DEPARTAMENTUL DE STUDII

INTERNATIONALE SI ISTORIE
CONTEMPORANA

REFERAT

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR DE MEDIU

2018
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

CUPRINS

INSECURITATEA MEDIULUI – FACTOR GENERATOR AL

CONFLICTELOR REGIONALE.........................................................................................3

Conflictele de mediu.............................................................................................3
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR ÎN ROMÂNIA...........................................7

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................10

2
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

INSECURITATEA MEDIULUI – FACTOR GENERATOR AL

CONFLICTELOR REGIONALE

Degradarea mediului inconjurator si schimbările climatice au multiple implicaţii si

influenţeaza indirect securitatea internaţională. Aceste cauze corelate cu alţi factori de natură
etnică sau religioasă, cauzeaza nu de putine ori tensiuni în interiorul comunităţilor, dar şi la nivel
regional, amplificând ameninţările la adresa securităţii şi intensificând totodată confruntările
asupra resurselor naturale, în special asupra celor energetice.
Conflictele de mediu1 se manifestă chiar si sub forma conflictelor tradiţionale, precum:
conflictele politice, sociale, etnice, religioase, ideologice, teritoriale, sau conflicte asupra
resurselor, asupra intereselor naţionale sau alte tipuri de conflicte, însă acestea sunt determinate /
cauzate de degradarea mediului înconjurător. Degradarea mediului înconjurător cauzează
anumite schimbări în contextul socio-politic existent, indeosebi prin exploatarea irationala a
resurselor, prin poluare, stiut fiind faptul ca resursele naturale sunt o miza deosebit de importantă
în arhitectura mediului internaţional de securitate, iar dorinta statelor de a le deţine şi de a le
exploata a generat de-a lungul istoriei izbucnirea a numeroase conflicte. Aceste tensiuni sociale
acumulate conduc în cele din urmă la izbucnirea unor confruntări violente.
O alta perspectiva nefavorabila, o constituie diminuarea cantităţilor de hrană şi apă
potabilă ca urmare a scăderii productivităţii terenurilor agricole exploatate irational si sunt de

1
Stephan Libiszewski, What is an Environmental Conflict?, Center for Security Studies, ETH Zurich,1992;
“interacțiune incompatibilă între cel puțin doi actori ce vizează utilizarea unei resurse naturale, în care unul dintre
actori este afectat de interacțiune, iar celălalt ignoră acest prejudiciu” (Mason & Muller, 2007);
“o plângere privind poluarea sau riscul tehnogen la care sunt expuși cei care locuiesc în proximitatea unei activități
cu impact asupra mediului”- definitia data de Melé (2012);
O situație conflictuală poate fi considerată conflict de mediu atunci când există cel puțin un actor care își exprimă
îngrijorarea privind nerespectarea unor principii promovate prin politicile de mediu de către planul, proiectul ori
activitatea celuilalt actor și promovează acțiuni prin care se opune acestuia (Schmidtz, 2002; Torre et al., 2014)

3
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

natura a creea un climat propice declanşării conflictelor asupra resurselor existente. Pe de altă
parte această situaţie genereaza migrarea populaţiei spre alte zone locuite, afectand paritatea
resurselor, ceea ce poate conduce la declanşarea unui conflict. De-localizarea ca urmare a
degradării mediului înconjurător reprezintă un element important, care, combinat cu alte tensiuni
sociale, creeaza premisele apariţiei unor confruntări violente.
Asadar, schimbările climatice nu generează în mod direct conflicte armate, ci multiplică
ameninţările şi riscurile existente, iar, alături de alţi factori socio-politici, exacerbează tensiunile
existente la nivelul comunităţilor, generând noi surse de conflict. Efectele schimbărilor climatice
(dezastre naturale, creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, diminuarea resurselor) conduc în cele
din urmă la declin economic, insecuritate, sau generează migraţie din motive ecologice.
Aceşti factori, daca se coroboreaza cu o guvernare ineficientă, cu inechităţi sociale,
instabilitatea statelor din proximitate, insecuritate transfrontalieră, etc., generează instabilitate la
nivel economic şi politic, dezagregarea societăţii şi/sau migraţie. Astfel, se creează mediul
propice pentru dezvoltarea grupărilor violente paramilitare, ceea ce creşte riscul apariţiei
conflictelor armate.
Conflictele cauzate de insecuritatea mediului au ajuns relativ recent (la începutul
secolului XXI) în atenţia comunităţii internaţionale, cu toate că ele s-au manifestat cu mult timp
în urmă. Organizaţia Naţiunilor Unite a început să se preocupe de implicaţiile schimbărilor
climatice asupra securităţii relativ târziu, prin aprilie 2007.
Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene şi Comisia Europeană în martie 2008 2 descrie
relaţia dintre schimbările climatice şi actuala paradigmă a securităţii prin evidentierea a cinci
tipuri de conflict ce ar putea apărea în diferite regiuni ale lumii ca urmare a schimbărilor
climatice, astfel:
 conflictul asupra resurselor;
 pagubele de natură economică şi riscul asupra oraşelor de coastă şi a infrastructurii
critice;
 pierderea teritoriilor şi conflictele frontaliere;
 migraţia generată de factori de mediu;

2
Schimbările climatice şi securitatea internaţională, Document al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene şi al
Comisiei Europene adresat Consiliului European, 14 martie 2008;

4
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

 radicalizarea comunităţilor coroborat cu tensiuni legate de furnizarea energiei şi

presiuni asupra guvernanţei internaţionale.

