din lume. Acuratețea și complexitatea figurilor
în aer fac diferența între concurenți. Când sari de pe o stâncă, eşti în cădere
liberă și gravitația este singura forță care acționează asupra corpului tău. Nu
întâlniți niciun fel de rezistență decât cea neglijabilă a aerului. Dar gravitația
este o forță puternică. Pe măsură ce cădeați, te trage spre pământ, sau în
cazul săriturilor de pe stânci, spre apă, cu o viteză de 9,8 metri pe secundă.
Deoarece timpul este un factor decisiv în această formulă, cu cât stai mai
mult prin spațiu în cădere, cu atât mergi mai repede. Accelerația căderii
libere dictează că fiecare secundă a coborârii dvs. are o viteză crescută față
de a două înaintea ei. Cei mai buni săritori în apă au sărit de la înălțimea de
27 de metri fără niciun fel de protecție, cu excepția concentrării, a talentului
și a controlului fizic cu 85 km/h în cădere liberă–asta înseamnă pe scurt
Cliff Diving.
(https://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/urban-
sports/extreme-sports-pictures.htm)

58
5.B.2 Inot

Fig. 21. (http://www.swimming.ro/articol/Anii-Anteriori-130/756/Campionatul-National)

Înotul poate fi datat din epoca de piatră, dar a devenit cu adevărat un

sport organizat la începutul secolului al XIX-lea. O disciplină străveche
Omul preistoric a învățat să înoate pentru a traversa râuri și lacuri - știm
acest lucru, deoarece picturile rupestre din epoca de piatră care înfățișau
înotători au fost găsite în Egipt. Înotul a fost menționat și în mitologia
greacă Înotul nu a fost practicat pe scară largă până la începutul secolului al
XIX-lea, când Societatea Națională de Înot din Marea Britanie a început să
organizeze competiții. Majoritatea înotătorilor timpului au folosit lovitura de
piept sau o formă a acesteia.
Înotul este o mișcare de deplasare a oamenilor sau a animalelor prin
apă, de obicei fără niciun fel de asistență artificială. Tipurile sau stilurile de
înot sunt craul, bras, fluture sau spate, dar și anumite derivate ale acestora,
de exemplu bras lung, spate dublu etc.
Răspândirea înotului în lume este influențată de preocupările
oamenilor, condițiile geografice și de condițiile climaterice. Înotători foarte
buni erau în triburile africane care trăiau pe malurile lacurilor, iar
polinezienii sunt cei de la care provine tehnica înotului craul și arta surfing-
ului. La unele popoare, cum ar fi indienii americani precolumbieni, înotul
era cunoscut și practicat în mod curent, acesta fiind prezent chiar și în cadrul
unor ceremoniale religioase.
Istorie olimpică
Înotul a apărut în programul Jocurilor Olimpice începând cu 1896. Primele
evenimente olimpice au fost freestyle (crawl) sau torace. Backstroke a fost
adăugat în 1904.

59
Înotul femeilor a devenit olimpic în 1912 la Jocurile de la Stockholm. De
atunci, a făcut parte din fiecare ediție a Jocurilor Olimpice. Programele
pentru bărbați și femei sunt aproape identice, deoarece conțin același număr
de probe, cu o singură diferență: distanța freestyle este de 800 de metri
pentru femei și 1.500 de metri pentru bărbați.
(https://www.olympic.org/swimming-equipment-and-history)

5.B.3. Inot cu labele

Fig. 22. (http://www.adorjanse.hu/nemzetkozi-uszonyosuszo-verseny-kaposvaron/)

Înotul cu labele (engleză - finswimming) sau înot subacvatic este un

sport de competiție relativ nou din cadrul sporturilor nautice. Înotul cu
labele este recunoscut de către CMAS (Confédération Mondiale des
Activités Subaquatiques) și face parte din activitățile subacvatice ale
organizației.
Competiții de înot cu labele au fost organizate încă din anii 1920 în Franța,
1930 în Italia și 1940 în Anglia în care erau folosite labele de înot clasice,
pentru fiecare picior.
Înotul cu labele a început să câștige în popularitate la sfârșitul anilor
'60 o dată cu inventarea în anul 1967 în fosta U.R.S.S. a labelor cu o singură
lamă, pentru ambele picioare, denumite și monolabe sau hyperfin. Este
practicat în mai mult de o sută de țări, însă are o popularitate mai mare în
Rusia, China, Franța, Grecia, Germania, Italia, Commonwelth (Marea
Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Canada.
Exemplu de Probe si distante-Grupe de vârstă, competitie nationala:
- Copii (născut în 2013 sau după) 50 m bi-aripioare 100 m
bi-aripioare „Rechini” (născuți în 2011 și 2012) 100 m bi-aripioare 200 m
60
bi-aripioare„E” (născut în 2009 și 2010) 50m bi-aripioare 100m bi-aripioare
200m bi-aripioare„D” (născut în 2007 și 2008) 50m bi-aripioare 100m bi-
aripioare100m suprafață 200m bi-aripioare 200m suprafață 400m
suprafață„C” (născut în 2005 și 2006) 50m bi-aripioare 50m apnoe 100m bi-
aripioare 100m suprafață 200m bi-aripioare 200m suprafață 400m
suprafață„B-A” (născut în 2004 sau înainte) 50m bi-aripioare 50m apnoe
100 bi-aripioare 100m suprafață 200 bi-aripioare200m suprafață 400m
suprafață400 bi-aripioare.
(http://www.adorjanse.hu/nemzetkozi-uszonyosuszo-verseny-kaposvaron/)

5.B.4. Inot sincron

Fig. 23. (https://pixabay.com/ro/photos/înot-sincron-cupa-mondială)

Înot sincronizat, numit și balet pe apă, înot expozițional în care

mișcările unuia sau mai multor înotători sunt sincronizate cu un
acompaniament muzical. Din cauza unei asemănări cu dânsul, este numit
balet de apă. Sportul s-a dezvoltat în Statele Unite în anii ’30. Înotul
sincronizat este un sport de amatori organizat în multe zone ale lumii sub
supravegherea generală a Fédération Internaţionale de Natation Amateur
(FINĂ; Federația Internațională de Înot Amatori), care publică o listă de
elemente tehnice (mișcări sau figuri) acceptate în competiție şi notate.
FINĂ a recunoscut înotul sincronizat în 1954. Înotătorii din
competiția solo, duet sau echipă (de patru până la opt persoane) efectuează
mai multe elemente tehnice-figuri impuse de regulament împreună cu mai
multe dintre elementele proprii. La Jocurile Olimpice și în competiția
mondială, aceștia sunt notați de două grupuri de cinci judecători pe execuție
și stil, atât din elemente individuale impuse, cât și din experienţa sportivă şi
muzicală în ansamblu.

61
Înotul sincron sau înotul artistic este o formă hibridă de înot, balet și
gimnastică.
Înotul sincron este cea mai tânără ramură a natației. Mișcările sunt
executate într-o perfectă concordanță cu muzică, astfel încât ambianța se
apropie de cea a spectacolului artistic. Înotul sincron cere abilități avansate
în apă și necesită o mare putere, rezistență, flexibilitate, grație, artă și
sincronizare perfectă, precum și un control perfect al respirației.
La Jocurile Olimpice și Campionatul Mondial bărbații nu pot participa, dar
alte concursuri naționale și internaționale permit și concurenții de sex
masculin.
(https://www.britannica.com/sports/synchronized-
swimminghttp://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enot_sincron)

5.B.5. Pentatlon modern

Fig. 24. (http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-olimpice-de-vara/pentatlon-modern)

În anul 1910, cele cinci probe alese de însuşi Coubertin, din sporturi
diferite au fost:
• Călărie - un parcurs în teren variat, cu 20 - 30 de obstacole fixe
• Scrima - duel cu spadă
• Tir - tragere cu pistolul
• Înot - în orice stil pe distanţă de 300m
• Atletism - cros pe distanţă de 4.000 m.
Pentatlonul modern este un sport olimpic, care conține cinci discipline:
tir sportiv, scrimă, 200 m înot, săritură la obstacole și 3 km de cros. Sportul
este guvernat de Uniunea Internațională de Pentatlon Modern.
Pentatlonul în formă să modernă a fost inventat de baronul Pierre de
Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne. Numele provine din
limba greacă penta-„cinci”, și -athlon „concurs”. Adăugarea modern la
nume îl distinge de pentatlonul original de la Jocurilor Olimpice antice, care
constă din alergarea stadion, lupte greco-romane, săritura în lungime,
aruncarea suliței și aruncarea discului. După cum evenimentele de la
pentatlonul antic erau modelate după abilitățile soldatului ideal din acele
62
timpuri, Coubertin a creat concursul pentru a simula trăirile unui soldat de
cavalerie din secolul al XIX-lea în spatele liniilor inamice: el trebuie să
călărească un cal necunoscut, să lupte cu pistolul și sabia să înoate și să
alerge.
Pentatlonul a fost întâlnit încă de la Jocurile Olimpice din Grecia
antică, când se concura la cros, sărituri, aruncarea sulitei şi discului şi lupte.
Varianta modernă, cu întreceri de pistol cu aer comprimat, scrima, înot,
călărie şi cros, a fost introdusă de baronul de Coubertin la JO de la
Stockholm, în 1912.În 1952 a fost introdusă în programul olimpic
competiţia masculină pe echipe, dar a fost scoasă în 1996.
La JO de la Sydney, din 2000, alături de întrecerile individuale
masculine au fost acceptate, pentru prima dată, şi cele feminine.România a
fost reprezentată în premieră în întrecerile olimpice de pentatlon modern la
JO din 1956, unde a înregistrat şi cea mai bună clasare de până acum, locul
6.Reprezentanţii noştri au mai participat la JO din 1972, 1980, 1992, 1996 şi
2000. (http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-olimpice-de-vara/pentatlon-
modernhttp/ro.wikipedia.org/wiki/Pentatlon_modern)

5.B.6. Polo

Fig. 25. (https://www.scmp.com/lifestyle/health-beauty/article/2100551/five-unusual-

hong-kong-water-sports)

Polo pe apă este un sport nautic de echipă. Este cel mai vechi sport de
echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de vară, încă din anul
1900, el a fost introdus ca sport olimpic.
Fondatorul polo-ului de apă este englezul William Wilson, primul joc
de polo pe apa desfăşurându-se pe 14 iulie 1876 în Bourtnemouth. Polo pe
apa se joacă la fel ca şi handbalul, cu următoarea aşezare în teren: centru,
63
fundaş, inter dreapta, inter stânga, extrema dreaptă, extrema stângă şi portar.
Britanicii sunt considerați părinții polo-ului pe apă. Footbal în the water,
waterpolo, sau polo pe apă, este unul din cele mai vechi jocuri și primul din
programul Jocurilor Olimpice moderne.
William Wilson ca membru al "London Swimming Club” a observat,
în timp, că antrenamentele înotătorilor "swimming exhibitions”, erau
monotone și plictisitoare. Simțindu-se nevoia unui divertisment, într-o zi a
adus o minge de fotbal, a aruncat-o în apă și fiecare înotător a început să
înoate către minge, s-o prindă, s-o paseze altuia.
Era ceva cu totul nou pentru ei și jocul a început să prindă repede. La
12 mai 1870, în cadrul unei reuniuni a membrilor "London Swimming
Club”, s-a alcătuit un comitet pentru stabilirea unor reguli de joc, dar au
trecut aproape patru ani până când primul regulament a căpătat o primă
formă. Waterpoul este un sport de contact competitiv jucat între două echipe
într-o piscină sau în alte bazine, ape deschise sau mare. Combinând viteza
de înot și forța de a trage cu mingea la o poartă, reprezintă fără îndoială un
antrenament intens. (https://www.scmp.com/lifestyle/health-
beauty/article/2100551/five-unusual-hong-kong-water-sports)
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Polo_pe_ap%C4%83)

5.B.7. Sărituri în apă

Fig. 26. (https://www.sibiul.ro/arhiva-poza-zilei/poza-sibiu-cupa-municipiului-sibiu-la-

sarituri-in-apa-sibiu)

64
 Săriturile în apă sunt un sport nautic care implică sărituri în apă de la
o trambulină sau o platformă plasată la o anumită înălțime deasupra unui
bazin și de a efectua o serie de exerciții înainte de a ajunge în apă.
Apariția și organizarea primelor concursuri de sărituri în apă în România,
sunt legate de evoluția înotului sportiv și de construirea de bazine de înot, în
a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Săriturile de pe maluri și poduri au
constituit o tentație, o plăcere, dar și un act de curaj.
În Bucureşti în anul 1916 au avut loc antrenamente ale săritorilor în
apă, iar în 1922 a apărut primul cod de punctaj al săriturilor în apă și
clasificarea pe categorii a săritorilor.
În 1923, săriturile în apă sunt prezente într-un concurs național de înot
organizat la Băile Felix. Au mai fost organizate concursuri la Oradea,
București, Cluj, Sibiu.
În anul 1928 are loc primul campionat național numai la masculin, iar în
anul 1937 și la feminin. Primul campion național a fost sportivul Torok, în
1928.
Regulament sărituri în apa-seniori
Feminin
Trambulina 1 m-Trambulina 3 m
- 5 libere (coeficient fără limită de dificultate)
Paltforma 10 m-Masculin
Trambulina 1 m-Trambulina 3 m
- 6 libere (coeficient fără limită de dificultate)
Paltforma 10 m
Sincron 3 m şi sincron 10 m
Feminin-5 sărituri din 5 grupe diferite din care:
- 2 cu coeficient maxim 2,0- 3 libere (coeficient fără limită de dificultate)
Masculin-6 sărituri din 5 grupe diferite din care:
- 2 cu coeficient maxim 2,0- 4 libere (coeficient fără limită de dificultate)
Observaţii:Toate săriturile cu fata de la trambulina de 3m se vor executa cu
elan
Sărituri pe echipe mixt
- 6 sărituri din 6 grupe diferite astfel:
Feminin: - 1 săritura cu coeficient maxim 2,0 de la 3 m sau 10 m
- 2 sărituri liber alese - din care cel puţin una de la trambulina 3 şi cel puţin
una de la 10 m
Masculin: - 1 săritura cu coeficient maxim 2,0 de la 3 m sau 10 m - 2
sărituri liber alese - din care cel puţin una de la trambulina 3 m şi cel puţin
una de la 10 m
65
-Sincron platform mixt
- Feminin-5 sărituri din 5 grupe diferite din care:
- 2 cu coeficient maxim 2,0
- 3 libere (coeficient fără limită de dificultate)
Masculin-6 sărituri din 5 grupe diferite din care:
- 2 cu coeficient maxim 2,0
- 4 libere (coeficient fără limită de dificultate)
(http://www.swimming.ro/articol/sarituri-in-apa)

5.C. SPORTURI NAUTICE PRACTICATE SUB APA

5.C.1. Aquathlon

Fig. 27. (https://theculturetrip.com/europe/ukraine/articles/aquathlon-when-wrestling-goes-

underwater)

Aquathlon sau lupte subacvatice este unul din cele mai noi activități
de scufundare liberă (în apnee). Termenul aquathlon provine din limba
greacă (aqua = apă, thlon = lupte).
Aquathlon a fost inventat în U.R.S.S. în anul 1980 de către Igor Ostrovsky,
antrenor de înot la Universitatea Tehnică din Moscova.
Sportul este practicat în piscină între doi scufundători echipați cu:
-mască
-labe de înot
-benzi din cauciuc la glezne.
Luptă sub apă pentru cei neinițiați poate fi explicată mai ușor ca luptă
subacvatică, intre doi concurenți în tururi de 30 de secunde pe fundul unui
bazin.

66
 Scopul fiecărui scufundător este ca prin procedee asemănătoare
luptelor libere, să scoată banda de cauciuc de la glezna celuilalt concurent.
La suprafața apei se află un arbitru.
Cei doi concureti sant pozitionati opus inelului, care au culori diferite, iar in
partea inferioara a piscine există un covor pătrat cu aceeași dimensiune ca a
inelulului. Sub fiecare frânghie colorată este un cerc prin care luptătorii au
înotat pentru a „intra” în ring. Odată ajuns acolo, începe o rundă de 30 de
secunde, fiecare luptător încercând să-și sfâșie o panglică de la glezna
adversarului.
Competițiile de aquathlon se desfășoară în piscină într-o zonă centrală
delimitată, având dimensiunile de 5 m x 5 m. Adâncimea apei este de 3.6 m.
Durata unei întâlniri de aquathlon este de 3 reprize a câte 30 de secunde, cu
pauze de maxim 1,5 minute și o repriză de prelungiri în caz de egalitate.
(https://theculturetrip.com/europe/ukraine/articles/aquathlon-when-
wrestling-goes-underwater)

5.C.2.Hochei subacvatic

Fig. 28. ( (Underwater hockey players are equipped with fins, mask, snorkel, glove and a
short stick. Photo: Alamy)

S-ar putea spune că nu semăna mult cu hocheiul, dar este inedit faptul
că se desfăşoară sub apă unde are loc acțiunea.
Hocheiul subacvatic este un sport fără contact în care două echipe
concurează pentru un puck în fundul unei piscine adânci, încercând să
67
înscrie goluri împotriva adversarului. Jucătorii nu poartă echipament cu
tuburi de oxigen, dar dețin un baton lung (ca în hochei de câmp), care sunt
echipate cu aripioare, mască, snorkel, mănușă și un baton scurt. Este un
sport relativ nou în anumite state, deși a fost jucat pe glob de zeci de ani.
Henry Chan a fondat Asociația de hochei subacvatice din Hong Kong în
2015, după ce a jucat acest sport în timp ce se afla la universitatea din SUA.
Acest sport este deosebit, deoarece trebuie să ai abilitaţi de mişcare
multiple, trebuie să te mişti înainte și înapoi, la stânga sau dreapta, să te
deplasezi în sus și în jos pentru a respira și a juca bine şi eficient. În timpul
meciului nu se poate comunica sub nici o formă cu coechipierul, jocul
desfăşurându-se spontan. Trebuie să te bazezi întotdeauna pe încrederea
coechipierilor şi să ai în permanenţă ca obiectiv cooperarea şi jocul de
echipă.
Sportivii merg de regulă la antrenamente de două sau trei ori pe
săptămână, important e că trebuie să şti să înoţi foarte bine liber, este un
sport de socializare inedit, un sport minunat pentru a lega prieteni noi,
pentru a rămâne în formă permanent. Există mișcări pe care nu le poți face
pe uscat și vei descoperi mușchii pe care îi folosești foarte puțin, simti o
libertate si o liniște uimitoare sub apa.
(https://www.scmp.com/lifestyle/health-beauty/article/2100551/five-
unusual-hong-kong-water-sports)

5.C.3.Scufundari cu echipament.

Fig. 28. ( (http://www.scubalibre.ro/pagini/articole/32-echipament_de_scufundari.html)

68
 Aparatele autonome de respirat sub apă au permis oamenilor să
meargă mai departe decât oricând în lumea subacvatică. Acum puteţi urmări
"în direct" animale precum rechini de recif, caracatiţe, pisici de mare şi
tipari, în mediul lor natural. Deşi pare uşor, această activitate presupune
multe riscuri, datorate presiunii apei, respirării de aer comprimat sau
datorate chiar limitelor corpului.

