Curs.

Piata monetară
Studiul acestei teme pornește de la întrebări precum: Care este masa monetară care ar trebui să existe pe piață? Care ar trebui să fie rolul băncii
centrale? Cât de solid este sistemul monetar actual?

O parte dintre economiști susțin că ciclul economic și inflația sunt generate de un prost management al masei monetare, alții consideră că banii nu
au un impact semnificativ.

Un rol deosebit pe piața monetară îl au băncile, societățile financiare și de asigurări. Acestea sunt intermediari financiari care gestionează pârghiile
financiare. Ele au o funcție activă (oferă credite) și una pasivă (primesc depozite), câștigând din diferența de dobândă, o marjă de dobândă.

Banca Națională este singura bancă dintr-o țară care are dreptul de a face emisiune monetară. Aceasta mai îndeplinește și alte funcții: este bancă a
băncilor, conduce politica monetară, derulează operațiuni cu Trezoreria statului.

Piața monetară este alcătuită din cererea și oferta de monedă. Acestea variază în funcție de puterea de cumpărare a banilor (prețul banilor). Cererea
de mondă are pantă negativă în timp ce oferta de monedă este constantă.

Puterea de cumpărare arată cât se cumpără cu o unitate monetară și este în relație inversă cu prețul bunurilor. Ipcb=1/Ip, Ipcb-indicele puterii de
cumpărare a banilor, Ip-indice de preț.

1. Oferta de monedă:

Aceasta provine de la instituțiile financiare care acordă împruturi.

Masa monetară este alcătuită din numerar și monedă scripturală. Banii de cont ocupă cea mai mare pondere din masa monetară totală. Masa
monetară se poate modifica prin:

-furnizarea de monedă instituțiilor statului pe baza emisiunilor de titluri de valoare.

- achiziționarea/vânzarea devizelor străine.

- împrumuturi acordate de banca centrala bancilor comerciale.

-bancile comerciale creează monedă scripturală prin acordarea de credite agenților economici.
Oferta de monedă (masa monetară) este alcătuită din agregate monetare. În funcție de gradul de lichiditate al monedei (capacitatea monedei de a fi
transformată în numerar) se disting: M1, M2 și M3. M3 include M2 iar M2 include M1.

M1 (masa monetară în sens restrâns) este alcătuită din: numerar în circulație și depozite la vedere. M2 (masa monetară intermediară) cuprinde M1
și depozite la termen. M3 este masa monetară în sens larg cuprinde operațiuni la termen (repo) și alte titluri de valoare(acțiuni).

Masa monetară în România:

M3 - mii lei la M1 - mii lei la Inflația

sf perioadei sf perioadei anuală Gradul de
 
∆ ∆ cumulat PIB (mil monetizar
%M3(100=2008) %M1(100=2008) ă lei) e (%)
2008 174,027,815.6 92,548,511.9       524388.7 33.19
2009 189,630,290.7 79,361,477.7 8.97 -14.2  4,7 510522.8 37.14
2010 202,772,578.8 81,592,250.0 16.52 -13.8  13.1 533881.1 37.98
2011 216,207,862.4 85,834,090.3 24.24 -8.2  16.6 565097.2 38.26
2012 222,017,732.8 89,020,154.0 27.58 -4.1  21.3 596681.5 37.21
637583.
2013 241,547,111.5 100,310,615.0 38.80 8.7   1 37.88
666637.
2014 261,383,059.4 118,226,592.4 50.20 32.7   3 39.21
            27.13  
Sursa: BNR și INS

Gradul de monetizare: raport între masa monetară și PIB. România are un grad de monetizare subunitar în timp ce țările vest europene au grad de
monetizare de peste 100%, ceea ce arată nivelul dezvoltat al instrumentelor financiare. România are grad de monetizare de 35% aproximativ.

Ar trebui să existe o relație între masa monetară și inflație însă datele economiei României nu pot justifica această relație după 2008. Se poate
oberva din tabel cum inflația cumulată crește până în 2012 în timp ce M1 se reduce. Se ia în calcul M1 pentru comparație deoarece M1 răspunde
mai rapid la modificarea prețurilor.

Nu întotdeauna dacă crește masa monetară crește și inflația și nici dacă crește inflația crește masa monetară. În afara masei monetare inflația, este
influențată de cantitatea de bunuri și servicii produse și de viteza de rotație a banilor. Ecuația este M*Vr=P*Q – ecuația lui Fisher, unde M-masa
monetară, Vr-viteza de rotație a banilor, P*Q- valoarea bunurilor și serviciilor(PIB), P- preț, Q-cantitate bunuri și servicii.
Dacă inflația a crescut în perioada analizată probabil viteza de rotație a banilor a crescut. Inflația poate avea și alte cauze precum deprecierea
monedei naționale. Viteza de circulație a banilor evoluează invers față de încrederea în moneda unei țări și arată de câte ori este utilizată o unitate
monetară în tranzacțiile cu bunuri și servicii într-o perioadă dată.