Intr-o alta abordare3, conflictele de mediu pot fi înțelese și soluționate eficient prin
determinarea următoarelor caracteristici:
 evenimentul declanșator;
 dimensiunea spațială;
 dimensiunea temporală;
 dimensiunea ecologică;
 dimensiunea socio-economică ;
Efectele schimbărilor climatice: ridicarea nivelului mărilor şi oceanelor, deşertificarea,
topirea gheţarilor, reducerea surselor de apă potabilă – amplifică ameninţările la adresa
securităţii şi intensifică confruntările asupra resurselor naturale. Amplificarea deficitului de
resurse determină la rândul său apariţia conflictelor interstatale. Prin urmare, schimbările
climatice nu generează doar riscuri de natură umanitară, ci şi riscuri politice sau de securitate.
Degradarea mediului poate destabiliza regiunile deja afectate de conflicte, în special
atunci când distribuţia resurselor vitale nu este echitabilă sau este politizată. Cele mai afectate
comunităţi sunt acelea care deja se confruntă cu sărăcie, insecuritate umană, guvernare deficitară,
iar scăderea productivităţii agricole va conduce la insecuritate alimentară cu precădere în
regiunile ce se confruntă cu o presiune demografică şi în statele subdezvoltate.
Intre efectele negative generate de schimbările climatice, creearea unor noi rute
comerciale şi posibilitatea exploatării, in forme noi, a resurselor oceanelor, se identifica ca o
noua competitie privind controlul şi exploatarea resurselor respective, intre statele lumii4.
Resursele şi problemele de mediu joacă un rol important în conflict, dar raportul dintre
aceste probleme şi conflictul armat este influenţat de factorii politici, economici şi culturali ce
contribuie la rândul lor la apariţia situaţiei conflictuale. În multe cazuri degradarea mediului e
privită mai degrabă ca un efect al sărăciei şi proastei guvernări, decât ca o cauză a instabilităţii şi 
implicit a conflictelor.

3
Diehk & Gleditsch, 2001; Lester & Hutchins, 2013;
4
Ex: conflictele dintre reprezentanţii etniei Tutsi şi Hutu din Rwanda; Cele dintre fermierii sedentari şi păstorii
nomazi din regiunea Darfur a Sudanului

5
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

Existenţa unei categorii distincte a conflictelor de mediu este un aspect controversat, însă
e acceptat faptul că problemele ecologice au o contribuţie importantă la declanşarea sau evoluţia
conflictelor regionale. Pentru a preveni astfel de conflicte regionale ce au la bază cauze ecologice
e necesar, asadar:
 să se promoveze cooperarea între state privind managementul resurselor şi
gestionarea problemei degradării mediului înconjurător;
 sa se elaboreze o legislatie internaţionala coerente şi eficace în domeniu;
 dispunerea masurilor de prevenire a distrugerii ecosistemelor.
Interdependenţa statelor la nivel economic şi dezvoltarea economică sunt doi factori
importanţi ce limitează riscul apariţiei unor conflicte între state sau în interiorul acestora. Pec ale
de consecinta, apreciez ca trebuie încurajată cooperarea la nivel economic în regiunile
subdezvoltate, ca un instrument de prevenirea a conflictelor violente interstatale, aspect pozitiv si
din perspectiva gestionarii riscurilor privitoare la declansarea conflictelor intrastatale,
concentrarea eforturilor pentru îmbunătăţirea securităţii umane.
Prin evaluarea si analiza unui conflict de mediu, putem atribui acestuia urmatoarea
structura:
 faza de acumulare – rezultanta unor tensiuni generate de cauze diverse;
 faza latenta - tensiunile acumulate în timp care au format tabere adverse si care au
tendința de a forța câștigarea a cât mai multă influență, pe fondul existenței unor slăbiciuni ale
adversarilor, incertitudinilor ori a comunicării deficitare;
 faza de escaladare – dupa acumularea tensiunilor si intensificarea actiunilor
partilor;
 faza activa – cand partile cauta legitimarea actiunii, sustinerea punctului de
vedere si solutionarea favorabila.