SCUBA Divingul îţi oferă posibilitatea să pătrunzi într-o lume nouă,

pe tărâmul subacvatic unde poţi vei vedea lucruri noi, să descoperi o lume
colorată plină cu vietăţi şi plante deosebite, o lume unde poţi avea parte de
noi aventuri palpitante.
Orice activitate subacvatică trebuie realizată profesional şi în condiţii
optime de siguranţă.
Echipament:
-vizorul este important
-labele de înot trebuie să fie potrivite
-lungimea optimă a tubului de respirat este de 30cm.
-centura de lestare va ajuta la menţinerea flotabilit-
-costum de scufundare
-detentor
-vesta compensatoare (BCD)
-butelii pentru aer comprimat
-un mod de măsurare a timpului şi adâncimii scufundării
-ceas cu profundimetru sau un computer de scufundare.
-lanterna subacvatică
-baliza de avertizare (SMB) la suprafaţă
-pumnalul de scufundare
busolă subacvatică
Alegerea unui echipament adecvat vă va asigura confortul de care
aveţi nevoie în apă şi în acelaşi timp vă va permite efectuarea de scufundări
fără a depinde de centrele care închiriază echipamente.
(http://www.scubalibre.ro/pagini/articole/32-
echipament_de_scufundari.html)

69
5.C.4. Scuter acvatic

Fig. 29. (https://www.alibaba.com/showroom/aquatic-scooter.html)

Un scuter acvatic, (engleză: Jet Ski), este o ambarcațiune folosită de

obicei individual, în scopuri recreative. În Australia, Noua Zeelandă, S.U.A.
etc, modelele pentru două persoane pot fi folosite şi de către serviciile
salvamar. Se individualizează prin poziția pe care o adoptă conducătorul –
care stă călare pe ambarcațiune și nu în interiorul ei.
La origine, ceea ce a fost cunoscut pentru prima dată drept scuter
acvatic, a fost dezvoltat în Europa la mijlocul anilor 1950. Conceptul actual
de design și propulsie a fost creat însă în anii '60 de către un funcționar
bancar american amator de motociclism, Clayton Jacobson ÎI. Acesta a
pornit de la modificarea unor scutere acvatice europene din fibră de sticlă și
care aveau atașat un motor cu elice, internalizând motorul – care era înlocuit
cu o pompă ce crea un jet propulsor și, carosând vehicolul cu aluminiu.
Produsul a fost mai târziu fabricat în serie în anii '70 de către firmă japoneză
Kawasaki.
Câteva date tehnice asupra produsului:
Model-PortFOB NINGBO
1) Putere: 150w, 200w, 250W, motor 300w;
2) Bateria funcționează până la 1 oră;
3) Viteza - Viteza 6,5km / h;
4) Baterie: 24V, 6Ah;
5) Dimensiuni: 597 x 372 x 311;
6) pachet: 640 x400 x380 mm;
7) încărcare: adaptor de încărcare inclus;
8) Potrivit pentru mai mult de 12 ani;
9) Geanta de transport inclus;
70
10) Protecție impermeabilă: da;
11) Protecție la supraîncălzirea tubului Moş: da;
12) Protecție la supraîncălzirea motorului electric: da; 13) Protecție la joasă
tensiune: da; 14) G.W./N.W. : 13.2 / 8.4 kg.
Cum să protejezi?
Protecție impermeabilă: în cazul în care apa intră în scuterul maritim,
avertizează și protejează sistemul de contro, controlerul și motorul nu ar fi
arse din cauza scurtcircuitelor. Protecție la supraîncălzirea tubului. Moş:
garantează sistemul constant și prelungește durata de utilizare. Protecție la
supraîncălzirea motorului electric: împiedicați încălzirea rapidă a motorului
în cazul opririi motorului, astfel încât să garantați durata de utilizare.
Protecție la tensiune joasă: când tensiunea bateriei nu este suficientă,
avertizează, apoi, puteți încărca bateria la timp.
(https://www.alibaba.com/showroom/aquatic-scooter.html;
kipedia.org/wiki/Scuter_acvatic#Istoric

5.C.5. Snorkeling

Fig. 30. (https://barcaluizoe.ro/ce-este-snorkeling/)

Denumirea vine de la cuvântul nemțesc “schnorchel” un derivat al lui

“schnarchen” care înseamnă “a sforăi”. După ce vei respira pentru prima
dată sub apă vei înțelege exact care e legătura între, ce trebuie sa faci si ce
trbuie să păstrezi si anume același ritm de respirație în permanență. Cu cât

71
respiri mai calm în apă, cu atât șansele să se întâmple ceva neplăcut sunt
mai mici.
De snorkeling (britanic și Commonwealth engleză ortografie: snorkelling)
este practică de înotător cu corpul pararel cu suprafaţa apei, echipat cu o
mască de scufundare, un tub prin care respira de numit un snorkel, și, labe
pentru picioare. În apele reci, se poartă un costum de neopren. Utilizarea
acestui echipament permite snorkeler observarea frumuseţilor şi atracțiilor
subacvatice pentru perioade lungi de timp, cu un efort relativ mic.
Snorkeling este o activitate populară de agrement, în special în
stațiuniile tropicale și locații de scuba diving. Obiectivul principal este
posibilitatea de a observa viața subacvatică într-un cadru natural, fără
echipament și instruirea complicate necesare ca la scuba diving. Se practică
la toate vârstele, din cauză că nu necesită un efort substanţial, aceasta este şi
motivul de cele două discipline de suprafață ale sportului subacvatic de
finswimming sunt mult îndrăgite.
Ca să poți ține ochii cât mai mult timp deschiși sub apă fără să fie
afectați în vreun fel, există o mască de snorkeling/ diving care încapsulează
ochii și nasul. Aș spune acoperă, dar masca e prevăzută cu plastic
transparent în dreptul ochilor pentru a oferi vizibilitate. În felul acesta nu
doar că rămânem în siguranță, dar creierul e cumva păcălit că e în mediu
terestru, pentru că nici ochii și nici nasul nu iau contact cu apa.
(https://barcaluizoe.ro/ce-este-snorkeling/)

5.C.6. Tir subacvatic

Fig. 31. (https://weaponews.com/weapons/32042-pistols-for-underwater-shooting.html)

72
 Tirul subacvatic (engleză: Underwater target shooting; franceză. Tir
subaquatique) este un sport nou ce se desfășoară sub apă, în scufundare în
apnee, într-un bazin de înot. Poate fi practicat la cele mai diverse vârste de
la 14 ani la peste 50.
Tirul subacvatic a apărut se pare, în U.R.S.S. și Franța la începutul
anilor 1970, unde era practicat de către scufundătorii în apnee ca metodă de
antrenament pentru vânătoarea subacvatică.
Tirul se efectua pe verticală la adâncimea de 10-15 m asupra unor ținte fixe
aflate pe fundul apei. La începutul anilor 1980 ideea este preluată de doi
scufundători în apnee francezi care pentru a se antrena pe timpul iernii
pentru vânătoare subacvatică, instalează ținte pe fundul piscinei și
schimbând direcția de tragere la orizontală.
În prezent este o disciplină de sporturi subacvatice separată și atrage
tot mai mulți practicanți din multe țări.
În Franța unde cunoaște o mare popularitate, tirul subacvatic este inclus în
cadrul FFESSM (Fédération Française d'Études et de Sports Sous-Marins),
federația de specialitate pentru sporturi subacvatice. De asemenea, din anul
1993 face parte din activitățile subacvatice CMAS.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_subacvatic)

5.C.7.Vânătoare subacvatică

Fig. 32.
(https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/45/Spearfisherman_Ryu_Kyu_Islands_July_200
7.JPG)
73
 Vânătoarea subacvatică este o activitate sportivă ce constă din
capturarea de pești sub apă.Vânătoarea subacvatică se supune atât
reglementărilor generale de pescuit, cât și unor reglementări specifice.
În multe țări este interzisă prin utilizarea de aparat autonom de respirat sub
apă, pe timpul nopții, în rezervații marine, în apropierea năvoadelor de
pescuit sau capturarea peștilor deja prinși în uneltele de pescuit. Este
permisă capturarea de animale marine numai în scufundare liberă, în apnee.
Vânătoarea subacvatică era practicată din cele mai vechi timpuri, dar
oamenii de atunci foloseau pentru prinderea peștelui numai harpoanele.
Harponul (săgeata) este o vergea ce are un vârf ascuţit, fabricată din oţel
inoxidabil, fibre de carbon, elastică şi rezistentă şi legată de arbaletă cu un
fir subţire. Lungimea şi diametrul harpoanelor depinde de mărimea peştilor
ce se vânează. Vârful este separat, se ataşează prin înşurubare şi este
prevăzut cu contrapene pentru a împiedica ieşirea din corpul peştelui.
Speciile de peşti din apele din România care pot fi vânate sub apă sunt
numeroase. Bogăția pișcicola din alpele de munte se compune din: lostriţă
păstrăv si lipan. Peşti din lacuri şi bălţi: crap, somn, ştiucă, şalău, biban.
Peşti din Marea Neagră: guvid, calcan, labanul.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83toare_subacvatic%C4
%83)

5.C.8. Cave Diving - Scufundari în pesteri

Fig. 33. (http://www.mydive.ro/explorand-maruntaiele-pamantului-scufundari-speologice-

in-mexic)

74
 Scufundările în peşteri sunt un tip de scufundări tehnice ce constau în
explorarea unor peşteri naturale sau artificiale care sunt cel puţin parţial
umplute cu apă. Antrenamentul pentru scufundările în peşteri include
configurarea şi selecţia echipamentului, protocoale şi tehnici de
călăuzitoare, protocoale de administrare a gazului, tehnici de comunicare,
tehnici de propulsie, protocoale de administrare a situaţiilor de urgenţă şi
educaţie psihologică.
În pofida multitudinii riscurilor, peşterile umplute cu apa atrag mulţi
speologi şi amatori prin natura lor neexplorata şi prin provocările de ordin
tehnic. Aceste peşteri au o gamă largă de caracteristici fizice unice şi pot
conţine elemente de flora şi fauna ce nu se regăsesc în altă parte.
În România scufundarea speologică apare pe la finele anilor 60, odată
cu înfiinţarea cluburilor de speologie. De atunci şi până în zilele noastre,
numeroşi speologi scafandri, unii dintre ei chiar cu preţul vieţii, şi-au adus
contribuţia la cunoaşterea carstului inundat de pe aceste meleaguri. Cu mari
eforturi, ei au fost cei ce au dus firul ghid mai departe, tot mai departe pe
galeriile inundate ale numeroaselor peşteri necunoscute.
(http://www.speosub.ro/)

5.C.9. Shark cage diving - Scufundari printre rechini intr-o colivie

Fig. 34. (https://www.divethebig5.co.za/the-pros-and-cons-of-shark-cage-diving-in-south-

africa/)

Pentru a urmări rechinii îndeaproape, scafandrii coboară în apă în

cadrul unei cuşti metalice, care rezista forţei muşcăturii rechinului. Această
activitate este comună în largul coastei Australiei, Africii de Sud şi insulei
75
Guadalupe, unde există cea mai mare probabilitate de a urmări marele
rechin alb. În Oahu, Hawaii, puteţi vedea rechinul tigru. Preţurile pentru
această activitate variază între 375 şi 900 de dolari, în funcţie de timpul
şederii sub apă.
Bine ai venit! Vă invităm să vă urcaţi la bordul MV Calypso Steaua ÎI
pentru o zi interesantă de aventură, educație și o mulțime de distracție!
Această experiență o dată în viaţă pentru o vizionare excelentă a Rechinilor
Albi în habitatul lor natural, care te va lăsa cu amintiri ce vor dura mult timp
după vizita dumneavoastră la Port Lincoln.
Sporturi nautice – sporturi extreme
Din punct de vedere tradiţional, sporturile nautice sunt surfingul şi
scufundările libere. De-a lungul vremii, la aceste sporturi s-au adăugat noi
elemente şi combinaţii de elemente de risc, obstacole şi diverse adaptări,
care au dat naştere la o serie de sporturi nautice extreme.
Un exemplu de acest fel de adaptare este caiac - canoe. Această
activitate a existat încă din timpuri preistorice, însă atunci când traseul este
compus din cursuri rapide de apă şi cascade, riscul de a "trece pe lumea
cealaltă" devine extrem de real, la fel ca şi nivelul de adrenalină din sânge.

76
CAP.6.
SPORTURI EXTREME

6.1.Sporturi nautice-sporturi extreme

Sporturile de apă au sfidat întotdeauna gravitaţia şi înţelepciunea, iar
fără sporturile extreme aveţi toate şansele să nu vă limitaţi la înot, pescuit şi
navigaţie.
Clasificarea sporturilor nautice extreme:
Sport extrem - 15 sporturi nautice sunt considerate sporturi extreme:
1.-barefoot water skiing (schi nautic cu picioarele goale),
2.-cliff diving (sărituri în apă de pe stânci),
3.-free diving (scufundări libere competiționale),
4.-jet skiing (scuter acvatic),
5.-kitesurfing (întreceri cu placa trasă de un zmeu
6.-water swimming (înotul de fond în ape naturale)
7.-powerboat racing (curse cu bărci de viteză)
8.-rafting (coborârea pe râuri repezi de munte cu barca pneumatică),
9.-round the world yacht racing (întreceri de iaht în jurul lumii)
10.-scufundare în peșteri (scufundări în peșteri cu aparat autonom de
respirat sub apă),
11.scufundări sub gheață,
12.-speed sailing (întreceri de viteză cu ambarcațiuni cu pânze),
13.-surfing, wakeboarding (placă trasă de barcă cu motor),
14.-whitewater kayaking (kaiac canoe în ape repezi),
15.-windsurfing (întreceri cu placă cu vele)
6.2.Raftingul

Fig. 35. (https://atvtourscolorado.com/gallery/)

77
 Vâslirea pe ape repezi este un sport acvatic outdoor ce înseamnă
coborârea pe râuri repezi de munte, cu bărci pneumatice, în echipe de două
sau mai multe persoane.
La noi în țară poate fi practicat pe râurile Bistrița, Jiu, Mureș, Someș,
Crișuri, Nera, Cerna, Arieș, Buzău etc, care au un grad de dificultate mediu.
Denumirea provine de la așa zisele plute gonflabile (engleză: raft), ce au
fost folosite prima dată de către armata americană. Aceste ambarcațiuni
fabricate din materiale foarte rezistente pot fi folosite în aproape orice
condiții și pot trece peste orice obstacol.
Sportul a devenit popular la mijlocul anilor 1970 atunci când rafturile
au devenit accesibile pentru publicul larg. Rafting este considerat un sport
extrem.
Tehnica de vâslit se însuşeşte uşor, poziţia în ambarcaţiune este simplă, cu o
iniţiere efectuată de instructori calificaţi este totul relativ uşor. Purtarea
echipamentului de protecţie şi salvare este obligatoriu, precum şi
respectarea regulamentului sportiv.
Dacă aveți senzația că rutina vieții reale vă încurcă deja mintea și
sănătatea, avem soluția perfectă pentru dvs.practicarea Raftingului, soluţii şi
posibilităţii sunt multiple în
România. (https://www.outdoor-events.ro/rafting-romania/)
Scurt istoric
Campionatul Mondial de Rafting își are originea în evenimentele
internaționale ale Proiectului RAFT în care au participat până la 50 de
echipe la diferite discipline, inclusiv Slalom și Down River pe râul Chuya,
Siberia (1989), Nanthala, SUA (1990), Reventazón și Pacuare râuri, Costa
Râca (1991) și râul Çoruh, Turcia (1993).
Proiectul RAFT (ruși și americani pentru lucrul în echipă) a fost fondat de
ghizii râului din California Jib Ellison și Mike Grant, iar primul eveniment,
Raliul Chuya, a fost un efort de colaborare între ei și exploratorul fluvial
sibian, Misha Kolchevnikov.
Din 1990 până în 1994, J&B European Rafting Champs, care era R4,
a fost organizat de David Goldstrom și a fost televizat pe Eurosport. Primul
a avut loc în Italia, iar ultimele trei s-au desfășurat în Austria. Formatul a
fost Trial Time, Head to Head, Slalom și Triple Header. În 1994, în Italia, a
avut loc un Câmpuri Mondiale pe râul Dora Băltea și a fost acolo unde mulți
participanți-cheie, precum Rafael Gallo și Peter Micheler, au văzut nevoia
de a forma un organism internațional care să reprezinte toți cursarii,
căpriorii, ghizii și toate aspectele. de rafting.După evenimentul de pe râul

78
Çoruh, Tony Hansen a încercat să ducă Project Raft 1994 în râul Zâmbezi,
unde a fost director de evenimente pentru un festival anual de distracție.
Din păcate Project Raft s-a oprit după evenimentul din Turcia și astfel
Tony a mers înainte și și-a găsit propriul sponsor pentru evenimentul numit
Camel. De asemenea, a organizat evenimentul pe linii puțin mai
competitive, eficientizând evenimentele la Time Trial, Sprint, Slalom și
Downriver și au stat la baza Regulilor de cursă IRF. Aceasta a fost nașterea
provocării Camel White Water Challenge (CWWC) care s-a desfășurat apoi
pe râul Zâmbezi, Zimbabwe / Zambia (1995-1997 și 2001), râurile
Reventazón și Pacuare, Costa Râca (1998), Orange River, Africa de Sud (
1999) și râul Futalefu, Chile (2000).
Discipline
Competițiile de rafting constau din 4 discipline
-Sprint,
-Head-to-Head (H2H)
-Slalom
-Downriver.
Se adaugă punctele obținute în fiecare disciplină pentru a determina
câștigătorul general și pozițiile finale. Fiecare echipă are 6 membri cu
opțiunea de a avea o rezervă.Sprintul este cea mai rapidă şi scurtă cursa care
se bazează pe explozie şi viteză din partea echipei. Este ideală pe o distanță
de aproximativ 2 până la 3 minute de parcurgere a unui traseu şi reprezintă
un procent de 10% din punctele generale realizate. Se face întotdeauna la
început, pornirea este una câte una contra timp, H2H este, fără îndoială,
disciplina cea mai interesantă din punct de vedere vizual.
Slalomul este cel mai provocator eveniment tehnic și reprezintă 30%
la sută din totalul punctelor. Acest eveniment necesită un nivel ridicat de
tehnică și de lucru în echipă pentru a duce plutele prin cele 12 porți
descendente și ascendente în rapidele coborâri. Atingerea, nereușirea trecerii
sau mișcarea intenționată a unei porți duce la o penalizare. Toate echipele
parcurge traseul de două ori, iar timpul cel mai bun obţinut, alcătuieşte
clasamentul.
Downriver este evenimentul vedetă și valorează 40% din scorul total. Cursa
are ca durata aproape o oră pe parcursul unei curse de-a lungul unei secțiuni
de apă rapide și puternice.
Abilitatea tehnică și rezistența sunt elemente esențiale pentru
asigurarea unei poziții bune în acest eveniment, care este crucial pentru
echipele care aspiră să câștige Campionatul.

