CAPITOLUL 5

Analiza pragului de rentabilitate pentru operarea containerelor în calculele de

previziune

În cadrul acestui capitol va fi prezentată analiza pragului de rentabilitate pentru operarea

containerelor în porturi.
Problema prognozarii traficului de containere este de fapt una a previzionarii traficului de
mărfuri în general.
Tehnicile sau metodele folosite sunt cele desprinse din literatura de specialitate, dar în
afară problemelor comune există şi unele specificităţi care trebuie luate în considerare la
prognozarea traficului de containere şi care în esenţa se referă la:
 transformarea tonajelor de mărfuri în număr de containere;
 capacitatea mărfurilor de a se preta la containerizare;
 posibilitatea de concentrare şi de ramificare a traficului;
 randamentul incert al terminalului de containere în fazele de început ale
dezvoltării.
Scopul unui asemenea studiu de previziune este acela de a oferi un fundament pentru
planificarea investiţiilor şi a operaţiunilor.
Pentru aceasta vom aplica în cazul unor studii de caz două variante ale metodei:
 Stabilirea gradului minim de utilizare al capacităţii de producţie la nivel
produs
 Stabilirea punctului critic la nivelul cifrei de afaceri totală;
 Punctul critic în condiţii prestabilite.

a) Stabilirea gradului minim de utilizare al capacităţii de producţie la nivel produs

S-a constatat că la nivelul unor preţuri de vânzare stabilite prin raportul cerere-ofertă,
dacă nu se realizează un anumit grad de utilizare al capacităţii de producţie (K) firma poate
deveni nerentabilă.
Pentru a evita riscul de exploatare care semnifică posibilitatea şi probabilitatea ca firma să
nu-şi recupereze cheltuielile de exploatare, în condiţiile existenţei unor preţuri, trebuie să se
determine gradul minim de folosire a capacităţii de producţie (K).
Să luăm următorul exemplu: în anul de bază 2003
130
 P - preţul de operare pentru un container este de p1=135 USD
CFM -cheltuieli fixe pe unitatea de TEU operat cf=27 USD
CVM - cheltuieli variabile pe unitatea de TEU operat cv =90 USD
Pe anul 2001 au fost operate o cantitate de Qmax=150.000 TEU
Prezentăm în tabelul de mai jos o serie de tarife de operare a containerelor în principalele
porturi europene:

Tabelul nr. 5
Portul Tarif – dolari
SUA
Anvers 98
Bremen 128
Barcelona 182
Genova 200
Hamburg 150
Le Havre 141
Marsilia 198
Rotterdam 135
Trieste 193
Sursa: Containerization International London, noiembrie 1999

Vom parcurge următorii paşi:

1. Punctul critic care reprezintă nivelul la care profitul pentru fiecare container operat este egal
cu 0 este dat de relaţia:

CFM
K
P  CVM
unde K- coeficientul de utilizare a capacităţii de operare în terminal
deci:

27
K  0,60
135  90
deci un coeficient al capacităţii de operare în terminal de K=60 %

2. Acestuia îi va corespunde o cifră de afaceri critică –CAcrit de:

exprimată fizic:
CA crit  Q max  K  150.000  0,60  90.000 TEU
exprimată valoric:
1
În tabelul nr. 5 sunt prezentate tarifele de operare ale containerelor în diferite porturi europene.

131
 CA crit  Q max  K  P  150.000  0,60  135  12.150.000 USD

Deci la un coeficient de utilizare a capacităţii de operare în terminal K=60 % profitul

pentru fiecare container operat este egal cu 0 peste acest prag activitatea în terminal devenind
rentabilă.

3. Marja de siguranţă este:

Q 90.000
Is  (1  )  100  (1  )  100  40% deci 40%
Q max 150.000
Folosind capacitatea de utilizare a terminalului în proporţie de 100% în condiţiile
variabilelor economice existente s-ar putea atinge profitul de :

pr  K(P  CVM)  CFM  1(135  90)  27  18 USD / TEU

În condiţiile existenţei unor riscuri în shipping, această situaţie este una ideală.
Agenţii economici vor căuta să maximizeze capacitatea de operare a containerelor prin creşterea
productivităţii utilajelor de operare şi a îmbunătăţirii proceselor de marketing şi management.

b) Stabilirea punctului critic la nivelul cifrei de afaceri totală

Problema prezentată anterior se poate rezolva şi prin determinarea coeficientului de

utilizare a capacităţii de operare la nivelul cifrei de afaceri:

Q CF CV
K de unde K iar cv 
Q max (1  cv )Q max CA
Pentru K determinat sub această formă, profitul este 0.
Dacă se are în vedere realizarea unui anumit profit, gradul de folosire a capacităţii de
producţie se stabileşte pe baza relaţiei:

CF  RE
K unde RE- rezultatul exploatării
(1  cv)Q max

Să luăm un exemplu:
CF -costuri fixe pentru întregul volum de containere operate =4.050.000 USD
CV - costuri variabile pentru întregul volum de containere operate=13.500.000 USD
Camax- cifra de afaceri maximă =20.250.000 USD echivalentă pentru 150.000 TEU

