UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOSOFIE

VICTIMELE PLAGIATUL
-referat-

Iunie 2018

CUPRINS

1|Page
Definitia plagiatului.........................................................................................................................3

Elementele plagiatului ……….......................................................................................................4

Dreptul moral, nepatrimonial..........................................................................................................5

Consideratii generale: victima – plagiatul; autorul - plagiatorul .................................................7

Bibliografie ……………………………………………………………………………………....9

Ce este plagiatul?

2|Page
 In definitia legala actuala1, plagiatul consta in expunerea intr-o opera scrisa sau o
comunicare orala, inclusiv in format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstratii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode stiintifice extrase din opere scrise, inclusiv in format
electronic, ale altor autori, fara a mentiona acest lucru si fara a face trimitere la sursele
originale;.

Forma veche2, prevedea plagiatul ca fiind „insusirea ideilor, metodelor, procedurilor,

tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au
fost obtinute, prezentandu-le drept creatie personala”.

Din analiza celor doua texte, constatam urmatoarele inadvertente:

- art.4 lit. d) din legea nr. 206/2004 art.4 lit.d) sanctioneaza un element material:
preluarea unui text fara citare autorului, a titlului operei, anul aparitiei, editura si pagina. Teza
finala „fara a face trimitere la sursele originale” este acoperita in practica prin
mentiunea apud prin care se indica o citare preluata de la alt autor, nu din original.
- prin O.G. nr. 28/2011 a fost inlaturat elemental intentional: intentia de a prezenta
drept creatie personala a textelor, expresiilor, ideilor, etc., extrase din alte lucrari. 
- in ambele situatii, in lipsa unei citari complete si explicite se instituie o prezumtie de
plagiat, chiar daca lucrarea imbraca forme si elemente lipsite de dubiu privind originalitatea si
exceptia, in sine; asadar, suntem in prezenta unor forme legale incomplete. 
-dispozitia legala privitoare la comunicarea orala in domeniul stiintific instituie in mod
obligatoriu autorului unei expuneri orale, sa mentioneze textele, expresiile, teoriile, extrasele din
opere si trimiterea la sursele originale. In Atari conditii, este greu de crezut ca autorul unei
alocutiuni in cadrul unei conferinte stiintifice are timp sa indeplineasca aceste cerinte in
sustinerea unei pledoarii, timpul alocat citarilor poate influenta negativ expunerea publica.
Organizarea unei conferinte pe teme stiintifice implica, pe langa selectia lectorilor ce urmeza sa
sustina comunicari, si predarea in forma scrisa a alocutiunile ce urmeza sa fie sustinute in forma
orala, in consecinta e greu de inteles ce situatii practice acopera dispozitia referitoare la
comunicarea orala in domeniul stiintific.

1
Ordonanta nr. 28/2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 628 din 02/09/2011;
2
Art.4 lit.d din legea nr. 206/2004;

3|Page
 Elementele plagiatului

Analizand definitia plagiatului, rezulta patru elemente principale:

 plagiatul reprezintă (1) prezentarea drept creație personală a (2) creațiilor intelectuale

originale ale unui (3) alt autor, în (4) contexte sociale în care creațiile personale sunt recunoscute
și recompensate.

 dintr-o alta perspectiva, suntem în prezenţa unui plagiat dacă sunt identificate cumulativ
următoarele elemente:
o elementul material, preluarea unui text şi lipsa citării textului preluat, situaţie
surprinsă şi în textul Legii nr. 206/2004, art.4 lit.d);
o elementul intenţional, intenţia vădită de a prezenta textele preluate şi necitate ca
fiind creaţie sau contribuţie personal, element eliminat din textul Legii nr.
206/2004, art.4 lit.d) prin O.G. nr. 28/2011;
o lucrarea pretinsă a fi plagiată să fie originală3.

Criteriul originalitatii, trebuie insa analizat diferit, în funcţie de genul lucrării analizate,
astfel, pentru domeniul ştinţific doctrina a statuat că „originalitatea formei de exprimare este
limitată de rigoarea limbajului ştiinţific4”. În domeniul juridic este dificil ca o lucrare să fie
originală, novatoare, fundamentală gradul de originalitate fiind mult redus. In opere anterioare
anului 1989 texte au fost preluate ad literam sau modificate fără citare din opere publicate în
perioada interbelică, autorii din perioada interbelică la rândul lor publicau masiv texte traduse
din operele autorilor francezi.

Originalitatea este prezumată, de aceea revine autorului acuzat de plagiat dovedirea

faptului că opera presupusă că i-a adus atingere nu este originală. Originalitatea nu trebuie să
vizeze însă ideile conţinute în lucrare, acestea fiind libere să circule, ci modul lor de exprimare,
maniera în care ele sunt comunicate publicului.