79
Punctele câștigate de echipele la evenimentele anterioare determină poziția
lor în linia de start în grupuri de până la 5 plute.
Ghid Comitetul de instruire și educație
www.internationalrafting.com/gte/gte-scheme/Page5of19DefinitionsGeneralRun.
asigura informaţiile necesare pentru organizarea şi practicarea acestui sport.
Programul de instruire GuidaProgramul de instruire Guide (GTP) este un
curs structurat și / care este o condiție necesară pentru obținerea oricărei
certificări GTE. Un GTP aprobat trebuie să acopere cel puțin următoarele
subiecte de instrucțiune:
a) Tehnici de rafting de competențe fizice, instruire și gestionare a
echipajelor, tehnici de urgență și salvare
b) Conexiuni teoretice și practice
- echipamente (tipuri și utilizare), proceduri de siguranță și de urgență,
hidrologie fluvială, leadership, semnalele Module de instruire Modulele de
instruire (TM) sunt concepute pentru a suplimenta instruirea de ghid cu
abilități specifice suplimentare legate de rafting, cum ar fi; Kayaking de
siguranță, rafting de siguranță, salvare de evenimente, rafting în linie
etc.Award LevelAward Levels indică tipul de atribuire GTE în raport cu
abilitatea, cunoștințele și experiența evaluată de acandidat. Evaluările pentru
un anumit nivel sunt efectuate întotdeauna pe apă albă, care sunt evaluate la
o clasă / clasă corespunzătoare.
Rafting necesită echipament specializat și instrucțiuni pentru a
participa în siguranță și în mod competent și poate necesita o abilitate
considerabilă de către participanți, în funcție de clasa / gradul de dificultate
al cursurilor de apă, de siguranță pe râu pentru plutele care transportă
pasageri la bord. O plută de siguranță este, în general, controlată și
manevrată de vâsle fixate pe raftvia, un cadru rigid de vânătoare, și poate fi,
de asemenea, utilizată pentru transportul echipamentelor, depozitelor și
bagajelor (barca cu angrenaje). O plută de siguranță desemnată nu poate
transporta la bord pasageri fără ghidul instruit.
(https://www.internationalrafting.com/)
Pentru competiţii interne vezi regulamentul:
(https://www.internationalrafting.com/wp-content/uploads/2019/03/IRF-
Race-Rules-2019-Romanian.pdf)

80
6.3.Whitewater - kayaking

Fig. 36. (http://www.newparts.ro/tehnologie/alpackalypse)

În comparaţie cu Raftingul şi Trekkingul adevăratul sport extrem pe

ape repezi este whitewater kayaking-ul. Dintre sporturile practicate pe ape
învolburate acest sport necesită cea mai mare pricepere şi pregătire. Fără
îndoială este regele sporturilor pe ape repezi. Dacă raftingul este ca mersul
cu un autobuz atunci caiacul este maşina de cursă.
Spre deosebire de raft şi trek caiacul nu taie apa ci alunecă pe apă
mişcându-se total altfel. Nu este recomandat începerea acestui sport fără
pregătire şi îndrumare profesională. Este un sport extrem, puțin răspândit în
România, dar care atrage din ce în ce mai mulți practicanți. În practicarea
acestui sport cursurile de pregătire sunt foarte importante.
La fel de importante sunt și caiacele, mai exact materialul din care
acestea sunt create. Primele caiace au fost confecționate din fibră de sticlă
sau kevlar, în prezent toate caiacele de ape repezi sunt construite din
polietilenă, un material aproape indestructibil. Echipamentul şi regulamentul
sportiv de practigare sunt strict obligatorii.
Practicarea acestui sport se poate realiza la diferite niveluri de
îndemânare şi abilităţi tehnice. Satisfaceți-vă pasiunea pentru ape repezi
alergând râurile noastre curgătoare rapide prin volume de ape mari şi rapide,
uimitoare și cascade; sau zone de coastă, se pot lansa de pe plaje și canale
pentru a naviga pe valurile înspumate ale Marii Negre. Puține sporturi ne
pot provoca şi obijnui cu emoțiile, provocările caiac-ului pe ape repezi se
pot înmulţi, odată cu minunile pitorești ce ne înconjoară!
(http://www.whitewater.ro/ro/kayaking/whitewater-kayaking-caiac-pe-ape-
repezi.html)
81
6.4.Windsurfing

Fig. 37. (https://www.xtrem.ro/pe-apa/windsurfing/locuri-pentru-windsurfing/windsurfing-

in-gran-canaria)

Windsurfing este un sport de apă de suprafață, care combină elemente

de surfing și navigație. Acesta constă dintr-o placă, de obicei 2-3 metri
lungime, cu un volum de aproximativ 60 - 250 de litri, alimentat de vânt pe
o velă. Dispozitivul este conectat la bord printr-o îmbinare universal liber-
rotative și constă dintr-un catarg, boom-ul 2-fețe și naviga. Zona navigare
variază în general de la 2,5 m2 la 12 m2 în funcție de condițiile, abilitatea de
atletului și tipul de windsurfing întreprinse.
Acest sport a fost popularizat încă din anul 1965 prin revista Darby-
Popular Science publicată în luna august al aceluiaşi an. Windsurfing poate
fi folosit numai de cei ce au cunoştinţe stabilile şi respecta regulile de mediu
şi de navigaţie. Deși ar putea fi considerată o versiune minimalist ca o barcă
cu pânze, windsurfing oferă experiențe care sunt în afara domeniului de
aplicare al altor modele de ambarcațiuni de navigaţie. Windsurfers poate
efectua salturi, bucle inversate, manevre de filare, și la alte evoluții
"freestyle", care nu poate fi egalată de nici o barcă cu pânze. Windsurfers au
fost primii care au mers pe cele mai mari valuri din lume, cum ar fi Jaws pe
insula Maui.
Valuri extreme sunt înfruntate de, mulți windsurfers cu experienţă
care pot merge pe aceleași valuri când vântul permite fiecare având stilul
său în funcţie de experienţă.

82
Starboard a fost fondată în 1994 în Noua Caledonie. Viziunea noastră este
să aducem inovație și inspirație în lumea vântului, a apei și a valurilor. Din
cauza poluării oceanice, nu este vorba doar de realizarea celor mai bune
tablouri din lume, ci și a celor mai bune plăci pentru lume.
Primele placi de windsurf au fost produse abia în 1970,când Hoyle
Schweitzer au început producţia, ele aveau 3,5 m lungime şi cântăreau 27
kg. Se numeau Schweitzer Windsurfer şi erau produse din polietilenă.
Aceste placi erau durabile şi folosite atât de începători cât şi de avansaţi. La
urma urmei, alte placi nu existau.
Spre sfârşitul anilor 70 acest sport a devenit foarte popular în Europa,
unde sportul individual era mai apreciat decât cel colectiv, lucru care a dus
la dezvoltarea producţiei de echipamente specifice, în această zonă. Zeci de
producători europeni au produs propriile lor versiuni de Windsurf, şi astfel
s-a născut o industrie înfloritoare ce a explodat spre finele anilor 80.
Americanii au început să cumpere planse produse în Europa, o tendinţă care
a continuat şi în anii 90. O dată cu declinul pieţei, mai multe producătorii
europeni au mutat producţia în Tailanda. Aproximativ 75% din toate
plansele sandwich sunt produse azi în Thailanda. Primul Campionat
Mondial de windsurfing, a avut loc în 1973. Windsurfingul a devenit sport
olimpic în 1984, pentru bărbaţi şi 1992 pentru femei.
Acum, după aproape 40 de ani, windsurfingul este pe deplin maturizat
ca sport,, cu echipamente pentru avansaţi, incepatari, precum şi pentru copii.
Windsurfing – cel mai bun sport pe apă se intorce din nou la mase.
Pentru toate acestea însă, e nevoie de o bună pregătire fizică şi o mare
rezistenţă la efort, în acest sport fiind solicitate toate grupele principale de
muşchi. De altfel, windsurfing-ul este considerat a fi cel mai extenuant sport
dintre toate probele olimpice. Astfel că el poate însemna în acelaşi timp o
plimbare relaxantă pe o mare fără valuri sau o doză serioasă de adrenalină,
avansaţii deosebindu-se de ceilalţi prin viteza, planaj, întoarcerile sub vânt,
săriturile şi figurile libere pe care le executa, nerecomandate începătorilor.
Windsurfing-ul este de diferite clase: olimpică, formula race, slalom,
super x, speed, freestyle şi wave. Piesele ce compun un echipament complet
sunt:
-placa
-vela
-catarg
-ghiuri
-balene incluse în vela
-scota trapez
83
-legătura flexibilă, scote diverse, scota ridicare, scripeţi şi fină.
Îmbrăcămintea şi accesoriile sunt trei:
- costumul de neopren
- centura-trapez
- pantofii din neopren.
(http://www.windsurfing1.ro/tutoriale/originea-placii-de-windsurfing/http;
www.skytrip.ro/sporturi-extreme-in-romania-windsurfing;)

84
CAP.8. SPORTURI NAUTICE
DISCIPLINE SPORTIVE KAIACUL ŞI CANOEA

Prezentare
Cuvintele cheie, kaiacul şi canoea descriu două variante de
ambarcaţiune, distinct şi separat de obiectul şi tehnica de vâslit. Această
disciplină sportivă reprezintă o activitate ce îşi are originea în istoria mult
îndepărtată a evoluţiei omenirii cu mult înainte inventarii rotii.
Mii de ani în urma membrii triburilor vechi au scobit buşteni pentru a
reuşi să se deplaseze pe apă şi să pescuiască, în timp ce sculptau trunchiuri
brute au avut idea să scobească un lăcaş pentru cel care vâsleşte numit
cockpiturit pentru o poziţie mai bună şi eficientă în vederea vaslirii-
padelarii.Nu puteau crede atunci că ambarcaţiunile lor grele se vor
transforma în decursul timpului să fie construite din material uşoare
performante, ca aceste bărci pot parcurge distanţe cu viteze mari, şi ca
sportivul va avea niveluri excepţionale de frecvenţa în timpul vaslitului-
padelarii şi că se pot efectua elemente acrobatice inclusive pe valuri.
Acest fenomen a fost rodul exploziei de creaţie şi modernitate
continuă a douăzeci de secole,scimband şi transformând vieţile a mii de
oameni care s-au bucurat şi se bucura în present de plăcerea exerciţiului
fizic în aer liber.
Spiritul de aventura consta în simplitatea actului de vâslire în aer liber, cu
un instrument de vâslit care are o pală(pagaie) sau două(padela), neatasat de
ambarcaţiune şi care surprinde în permanenţă imaginaţia. Cei care au
încercat padelarea, nu pot nega faptul că este distractiv, uimitor în anumite
situaţii şi că este permanent dominat de sentimental de libertate chiar dacă
este prima zi de ieşit în ambarcaţiune. Faptul că furnizează practicantului şi
scoate în evidenţă limitele capacităţii sale, impune o atitudine responsabilă
faţă de siguranţă personală prin atenţia sportita, nu remarcă, nu este nevoie
de cunoştinţe aprofundate de specialitate sau de aptitudini specifice, pentru a
ne bucura de frumuseţea acestui sport şi de sine.

7.1. O scurtă istorie a sportului cu vâsle în lume

Este adevărat că apariţia canoelor se bazează pe construcţia din cele
mai vechi timpuri a scoarţei de mesteacăn şi a scobirii într-un buştean după
modelul indienilor nord-americani şi după modelul kaiacului inuitilor.

85
 Totuşi, canoea îşi are apariţia încă din preistorie în insulele britanice.
Multe canoe construite astfel au fost recuperate de pe malurile râurilor,
golfurilor şi lacurilor. Omniprezentele ambarcaţiuni celtice specifice erau
foarte utilizate pe ocean şi pe râuri. Există dovezi de vizite pe Insulele
Orkney ale celţilor în bărcile lor realizate din piele, încă din anul 1682.
Descrierea ambarcaţiunilor aminteşte de cayacele groenlandeze.
Toate acestea erau ambarcaţiuni funcţionale şi localnicii din toată lumea au
folosit asemenea bărci pentru usuraea activităţii şi ca mijloc utilitar.
Totuşi, relativ recent au apărut ambarcaţiuni special realizate pentru
agrement, astfel în anul 1830 legenda spune că în localitatea,,Jersey
Loyalist” un domn pe nume Canham din Londra a trecut din Cherbourg în
Alderney într-o canoe, care se asemăna cu un kaiac islandez, confecţionat
dintr-un cadru de lemn uşor, de 3 m pe 1 m şi acoperit cu pânza, căptuşit cu
smoală prin exterior. Era o ambarcaţiune gândită pentru curse lungi, având
la un capăt un recipient pentru provizii, iar la celălalt un recipient pentru
rachete de semnalizare. Pe fiecare margine a bordajului avea montaţi saci
lungi şi subţiri plini cu vezici pentru o mai bună stabilitate. Vâslaşul, stând
pe central ambarcaţiunii, era protejat de valuri de o pânză din material
impermeabil. Intenţia domnului Canham era să-şi continuie voiajul spre
Jersey, iar de acolo spre Portsmouth.
Cei înstăriţi din perioada victoriană erau oameni aventuroşi şi nu încape
îndoială că unii dintre ei s-au apucat de canoe. Totuşi, Scot John MacGregor
este cel căruia îi sunt atribuite meritele pentru popularizarea acestui sport. El
a preluat pseudonimul,,Rob Roy” după un folkist scoţian şi a folosit numele
pentru fiecare dintre cele şapte canoe construite de el.
Primele idei ale lui Rob Roy referitoare la canoe au fost în 1848;
totuşi, abia în anul 1865, după ce a văzut bărcile localnicilor din America de
Nord şi Kamachata, şi-a construită prima canoe. Avea o lungime de 5m,
căptuşită în stejar, model-clincher cu punte largă cu margini de cedru. Avea
o vâslă de 2 m iar de pe un orificiu punea fi ridicat un mic catarg.
MacGregor pentru a împărtăşi din vasta sa experienţă, a scris o carte despre
primul sau voiaj,,O mie de mile în canoea Rob Roy pe râurile şi lacurile
Europei” foarte bine apreciată la momentul respectiv. Pe durata unei mici
părţi din traseu el a fost însoţit de Earl din Aberdeen a cărui canoe era cu 30
cm mai lungă decât canoea Rob Roy, căptuşeala acesteia fiind din brad şi
nu din stejar.
Cartea lui MacGregor a avut un asemenea succes încă acest sport a
devenit numaidecât popular printre colegii lui. Fratele mai mic al lui Earl,
Hon. James Gordon, este cel care a traversat pentru prima dată Canalul
86
Mânecii într-o canoe Rob Roy. Ca urmare a succesului sau pe apele
Europei, MacGregor s-a implicat în excursii majore în Scandinavia, Orientul
Mijlociu, Olanda şi Insulele Shetland. El a scris despre primele două în
cărţile,, Rob Roy pe apele Mării Baltice” şi,,Rob Roy pe râul Iordan”,
ambele fiind best-sellers.
În luna iulie a anului 1866 MacGregor a înfiinţat Clubul de Canoe. Prinţul
de Wales, a primit gradul de Comodor în acel an iar în 1873 Regina Victoria
i-a conferit titlul de,,Regal”. Au fost create filiale la Cambridge, pe râurile
Humber şi Mersey.
Odată cu creşterea interesului pentru acest nou sport, alţi creatori de
ambarcaţiuni au intrat în branşa; W. Baden-Powel, C.G.Y. King, E.B.
Tredwen şi mulţi alţii s-au implicat. Între timp totuşi, fabricile ce produceau
canoe deschise erau în Canada. Multe dintre aceste ambarcaţiuni frumoase
şi placate cu stejat au fost importate, prin urmare canoele deschise din
Marea Britanie au devenit cunoscute ca şi,, Canoe canadiene”.

7.2.Scurta istorie a sportului cu vâsle în România

În ţara noastră, acest sport a început să câştige popularitate după
primul război mondial, având influenţa avântului pe care l-a cunoscut în
ţările Europei.
Oraşele mai importante în care kaiac-ul a început să fie practicat, au
fost: Bucureşti, Timişoara, Arad, Galaţi, Reşiţa şi Târgu-Mureş.
În anii ’30, la Bucureşti, pe lacul Băneasa, exista Clubul „Dor de
ducă”, unul dintre primele din ţară prin care s-a popularizat kaiac-ul. Pe
lacul Herăstrău fiinţa Clubul „Distribuţia”. Aceste cluburi permiteau
practicarea kaiac-ului doar unui număr restrâns de cetăţeni, în special celor
din clasele înstărite.
Un rol important în popularizarea practicării kaiac-ului în rândurile
maselor l-a avut „LIGA NAVALĂ ROMÂNĂ”, astfel în anul 1950, la
Campionatul Republican s-au desfăşurat întreceri la toate probele incluse în
cadrul Campionatelor Mondiale fond şi viteză. În acest an se produce şi
reafilierea ţării noastre la Federaţia Internaţională de Sporturi Nautice.
-primul concurs internaţional de kaiac-canoe desfăşurat în ţara noastră, a
avut loc în anul 1950, cu participarea sportivilor din Ungaria
-prima participare la Olimpiadă (Helsinki) în anul 1952
-in anul 1953 se înregistrează prima victorie într-un concurs internaţional, la
Festivalul Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti, când Mircea
Anastasescu ocupă locul I în probă de K1 1000 m. Acelaşi sportiv va obţine

87
locul III la Campionatele Mondiale de la Macon (Franţa) şi locul IV la
Jocurile Olimpice de la Melbourne din anul 1956.
-in anul 1961 la Campionatele Europene de la Poznan (Polonia) unde Aurel
Vernescu ocupă locul I la K 500 m, N. Artimov şi A.Contolenco la K 2 500
m, iar I.Nicoară locul ÎI la K 1 1000 m şi locul III la K 1 500 m.
-anul 1963 a adus cucerirea supremaţiei mondiale de către ţara noastră la
kaiac. România ocupă locul I pe naţiuni, cucerind 6 medalii de aur la
Campionatele Mondiale de la Jajce, prin Aurel Vernescu – K 1 500 m,
V.Nicoară şi A. Ivanov la K 2 500 m şi K 2 1000 m, V. Nicoară,
A.Vernescu, A.Ivănescu, la ştafeta 4x500 m K 1, I.Ismailciuc K 1 500 m,
D.Iacovici şi T.Sidorov K2 500 m.

7.3. Palmares-debutul modern în România

-1882, prima întrunire cu bărcile în Parcul Cişmigiu din Bucureşti.
-1912, prima organizaţie, Comisia Naţională de Canotaj.
-1922, primele Centre Naţionale de Sporturi Nautice la Timişoara, Arad,
Brăila, Galaţi, Constanţa, Bucureşti.
-1932, prima participare a unui echipaj românesc la Campionatele
Europene de la Budapesta.
-1934-1935, a luat fiinţă Federaţia Română de Sporturi Nautice
(F.R.S.N),primele competiţii naţionale de sporturi nautice.
-1942, a luat fiinţă Federaţia Română de Kaiac-canoe (F.R.K.C).
-1954, prima medalie, de bronz, la o competiţie oficială, C.E. – Macon,
prin Mircea Anastasescu.
-1956, primele medalii olimpice, 3 medalii de aur la J.O. Melbourn, prin
Leon Rotman la C1 1000m şi la C1 10.000m şi la C2 1000m, prin
Dumitru Alexe şi Simion Ismailciuc.
-Palmaresuri : olimpic : 34 medalii : 10 de aur ; 10 de argint ; 14 de
bronz ;
-C.M. şi C.E. peste 500 de medalii.
-Cel mai titrat sportiv : Ivan Potzaichin = 30 medalii : 7 la J.O.(4 de aur
şi 3 de arg.) şi 23 la C.M., C.E.
-Cel mai prolific sportiv : Florin Popescu = 35 medalii : 2 la J.O.(1 aur şi
1 bronz) şi 33 medalii la C.M., C.E.(14 aur, 14 arg. şi 5 bronz).