132
Aplicînd relaţiile de mai sus rezultă că:
Gradul de utilizare al capacităţii de operare care asigură profitul 0 este:

4.050.000
K  0,60
13.500.000 deci 60%
(1  )  20.250.000
20.250.000

Cifra de afaceri critică care reflectă pragul de rentabilitate va fi:

CAcri  150.000  0,60  135  12.150.000 USD

Dacă ne propunem să obţinem o rată a rentabilităţii de 10% atunci:

4.050.000  0,09  20.250.000

K   0,87
13.500.000
(1  ) x 20.250.000
20.250.000
deci un grad de utilizare a capacităţii de producţie de 87%.
Acestui grad de utilizare a capacităţii de producţie îi corespunde o cifră de afaceri:

CAr  150.000  0,87  135  17.617.500 USD

Observaţie:
Între rata profitului raportată la cifra de afaceri şi rata profitului raportată la
costuri există următoarea corelaţie:
profit
profit profit cos t de productie
R CA   
Cifra de afaceri profit  cos turi de productie profit
1
cos t de productie
Deci:
Rrentab 0,10
RCA  de unde: RCA  0,10  1  0,09 deci circa 9%
Rrentab  1

Pentru a poziţiona activitatea economică la un moment dat se utilizează coeficientul de

pârghie de exploatare stabilit pe baza relaţiei:
RE CA
Kl  :
RE 0 CA0
Să extragem din problema prezentată mai sus următoarele date pe care le vom introduce
în tabelul de mai jos (unitatea de măsură este USD):

Tabelul nr. 2

Nr. crt. Indicatori Momentul

133
 t0 t1
1 Cifra de afaceri maximă* 18.100.000 20.250.000
2 Cifra de afaceri realizată** 13.575.000 17.617.500
3. Costuri variabile 10.850.000 13.500.000
4. Costuri fixe 5.150.000 4.050.000
5. Costuri totale 16.000.000 17.550.000
6. Rezultat de exploatare 2.100.000 2700.000
*
Cifra de afaceri maximă este cifra de afaceri corespunzătoare gradului utilizare a terminalului de 100%
**
Am luat în considerare cifra de afaceri corepunzătoare unui grad de utilizare al capacităţii de operare
pentru:t0-75% t1-87%

Aplicând relaţia de mai sus în situaţia noastră concretă:

RE  2.700.000  2.100.000  600.000 USD
CAr  17.617.500  13.575.000  4.042.500 USD

600.000 4.042.500 0,2857

Kl  :   0,959
2.100.000 13.575.000 0,2977
Rezultatul se interpretează astfel:
La o creştere a cifrei de afaceri de 1%, profitul creşte numai cu 0,96%.
.Acesta este un semnal că activitatea economică riscă să intre în zona randamentelor
descrescătoare.
Dacă vom avea în vedere structura de exploatare atunci coeficientul de exploatare poate fi
calculat pe baza relaţiei:
marja bruta CA  CV
Kl  
CF CF
de unde: Din rezultatele calcului
CA0  CV0 18.100.000  10.850.000
K0    1,40 anterior s-a putut constata că
CF0 5.150.000
activitatea economică cunoaşte o
CA1  CV1 20.250.000  13.500.000 tendinţă de scădere a eficienţei.
K1    1,66
CF1 4.050.000

Din analiza rezultatelor obţinute se constată că raportul dintre cheltuielile variabile şi fixe
s-a îmbunătăţit; aceasta înseamnă că scăderea de eficienţă trebuie căutată în alte direcţii de
analiză cum ar fi gestionarea economică a stocurilor sau analiza eficienţa investiţiilor

c) Punctul critic în condiţii prestabilite

134
 În cadrul societăţilor pe acţiuni, acţionarii aşteaptă obţinerea unor dividende care să fie cel
puţin la nivelul ratei dobânzilor din bănci. Din această perspectivă, managerii din cadrul firmelor
trebuie să evalueze situaţia financiară şi să găsească sursele necesare pentru a realiza acest
obiectiv.

În acest sens se poate folosi următoarea metodologie pe care o vom exemplifica în continuare
pe o situaţie concretă:

În cazul unei firme din domeniul shipping-ului se cunosc următoarele date:

Nr. Valori
Indicatori
Crt. mii u.m.

1 Cifra de afaceri - CA 45.000.000

2 Costuri variabile -CV 23.000.000
3 Costuri fixe -CF 11.000.000
4 Total costuri-CT 44.000.000
5 Rezultat (profit /pierdere) -Pb 1.000.000

Nr. Valori
Indicatori
Crt. mii u.m.

Firma îşi propune să acorde dividende în valoare totală de 600.000 u.m în condiţiile în
care o cotă din profit de 40% va rămâne în cadrul acesteia iar cota de impozitare este de 30%.