3
Decizia ICCJ, Sectia civila, nr. 8/2011 in dosar nr. 4638/30/2007;
4
V. Roş, D. Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat, Ed. All Beck, 2005,
pag. 522;

4|Page
 Originalitatea ideilor exprimate sau valoarea ştiinţifică a operei nu interesează din
punctul de vedere al dreptului de autor5.

Dreptul moral, nepatrimonial

Dreptul moral, nepatrimonial al autorului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor

este conţinut de art.10 lit.b) din Legea nr. 8/1996: autorul unei opere are dreptul moral de a
pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei (dreptul la paternitatea operei), iar cuprinsul
art.11 alin. (1) prevede că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Acţiunea în constatarea plagiatului, are un caracter personal nepatrimonial şi poate fi

formulată numai de autorul care pretinte că i-au fost copiate fragmente din operă. Temeiul
acţiunii îl constituie art. 139 din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă6 .

5
Decizia ICCJ nr. 6428/30.06.2006, Secţia civilă şi de proprietate intelectulă;
6
Art. 27 - Articolul 139 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul
Oficial al Românei, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va
avea următorul cuprins: „Art. 139 - (1) Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita
instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea
încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări
pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de
combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform
mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi
protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat. (2) La
stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare: a) fie criterii, cum ar fi consecinţele economice
negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte
elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de
despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul
faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a). (3) Dacă titularul dreptului de autor sau
una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acţiuni ilicite,
actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei
judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii. Instanţa judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea
încălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor; c) luarea
măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop, instanţa poate dispune luarea de măsuri
asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de
prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri. În acest scop, autorităţile competente pot să
dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile
pertinente; d) ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni
privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege, pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul
comercial.

5|Page
 Beneficiind de noile tehnologii, verificarea plagiatului cu un program de calculator
permite ca acest sistem sa compare o lucrare bănuită de plagiat cu lucrări originale pentru fiecare
domeniu, inclusiv opere originale aflate în domeniul public.

Esenţial în compararea unei lucrări în acest sistem fiind baza de date ce constă în operele
considerate originale. Indiferent de metoda folosită se exclud de la comparaţie:

1) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de

funcţionare sau conceptele matematice, legislaţia, jurisprudenţa, care, conform art.9 lit.a) din
Legea nr. 8/1996, nu pot face obiectul protecţiei dreptului de autor;

2) texte preluate din culegerile de opere ştiiţifice, opere derivate care au fost create
plecând de la una sau mai multe opere preexistente (colecţiile sau compilaţiile de materiale,
enciclopedii, baze de date) – art. 8 din Legea nr. 8/199625.

Reproducerea servilă a unei opere derivate nu este plagiat, ci o reproducere fără drept.

Orice lucrare din domeniul ştiinţific are ca scop, obligatoriu, prezentarea la zi a instituţiei
care face obiectul studiului, prin prezentarea tuturor opiniilor exprimate de majoritatea autorilor
până la acel moment, deci e firesc ca un program de calculator să semnaleze într-o proporţie
semnificativă identitate de texte. Răspunderea pentru plagiat este a autorului plagiator, dar în
măsura în care se dovedeşte că editorul avea cunoştinţă sau putea să prevadă acest lucru
răspunderea se poate extinde şi asupra acestuia.

Acţiunea în plagiat se poate face direct la instanţa competentă. Procedura instituită de

Legea nr. 206/2004 nu constituie o procedură prealabilă obligatorie.

Consideratii generale:

victima - plagiatul si autorul - plagiatorul

6|Page
 Plagiatorul este persoana care actioneaza la limita legalitatii si provine din lumea stiintei
(isi insusesc rezultate stiintifice: teorii, legi, modele, experimente, formule, demonstratii,
procedee, efecte), din lumea artei, intrucat se plagiaza poezii, piese de teatru, nuvele, romane,
carti de critica, rezultate ale teoriei artei, din lumea scolilor superioare, intrucat dorinta de a urca
pe scara ierarhica universitara ii ameteste pe cate unii care fac orice pentru a iesi cu carti in lista
de lucrari, cu articole originale cat mai multe, lumea modei prin copierea colectiilor de la o casa
de moda la alta; se spioneaza unii pe altii si apar aproape simultan pe podium cam aceleasi
culori, aceleasi materiale si ceea ce este foarte rau, cam aceleasi modele de haine si lista poate
continua.
Asadar, plagiatorul vrea sa fie cee ace nu este, sa aiba notorietate, sa faca totul rapid, sa
epateze, sa se faca remarcat chiar daca modalitatea implica furtul.
Plagiatul – este persoan pagubita prin plagiat de catre plagiatori. 
Dintre ei, unii au puterea sa se apare, altii nu, pentru ca nu stiu ca au fost furati sau nu
exista un sistem de aparare sau nu sunt in viata pentru a derula demersurile necesare.
Plagiatul este:
 compozitorul caruia ii sunt furate bucati din piese de catre alti compozitori si incluse in
cantecele lor obtinand un cantec cu un text nou dar care nu este recunoscut de ascultatori pentru
ca originalul fie nu a circulat, fie a trecut neobservat;
 scriitorul din opera caruia se preiau de catre colegii de breasla fara sa se fi spuns
undeva ca au avut o sursa de inspiratie;
 cercetatorul caruia ii sunt copiate modele, procedee, texte, de altii si pe care le introduc in
coperti ca fiind ale lor;
 profesorul universitar care se trezeste ca apar, ceva mai tarziu, cartile lui dar avand alt
autor.
Plagiatul, adica persoana pagubita, cel care este victima unui plagiat, trebuie sa faca
dovada pagubei suferite prin actiunea unui individ care a luat un produs al activitatii intelectuale.
In considerarea celor expuse, cunoscand parearea filosofului Petre Tutea “Original este
numai Dumnezeu”, art. 19 si urmatoarele din Declaratia Universala a drepturilor Omului
adoptata de Adunarea Generala ONU din 10 decembrie 1948 prin care a fost consacrat dreptul la
liberă exprimare ceea ce incumba si opiniile, a calificat dreptul de autor ca un drept al omului.
Asadar, dreptul publicului la cultura a fost trecut inaintea dreptului creatorilor. Adică
atotputernicii lumii de atunci și de acum au reușit și cu această ocazie să pună carul (dreptul

7|Page
publicului la cultură), înaintea boilor (a drepturilor creatorilor, fără de care, evident, nu poate
exista cultură, sau progres în cultură, arte, științe, inovare, etc.
De atunci, în toată lumea liberă, se poate scrie și spune orice sau aproape orice.
În virtutea dreptului de a gândi și de a scrie suntem invadați de producții de tot felul și nu
ne putem opune nici ca acestea să fie scrise și nici la publicarea lor, pentru că legea le protejează
pe toate, indiferent de valoare și chiar neterminate. Asadar, toți au dreptul să scrie și să ne
încânte sau să ne agreseze cu scrierile lor, cu operele lor de tot felul. Nu toți ar trebui să o facă,
dar e dreptul lor să scrie și să publice, iar noi nu-i putem opri. Convingerea că știm, deși nu știm,
că putem, deși nu putem, că avem a spune ceva și de fapt nu avem nimic, ori că doar unii știu,
pot și au a spune ceva este sămânța din care se naște dorința, orgoliul exprimării în public cu
orice preț al unora care ar trebui să tacă. Ne putem opune, post factum, doar atunci când este
cazul, denunțând furtul intelectual.
Trebuie să observăm, că în lipsa de onoare și / sau de titluri nobiliare, titlul de „doctor”
atrage mult și pe mulți, pentru că pare a conferi o aură de om citit, de studios, de om preocupat
de științe, de om care, demonstrând în fața unei comisii de universitari care respectă și se
respectă că este pregătit și serios, există toate motivele spre a fi acceptat ca atare și de mulțime.
Cei mai păgubiți de plaga urâtă a plagiatului și a plagiomaniei sunt însă aceia care și-au
obținut titlurile (doctori, profesori, de conducători de doctorat) prin trudă multă și prin lucrări
originale, pentru că au devenit și ei fără de vină și fără de voie, actori într-un spectacol
de „comedia dell`arte”, în care cuvântul „dottore” era, precum bine se știe, luat în derâdere și a
devenit sinonim pentru șarlatanie și impostură.
Cine sunt victimele plagiatului ? Exceptand plagiatori, raspunsul e clar: cu totii !

Bibliografie

1. V. Roş, D. Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile conexe.

Tratat, Ed. All Beck, 2005’
2. Legislatie

8|Page
 a. Legii nr. 206/2004 ® privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare;
b. Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională;
c. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare;
d. HG nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat,
modificată și completată prin HG nr. 134/2016;
e. Legea nr. 8/1996 dreptul de proprietate intelectuală;
3. Surse on-line
a. https://www.revista22.ro;
b. https://www.luju.ro
c. https://adevarul.ro
d. http://detectareplagiat.ro
e. http://www.ionivan.ro
f. https://necenzuratmm.ro

9|Page