88
7.4.Discipline sportive derivate din kaiac şi canoe

Competiţia
Prima regată organizată în competiţia de Canoe a fost în ţinută în
aprile 1867. Concursul s-a numit,,Paddling Challenge Cup” cunoscut şi ca
fiind cel mai vechi trofel pentru sportul cu vâsle din lume, şi care a fost
desfăşurat doar în ambarcaţiuni Rob Roy. Apoi de curând a fost descoperită
o altă competiţie,,Cupa Ardencaple”, care acordată câştigătorului cursei de
canoe model Rob Roy din cadrul regatei, Trofeul -,,Gareloch” din 1868.
Au apărut ambarcaţiuni special pentru întreceri, mai lungi şi mai
înguste, inclusiv bărci Rob Roy pentru patru persoane, apoi şi,,Dungile
unice”, care erau construite pe măsură dimensiunilor şi greutăţii celui care
vâslea, trasate pe ambele laturi ale ambarcaţiunii câte o dungă foarte subţire.
Au apărut după aceea palele-lingura pentru vâsle.
Cursele pentru vâslit au rămas la un nivel destul de redus de activitate.
Aceste curse erau mult mai populare în ţările Europei Continentale şi au fost
introduce în cadrul Jocurilor Olimpice de la Berlin în anul 1936.
Primele Jocuri Olimpice de după război s-au desfăşurat la Londra în
anul 1948 iar canoiştii erau la fel de slab pregătiţi ca la Jocurile precedente,
nivelul performantial era foarte scăzut, nu existau bărci şi fondurile erau
insuficiente. Randamentul sportiv nu a fost unul foarte bun, însă Jocurile au
avut un rol important în promovarea acestui tip de sport în lume.
Navigaţia
Primei ambarcaţiuni Rob Roy a lui MacGregor i-au fost montate mici
mânere pentru navigaţie şi braţe. După călătoria sa în Suedia din anul 1869,
Warrington Baden-Powel a decis că navigaţia poate fi folosită mult mai
eficient. El a creat multe canoe pentru navigat numite,,Nautilus” şi a fost
unul dintre primii care au dezvoltat primele modele de canoe pentru
navigaţie.
Pentru croazieră, canoele se împărţeau între canoe cu vele cu care se
putea naviga în condiţii meteo favorabile şi canoe pentru navigaţie unde se
puteau folosi vâslele când nu era vânt. Punctul culminant al dezvoltării i-a
aparţinut Clubului de Canoe Clyde în anul 1934 cu canoele de 5 tone; de
aici s-au pierdut legăturile cu canoea-canotajul. Aceasta branşa a canoei-
canotajului a dus la apariţia micilor yachturi pentru croazieră.

7.4.1.Slalomul
Sportivul Franz Schulhoff, cunoscut mai târziu că Frank Sutton, a
venit în Marea Britanie din Austria în perioada anilor 1930. Acreditat cu
89
prima coborâre pe şapte râuri alpine repezi, el a devenit membru al Clubului
Regal de Canoe, a condus unii membrii pe râurile Alpilor francezi, i-a
învăţat rostogolirea în stilul eschimoşilor inclusiv metoda,,punerii de-a
lungul”.
Despre doi membrii ai Clubului de Canoe Ista din Vietnam se crede
că au parcurs primul slalom de canoe în anul 1934. Cayacele erau construite
pliabil şi un atlet cehoslovac în canoe deschisă, a adaptat pentru cayac
loviturile cu padela specifice pentru canoe. S-au desfăşurat competiţii
puternice în cayace pliabile pe modele vechi, modelul specializat era scump
şi greu de procurat.
Pe parcurs kaiacele din fribra de sticlă cu carcasa dura le-au înlocuit
pe cele pliabile iar forma carenei s-a adaptat noilor cerinţe precum
scufundarea unuia din capete. Canoele C1 şi C2 ai devenit mai populare în
urma unui proces de dezvoltare similar celui de la kaiac. Tehnicile au
continuat să fie îmbunătăţite şi în martie permanent.

7.4.2. Cursele pe ape repezi

La începutul perioadei de slalom era ceva obişnuit să se coboare pe
porţiuni mai înguste ale răului folosit pentru slalom. Datorită cererii,
specialiştii au creat şi modernizat cayace pentru ape repezi care aveau mai
multe în comun cu cele de viteză decât cu cele pentru slalom folosite. Odată
cu bărcile specializate au apărut şi atleţii specializaţi iar în Anglia
specialiştii din domeniu, Uniunea a constituit un nou comitet care să
răspundă pentru această ramură a sportuui, anterior manageriata de
Comitetul pentru Slalom. Primul succes internaţional a fost înregistrat la
Skopje în anul 1975 când o echipă feminină britanică a câştigat argintul iar
o sportivă engleză a câştigat bronzul în proba individuală.

Fig. 38 .Kaiac de ape repezi

(https://caiac-shop.ro/caiace)

90
 Caiacul pe ape repezi (whitewater kayaking) este un sport puțin
răspândit în România, însă în ultimii ani numărul persoanelor care se
aventureză pe râuri de munte și a celor care sunt interesați de acest sport
extrem deosebit de frumos este din ce în ce mai mare.
Caiacul de ape repezi este sport extrem pe care aproape oricine o poate
învăța participând la cursuri ținute de instructori profesioniști.
De ce să participați la un curs ținut de un profesionist?
- veți înăța pas cu pas jucând și într-o atmosferă plăcută și haioasă
-urmând instrucțiunile unui profesionist puteți învăța în siguranță și puteți
evolua în sport mult mai repede
- dacă începeți să vă dați cu caiacul fără pregătire puteți ajunge în situații
neplăcute, care vă poate speria pentru totdeauna de practicarea acestui sport,
sau chiar puteți să vă accidentați serios
- dacă învățați singuri sau de la alții care, nu au urmat cursuri sau au învățat
de la persoane nepregătite, puteți dezvolta obiceiuri rele de care se scapă
foarte greu sau numai cu exerciții îndelungate
Fiind un sport nou în țară nu prea sunt persoane destul de pregătite, care
sunt în stare să predea bazele caiacului de ape repezi. Încercăm să înlăturăm
acestă lipsă apelând la serviciile unui instructor recunoscut (Kis Gabor
Bonifac) din străinătate, cu ajutorul căreia organizăm cursuri de mai multe
zile pentru toate nivelele (începător, mediu, avansat).
Câteva elemente de învăţare din programul cursului pentru începători
-Ajustarea caiacului-Poziția corecră de ședere în caiac
-Ținerea corectă a padelei
-Clătinarea caiacului
-Sprijinire pe padelă
-Tehnici de vâslit
-Recunoașterea marginii limanului
-Bazele opririi și pornirii din liman
-Oprirea și pornirea din liman cu sprijinire pe padelă
-Inclinarea continua a caiacului şi sprijinire pe padelă
-Folosirea sacului de aruncat-Oprirea și pornirea din liman cu metoda de
”agățare”
-Tehnici de salvare, cunoașterea echipamentului de salvare, împărțirea
grupului.
(https://caiac-shop.ro/scoala-caiac-pe-ape-repezi)

91
7.4.3.Cursele de maraton
Cunoscut iniţial ca şi Cursa pe Distanţă-Lunga, maratonul pare să aibă
mai multe origini. În anul 1874 specialişti din Anglia au construit un canal
pentru desfasusarea curselor de maraton. La sfârşitul anilor 1940 Clubul de
Canoe Scottish Hostellers(Anglia) a instituit o probă contra timp de 60 de
mile pentru cayacele de mare, incluzând golfuri, râuri şi mare.
Pentru a răspunde interesului crescut pentru cursele de lungă distanţă,
Uniunea Britanică de Canoe a instituit Comitetul Curselor de Lungă
Distanţă în anul 1958.

Fig. 39. (https://www.canoeicf.com/gallery/2018-icf-canoe-marathon-world-

championships-prado-vila-verde)

Astăzi competiţiile se ţin cu preponderenta în cadrul claselor

internaţionale de kaiac şi canoe. Cursele pe Lungă Distanţă au devenit Curse
de Maraton în anul 1978 pentru a fi introduse în regulament de Federaţia
Internaţională de Canoe şi acceptate oficial în 1979. Primele Campionate
Mondiale pentru maraton s-a desfăşurat în anul 1988 la Nottingham.
Competiția la kaiac pe distanțălunga, are o istorie îndelungată, cu celebre
renume naționale, inclusiv Descoperirea Sella din Spania, care a avut loc
pentru prima dată în 1929 și cursa Devizes to Westminster din Anglia care a
început în 1948.
Abia în anii 1960 au început să se dezvolte competiții internaționale. și în
1975 au fost făcuți primii pași pentru ca maratonul de canoe să fie

92
recunoscut de Federația Internațională de Canoe (ICF). Ar mai fi încă nouă
ani până când congresul ICF de la Sofia, Bulgaria, a aprobat un comitet
separat pentru maratonul de canoe, inclusiv introducerea unui campionat
mondial.
Practicanţii de maraton pot fi văzuţi, în mod tradițional, ca şi
concurenți care alerga dintr-un punct în altul, prin combinații posibile de
râu, lac, estuar și mare, în timp ce trebuiau să navigheze în jurul oricăror
obstacole, trebuind să ducă barca uneori, dacă este necesar. Acest format s-a
dezvoltat pentru a încuraja o abordare mai prietenoasă şi spectaculoasă
pentru spectatori, ca disciplina creată pentru a fi acoperită în ture cu o serie
de portaje (artificiale sau reale).
Campionatele Mondiale 2015 din Györ, Ungaria, au constat în șase
până la opt ture cu până la șapte portaje (22,2 km - 30 km) în funcție de
clasa de eveniment.
Campionatele mondiale au fost caracterizate de două tipuri de bărci, canoe
(C) și caiac (K). Bărbații și femeile au curse individuale în C1 și K1 și
echipe de K2, în timp ce există și categoria C2 pentru bărbați. Campionatele
mondiale s-au desfășurat în fiecare an începând cu 1999, fiind inițial un
eveniment bianual de la ediția inaugurală din Nottingham, Anglia, în 1988.
Maratonul cu canoe poate avea diferite moduri de a începe cursa, dar
la campionatele mondiale se folosește un start organizat., unde partea din
spate a bărcii este ținută de un suport pentru o barcă pe ponton până când
starterul îi dă drumul.
(https://www.canoeicf.com/disciplines/canoe-marathon)

7.4.4.Polo din kaiac

Fig. 40. (https://www.canoeicf.com/disciplines/canoe-polo)

Pe 18 septembrie 1880 publicaţia,,Graphic” a scris despre un meci de

polo din kaiac desfăşurat la Hunter’s Quay. Aceasta variant de polo a fost
93
jucată multă vreme doar pentru agrement fără a fi catalogată ca şi arie
sportivă.
Cu toate acestea, a fost introdusă că disciplina sportivă prima dată în Marea
Britanie odată cu un eveniment demonstrativ cu ocazia Expoziţiei de Canoe
de la Crystal Palace din anul 1970, următoarele Campoinate Naţionale
desfăşurându-se cu ocazia următoarei expoziţii. În anul 1979 a fost
înfiinţată o Ligă Naţională.
Majoritatea concursurilor se desfăşurau în bazine de înot în cayace create
special pentru acest sport. La scurt timp au apărut padelele speciale, căştile
şi apărătoarele pentru fată. Odată cu evoluţia acestui sport, bazinele s-au
dovedit a fi problematice iar în prezent majoritatea competiţiilor se
desfăşoară în aer liber.
Anglia este ţara care a dat naşterea kaiacului de polo modern. Prima
demonstraţie a avut loc la Naţional Canoe Exhibition, la acea dată mingea
era folosită numai cu mâinile iar padela era folosită în acţiunile de pase sau
de tras la poartă.
În anii 70 – 80 existau două regulamente de joc. Anglia, Franţa şi Australia
jucau cu regulamentul englezesc unde padela era folosită în acţiunile cu
mingea iar porţile erau de 1 x 1 m la doi metri deasupra apei.
În schimb Germania, Italia şi Olanda jucau cu regulile “Italian Stile” deci
padela era folosită ca mijloc de tras şi păsat mingea iar porţile erau exact
cele de polo pe apă, toate acestea demonstrează că erau reguli-regulamente
naţionale, iar cele internaţionale încă nu existau.
Regulile internaţionale decise de ICF a fost finalizate numai în 1990 şi să
decis un regulament unic mină padelă.
Patru ani mai târziu 1994 la Shefield în Anglia au loc primele campionate
mondiale de kaiac polo sub tutela ICF, la aceasta competiţie participând un
număr mare de echipe, 18 echipe naţionale masculine şi 6 echipe naţionale
feminine.
Campionatele mondiale de kaiac polo actual sunt din doi în doi ani la fel ca
şi campionatele continentale.
Campionatele mondiale până în prezent au fost disputate în Anglia 1994,
Australia 1996, Portugalia 1998, Brazilia 2000 Germania 2002 Japonia 2004
Olanda 2006, Canada 2008, Italia 2010, Polonia 2012.
Mondialele de kaiac polo 2014 vor fi organizate în Franţa la Thury –
Harcourt.
Prima demonstraţie în 1970 în Anglia.
În Italia prima intălnire cu 4 echipe de kaiac polo are loc exact pe 9
septembrie 1979.
94
În România prima demonstraţie de kaiac polo a avut loc în august 2013 la
Bascov cu o colaborare între FRKC şi Vrancianu Sorin antrenor de kaiac
polo în Italia fiind primul jucător şi antrenor din estul europei care a
evoluat în campionatul italian de Serie A.

7.4.4.1.Aspecte tehnice şi tactice(După Andreea Donzelli şi Giorgio

Codeluppi)
Kaiacul de polo este un sport de echipă, de situaţie şi este clasificat ca
fiind un “Open Skill”
(capacitatea de a adapta tactici optimale în situaţii schimbătoare), este o
disciplină a kaiacului şi canoei în creştere de popularitate, fascinant pentru
variabilitatea jocului pe care o oferă.
În acest sport tehnică are ca obiectiv principal, precizia şi eficientă
miscărilor, anticiparea acţiunilor adversarilor şi atingerea unor accelerări
maxime în timp scurt, dar ca şi în alte sporturi de echipă tactica este strâns
legată cu pregătirea fizică şi tehnică.
a.Exerciţiile de tehnică şi tactică se împart în:
• fundamentale de tehnică fară minge,
• fundamentale de tehnică cu mingea,
• fundamentale de tactică de apărare,
• fundamentale de tactică de atac,
• scheme tactice de apărare,
• scheme tactice de atac.
b.Fundamentale de tehnică fară minge, sunt toate activitătile motorii
necesare kaiacistului pentru a pune în mişcare şi a manevra kaiacul. Şi
acestea sunt:
• padelatul propulsiv înainte;
• padelatul propulsiv înapoi, stat la echilibru, (sprijinirea ) şi frânarea;
• propulsia cu padelatul larg sau circular;
• agătarea laterală în zona anterioară sau posterioară;
• agătare propulsivă;
• eschimo cu sau fară minge.
c.Fundamentale de tehnică cu mingea:
• prinderea mingii din apă;
• propulsie înainte cu mingea;
• propulsie înapoi cu mingea;
• eschimo cu mingea;
• recepţie cu mâna;
95
 • recepţie cu padela;
• pasă, cu două mâini, cu o mină, frontal, înapoi, lateral, cu padela;
• tras cu două mâini, cu o mină, frontal, lateral, fente.
d.Fundamental tactic de apărare, au ca obiectiv principal distribuirea
fiecărui jucător inpate în spaţiul difensiv care au scopul de a încetini sau
întrerupe acţiunile de atac adversare.
• derutarea, anticiparea acţiunilor de atac încercând de a împinge
atacul într-o zonă mai puţin periculoasă;
• obstrucţie, constrângerea adversarului de a face fault sau de a pierde
mingea;
• deranjarea, împiedicarea adversarului de a padela deranjindul cu
propriul kaiac;
• alunecarea, mişcarea laterală a întregii apărari în sintonie cu
miscările de atac a adversarilor;
• schimbarea inre jucători deci între roluri, în momente particulare de
joc.
e.Fundamental tactic de atac, au ca obiectiv, poziţia ceea mai prielnică în
ofensivă, viteza de acţiune a atacului şi diminuirea vitezei de difensivă a
adversarilor;
• derutarea adversarilor;
• îl velo, o mişcare combinată între doi atacanţi în modul de a închide,
bloca un adversar între cei doi atacanţi şi făcind în aşa fel încât cei
doi coiechipieri vor rămane liberi;
• Îl blocco, blocajul, acţiune aproape egală cu cea de sus dar cu o
poziţie statică a unia dintre atacanţi blocând efectiv apărătoul şi
creând spaţiu pentru coechipier;
• incrocio, incrosarea, acţiuni sincronizate între doi atacanţi în direcţii
opuse, sau schimb de poziţii.
f. Scheme tactice de apărare în careul de 6 metri, sunt trei tipuri:
-1- 4 o schemă predominant difensivă, fără presing.are scopul de a crea un
scut în jurul porţii şi sfrutind eroarea atacanţilor pentru a putea face un
contraatac. Este compus din portar şi patru defensori toţi în linie în faţa
porţii, doi mediani centrali şi doi externi laterali stinga, dreapta; om la om
-1 – 2 – 2 o tactică mult folosită care cere multă abilitate mai ales pentru
faptul că se poate transforma în marcaj om la om. Vine mai mereu asociată
la pressing sau marcaj om la om. Este constituită în general de un portar, cu
doi jucători în fata portarului şi alţi doi care sunt şi mai avansaţi pină a
ajunge la marcatură om la om;

96
-1 – 3 – 1 este evoluţia la ceea precedentă şi vine folosită contra echipelor
cu capacităti mari de ofensivă. Este constituită de portar, trei apărători în
linie şi un median central avansat, încercând de a face presing atât el cât şi
jucătorii din spate şi un eventual contraatac.
h.Apărare om la om erte un mod de a ţine piept adversarilor fără portar în
poartă unde se va pune presiune pe fiecare adversar inparte. Tactica acestui
tip de joc este strâns legată cu tehnica de padelat şi manevre unde se va
încerca a pune presiune ecesivă pe purtătorul de minge pentru al destabiliza
şi a prinde mingea sau a pune în dificultate pasă acestuia încercând de a
intercepta mingea.
i.Scheme tactice de atac:
-1 – 2 – 2. vine dispusă în felul următor în câmpul de joc.
Portarul devine central atacant, doi externi (două extreme) şi alţi doi
jucători care sunt în dispuşi în apărarea adversă. Necesită blocaje, incrosări
etc pentru a pune în dificultate difensiva adversară;
-1 – 3 – 1 este schema ceea mai riscantă pentru că este impinsă în fată şi
riscă a nu putea acoperi nu eventual contraatac.
Este dispusă în felul următor, portarul pe post de central un median înaintea
centralului doi extremi şi un atacant avansat
Apărarea poate fi compusă în funcţie de schema:
-portar;
-externi laterali stinga – dreapta;
-mediani, centrali stinga – dreapta
-median central avansat.
Atacul poate fi compus în funcţie de schema de atac:
-central atacant;
-externi, extreme;
-atacanti avansaţi.

Portarul, are un rol fundamental în kaiacul de polo şi trebuie să posede

calităti tehnico – tactice specifice. Şi acestea sunt:
• atenţie constantă pe minge;
• poziţie în poartă cât mai bună;
• poziţia în verticală a padelei cu diferite tipuri de priză;
• capacitatea de a pasă mingea în sigurantă la coechipieri;
• capacitatea de a pasă şi controla trasul la poartă a adversarilor;
• capacitatea de a anticipa un contraatac.