6
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR ÎN ROMÂNIA

Din punct de vedere social, conflictele de mediu sunt rezultatul nemulțumirii

exprimate de unele componente ale societății, în raport cu acțiuni întreprinse/planificate de
proprietari sau utilizatori de resurse din sfera publică ori privata 5. Pe lângă baza obiectivă și
cuantificabilă a factorilor declanșatori, este extrem de importantă înțelegerea poziției, intereselor
și percepției părților implicate în conflict6.
Conflictele de mediu mai pot fi privite ca:
(a) etapă într-un proces mai larg de coordonare a aspirațiilor actorilor implicați;
(b) modalitate de acceptare în procesul decizional a unor noi actori;
(c) supapă de rezolvare a anumitor probleme de către autoritățile publice7;
Clasificarea actorilor implicați în managementul conflictelor de mediu este dificilă
datorită heterogenității lor, a complexității conflictelor, varietății intereselor, regimurilor de
proprietate și de autoritate, care se juxtapun, formelor de administrare și management local,
regional, național sau international.
Managementul conflictelor de mediu prezintă un interes deosebit în societatea actuală,
devenind esențial pentru:
(a) persoane fizice și juridice implicate/afectate direct ori indirect de conflicte de
mediu;
(b) instituții administrative care gestionează proceduri ce implică participarea
publicului în procesul de luare a deciziei (evaluarea impactului asupra mediului,
planificarea teritoriului, etc.);
(c) instituții interesate de îmbunătățirea eficienței și a imaginii publice;
(d) instituții interesate de promovarea obiectivelor dezvoltării durabile.
Din punct de vedere administrativ, instituțiile responsabile de soluționarea petițiilor,
plângerilor, litigiilor, proceselor, etc., ce activează diferite conflicte de mediu, sunt cele mai
interesate de înțelegerea în detaliu a conflictelor de mediu. Între aceste instituții, reprezentative la
nivelul României sunt:

5
(Havel, 1986);
6
Madden & McQuinn, 2014;
7
Torre et al., 2014;

7
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

- Comisariatul General al Gărzii de Mediu cu structurile subordonate (instituția

responsabilă de asigurarea controlului în domeniul protecției mediului, ce presupune inclusiv
aplicarea de sancțiuni contravenționale, la care se adaugă constatarea faptelor ce se constituie în
infracțiuni de mediu);
- Agenția Națională pentru Protecția Mediului cu instituțiile subordonate din teritoriu
(asigură coordonarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru planuri,
proiecte și activități cu impact asupra mediului, dar și managementul efectiv al unor componente
ale politicii de mediu);
- primăriile unităților administrativ-teritoriale (responsabile de promovarea obiectivelor
protecției mediului la nivel local, în relație cu tot ce vizează planificarea teritoriului); -
Inspectoratele Teritoriale de Poliție și Jandarmeria (asigurarea ordinii publice și a respectării
legislației);
- Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare (asigură controlul respectării
legislației silvice);
- administrațiile ariilor protejate naturale (asigură îndeplinirea obiectivelor de
management pentru care ariile protejate au fost instituite);
- tribunalele și celelalte structuri judiciare (asigură soluționarea juridică a conflictelor de
mediu).
Dintre criteriile ce se pot utiliza în clasificarea actorilor implicați în conflicte de mediu,
relevante și utilizabile în mod practic sunt:
(a) poziția în cadrul conflictului;
(b) rolul actorilor ce intervin în managementul conflictelor de mediu;
(c) regimul juridic al bunurilor sau serviciilor disputate, incluzând și formele de asociere
juridică.
Actorii implicați direct în conflictul de mediu, ce includ părțile aflate în opoziție directă,
se manifestă ca atare, prin acțiuni care au consecințe materiale, de protest, de semnalare, de
informare, de atragere a atenției, de apelare la instanțele de judecată. Ele includ entitățile care
prin acțiunile sau pasivitatea lor creează percepția unui prejudiciu, precum și entitățile ce resimt
prejudiciul și acționează/reacționează în consecință.
Autoritățile cu rol de reglementare sunt de regulă autorități publice, care fixează prin
actele legislative pe care le emit, cadrul general și/sau particular în care se desfășoară o anumită

8
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

activitate. Autoritățile respective creează cadrul legislativ în virtutea sistemului de drept acceptat
la nivelul teritoriului considerat.
Trebuie avute în vedere specificitățile sistemelor de drept, unele acordând o importanță
deosebită cutumelor locale sau deciziilor precedente.

9
 Universitatea Babes-Bolyai Facultatea de Istorie si Filozofie Darius Marcu

BIBLIOGRAFIE

 Stephan Libiszewski, What is an Environmental Conflict?, Center for Security Studies,

ETH Zurich,1992;

 Schimbările climatice şi securitatea internaţională, Document al Înaltului Reprezentant al

Uniunii Europene şi al Comisiei Europene adresat Consiliului European, 14 martie 2008
 Diehk & Gleditsch, 2001;
 Lester & Hutchins, 2013
 Havel, 1986
 Madden & McQuinn, 2014;
 Torre et al., 2014

10