În acest scop vor fi urmate următoarele etape:

a) Determinarea ratei de rentabilitate în funcţie de costuri:
Pb 1.000.000
RC   100   100  2,27%
CT 44.000.000
b) Profitul net – Pn din care se plătesc dividendele este dat de aplicarea metodei sutei
micşorate:
Cpr 0,40
Pn  DV  ( )  DV  600.000  ( )  600.000  1.000.000 u.m.
1  Cpr 1  0,40
unde: Cpr – cota din profit oprită de firmă egală în cazul nostru cu 0,40.

c) Profitul brut se determină prin aceiaşi metodă:

135
 Ci 0,30
Pb  Pn  ( )  Pn  1.000.000  ( )  1.000.000  1.428.571 u.m.
1  Ci 1  0,30
unde: Ci- cota de impozitare

d) Suma costurilor va fi:

Pb
Rc 
CT
Pb 1.428.571
de unde: CT    62.932.643 u.m.
Rc 0,0227

Cifra de afaceri ce ar trebui să fie realizată este de:

CA  CT  Pb  62.932.643  1.428.571  64.361.214 u.m.

Rezultatele determinate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Nr. Valori
Indicatori
Crt. mii u.m.

1 Cifra de afaceri - CA 64.361.214

4 Total costuri-CT 62.932.643
5 Rezultat (profit /pierdere) -Pb 1.428.571

Din analiza lor şi compararea cu rezultatele din tabelul anterior, rezultă că cifra de afaceri ce
trebuie obţinută implică reducerea costurilor şi folosirea integrală a capacităţilor de producţie
existente.

Poziţionăm activitatea întreprinderii, folosind coeficientul de pârghie de exploatare:

Pb CA 1428.571  1.000.000 64.361.220  45.000.000

Kl  :  :
Pb CA 1.000.000 45.000.000
 0,42 : 0,43  0,97

ceea ce semnifică faptul că prin creşterea cu un procent a cifrei de afaceri, profitul brut creşte
numai cu 0,7%.

marja bruta CA  CV
Kl   de unde:
CF CF

45.000.000  23.000.000
Kl 0   1,047
21.000.000

136
 64.361.221  34.612.957
Kl 1   0,86
34.612.957

Forţarea realizării creşterii cifrei de afaceri în scopul obţinerii sumei pentru acordarea
dividendelor, este restricţionată de scăderea coeficientului de pârghie de exploatare determinat în
funcţie de marja brută şi costuri fixe, care semnifică faptul că întreprinderea are nevoie de surse
externe de finanţare.
Aplicarea metodei punctului critic îşi găseşte în acest moment utilitatea în următoarele
situaţii:
 iniţierea unei afaceri;
 stabilirea intervalului de siguranţă faţă de punctul critic la o afacere în derulare;
 introducerea în fabricaţie şi lansarea unui nou produs;
 elaborarea studiilor de fezabilitate pentru stabilirea bonităţii firmelor;
 adoptarea unor politici de preţuri în lupta cu concurenţa;
 adoptarea deciziilor privind modificarea gradului de îndatorare al întreprinderii.

Concluzii
În cadrul acestui capitol am analizat pragul de rentabilitate pentru operarea containerelor în
porturi.
Am parcurs cu atenţie paşii necesari studiului: am calculat punctual critic şi cifra de afaceri
critică aferentă, am determinat marjă de siguranţă prin stabilirea punctului critic la nivelul cifrei
de afaceri totală şi fără a neglija punctul critic în condiţii prestabilite.Cu această ocazie am făcut
observaţii asupra corelaţiei dintre rata profitului raportată la cifra de afaceri şi rata profitului
raportată la costuri.
În final am enumerat cazurile în care analiza pragului de rentabilitate reprezintă un punct de
plecare.
Cunoaşterea pragului de rentabilitate trebuie să fie de asemenea preocuparea tuturor
conducătorilor impunându-se nu numai determinarea acestuia ci şi analiza pragului de
rentabilitate.
Analiza pragului de rentabilitate mai este necesară:
 în activitatea curentă ca metodă de prevedere a profilului la modificarea nivelului de
activitate, respectiv a producţiei;

137
  în studierea consecinţelor creşterii vânzărilor sau cifrei de afaceri (CA);
 în studiul programelor de modernizare sau retehnologizare a producţiei.
În concluzie, cunoaşterea pragului de rentabilitate al unităţii permite calcularea marjei de
siguranţă cu care se fundamentează deciziile financiare - împrumuturi, credite.
În plus, metoda de analiză a rentabilităţii pe bază punctului critic conferă o mulţime de
avantaje, spre exemplu:
- permite stabilirea dimensiunii la care producţia devine rentabilă;
-indică volumul producţiei necesar pentru a obţine un anumit profit;
- pune în evidenţă corelaţiile dintre dinamica producţiei, respectiv a veniturilor şi dinamica
costurilor grupate pe costuri variabile şi fixe;
- permite determinarea gradului de utilizare a capacităţii de producţie în corelaţie cu un
anumit profit dorit.

138