97
7.4.4.2.Tehnica padelării în kaiac polo
Pentru a putea folosi un padelat eficient este foarte important ca fiecare
jucător să cunoască poziţia în barcă.
Postura.
-Bustul drept, capul sus, umerii relaxaţi (cât mai jos )şi deschişi în lateral,
(deci nu ridicaţi sau încovoiaţi înainte), picioarele semiflexe şi depărtate
între ele şi cu picioarele puse pe paloniere, braţele bine întinse în atac cu o
priză lejeră.
-Propulsia înainte vine făcută cu forţa picioarelor spatelui şi a braţelor. În
general braţele sunt folosite pentru a transmite forţa picioarelor şi a spatelui
şi tot odată braţele dau tehnică sau stilul kaiacistului. Deci braţele transmit
mişcarea padelatului.
-Padelatul în kaiac polo este divers în comparaţie cu cel din kaiacul de
viteză, din motive de îmbarcaţie care sunt total diverse deci şi poziţia este
diversă iar padela este mult mai scurtă.
-Padelatul în kaiacul de polo este un padelat scurt unde picioarele împing
dar nu au excursie că în kaiacul de viteză. Şoldul vine folosit la minim,
trunchiul face o toarcere folosind marele dorsal, obligii şi în final umerii vin
folosiţi în mişcarea de toarcere a bustului înainte şi înapoi iar braţele cum
spuneam au un rol de transmisie a forţei generate de picioare şi trunchi şi au
o mare răspundere tehnică.
Priză în kaiacul de polo este individuală în funcţie de postul pe care fiecare
jucător ocupă în câmpul de joc şi nu este fixă.
Şi aş da câteva exemple. în timpul padelatului poziţia este cea scoală între
braţ şi antebraţ un unghi de 90 – 93°, dar în timpul manevrelor aceasta se
poate schimba, închizând sau deschizând unghiul de 90 – 93° numai pe o
parte sau chiar în ambele părti (stânga – dreapta) în funcţie de necestiate
personală pentru execuţia manevrelor, pararilor etc
Menţinerea echilibrului, pentru a rămine în echilibru trunchiul trebuie să
fie relaxat şi perpendicular cu suprafaţa apei. Abdomenul şi zona lombară
relaxată şi chiar dacă kaiacul se miasă ondulând în apă trebuie lăsat sau mai
bine zis acompaniat să facă acest lucru.
În caz de pierdere a echilibrului padela nu trebuie abandonată este chiar acel
moment de a folosi padela pentru a menţine echilibrul folosind diferite
manevre miscări care poat menţine kaiacul şi jucătorul în echilibru.
Incepătorii lasă padela şi caută sprijin cu mâna pe kaiac sau pe apă deci cu
sigurantă va urma răsturnarea.

98
Eschimo este modul cel mai sigur de a putea recupera un abordaj. Este o
manevră rapidă care evită ieşirea din kaiac, deci om la apă.
Sunt zeci de moduri în care se poat face eschimo. Este important ca
jucătorul de kaiac polo să ştie să-l facă atât pe latul sting cât şi pe cel drept
cu ajutorul padelei, cu braţele cu sau fără minge.

7.4.4.3.Tehnici de salvarea
Vesta de salvare este obligatorie. Kaiacul de polo este un sport care se
poate face în sigurantă totală, dar jucătorii şi în special incepătorii trebuie în
primul rănd să ştie să înoate şi să cunoască la perfecţie regulile de salvare şi
autosalvare. Sunt zeci de procedee pentru salvare şi autosalvare dar
jucătorul de kaiac polo trebuie să stăpinească obligatoriu minim una dintre
metodele de autosalvare şi a salvării cu ajutor extern.
Important este că fiecare inparte să ştie cum trebuie să se compoarte sub
apă, cu calm şi fară a intra în panică. Pentru aceasta este obligatoriu că
fiecare incepător să facă probe de salvare şi în special autosalvare.
Fiecare incepător sau jucător trebuie să ştie să înoate cu sau fară kaiac.
De obicei cine ştie metoda autosalvării are nevoie de câteva secunde pentru
a fi în sigurantă.
Este important ca antrenamentele în apă să nu se desfăsoare singuri, ci
impreună cu minim un alt jucător.
Kaiacul trebuie să fie prevăzut cu un sistem flotant care va ţine kaiacul la
suprafată chiar dacă este cu susul în jos şi plin de apă şi care poate menţine
la plutire chiar şi jucătorul, omul la apă.
Tehnici de autosalvare
Omul la apă se poate autosalva în felul următor:
Dacă kaiacistul răsturnat are husa şi nu reuşeşte a face eschimo va trebui să
tragă mânerul husei pentru a putea libera husa de kaiac.
Odată în apă kaiacul va trebui să fie întors cât mai rapid cu carlinga în sus
pentru a evita ca apa să intre în interiorul kaiacului în cantităti mari şi
punând padela în interiorul kaiacului. Omul la apă va trebui să se tină de
kaiac cu mâinile pe vârful său coada kaiacului şi va folosi picioarele pentru
a înota pănă la mal.
Un alt procedeu de autosalvare:
Omul la apă va trebui să golească cât de cât kaiacul cu ajutorul unui burete
sau a unui pahar de plastic care este necesar ca orice kaiac să aibă în dotare.
După care se poate urca în kaiac prin spatele acestuia folosind padela la
echilibru. Inprealabil vesta de salvare va fi pusă, fixată pe pala padelei care

99
va sta în apă iar cealaltă parte pusă pe kaiac în aşa fel incăt padela va da un
ulterior sprijin în apă.
Salvarea omului la apă
Omul la apă poate fi ajutat de ceilalţi jucători care pot oferi kaiacul lor că
sprijin pentru omul la apă şi în acelaşi timp kaiacul poate fi scurs de apă de
la interior şi se poate crea un ponton cu kaiacul omului la apă şi a celui care
dă ajutor pentru a se urca în barcă chiar din apă.

7.4.4.4.Noţiuni despre regulamentul jocului de kaiac polo

Kaiac polo este un joc competitiv între două echipe, compuse din 5 jucători
în câmpul de joc şi 3 rezerve.
Jucătorii folosesc un kaiac (polo), pe o suprafată de apă bine definită,
încercând să marcheze goluri în poartă adversară.
Suprafaţa de joc este dreptunghiulară pe apă stătătoare, avănd lungimea de:
-35 pe 23 de metri lătime.
Poarta este un dreptunghi de:
-1,5 m lăţime şi 1 m inăltime şi este situată la 2 metri de la suprafaţa apei.
Mingea este identică a celei de polo pe apă.
Kaiacul are o lungime între 2,1 metri şi 3,1 metri şi o lărgime între 50 – 60
centimetri iar greutatea nu trebuie să fie inferioară a 7kg.
Atât vărful cât şi coada kaiacului trebuie să aibă protecţii din burete presat,
gumă sau neopren.
Padela rotunjită pe pale cu o lungime maximă de 220 cm cu o grosime
minimă de 5 mm pe fiecare pală.
Timpii de joc două reprize de 10 minute.
Shot clock o echipă trebuie să tragă la poartă în 60 de secunde de când se
află în posesia sau controlul mângâi.
Time Ouţ arbitrul fluieră de trei ori pentru a avertiza time ouţ:
-este cerut când un jucător s-a răsturnat şi echipamentul său poate dăuna
altor jucători. În caz de accidentări şi la penalty,
Arbitrul stă pe mal sau pe ponton la o apropiere minimă de 2 metri de linia
laterală.
Începutul jocului toţi cei cinci jucători a fiecărei echipe trebuie să se afle cu
coada kaiacului pe linia de fund a suprafeţei de joc.
Arbitrul lansează mingea la centrul terenului că la polo pe apă:
-numai un jucător pentru fiecare echipă poate lua startul pentru prima
minge şi va putea avea un coechipier urmăritor la o distantă de 3 metri.

100
Posesia mingii a unui jucător nu poate depăsi 5 secunde având mingea în
mină sau chiar în posesie deci şi în apă. După 4 secunde jucătorul pasează
sau lansează mingea la minim 1 metru nu va fi fluierat de arbitru.
Mingea în afară jocului:
-când mingea atinge fizic linia laterală/laterală sau o depăseste atunci
mingea este considerată în afară jocului.
Acordarea şi validarea unui gol:
-un gol este valid când mingea intră toată în chenarul porţii. Arbitrul va
fluieră o singură dată şi prelung.
Preluarea partidei după gol. Echipa care a primit gol va repune de la
mijlocul suprafeţei de joc.
Contactul neregulamentar cu kaiacul este atunci când pune în pericol
adversarul mai ales când între cele două kaiace formează un unghi de 80 –
90°. în perimetrul carlingii.
Obstrucţie, când un jucător nu permite adversarului să avanseze fără minge
şi îl contrează.
Lovitura directă vine acordată când nu se acordă penalty.
Cartonaşul verde va fi acordat pentru orice fault voluntar sau periculos.
Cartonaşul galben:
-se acorda la al treilea cartonaş verde.
-când se opreşte periculos acţiunea unui adversar în poziţie clară de gol.
Substituţie în paralel. Jucătorul care a primit cartonaşul galben va fi exclus
pentru 2 minute şi nu poate fi substituit de un alt jucător.
Cartonaş roşu:
-se acordată celui care primeşte al doilea cartonaş galben.
-cartonaşul roşu va fi acordat unui jucător agresiv.
Automat acest jucător va fi scos din echipă şi scalificat pentru următorul
meci din acel campionat, turneu etc.

7.5.Kaiac - Freestyle
Acest tip de competiţie pe valurile râurilor ori în zonele cu maree, a
apărut odată cu introducerea bărcilor scurte, din plastic, potrivite pentru
manevre complexe. Competitorii din cayace şi canoe au dovedit abilităţi
pentru o mare varietate de mişcări la evenimentele de concurs. Apoi acest
sport este recunoscut internaţional şi sunt organizate primele Campionate
Mondiale din Noua Zeelandă din 1999 3 şi Campionatele Europene din anul
2000.

101
 Fig. 41. .Kaiac Freestyle
https://elwatersport.ru/ro/chto-takoe-kayaki-eskimosskii-i-sportivnyi-kayak-tipy-po/)

Kaiacul de mare este mai alungit, ceea ce facilitează mișcarea în linie

dreaptă. Cu un volum mai mare, este prevăzut cu mai multe compartimente
pentru transportul lucrurilor.
Această structură a caiacului este adaptată special pentru a tăia valurile
mării înalte, astfel încât apa să nu inunde de fiecare dată cockpit-ul
caiacului. Principalele cerințe pentru caiacele de mare sunt „abilitatea” de a
face față valurilor, controlul și echilibrul-stabilitatea.
O varietate de caiace de mare pot fi numite caiace de expediție, care
se mai numesc și oceanice. Se remarcă prin compartimente mari, care sunt
închise ermetic; numărul de compartimente poate ajunge la patru. Pe astfel
de caiace este instalat un indicator de vâslit de direcție, grile elastice pentru
ținerea obiectelor, o frânghie în jurul perimetrului lateral, poate exista și un
loc special pentru instalarea unui receptor GPS.
Pentru călătoriile în ape reci, caiacele sunt confecționate din materiale
speciale termoizolante, care ajută la protejarea împotriva acoperirii excesive.
Toate caiacele expediționale moderne au camere etanșe, separate și complet
izolate. Acest lucru vă permite să creșteți flotabilitatea caiacului și să-l faceți
de nedescris în aproape orice mediu.
Primul lucru care distinge un caiac de mare de o mulțime de alte
ambarcaţiuni sportive este dimensiunea sa mare, precum și prova și pupa
ascuțite și ridicate.
(https://elwatersport.ru/ro/chto-takoe-kayaki-eskimosskii-i-sportivnyi-
kayak-tipy-po/)

102
7.6. Aspecte specifice kaiacului şi canoei

Introducere
Proiectarea unei canoe, unui kaiac a unei padele sau pagae este o artă
şi o ştiinţă în acelaşi timp. Artă este îndeplinită atunci când se poate aplica
vechea zicală.Dacă arata cum trebuie, probabil este cum trebuie”.
Aspectele ce ţin de ştiinţă formează un echilibru extrem de complicat între
elementele fizice care ţin de performanţă, structura şi mediul înconjurător şi
pot fi transpuse de regulă în zicală,,Dacă se simte aşa cum trebuie, probabil
este ceea ce trebuie pentru tine!”.
Unele bărci au fost proiectate pentru a se putea vâsli rapid pe distanţe mari,
altele pentru surfing, altele pentru a se învârti în cerc iar altele pentru a se
vâsli în bazine. Criteriul design-ului este foarte diferit pentru fiecare, la fel
cum sunt şi nevoile vâslaşilor.
Un kaiac, o canoe sau o vâslă (padela sau pagae) care este pe măsură unei
persoane probabil nu i se va potrivi unei alte persoane. Este foarte important
cum ne alegem ambarcaţiunea, padela sau pagaea şi echipamentul de
antrenaFment.
Cerinţe:
-Statura omului modern;
-Vaslirea raportată la mediul înconjurător;
-Abilitatile vâslaşului;
-Cerinte legate de confort;
-Faptul că evoluţia din prezent a acestor design-uri este una lentă.
Factorii limitativi sunt:
-Frecarea/fricţiunea învelişului pe canoe;
-Valurile care tind să tragă canoea într-o parte;
-Rezistenta exercitată de vânt asupra individului şi asupra bărcii;
-Forta şi rezistenţa vâslaşului;
-Greutatea bărcii şi a încărcăturii (inclusive persoană din barcă).

7.6.1.Aspecte privitoare la alegerea şi reglarea ambarcaţiunilor de kaiac

a. Rezistenţa exercitată de vânt

Rezistenta cauzată de vând poate fi substanţială şi poate fi testată uşor
prin vâslirea pe parcursul unei zile cu vânt. Experimentaţi vâslirea în
direcţia vântului, şi apoi împotriva acestuia; se va simţi o diferenţă uriaşă.
Cu cât este barca mai mare şi cu cât vâslaşul sta mai sus, cu atât efectul este
mai mare.
103
b. Stabilitatea
Stabilitatea este reprezentată de rezistenţă vâslaşului din barca
împotriva răsturnării şi depinde de centrul de greutate şi de centrul de
flotabilitate. Dacă aliniamentul vertical al centrului de greutate ajunge
suficient de mult în lateralul centrului de flotabilitate atunci vâslaşul se
poate răsturna, dacă nu se corectează cu o lovitură de pală de padela sau
pagae, sprijinindu-se de apă.
Diversele tipuri de kaiace şi canoe oferă toleranţe variabile ce permit o mai
bună stabilitae prin creşterea echilibrului, fără a permite răsturnarea.
Kaiacele de expediţie sau turism au de obicei forme ce permit vărsarea pe
apă şi menţinerea usacata a carlingai.
Cele mai noi modele de playboats folosesc volumul din jurul centrului
kaiacului pentru a suporta greutatea vâslaşului şi pentru a permite oprirea şi
rămânerea pe loc a kaiacului.
c. Confortul şi aplicarea efortului
,,Beneficiile unui model bun nu vor fi niciodată realizabile dacă nu te simţi
confortabil şi nu deţii controlul”
Controlul şi puterea sunt esenţiale pentru conducerea sigură a canoelor şi
cayacelor. Cu toate acestea, o barcă ar trebui să fie şi suficient de
confortabilă pentru că cei care vâslesc să îşi poată menţine concentrarea
pentru cât mai mult timp cu putinţă.
Totul constă în diferenţe, astfel o barcă poate fi confortabilă pentru o
persoană şi inconfortabilă pentru altă persoană. Acest lucru poate fi
îmbunătăţit de obicei prin amenajarea personalizată a unui canoe sau a unui
kaiac.
Feedback (răspuns) din partea bărcii şi transmiterea forţei prin intermediul
bărcii sunt esenţiale.
d. Controlul vine din contactul individului cu barca
În cursele de viteză şi maraton şi într-un kaiac pentru agrement există două
puncte pentru control, spatele scaunului şi suportul pentru picioare. Acestea
permit kaiacului să înainteze, să rămână stabil şi să poată fi întors încet dar
eficient în plan bidimesional.
e. Ajustările trebuie să ţină cont de:
-trebuie să îţi permită să stai în kaiac şi să nu te împiedice la ieşirea din
acesta. Acestea sunt esenţiale;
-Sa nu fie atât de mult captusit-greoi, încât să nu mai permită vâslaşului să
mai simtă ambarcaţiunea, sau să împiedice transformarea energiei în
performanţa;

104
-Sa permită vâslaşului să se simtă confortabil pentru a se putea concentra pe
toată perioada şederii în barcă. În cazul vâslaşilor de agreement sau maraton
această perioadă de stat în ambarcaţiune poate însemna o oră iar pentru cei
care realizează expediţii pe mare poate însemna câteva zile.
f. Scaunele
-Scaunele ar trebui să îmbine două elemente importante, prinderea şi
susţinerea. Kaiacele au de cele mai multe ori scaune cu formă de cupă, cu
spătar ajustabil. Într-o kaiac de agrement se poate sta doar câte o oră dar un
kaiacist pe mare va trebui să aibă posibilitatea să se întindă şi de aceea are
nevoie de un spaţiu de susţinere mai bun.
O canoe deschisă necesită scaune confortabile şi capacitatea de a sta pe
marginea din spate a scaunului din faţă pentru a putea fi condusă şi de o
singură persoană.
g. Mânerele din zona coapselor
Sunt esenţiale pentru kaiacele de agrement şi sunt din ce în ce mai des
întâlnite şi la kaiacele de mare. Ar trebui să fie ajustabile pentru lungime şi
să aibă suficient spaţiu pentru a prinde coapsele (în orice zonă a coapselor
unde este mai confortabil) dar nu atât de strâns încât să permită scoaterea
picioarelor la ieşirea rapidă din barcă atunci când este necesar.
h. Suporturile pentru picioare
Sunt esenţiale pentru majoritatea kaiacelor şi recomandate chiar şi cazul
celui mai ieftin kaiac pentru agrement. Pot fi găsite în câteva forme şi toate
oferă spaţiu maxim de contact într-un unghi confortabil.
Suporturile pentru picioare pentru bărcile de agrement
-acestea sunt simple, ieftine, au de obicei pedale uşor ajustabile, fixare pe o
şina pe care se
pot sprijini picioarele.
i.Amortizorul de lovituri
Această formă de suporturi pentru picioare transmite efortul vâslaşului
direct în spatele kaiacului pentru a transforma forţa în viteză. A fost
inventată deoarece capetele ambarcaţiunilor deveniseră atât de mici încât nu
mai era spaţiu pentru niciun alt sistem.
j. Flotabilitatea potrivită
Pungile flotabile(pungi cu aer) umplu capetele canoelor cu aer, păstrează
apa afară şi permit recuperarea uşoară a canoei.
Pungile flotabile au pereţii etanşi şi sunt esenţiale mai ales pentru începători
şi toţi ceilalţi vâslaşi în ape calme sau agitate deoarece acestea salvează
vieţi.

105
k. Volumul şi flotabilitatea
O barcă are nevoie de suficient volum sau forma flotabila pentru a:
-a cara vâslaşul şi echipamentul;
-sa destul de ridicată pentru a permite ambarcaţiunii să fie manevrată
adecvat în toate condiţiile date ( de aceea se construiesc cu o greutate
maximă admisă de navigare)
Importante sunt experienţa şi evaluarea atunci când se apreciază dacă un
model este potrivit şi dacă are caracteristicile dorite de
cumpărător/proprietar. Un kaiac de mare sau o canoe deschisă vor fi
proiectate cu o evaluare pentru deplasare, în funcţie de toate condiţiile
posibil întâlnite.
Putem spune că nu intodeauna volumul reprezintă siguranţa ambarcaţiunii.
O canoe sigură sau un kaiac sigur nu există, Există în schimb vâslaşi siguri
şi bine pregătiţi.
Transformă-ţi visele în realitate şi decide-te ce este mai bine pentru hobby-
ul tău şi pentru aspiraţiile tale. Informaţia corecta duce la cunoştinţe, care îţi
asigură alegerea unei ambarcaţiuni adecvate.
l. Forma carlingai
Carlingele variază în dimensiuni de la cele mai mici, care sunt de regulă
găsite la kaiacele de mare ori barăcile pentru ape repezi, (cu lungimi de 70
cm şi lăţimi de 37 cm), până la bărcile pentru turism de agrement ( cu
lungimi de 110 cm şi lăţimi de 50 cm).
Consideraţiile unui design sunt:
-Kaiacele pentru agrement ar trebui să aibă o carlingă spaţioasă şi deschisă
pentru intrare şi ieşire facile;
-a.să menţină structura rigidă a bărcii;
-b.să aivă legătura dintre carcasa şi scaun, mânerele pentru coapse şi centură
pentru spate acolo unde este necesar.
Carlingele care sunt expuse valurilor trebuie să fie acoperite cu o
acoperitoare şi implicit trebuie să aibă margini potrivite. Nu trebuie să fie
prea mici pentru a permite o intrare uşoară şi o ieşire rapidă în caz de
urgenţă, sau prea largi şi să permită acoperitoarei să cedeze sub greutatea
apei acumulate.
Modelul modern de carlinga se numeşte,,gaura cheii” şi are de regulă:
-72.5 cm lungime
-42 cm lăţime
Carlinga modernă cu formă de gaură de cheie s-a dezvoltat datorită forţei
crescânde a apei vaslite şi datorită îmbunatăţirii abilitaţilor tehnice ale

106
acoperitoarelor (huse) moderne din neopren. Intrarea şi ieşirea pot fi făcute
uşor prin ridicarea părţii din faţă a carlingai.
Vâslaşul ar trebui să poată să stea pe scaun şi să scoată afară cel puţin câte
un genunchi de câte ori este nevoie.
O barcă bună este aceea care ţi se potriveşte şi în care îţi poţi atinge
obiectivele. Nu poate fi cea mai bună în toate aspectele dar va fi
confortabilă, sigură şi distractivă. Va dialoga cu tine prin mişcările ei şi va fi
o parte din tine. Va fi un prieten de nădejde.