După 2005 BNR are ca obiectiv țintirea directă a inflației dar înainte de 2005 obiectivul său era țintirea agregatelor monetare. S-a renunțat pentru
că era foarte dificil de urmărit relația între PIB și masa monetară. PIB reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară într-o
perioadă de timp, de regulă un an de zile.

Masa monetară este alcătuită din numerar și depozite. Diferitele componente ale masei monetare sunt puse în circulație de: BNR, trezoreria
statului (organism prin care statul își efectuează tranzacțiile) sau băncile comerciale.

Metode de creștere a masei monetare:

a. Finanțarea deficitului bugetar: trezoreria statului emite bonuri de tezaur pe care băncile comerciale le achiziționează și pentru care primesc
dobânzi. Acestea le revând ulterior BNR, etapă prin care se creează monedă.
b. BNR poate achiziționa valută de la agenții economici exportatori crescând astfel masa monetară în circulație deoarece va pune în circulație
lei în locul valutei.
c. Creditele pe care băncile comerciale le iau de la BNR creează masă monetară suplimentară.

2. Cererea de monedă:

Provine de la agenți economici (populație sau firme). Mobilurile (scopurile) cererii de monedă:

- Tranzacțional (banii sunt mijloc de plată și de schimb);

- Speculativ (deoarece oamenii aleg între a deține bani sau titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni), o creștere a cererii de bani este însoțită de
o reducere a cererii de titluri). Banii pot fi deținuți ca un scut protector împotriva fluctuațiilor cursurilor activelor financiare.
- Precauțional (cheltuielile neașteptate fac necesară existența rezervelor de bani).

3. Politica monetară:

Este definită de ansamblul de măsuri exercitate de autoritățile monetare (BNR, TREZORERIE) asupra masei monetare pentru a influența
activitatea economică pe termen scurt, de aceea este o politică economică conjuncturală (pe termen scurt).
Rolul politicii monetare pe plan intern este de reglare al cererii de monedă urmărind stabilitatea prețurilor, deplina ocupare și expansiunea
(creșterea) economică. Pe plan extern se sprijină intrările de capitaluri și echilibrarea balanței de plăți.

Principalele instrumente ale politicii monetare sunt:

a. Achiziționarea sau vânzarea de titluri pe “open market”: operațiuni de reglare a lichidității monetare în funcție de nevoile sistemului
economic.
b. Practica cotelor de rezervă (rezerve fracționare pe care băncile comerciale sunt obligate să le țină la BNR, dacă BNR dorește să creacă
masa monetară reduce rata rezervei obligatorii și invers).
c. Rata de refinanțare bancară (operațiune de refinanțare a societății bancare pe termen scurt – maxim 90 de zile).

4. Piața creditului
Aici se întâlnesc oferta și cererea de credite. La intersecția între cele două componente se formează rata dobânzii de echilibru.
Dobânda este o formă de venit pe care îl va însuși posesorul de capital în exces (creditor) de la beneficiarul creditului (debitor).
Mărimea și dinamica dobânzii sunt relevate de doi indicatori:
-masa sau suma absolută a dobânzii exprimată în u.m. (D);
- rata dobânzii sau venitul anual exprimat în procente (d’).
Din punct de vedere al modalității de calcul se pot distinge:
- Dobânda simplă (dobânda nu se capitalizează, dobanda simplă reprezintă restituirea banilor într-o perioadă de maxim un an.) – D=C*d’*n,
unde C este suma împrumutată inițial (creditul), n-perioada de timp.
- Dobânda compusă ( se capitalizează- dobanda compusă presupune perioada de restituire a împrumutului pe o perioadă mai mare de un an,
iar dobanda nu este platită anual creditorului. Dobanda din fiecare an se adaugă la suma inițială dată cu împrumut și de aceea în anul
următor va fi luată în calculul dobânzii la fel ca suma inițială) – D=C*(1+d’)^n-C, n- numărul de ani.

De asemenea, se pot distinge:

- rata nominală a dobânzii – este rata dobânzii care apare în contractul de credit sau a contractului pentru depozit.
- rata reală a dobânzii - este rata nominală a dobânzii din care se scade rata inflației.