Fig. 42. Kaiac de agremen (42 lbs, lungime de 13,5 ft si padela Werner Lil Paddle Lil, spătar și dimensiunea
PFD pentru femei)
(https://paddling.com/classifieds/eddyline-merlin-lt-585244/?lat=43.0021&lng=-
89.4238&zoom=10)

7.6.2.Stabilirea obiectivelor personale şi a obiectului de vâslit

Un model bun trebuie să îmbine caracteristicile practice cu cele utile pentru
orice aspect al sportului cu padela şi pagaea.
Trebuie să îţi adresezi mai multe întrebări înainte de a-ţi alege o barcă nouă
sau una mai performantă:
În ceea ce priveşte partea practică:
107
 • Ce vreau să fiu capabil să fac cu această barcă şi cine altcineva ar
mai putea să o utilizeze?
• Unde va fi folosită?
• Cât de rapidă trebuie să fie?
• Cât de stabilă trebuie să fie?
• Cât de manevrabilă?
• Cât de mult spaţiu de depozitare ar trebui să aibă?
• Ce ajustări pentru siguranţă şi alte aspecte necesita barca?

În ceea ce priveşte partea estetică:

• Cum ar trebui să arate canoea?
• Ce colori să folosesc pentru siguranţă şi să se asorteze altui
echipament?
Cuvintele pot da indicii, dar toate canoele şi kaiacele au avantaje
diferite. Testează cât mai multe cu putinţă şi păstrează-ţi mintea deschisă iar
toate informaţiile te vor învăţa, recompensa cu mai multă distracţie şi îţi vor
oferi posibilitatea de a încerca mai multe aventuri.

Obiectul de vaslit-padela-pagaea
Cu ce vâslim, reprezintă o alegere mult mai personală decât barca deoarece
utilizarea ei trebuie să fie instinctivă. Canoea sau kaiacul pot fi schimbate
mai uşor decât padela sau pagaea. O padela sau pagae trebuie:
-a.Să permită vâslaşului să deţină controlul prin forma acesteia în timpul
efectuării numeroaselor lovituri diferite;
-b.Să fie construită şi modelată pentru a transmite lejer forţa vâslaşului la
nivelul apei, însă să fie pe cât de uşoară posibli;
-c.Să poată transmite vâslaşului starea fluxului de apă şi a curenţilor.
O padela sau o pagae are două părţi importante, pală şi axul, care în
cazul unui canoe deschise include şi un mâner, şi este important ca ambele
să funcţioneze armonios. Un ax uşor cu pale grele poate fi considerat
imposibil de utilizat.

7.6.3.Forma palelor padelelor pentru kaiac

Palele plate
Acestea sunt cele mai întâlnite la începători deoarece sunt ieftine şi
aceeaşi pale poat fi utilizate atât de dreptaci, cât şi de stângaci, ele fiind la

108
fel atât pe stânga cât şi pe dreapta. Padela turistică de înaltă calitate perfectă
pentru aventură de caiac. Fig.43.

Fig. 43. Padela plată tip Pelican SYMBIOSA CARBON este o paletă turistică de înaltă
calitate perfectă pentru următoarea dvs. aventură de caiac.( https://paddling.com/learn/best-
kayak-paddle/ )

a.Palele curbate
Acestea sunt cele mai utilizate forme de pale. Sunt curbate dea-lungul
axului lor longitudinal, în timp ce palele plate (sau cele uşor convexe sau
concave) sunt orientate în lungul feţei palei. Acestea sunt eficiente pentru
vâslirea cu lovituri înainte deoarece,,prind” lovitura mai bine decât palele
plate. Palele curbate sunt adesea întâlnite în cazul bărcilor pentru turing şi
white water. Ele permit vâslaşului să poată să vâslească pentru susţinere şi
menţinerea unei viteze constant mai uşor, să se rotească şi să efectueze alte
lovituri mai complexe şi mult mai eficiente. Padela trebuie aşadar să poată
trece lejer de la mişcări puternice la alte tipuri de lovituri(cu aplitudine,
lejere Fig.44.Padela Gullwing Ergonomic Kayak padela a fost conceput
pentru o eficienţă deosebită)

Fig. 44. Padela Gullwing Ergonomic(https://paddling.com/learn/best-kayak-

paddle/#gullwing)

b..Padela cu pală în formă de aripa

Acestea sunt proiectate cel mai adesea pentru a propulsa cu putere
înainte kaiacul şi sunt cele mai recente, cele mai rapide şi au forme extreme
pentru a dezvolta viteza. Sunt neobişnuite prin faptul că nu sunt proiectate
109
pentru a fi împinse drept înainte, ci înapoi şi în afara părţii laterale a
ambarcaţiunii. Această acţiune generează împingere şi ridicare, de aceea
este numită pală,,aripa”.
Partea din spate a palei este rar folosită cu excepţia plutirii pe
suprafaţa apei pentru odihnă; astfel îi pot fi adăugate nervuri/striaţii pentru
rezistenţa. De asemenea reduce turbulenţele din spatele palei şi asigură o
vâslire mai eficientă. Fig. 45.Padela de Kayak vă permite o deplasare
relaxată şi eficientă.

Fig. 45. Padela de Kayak ASSAULT (https://paddling.com/learn/best-kayak-

paddle/#assault)

c.Profilul capătului
Capătul profilului palelor poate fi simetric (Fig. 46.) sau asimetric (Fig. 47).
Cel asimetric este în prezent cel mai căutat datorită balansului îmbunătăţit în
partea de,,prindere” a mişcării de vâslire.

Fig.46. Padela cu cap simetric Fig.47. Padela cu cap asimetric

(https://paddling.com/gear/nrs-ptr-kayak-paddle/) (https://paddling.com/gear/mitchell-
paddles-mitchell-rodeo)

d.Dimensiunea palelor
Palele pentru kaiac au de obicei dimensiuni similare pentru agrement, însă
pentru sportivii profesionişti ele au dimensiuni diferite; un sportiv mai
scund va utiliză o pală mai mică, în timp ce un sportiv mai corpolent şi mai
110
puternic va utiliză o pală mai mare. Padela cu pale Kayak V-LAM Şea
Feather are un profil clasic cu unghi scăzut, de culoare roșie, în model „V”.
pala lungă este întărită cu fibră de sticlă Foarte frumoasă și ușoară pentru
kaiac de mare în croazieră. Lungimi reglabile: 220-230cm, 230-240cm și
240-250cm. Fig. 48. si Fig. 49.

Fig.48. Padela cu pala îngusta model Kayak V-LAM Şea Feather

(https://paddling.com/gear/category/paddles/kayak-paddles/wooden-kayak-paddles/)

Fig.49. Padela cu pala lata

(https://paddling.com/gear/mitchell-paddles-mitchell-rodeo)

e.Forma conturului palelor

Se referă la unghiul în care palele sunt decalate una de cealaltă în
cazul unei padele pentru kaiac. Padelele tradiţionale inuite nu au contur iar
palele plate sunt de obicei decalate la 900, astfel pot fi folosite atât de
dreptaci, cât şi de stângaci.
Conturul de 900 a fost introdus la început pentru întreceri; pe măsura trecerii
timpului palele s-au perfecţionat partea superioară taie aerul, şi cea
inferioară împinge barca pe apă înainte. Cu toate acestea, un unghi mare al
conturului creşte riscul accidentarii încheieturii mâinii.
Conturul tine de confortul personal şi de modul vâslirii(stilul
fiecăruia). Majoritatea padelelor pentru curse şi turing au contur de
aproximativ 700, iar la unele mare scade până la 450.

111
Whisky Carbon are o construcție puternică, fără coroziune, o eliberare
convenabilă cu două butoane și unghiuri de pene infinite. Whisky Carbon 4-
Piece este disponibil în lungimi de la 200cm la 240cm, Fig.50.
(https://paddling.com/gear/whiskey-carbon-4pc/)-fibra sticla Fig 51.

Fig.50. Padela whisky din carbon

Fig.51. Padela cu pala contur ingust din fibră de sticlă

(https://paddling.com/gear/tango-fiberglass-2-piece-posi-lok-kayak-paddle/)

7.7. Aspecte privitoare la ambarcaţiunile de canoe

Acesta canoe este model E. M White 18 '6 ". A fost realizat de constructorul
de renume mondial Jerry Stelmok. Fig.52. (https://paddling.com/gear/new/)

112
 Fig.52. Model E. M White 18 '6 ".(https://paddling.com/gear/new/)

Fig.53. Model-Minnesota II de Wenonah Canoe

7.7.1.Pagaele pentru canoe deschisă

a.Palele unei pagae pentru canoea deschisă sunt plate pentru că toate
loviturile să fie line, cu o formă ce are o secţiune transversală care este utilă
pentru vâslirea laterală, loviturile în formă de,,J” şi alte tipuri de lovituri ce
implică ambele fete ale palelor.
La kaiac pală curbată nu are importanţă în menţinerea direcţiei
ambarcaţiunii dar pentru o canoe acesta este esenţială deoarece vâslaşul
conduce dirctia din pala pagăii.
Formele palelor variază pentru a acoperi nevoile vâslaşilor, condiţiile apei şi
adâncimile.

113
b.Axurile pagaelor
Acestea sunt la fel de importante ca şi palele. Axul este cel care transmite
energia individului şi percepţia asupra apei.
c.Forma şi prinderea/controlul pagaelor
Axurile lor pot fi rotunde sau ovale în ceea ce priveşte secţiunea
transversală.
-a.axul oval reda rezistenta crescută în direcţia tragerii şi permite vâslaşului
să simtă mai bine vâsla.
-b.unele axuri rotunde de înaltă calitate au un segment din plastic pentru
prinderea mâinii şi pentru a spori controlul axului.
-c.majoritatea axurilor sunt drepte în plan longitudinal. Unele vâsle pentru
canoe au prinderi pentru mâini puţin cotite pentru a permite o mai bună şi
confortabilă prindere.
O pagae pentru canoe are o prindere(mâner) pentru mâna care stă deasupra
şi astfel permite pagaei să fie împinsă sau sucita-rasucita în timpul
manevrelor.
Prinderea variază după următoarele forme:
1.Priderea în formă de,,T” – folosită de obicei de vâslaşii care participă la
întreceri sau pe ape repezi şi oferă o prindere optimă.Fig.54.
2.Prinderea în formă de palma/palmier (Fig.55)– este folosită de obicei
pentru bărcile de agrement deoarece este mai confortabilă şi relaxanta.

Fig.54. Mâner în formă de,,T” Fig.55..Mâner în formă de palmier

d.Lungimea
Lungimea variază considerabil în funcţie de înălţimea vâslaşului, lăţimea
bărcii şi în funcţie de performanţele dorite.
O pagaea scurtă ajuta la accelerarea rapidă a bărcii. Dacă este prea scurtă,
vâslaşul nu va putea ajunge cu vâsla la apă.
O pagae lungă impune o accelerare lentă dar va face vâslirea pe distanţe
lungi mult mai confortabilă. Dacă este prea lungă, va fi foarte dificil de
utilizat.
Ca exemplu pentru aceste variaţii, pagaele pentru canoe variază astfel:
• Sprint/viteza şi maraton – 210-225cm
• Slalom – 195-208cm
• Surf – 190-200cm
114
 • Stil liber – 190-200cm
• Polo în canoe – 198-208cm
• Turing pe mare – 210-330cm
• Turing pe ape interioare – 208-220cm
Vâslele pentru canoe:
• Turing pe ape interioare – 50-63cm
• Pentru ape repezi – 48-54cm
Modele de pagae(https://west-sport.ro/padele-pagai/) Fig.56; Fig.57: Fig.58.

Fig.56. Fibra sticla

Fig.57. Material plastic

Fig.58. Carbon

115
CAP.8.
TEHNICI FUNDAMENTALE PENTRU VÂSLITUL ÎN KAIAC ŞI
CANOE

8.1.Tehnici fundamentale pentru vâslitul în kaiac

8.1.1.Introducere
Tehnicile fundamentale pentru kaiac sunt competentele de bază
cerute unui vâslaş pentru a deveni expert. Dacă un kaiacist îşi construieşte o
bază solidă de tehnici, stăpâneşte foarte bine elementele şi procedeul tehnic
impus de ramură de sport, acesta va fi capabil să progreseze şi să
stăpânească arta kaiacului în orice disciplină.
Tehnicile fundamentale pentru kaiac sunt împărţite după trei aspecte:
- barca-kaiacul
- corpul vâslaşului
- pala-padela
Acestea reflectă cele trei elemente esenţiale ale vâslirii din kaiac. Este o
uniune între padela, corp, barcă şi apă, fiecare element având partea sa de
contribuitie.
Dezvoltarea unei baze solide de capacităţi şi tehnici ajuta kaiacistii
aspiranţii să progreseze uşor şi să resimtă o stare de bine cu un minim de
risc de efort sau accidentare. Peste această bază se poate forma stilul propriu
de vâslire deoarece dezvoltarea unei tehnici bune presupune dezvoltarea
individualităţii.
Mulţi kaiacisti îşi îmbunătăţesc abilităţile urmărindu-i pe ceilalţi, dar cu
mare grijă, asigurându-vă că este în avantajul vostru urmărind pe cei care
deţin o tehnică bună.
Este de folos şi urmărirea înregistrărilor video cu activitatea proprie
deoarece va ajuta să observaţi diferenţa dintre ceea ce faceţi şi ceea ce
credeţi defapt că faceţi.
Multe dintre competentele de bază în kaiac ajuta la învăţarea tehnicilor
specifice altor discipline din cadrul acestui sport.

Primii paşi
Fiecare început pare dificil, dar cel mai important este confortul pe
care îl ai în ambarcaţiune şi siguranţa conferită de ea. Trebuie să te asiguri
să eşti în modelul potrivit de kaiac, cu echipamentul adecvat şi un loc de
plecare potrivit. Acest lucru este bine să fie realizate sub îndrumarea unui
antrenor calificat sau a unui coleg experimentat. Manifestând siguranţa şi
116
sentimentul de bine în ceea ce priveşte debutul în cadrul acestui sport. Este
o practică des întâlnită răsturnarea premeditată în cadrul primei şedinţe, dar
procedura corectă este de regulă discutată înainte, pentru certitudinea
faptului că veţi şti să controlaţi o astfel de situaţie atunci când se va
întâmpla şi va fi mult mai uşor.
Merită să acordaţi 10-20 de minute din prima şedinţă
experimantarii. Încercaţi să vă daţi seama cum să folosiţi padela şi palele,
cum să mişcaţi kaiacul înainte şi înapoi, cum să vă opriţi şi cum să
întoarceţi. Dacă la început executaţi toate mişcările corect şi încet, puteţi
evita răsturnările. Nu vă faceţi prea multe griji legate de corectitudinea
executării loviturilor. Cei mai mulţi oameni dobândesc un control de bază
fără instrucţii. Experimentarea liberă este foarte importantă. Acest lucru
poate fi realizat prin joacă sau prin mici călătorii. După aceea se trece cu
adevărat la încercarea de a vâsli în linie dreaptă.

8.1.2.Intrarea şi ieşirea din kaiac

Din cauza situaţiilor diferite în cadrul cărora veţi fi nevoiţi să intraţi
şi să ieşiţi din kaiac, trebuie să aplicaţi câteva principii de bază care sunt
valabil oricând şi oriunde. Problemele pe care le puteţi întâmpina la intrarea
şi ieşirea din kaiac sunt următoarele:
1.Pierderea echilibrului şi răsturnarea;
2.Îndepărtarea bărcii de mal în timpul intrării/ieşirii şi astfel există
riscul căderii în timpul cele două manevre.
Pentru a învăţa să intraţi şi să ieşiţi din kaiac trebuie să vă asiguraţi că
nu intervine nici una dintre cele două situaţii de mai sus. Cel mai bine este
să rugaţi pe cineva să vă ţină barcă, să o păstreze stabilă şi să se asigure că
nu se îndepărtează de mal în timpul încercărilor de a învăţa cum să intraţi şi
să ieşiţi din kaiac.
Dacă sunteţi totuşi singur pe cont propriu, plasaţi kaiacul pe apă
paralel cu ţărmul. Ţineţi o mână pe mal şi cu cealaltă ţineţi kaiacul pentru că
acesta din urmă să nu se îndepărteze (mâna care ţine barca ar trebuie să fie
poziţionată la jumătatea marginei carlingai).
Puneţi mai întâi un picior în barcă, chiar pe centrul acesteia, apoi pe
celălalt (păstrându-vă greutatea pe centru). Apoi aşezaţi-vă în spatele
carlingai şi poziţionaţi-vă în barcă pe scăunel. Aveţi grijă să vă fixaţi pe
central ambarcaţiunii.
Ieşirea reprezintă exact inversarea paşilor anteriori. Poziţionaţi-vă
paralel cu malul, puneţi ambele mâini pe kaiac pentru a vă putea sustrage
corpul din barca până ajungeţi pe puntea din spate. Puneţi o mână pe mal şi
117
celalata pe mijlocul matginii carlingai. Apoi, în funcţie de cât este de înalt
ţărmul, puteţi fie să păşiţi afară din kaiac, fie să vă aşezaţi pur şi simplu pe
mal. Continuaţi să ţineţi barcă, staţi în picioare pe mal şi ridicaţi barcă din
apă.
Dacă malul raului este uşor înclinat, puteţi intra în barcă de pe mal şi
apoi să vă împingeţi în apă. Aceasta este cea mai uşoară metoda deoarece
barca sta în cea mai mare parte pe uscat şi astfel sunt evitate cele două
probleme principale amintite anterior. Această metodă poate afecta kaiacul
şi malul, în funcţie de locul în care vă aflaţi, şi de aceea poate să nu fie cea
mai bună alegere. Orice variantă alegeţi, trebuie să acţionaţi încet, păstrând
barca în echilibru şi lăsând padela pe mal în timpul intrării şi ieşirii.

8.1.3.Vâslitul în linie dreaptă

Vâslirea în linie dreaptă poate fi destul de dificilă şi frustrantă într-
un kaiac de uz general deoarece fiecare lovitură în apă are un efect uşor de
întoarcere a bărcii. Pe măsură ce vaslitii, kaiacul se mişca în zig-zag spre
stânga şi spre dreapta, cu punctul de întoarcere situat în zona genunchilor.
Asta înseamnă că partea din faţă a bărcii se mişcă înainte şi înapoi mai puţin
decât partea din spate. Urmăriţi pe cineva vâslind şi încercaţi să observaţi
acest lucru.
Dacă urmăriţi pe cineva care schimbă direcţia de mers veţi observa
că pupa kaiacului este cea care derapează. Pentru a opri acest lucru trebuie
să utilizaţi o lovitură lateral spre pupa.
Unii oameni învaţa să controleze derapajul în mod natural prin
adăugarea în lovitura spre sfrsitul ei, a unei traiectorii usoar laterală spre
pupa la capătul unei mişcări de înaintare.
Bărcile cu linia chilei mai lungă, carena în formă de,,V” sunt mai
uşor manevrabile. Mulţi începători vor apela la început la aceste bărci
pentru a putea vâsli drept fără indicaţii. Pe parcurs vor simţi însă nevoia să
încerce bărci care răspund mai uşor miscarilor-comenzilor; după aceea se
învaţă controlarea derapajului.

8.1.4. Caracteristicile diferitelor modele de kaiac

Unul din ţelurile principale ale acestui sport este mişcarea bărcii pe
apă în direcţia dorită. De aceea este important să fie acordată o mare atenţie
felului în care barca se deplasează pe apă şi cum poate aceasta să fie
controlată.

118
 Modul în care kaiacul se deplasează poate fi influenţat cu ajutorul
corpului, loviturilor, cu ajutorul bărcii însăşi şi cu ajutorul apei din jurul
bărcii.
Forma carenei unui kaiac va influenţa felul în care acesta se mişca
pe apă. De exemplu:
O barcă mai lungă este mai rapidă în linie dreaptă decât o barcă mai scurtă;
O barcă scurtă este mai uşor manevrabilă decât o barcă lungă;
Un kaiac mai lat are o mai mare stabilitate decât unul îngust, dar este mai
lent;
Un kaiac îngust este mai puţin stabil decât unul lat, însă este mai rapid;
O barcă uşoară este mai uşor de mişcat pe apă decât o barcă grea;
Cu cât carena unui kaiac este mai plată, cu atât este mai uşor de întors barca;
Cu cât carena are o formă de,,V” mai pronunţată, cu atât este mai uşor de
vâslit în linie dreaptă.
Este important de înţeles felul în care caracteristicile unui kaiac
influenţează performanţele acestuia. Aceste caracteristici concretizate prin
calităţile ambarcaţiunii, deţinută de fiecare vâslaş în parte, sunt benefice
pentru tehnicile de manevrare folosite ulterior. De asemena, astfel poţi afla
dacă foloseşti tipul potrivit de kaiac pentru activitatea pe care îţi propui să o
realizezi.
Prin încercarea diferitelor modele de kaiac poţi afla cât de uşor pot fi
întoarse, vaslite în linie dreaptă, cât de stabile şi cât de rapide sunt. Acest
lucru te ajută să observi diferenţele şi te învaţă cum te poţi folosi de toate
aceste caracteristici

Alegerea şi echiparea kaiacului

Este importantă că barca pe care o alegeţi să vă reflecte nevoile.
Dacă doriţi să parcurgeţi distanţe lungi, o barcă cu o bună stabilitate
direcţională şi viteza de deplasare este optimă. Dacă învăţaţi să vâsliţi pe
ape repezi, cel mai productiv ar fi să alegeţi un kaiac relativ stabil şi uşor
manevrabil.
Kaiacul personal ar trebui să fie exact pe măsură deţinătorului.
Mişcarea este creată prin transferarea energiei din corp şi din apă din jur
asupra kaiacului. De asemenea, vă bazaţi şi pe răspunsul bărcii la acţiunile
realizate; într-o barcă ce nu este pe măsura celui care o foloseşte, mişcarea
nu se simte la fel.
În cazul majorităţii kaiacelor trebuie să vă asiguraţi că suportul
pentru picioare şi scaunul (şi spătarul după caz) sunt corect ajustate-reglate,

119
iar în cazul modelelor pentru ape învolburate trebuie să vă asiguraţi că
genunchii sunt fixaţi iar şoldurile stau într-o poziţie confortabilă.

Suportul pentru picioare

Principalele scopuri ale suportului pentru picioare sunt referitoare la
confort şi control. Având coapsele bine fixate în spaţiile special destinate,
picioarele ar trebui să fie ferm aşezate pe suporturile pentru picioare. Talpă
piciorului nu trebuie să fie perfect întinsă pe suport deoarece acest lucru
poate fi destul de inconfortabil.

Spătarul
Spătarul ar trebui să asigure susţinerea zonei lombare a coloanei
vertebrale şi să ajute la menţinerea spatelui în poziţie dreaptă, corectă.

Ridicarea şi transportarea kaiacului

Este foarte importantă folosirea unei tehnici corecte pentru ridicarea
şi transportarea kaiacului pentru că astfel sunt reduse riscurile producerii
leziunilor la nivelul coloanei vertebrale. Kaiacele din plastic de uz general
cântăresc de regulă până la 20 kg şi sunt dificil de mutat dintr-un loc în
altul. Riscurile trebuie reduse pe cât de mult posibil iar principiile de bază
referitoare la ridicare şi transportare trebuie aplicate în orice situaţie

8.1.5.Dezvoltarea conştientizării asupra bărcii

Merită pe deplin investirea timpului în ceea ce priveşte înţelegerea
caracteristicillor kaiacului personal şi cum pot fi acestea utilizate în propriul
avantaj; în acest sens există numeroase exerciţii, precum:

Exerciţii
• Puteţi face kaiacul să meargă în linie dreaptă?
• Folosind corpul ca punct fix, puteţi întoarce kaiacul în jurul lui?
• Ce se întâmplă dacă vă aplecaţi înainte sau înapoi în timpul
întoarcerii?
• Puteţi întoarce kaiacul în jurul părţii din faţă a bărcii?
• Puteţi întoarce kaiacul în jurul pupei bărcii?
• Ce se întâmplă dacă vâsliţi înainte şi aplecaţi barca pe o margine?
• Ce se întâmplă dacă vâsliţi înainte şi vă aplecaţi în faţă sau în spate?

120
 • Cât de repede vă puteţi face kaiacul să se deplaseze înainte, în lateral
sau să se rotească; care dintre aceaste manevre se realizează mai
uşor?
• Ce se întâmplă când vâsliţi înainte şi apoi vă opriţi pur şi simplu din
vâslit?
• Ce se întâmplă atunci când vă faceţi barca să se rotească şi vă opriţi
din vâslit?
• Vă puteţi balansa kaiacul dintr-o parte în alta? Şi cât puteţi face acest
lucru, păstrându-vă într-o poziţie confortabilă?
• Cât de înclinat vă puteţi pune kaiacul pe o margine? Îl puteţi menţine
în acea poziţie?
• Puteţi vâsli înainte în timp ce o ţineţi barca ridicată de o margine?
• Ce se întâmplă dacă vă aplecaţi pe o margine pe interiorul unei
întoarceri?
• Ce se întâmplă dacă vă aplecaţi pe o margine pe exteriorul unei
întoarceri?

8.2.Tehnici fundamentale pentru vâslitul în canoe

Canoea universală
Nicio altă barca nu a fost proiectată şi utilizată pentru alat de multe scopuri.
Aceeaşi barcă poate fi folosită în aval şi în amonte pe râuri repezi dar şi pe
suprafeţe întinse de apă. Poate fi propulsată prin vâslire, prin navigare i se
poate ataşa o velă, poate fi transportată pe umeri.
Meşteşugul şi tradiţia au fost preluate de la canoea din scoarţă de mesteacăn
folosită în America de Nord, cei care vâsleau în bărcile de 8-10 metri erau în
majoritate nativi, francezi şi râse mixte din Canada.
În SUA, călătoriile spre vest de-a lungul preeriilor se făceau mergând pe jos,
călărind sau cu căruţă. În Canada călătoriile se făceau pe apă folosind canoe
din scoarţă de mesteacăn. Prima traversare a continentului american, până în
nordul Mexicului, a foat realizată în anul 1793 de către un grup de călători
conduşi de Alexander Mackenzie.

Consideraţii:
-Orientarea canoei de la un capăt la altul – în general canoea este orientată
în direcţia deplasării înainte, având prova liberă şi uşoară. Atunci când
învăţaţi să vâsliţi înapoi, canoea va trebui să fie uşoară la pupa. Dacă

121
orientarea este incorectă atunci canoea va devia de la curs. Mişcând corpul
sau echipamentul în interiorul bărcii, orientarea poate fi afectată radical.
-Echilibrul lateral – atunci când vâsliţi singuri este de cele mai multe ori
preferabil, şi chiar mai uşor, să ţineţi canoea spre partea pe care vâsliţi.
Pe ape curgătoare, unghiul canoei cu apă şi curentul sunt deosebit de
importante.

Specificitatea canoei
Se diferenţiază prin:
-Loviturile şi manevrele pot fi realizate exclusiv pe câte o parte
-Se poate vâsli în alternanta pe o parte şi pe cealaltă a punţii, vâslirea
încrucişată. Pe partea anterioară vâslaşul realizează în mod natural lovitura,
iar pe partea posterioara-exterioara este opusă vâslitului natural, instinctual.
Vâslirea încrucişată constă în trecerea pagaei peste punte pentru a fi folosită
în vâslirea în exterior fără a schimba poziţia mâinilor.
În multe lovituri, poziţia degetului mare pe partea de sus a pagaei este un
indicator util. În funcţie de direcţia spre care pală este rotită, degetul mare
poate fi orientat în sus sau în jos, spre interior sau spre exterior. Acesta este
un bun element de verificare atunci când se învaţă tehnica de vâslit.

8.2.1.Dobândirea îndemânării şi a vâslitului în canoe

Dobândirea abilitaţilor necesare manevrării unei canoe trebuie sintetizate în
funcţie de elemente precum barca-canoea, corp-vaslasului şi pala-pagaei. Se
recomandă atenţie pentru primele două elemente dacă vreţi să deprindeţi o
nouă abilitate ori dacă încercaţi să înţelegeţi de ce o anumită manevră nu vă
reuşeşte. Nu veţi putea rezolva o situaţie ori o manevră dacă elementele
legate de barcă şi corp nu sunt aplicate corect.

Problematica loviturilor în canoe

Pentru a putea înţelege modul în care se vâsleşte în canoe, considerăm că
este necesară o descriere ale elementelor componente. O lovitură în canoe
nu este niciodată simplă din punct de vedere tehnic, ea pe parcursul
realizării se combină cu alte elemente tehnice, O lovitură trasă urmată de o
altă puternică şi apoi o lovitură de cârmire însumate, face că ambarcaţiunea
să meargă să păstreze direcţia. Separându-se şi numind aceste lovituri,
ajungem să le înţelegem teoretic şi practic. Unele lovituri sunt distincte dar
în timpul unei manevre majoritatea vor fi combinate şi realizate una în
continuarea celeilalte.

122
Este simplu şi logic de cele mai multe ori să învăţăm o lovitură ca pe o
entitate distinctă, însă ele trebuiesc explicate şi în contextul loviturilor
continue, combinate.

Exersarea pe ambele părţi

Dacă aţi trecut de nivelul de începători într-o canoe, următorul pas
recomandat este deprinderea tehnicilor de vâslire pentru ambele părţi ale
bărcii. vâslaşul singur ar trebui să înveţe să execute lovituri de deplasare
înainte de pe ambele părţi, iar vâslaşii în tandem ar trebui să schimbe regulat
părţile de vâslire.
Dacă deveniţi din ce în ce mai independenţi în vâslitul pe o anumită parte pe
măsură ce vă dezvoltaţi tehnică, muşchii de pe acea parte vor fi mai
dezvoltaţi. Astfel se poate ajunge uşor la un dezechilibru, iar coloana
vertebrală la un moment datF poate să se curbeze.
Aproape majoritatea vom avea o parte preferată de vâslire, dar pentru a trece
peste factori limitativi, praguri ale râurilor, vântul care va dicta pe ce parte
să vâslim, de aceea va trebui să îmbunătăţim loviturile pentru deplasare pe
ambele părţi şi chiar să le schimbăm în mod regulat.

8.2.2.Aplicarea forţei
Este mai uşor să învăţaţi vâslirea eficientă pentru deplasarea înainte stând pe
scaunul de la prova. Fără cârmire, toată atenţia poate fi acordată loviturilor.
Astfel, pentru începători, cel de la prova se poate concentra pe generarea
forţei iar canoistul de la pupa pe cârmire.
Lovitură trebuie executată paralel cu linia de centru a canoei şi nu urmărind
marginea bordului.
Astfel se obţine cea mai bună deplasare înainte fără ezitări. În mod curios,
dacă cel de prova executa loviturile urmărind marginea bordului, barca de
regulă schimbă direcţia de mers spre prova, forţând canoistul de la pupa să
compenseze pentru menţinerea direcţiei. Această lovitură paralelă este de
obicei compromisă de cel de la pupa, atunci când situaţia impune virarea
ambarcaţiunii.

123
CAP. 9.
ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI ECHIPAMENTUL

Introducere
Din experienţa acumulată se demonstrează că nu contează ceea ce ai,
important este ce îţi doreşti să faci. Talentul, cunoştinţele şi judecata fac
sportul cu vâsle atât de captivant. Dacă trupul este supraîncărcat cu
echipament, atunci performanţele vor fi afectate, foarte important este să şti
în permanentă dacă echipamentul pe care îl folosesesti este util, ţine cont de
toate elementele activităţii, durată, timp-vreme, temperatura, vârsta etc.
Fiecare din noi putem decide.
Echipamentul şi îmbrăcămintea vâslaşului trebuie să fie funcţionale, sigure
şi pe cât de confortabile posibil, contând pe faptul că răspunde nevoilor
fiecăruia şi ajuta la îndeplinirea aşteptărilor.
Cel mai important este:
• Scopul echipamentului;
• Cum şi din ce este realizat;
• Design-ul şi caracteristicile care ajută la crearea confortului şi îl fac
util;
• Aşteptările utilizatorului, mai exact pentru ce tip de vâslire va fi
folosit.

9.1.Îmbrăcămintea
Trebuie să îndeplinească mai multe caracteristici:
• Să confere protecţie împotriva condiţiilor meteo, indiferent dacă este
cald sau frig;
• Să permită mişcarea necondiţionată a corpului pe cât de mult posibil;
• Să actioneza că o măsură de protecţie pentru siguranţă;
• Să permită petrecerea timpului pe apă într-un mod confortabil;
• Să permită celui care îl poartă să înoate în siguranţă.
Gama de îmbrăcăminte disponibilă este foarte vastă şi sunt posibile
numeroase combinaţii de stiluri, în funcţie de cerinţe şi de performante
Contextul mediului înconjurător.
Dacă dorim să practicăm pe timp de iarnă kaiacul sau canoea,
îmbrăcămintea trebuie în primul rând să îi ţină de cald vâslaşului; vara
îmbrăcămintea trebuie să fie confortabilă, chiar răcoroasă.

124
Hainele menţin căldura degajată de corp sau absorbită din razele soarelui.
Cu cât efortul este mai intens, cu atât mai mult se încălzeşte corpul. Pe o
vreme normală, vâslaşii poartă, de regulă, atât la antrenament cât şi la
întrecere, pantaloni scurţi (Fig.59.), tricou (Fig.60.) şi vesta (Fig.61.).
(Fig.60.tricou protective solară). Pe durata limitată a antrenamentului său a
cursei, căldură generată este compensata prin combinaţia dintre vânt şi
temperatura aerului.

a. b. c.

Fig.59. a.Pantaloni scurţi; b.şort cu neopren 0,5mm; c.şort neopren 1,5mm

(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Fig.60. Tricouri protecţie solara. (http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Fig.61. Modele vestă de salvare. (http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

9.1.1Tipuri de haine
Îmbrăcămintea vâslaşilor se împarte de obicei în 3 categorii:
• Stratul de bază – purtat direct pe piele, altfel spus lenjerie de corp
care păstrează temperatura normală a corpului;

125
 • Stratul de mijloc – de obicei purtat peste stratul de bază, oferă
izolaţie suplimentară, de exemplu bluzele din lana;
• Stratul exterior – acesta este stratul impermeabil faţă de apă, vânt, de
exemplu cagulele şi pantalonii de purtat pe deasupra.
Alternativ pot fi purtate costume de protecţie, îmbrăcăminte din
pertex şi haine elastice din cauciuc.
Materialele care nu lasa pielea să respire, precum nailonul, sunt mai ieftine,
pot fi rigide, pot deveni prea călduroase şi umede atunci când vremea este
caldă şi favorizează apariţia condensului atunci când este frig. Pe de altă
parte, materialele care lasa pielea să respire sunt mai scumpe, uşor de purtat
şi chiar mai confortabile. Pot chiar să ajute la uscarea hainelor din straturile
de bază şi intermediar în timpul purtării.În condiţiile în care sunt stropite
permanent, exista posibilitatea să fie afectată capacitatea-calitatea lor de a
lăsa pielea să respire. Dacă porii sunt acoperiţi, se pierde şi mai mult din
capacitatea de a lăsa pielea să respire şi astfel materialul şi haina în sine îşi
pierd eficienta.

Alte stiluri şi combinaţii de haine

Sunt posibile multe alte stiluri şi combinaţii de haine pe măsură ce
tehnologia acestui domeniu avansează. De exemplu, mulţi adepţi ai bărcilor
deschise utilizează echipament specific escaladărilor montane; pot fi ideale
dacă sunt atent alese, mai ales în cazul excursiilor lungi.

Fig.62. Jachete complet impermeabile(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

9.1.2.Articolele pentru acoperirea capului

Bonetele pentru cap pot fi realizate din neopren ultra-subtire sau
materiale elastice termice. Acestea se poartă sub cască pentru protecţie
împotriva vremii reci şi ajuta la prevenirea afecţiunilor medicale
precum,,urechea vâslaşului” atunci când urechile sunt acoperite. Aceasta
afecţiune apare în special în cazul vaslasulilor care practicanţi de freestyle şi
ape învolburate care sunt deseori predispuşi la pătrunderea de jeturi de apă
rece în urechi şi astfel se ajunge dificultăţi de auz. Comunicarea poate fi

126
problematica atunci când sunt purtate bonetele deoarece urechile sunt în
întregime acoperite. (Fig. 63.Bonete şi cagule de neopren.)

Fig.63. Bonete şi cagule de neopren. (http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

9.1.3. Încălţămintea
Încălţămintea reprezintă un element esenţial al echipamentului pentru
majoritatea celor ce practica kaiacul şi canoea, deoarece oferă protecţie când
se merge înspre şi dinspre apă. Oferă de asemenea protecţie şi izolare când
vâslaşul este în barcă, iar în eventualitatea unui înot, protejează împotriva
tăieturilor, rănilor, impactului şi împotriva diverselor obiecte ce se pot găsi în
apă.
Cizmele
Sunt foarte cunoscute cizmele până la glezne cu talpa groasă şi
fermoar lateral. Acestea pot fi purtate direct pe piele sau pentru mai multă
căldură pot fi purtate cu şosete impermeabile din lana. Oferă protecţie
piciorului şi gleznei şi o bună suprapunere pentru a sta strâns peste
pantaloni. Fig 64.Cizme de neopren

.
Fig.64. Cizme-incaltaminte din neopren
(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Pantofii pentru apă

Au apărut recent pe piaţa pantofii pentru apa în stil american cu talpa
foarte groasă pentru o mai bună tracţiune pe pietre ude. Fig.64. Pantof
neopren.

127
 Fig.64.Pantof neopren.( http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Cipicii
Sunt foarte cunoscuţi şi prin faptul că sunt subţiri permit vâslaşului să
pătrundă mai uşor în kaiacele înguste. Sunt destul de uşori şi foarte
confortabili. (Fig.65. Ciorapi neopren.)

Fig.65. Ciorapi neopren (http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

9.1.4. Mănuşile
Mănuşile pentru kaiac pot fi foarte călduroase, căptuşite pe interior cu
material Tecnopile care păstrează căldura corpului şi permite evaporarea
apei.Stratul exterior din nylon este impermeabil. Prezintă neopren de 2 mm
în zona de prindere pe mânerul padelei pentru a impedica prelingerea apei în
manuşa şi îmbunătăţirea confortului termic. Produs recomandat pentru cei
care vor să-şi protejeze mâinile de frig fără a purta mănuşi de neopren.
Permit o priză optimă pe padela şi un control perfect. Oferă o izolare
termică bună, sunt recomandate pentru condiţii extreme.
Croiala specială pentru a putea scoate mâna uşor.Se inched cu arici/velcro
pe padela, iar pe antebraţ se fizeaza cu şnur elastic. Fig. 66. Mănuşi pentru
kaiac
(http://hibiscussport.ro/produse/echipament/manusi-muffle-poggies/)

128
 Fig.66. Mănuşi pentru kaiac
(http://hibiscussport.ro/produse/echipament/manusi-muffle-poggies/)

Uşor sau greu de înotat cu ele.

În unele tipuri de haine se poate înota uşor pentru că absorb foarte
puţină apă. Alte tipuri de haine, mai ales acele grele din mai multe straturi,
pot să absoarbă mari cantităţi de apă şi astfel fac înotul foarte dificil. Se
recomandă testarea hainelor prin înotul în zone sigure.

9.2.Echipamentul
9.2.1.Ajutorul pentru flotabilitate (Dispozitivele personale pentru
flotaţie)
Trebuie menţionată pentru început diferenţa dintre ajutoarele pentru
flotabilitate şi vestele de salvare. Vesta de salvare este un dispozitiv care de
regulă se trage peste cap, are protrivita o flotabilitate care poate fi mărită de
cel care poartă vesta prin suflarea într-o valvă. Teoretic, îl va ajuta pe cel
care o poartă să plutească independent cu faţa afară din apă, chiar dacă este
în stare de inconştienţă, deoarece flotabilitatea este concentrată în zona
pieptului. Cu toate acestea, dacă individul are asupra lui alte forme de
flotabilitate precum recipiente sau cu pungi de aer, principiul după care
funcţionează vesta poate fi compromis.
Un ajutor pentru flotabilitate poate fi tras peste cap, sau, în cazul altor
modele, poate fi purtat ca o jachetă bine fixată de corp cu un fermoar. Are
inclusă flotabilitate de jur-împrejur (de obicei spumă). Permite plutirea în
diverse poziţii şi înotul normal pe faţă, pe spate sau pe lateral.
Ajutorul pentru flotabilitate sunt dispozitivele personale standard de
flotaţie pentru vâslaş deoarece permit mişcarea liberă în barcă, sunt
confortabile, permit înotul şi sunt uşor de pus şi de dat jos. Oferă de
asemenea un paravan de jur-împrejur pentru vâslaş, prin faptul că protejează
precum o căptuşeală.
Accesorii pentru siguranta Fig. 67;68 si 69 (http://hibiscussport.ro/categorie-
produs/echipament)
129
Fig.67.Diverse tipuri de Flotoare de siguranta Fig.68.Flotor siguranta pemtru
padela
(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Fig.69. Pachet accesorii siguranţă

(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament)

Standardul CEN 50 N pentru ajutoarele pentru flotabilitate

Din punct de vedere regulamentar conform cu Normele impuse de
Uniunea Europeană pentru Echipamentul Personal de Protecţie, un ajutor
de flotabilitate de 50 N ar trebui să poată susţine în apă o greutate de 5.5 kg;
acesta este echivalentul unui persoane ce cântăreşte 70kg sau mai mult, pe
uscat. În Tabelul 1 este redată scara utilizată pentru determinarea minimului
de flotabilitate necesar pentru o persoană în funcţie de greutate.

Tabelul 1 Standardul CEN 50 N

Greutatea canotorului Flotabilitate

30-40 kg 35 N
40-50 kg 40 N
50-60 kg 40 N
60-70 kg 45 N
>70 kg 50 N

130
Rolul şi parametric ajutorului de flotatbilitate:
Să aibă cel puţin Standardul CEN 50 N;
Să aibă o formă corectă pentru că Standardul CEN 50 N să
funcţioneze optim;
Să fie confortabil pentru că mişcările corpului să nu fie afectate;
Să fie potrivit pentru sportul în cadrul căruia este utilizat.
Notă:
Un ajutor pentru flotabilitate trebuie să aibă o culoare aprinsă pentru
a putea fi văzut cu uşurinţă; principala sa funcţie este să acţioneze
precum o vestă de salvare.
Este recomandată ataşarea unui fluier care poate fi folosit în caz de
urgenţă.

9.2.2.Căştile de protecţie
Căştile de protecţie sunt esenţiale pentru protejarea cutiei craniene, în
special în cazul vâslirii în ape turbulenţe.
Acestea ar trebui:
-Sa fie aprobate de Comunitatea Europeană conform CE 1385;
-Sa fie realizate dintr-un material rezistent dar uşor, precum plasticul
sau fibră de carbon;
-Sa acopere bine capul şi să ofere protecţie sporită frunţii, tâmplelor
şi zonei din spatele capului;
-Sa aibă suficientă flotabilitate pentru a putea pluti; prea multă
flotabilitate ar putea împiedica rostogolirea în apă;
-Sa poată fi bine fixate pentru a nu se mişcă, dar nu atât de strânse
încât să devină incomode;
-Sa aibă o cataramă sau o curea cu care să poată fi păstrate într-un
loc sigur;
-Sa aibă o căptuşeală bună care să absoarbă şocul în caz de impact şi
care să ofere o distanţă sigură între exteriorul căştii şi capul
canotorului.
Aceste elemente vitale ale echipamentului sunt valoroase în situaţii precum:
-Protejeaza împotriva obiectelor aflate deasupra apei, precum
crengile copacilor;
-In cazul unei răsturnări;
-In timpul deplasării pe maluri alunecoase, accidentate;
-Pentru protecţia personală din timpul operaţiunii de salvare.
-Este important că, odată ce persoană s-a decis să poarte casca de
protecţie, aceasta să fie bine fixată pe cap deoarece niciodată nu poţi
131
anticipa când vei avea nevoie de ea. Fig.70. Diferite modele de căşti Casca
de protecţie foarte uşoară şi confortabilă, recomandată pentru kaiac şi canoe.
( http://hibiscussport.ro/produse/echipament/casca-buckaroo-race)

Fig.70. Diferite modele de căşti

(http://hibiscussport.ro/produse/echipament/casca-buckaroo-race)

9.2.3.Acoperitoarele pentru punte-huse

Acestea sunt esenţiale pentru evitarea pătrunderii apei în carlinga
kaiacului. Avem de ales un număr mare de modele. Kaiacistii care preferă
apele turbulenţe aleg huse din neopren care pot fi special croite pentru
forma punţii astfel încât se fixează bine pe laturile acesteia. Şi partea din
jurul corpului poate fi special croită după forma şi dimensiunea dorite
pentru a se potrivi perfect. Este deosebit de important sistemul de etanşare
dintre carlingă şi punte deoarece aici se produc infiltraţiile; pentru a preveni
acest lucru, există o mare varietate de benzi din cauciuc şi cordoane elastice.
Pentru eliberarea în caz de urgenţă, cea mai indicată este folosirea
cordonului cu desprindere rapidă. Unele kaiace sunt dotate cu un sistem
propriu de eliberare care este amplasat pe carlingă.
Acoperitoarele-husele pot să fie realizate şi din materiale de nylon.
Acestea sunt mai ieftine, ajustabile, ideale pentru a fi utilizate de către
începători. Acestea sunt des utilizate în cadrul centrelor şi organizaţiilor
pentru tinerii kaiacisti. Aceste acoperitoare sigilează şi se fixează bine, însă
nu egalează performanţele modelelor din neopren. Există unele modele care
au buzunare în zona abdomenului şi chiar bretele pentru umeri.
În zilele când vântul ridică vapori de apă şi ploaia ar putea umple bărcile, se
recomanda în mod imperativ folosirea acoperitoarelor-huselor. Ca şi în
cazul bărcilor deschise, mai întâi sunt fixate acoperitoarele. Vâslaşul, după
ce intră în barcă, foloseşte un fermoar pentru a prinde în jurul corpului tubul
acoperitoarei-husei. Fig. 71. Huse pentru kaiac.
(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament/fustite-caiac)

132
 Fig.71. Huse pentru kaiac.
(http://hibiscussport.ro/categorie-produs/echipament/fustite-caiac)

9.2.4.Diverse obiecte utile

Cuţitul
Un cuţit bine ascuţit este potrivit în orice trusă. Cuţitele sunt esenţiale atunci
când barca dispune şi de frânghii. Cuţitele pliabile sunt ideale; ele trebuie
ţinute într-un loc sigur al buzunarului. Dacă cuţitul este legat cu o sfoară,
aceasta trebuie să fie foarte scurtă pentru a nu se încurca de alte abiecte.
Cuţitele cu husa/tolba nu sunt recomandate deoarece:
-Pot ieşi necontrolat din husa de protecţie;
-Experiența a arătat că oricum nu este nevoie de un cuţit atât de uşor
de eliberat din husa;
-Pot părea agresive şi intimidante;
-Există constrângeri legale privind lungimea lamei şi utilizarea
percepută de proprietar; Fig.72. Un cuțit excelent pentru navigarea și
salvarea în apă dulce.

Fig.72.
(http://hibiscussport.ro/produse/echipament/cutit-co-pilot/)

Luminile
Ocazional, se poate vâsli noaptea şi de aceea este nevoie de
iluminare. Bastoanele de lumină, stroboscoapele şi lanternele cu cap
rezistente la apă sunt printre cele mai folosite. Cele mai bune sigilii sunt
cele din silicon deoarece împiedica pătrunderea apei în dispozitivele
luminoase şi nici nu au afecte corozive.

133
Telefoanele mobile
Telefoanele mobile sunt fără îndoială extrem de utile. Totuşi,
încrederea în sine şi independentă sunt considerate aspecte esenţiale în cazul
sporturilor cu vâsle. A te baza pe telefonul mobil înseamnă de fapt
reducerea judecăţii şi a capacităţii de a lua decizii rapide.
Planurile de excursie trebuiesc făcute în aşa fel încât siguranţa şi
independentă personală să fie maximă, fără a apela la mijloace electronice
de orientare şi comunicare. Telefonul mobil ar trebui păstrat, la fel ca în
cazul trusei de prim ajutor, doar pentru cazuri de urgenţă.
Termosul
Un termos este foarte util, uneori chiar esenţial. În el băuturile se pot
păstra reci sau calde, în funcţie de mediul ambiant în cadrul căruia vâslaşul
îşi desfăşoară activitatea. Rehidratarea este necesară din când în când iar
băuturile calde oferă chiar o doză de confort psihologic. Cele mai întâlnite
sunt termosurile din metal de dimensiuni reduse care, deşi nu înmagazinează
cantităţi mari de lichid, au loc foarte uşor în kaiac sau canoe.
Pacheţelul cu mâncare/mâncarea pentru situaţii de urgenţă
Pachetele cu mâncare sunt luate de regulă în călătoriile mai lungi. A
păstra mâncare pentru situaţii neprevăzute este de asemenea un lucru util,
mai ales în cazul vâslirii pe mare sau vâslirii de agrement; în aceste cazuri
sunt ideale alimentele care oferă mari cantităţi de energie.
Sacul pentru supravieţuire
Un sac din plastic de 2/1 m este un dispozitiv util pentru
supravieţuire doarece oferă adăpost şi apăra împotriva hipotermiei. Cei mai
vizibili sunt sacii de culoare portocalie.

Fig.73. Sacul pentru supravieţuire

(http://hibiscussport.ro/produse/saci/sac-impermeabil-compress-flat-25l)

134
Adăposturile pentru grup
Acestea pot avea diverse dimensiuni în funcţie de numărul de
persoane ele oferă un foarte bun adăpost. Acestea reţin de asemenea căldura
degajată de corpurile celor din interiorul lor şi oferă un microclimat
psihologic de securitate. Fiind uşoare şi rezistenţe, adăposturile pentru grup
reprezintă un ajutor deosebit de important pentru supravieţuirea în natură.

9.2.5.Sfaturi de prim ajutor-salvare de la înec

Uneori poate fi nevoie de utilizarea trusei de prim-ajutor. Aceste
truse variază în funcţie de experienţă vâslaşului în acordarea primului-ajutor
şi de cel căruia îi este destinată, unii kaiacisti profesionişti prefera să
improvizeze, pe când alţii aleg trusele standard de prim-ajutor. Conţinutul
acestor truse trebuie să poată trata diferite tipuri de leziuni şi trebuie să
poată fi utilizate cât mai uşor şi rapid.
Este foarte bine să participăm la cursurile de prim-ajutor, astfel
aceste cunoştinţe le putem folosii oriunde se impune. O asemenea trusa
poate fi creată individual sau cumpărată specializată-standard. Oricum ar fi,
trebuie întreţinută şi trebuie verificate temporar termenele de valabilitate ale
produselor încorporate.

Câteva sfaturi de prim ajutor şi salvare de la înec:

Primul ajutor în caz de înec constă în solicitarea ajutorului calificat,
scoaterea victimei din apă şi efectuarea manevrelor de resuscitare cardio-
respiratorie până la recăpătarea conştientei sau până la sosirea echipei
medicale.

Scoaterea victimei din apă:

- salvatorul trebuie să se dezbrace şi să se descalţe înainte de a intra în apă,
pentru că îmbrăcămintea să nu-i stânjenească mişcările
- salvatorul va înota până în dreptul victimei şi se va apropia de victima din
spate, apucând-o de sub braţ sau de păr, ţinând-o cu faţa în sus, la suprafaţa
apei
- va duce victima la mal, înotând fie pe spate fie pe burtă, cu o singură mână
şi ţinând cu cealaltă mână victima, cu faţa deasupra apei
- la mal, victima va fi răsturnată cu faţa în sus
- se eliberează căile respiratorii şi se evaluează funcţiile vitale
- se încep manevrele de resuscitare
a.- cardio
b.- respiratorie
135
- dacă victima este conştientă se va aşeza în poziţia de siguranţă, pe o parte,
deoarece pot apare vărsături
- se va transporta victima obligatoriu la spital, unde va fi examinată şi
supravegheată cel puţin câteva ore.

De reţinut!
Victimele unui înec pot prezenta şi fractură de coloană cervicală; de
aceea se vor mobiliza cât mai puţin şi se va păstra poziţia orizontală.
Când salvatorul ajunge la victimă, aceasta are tendinţa de a se agita şi
agaţă cu disperare de acesta, mai ales dacă nu ştie să înoate, fapt ce-i poate
pune în pericol viaţa acestuia.
În această situaţie, pentru a împiedica victima sa se mai zbată, fie se va
scufunda împreună cu victima pentru câteva secunde (fapt ce va determina
relaxarea victimei) - cea mai bună metodă, fie va aplica victimei o lovitură
în abdomen.
(http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-
inec_1729)

136
BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu, C., Jula, D.(1997) „Timpul liber – condiţionări şi

implicaţii economice”, Ed. Economică, Bucureşti;
2. Alecu A., (2013),,Iniţiere – Didactică - Competiţie în
antrenamentul de kaiac canoe” Edit.Pim Iaşi;
3. Albu V.,;Nicodim E.,(2005) ,,Formarea la sportive a unei atitudini
demne în activitatea sportive şi socială”. Sesiunea AOR, Filiala
Bucureşti 5.dec.2005;
4. Alecu A. (2012) ,,Dinamica efortului în antrenamentul de kaiac”
Edit.Pim Iaşi;
5. Cucoş, C. (2002)„Timp şi temporalitate în educaţie – Elemente de
management al timpului şcolar”, Ed. Polirom, Iaşi;
6. Raţă G. (1906) „Sport şi timp liber”, Note de curs, Universitatea
din Bacău, Bacău, 1996;
7. Raţă G. (2007)„Strategii de gestionare a timpului liber”, Curs
pentru masteranzi, Ed.PIM, Iaşi, 2007;
8. Suciu A.,;Ghe.,Dumitru,(2000),,Ghid pentru sănătate şi condiţie
fizică”, Federaţia Romana Sportul pentru Toţi, Bucureşti 2000.
9. http://www.isj.dj.edu.ro ;
10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Polo_pe_ap%C4%83)
11. Hong Kong Beach Water Polo train twice a week, once at the
Island School and once at the beach. Photo: James Wendlinger)
12. 11. http://www.cosr.ro/sporturi/sporturi-olimpice-de-
vara/pentatlon-
modernhttp/ro.wikipedia.org/wiki/Pentatlon_modern)
13. https://www.britannica.com/sports/synchronized-
swimminghttp://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enot_sincron)
14. https://pixabay.com/ro/photos/înot-sincron-cupa-mondială)
15. http://www.adorjanse.hu/nemzetkozi-uszonyosuszo-verseny-
kaposvaron/)
16. https://www.olympic.org/swimming-equipment-and-history)
17. http://www.swimming.ro/articol/Anii-Anteriori-
130/756/Campionatul-National)
18. https://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/urban-
sports/extreme-sports-pictures.htm)
19. https://adventure.howstuffworks.com/outdoor-activities/urban-
sports/extreme-sports-pictures.htm)
137
20. https://www.bonusbonusbonus.ro/sports-bettings/sports/surfing/)
21. https://www.descopera.ro/galerii/6076899-100-extrem-surf-arctic-
foto)
22. https://www.sailing.org/news/6418.php#.Xlf92_RS-70)
23. https://www.instructables.com/id/How-to-Barefoot-Waterski/)
24. https://new-school.academy/instructor-wakeboard.html)
25. https://www.britannica.com/sports/waterskiing)
26. https://tourexegypt.com/product/water-skiing/)
27. https://www.alibaba.com/showroom/aquatic-scooter.html;
kipedia.org/wiki/Scuter_acvatic#Istoric)
28. https://www.tourchautauqua.com/destinations/high-tyed-ski-
school-and-parasailing)
29. https://www.jetboardlimited.com/contact-us)
30. https://www.jetboardlimited.com/)
31. www.fry.ro)-(http://www.ycrr.ro/index/istoric)
32. https://49er.org/)
33. www.fry.ro)-(http://www.ycrr.ro/index/istoric)
34. http://www.apbahistoricalsociety.org/index.html)
35. https://www.powerboatracingworld.com/)
36. http://apa.xtrem.ro/Kitesurfing_--d7/Kitesurfing-zmeul-de-mare-
putere-placa-de-surf-apa-si-omul_--a51.html)(
37. http://www.scoaladekite.ro/Cursuri.html)
38. www.FRC.ro
39. http://www.frcanotaj.ro/multimedia/foto/)
40. http://www.campionateminifotbal.ro/upload/sj/files/Regulamnet_d
e_joc_FMR_2015-ok_PDF.pdf)
41. https://coaches-ahead.ro/uncategorized/tehnica-deprindere-si-
capacitate/)
42. https://coaches-ahead.ro/articole-gratuite/joc-pe-teren-redus-cu-3-
optiuni/)
43. http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-caz-
de-inec_1729
44. https://www.canoeicf.com/gallery/2018-icf-canoe-marathon-
world-championships-prado-vila-verde
45. Hotărârea Guvernului României pentru aprobarea Regulamentului
de punere în aplicare a dispoziţiilor,,Legii educaţiei fizice şi
sportului, nr.69/2000.
46. Hotărârea Guvernului României nr.641/25 septembrie 1998,
privind Programul Naţional Sportul pentru toţi – România 2000.
138
47. Hotărârea Guvernului României nr.238/13.03.2003 pentru
aprobarea programului,, Mişcarea pentru Sănătate”
48. Hotărârea Guvernului României nr.641/25septembrie 1998 privind
aprobarea Programului naţional,,Sportul pentru toţi – România
2000”
49. Legea învăţământului nr.84/1995

139