Sunteți pe pagina 1din 6

Tema si viziunea despre lume

"Ultima noapte de dragoste,Intaia noapte de


razboi"
de Camil Petrescu

Epicul reuneste, prin excelenta, textele literare scrise sub


forma narativa, in care sunt realizate evenimente la care
participa personaje. Existenta conflictului, evolotia gradata a
actiunii, precum si plasarea acesteia in timp si spatiu definesc
caracterul epic al unui text.
Romanul este specie ampla a genului epic, in care actiunea
se desfasoara pe mai multe fire narative, conflictul are loc atat
pe plan exterior, cat si pe interior, iar la evenimente participa un
numar mare de personaje bine individualizate, intre care
conflictul evolueaza gradat.
Unul dintre cele mai ample romane moderne in literatura
romana este opera" Ultima noapte de dragoste,Intaia noapte de
razboi", de Camil Petrescu care se remarca prin unicitatea
perspectivei narative ,naratiunea la persoana intai, luciditatea
auto-analizei si timpul subiectiv prin rememorarea afectiva a
vietii.
Este un roman subiectiv,naratorul fiind protagonistul operei,
psihologic prin analiza constiintei si prin accentul pus pe
conflictul interior si roman al experientei , prezentand o traire
esential de viata si anume razboiul.
Camil Petrescu este unul dintre promotorii literaturii
moderne sustinand ca literatura unei epoci tulbure trebuie sa se
sincronizeze cu celelalte domenii ale cunoasterii. Romanele sale
se structureaza pe o pasiune sau o idee ,sunt romane de
observatie a vietii interioare, iar creatorul descrie realitatea, in
masura in care a trait-o printr-o experienta directa .
Titlul romanului indica cele doua teme majore care sunt in
acelasi timp doua experiente fundamentale de cunoastere
,traite de protagonist. De asemenea, aceste doua experiente
traite de personajul principal ii marcheza destinul, ii inchid
orizontul de viata la inceput si il elibereaza de obsesii la final.
Perspectiva narativa este subiectiva si unica cu focalizare
interna. Identitatea intre planul naratorului si cel al personajului
principal face ca cititorul sa stie despre ce alte personaje, tot
atat cat ii permite protagonistul.
Situarea eului narativ in centrul romanului,confera operei
autenticitate, iar faptele si personajele sunt interpretabile si
analizate psihologic, prin monologul interior, Stefan Ghioghidiu
analizeaza alternand trairile interioare cu faptele si intamplarile
exterioare.
Compozitional ,romanul este alcatuit din doua parti
principale in titlu. Prima parte reprezinta rememorarea dintre
Ghiorghidiu si Ela, iar partea a2-a ,construita sub forma
jurnalului de companie a lui Ghiorghidiu prezinta experienta lui
de pe front in Primul Razboi Mondial.
Prima parte este in intregime fictionala, in timp cea de-a
doua valorifica jurnalul autorului, cu articolele si documentele
care confera autenticitate. Unicitatea celor 2 parti se realizeaza
prin constiinta unica care analizeaza cele doua experiente,dar si
prin primul capitol care este un artificiu compozitional.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional :
actiunea primului capitol " La Piatra Craiului in munte " -este
posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii 1 ( intai ) .
Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din
discursul narativ : timpul nararii ( prezentul frontului ) si timpul
narat ( trecutul povestii de iubire ).
Stefan Gheorghidiu , aflat la popota ofiterilor ,l participa
la o discutie despre dragoste si fidelitate . Aceastqa discutie
declanseaza memoria afectiva a protagonistului , trezindu-i
amintirile legate de cei doi ani si de jumatate de casnicie cu Ela .
Intriga este declansata la inceputul celui de al 2-lea
capitol , prin fraza : " Eram insurat de doi ani si jumatate cu o
colega de la universitate si banuiam ca ma insala " . Tanarul , pe
atunci student la filozofie , se casatoreste din dragoste cu Ela ,
studenta la litere , o fata orfana crescuta de o matusa .
Dupa casatorie , cei doi soti traiesc modest , dar sunt
fericiti . Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe
care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar ,
Tache . Ela se implica in discutiile despre bani , iar sotului sau ii
displace acest lucru : "As fi vrut-o mereu feminina , deasupra
acestor discutii vulgare".
Spre deosebire de Gheorghidiu , Ela este atrasa de viata
moderna , iar banii mosteniti de sot ii ofera acest acces. Cei doi
incep sa aiba probleme , iar punctul culminant al crizei lor
matrimoniale are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti . Acolo
Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. , care , dupa
opinia personajului-narator ii va deveni mai tarziu amant . Dupa
o scurta despartire , Ela si Stefan se impaca .
Inrolat pe front , Gheorghidiu cere o permisie , ca sa
verifice daca sotia lui il insala , fapt nerealizat , din cauza
izbucnirii razboiului .
A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o
reprezinta razboiul .
Imaginea razboiului este haotica , frontul inseamna
haos , masuri absurde , invalmaseala , dezordine . Ordinele
ofiterilor superiori sunt contradicotrii , informatiile sunt
eronate, iar altileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor
batalioane . Iar la confruntarea cu inamicul se adauga frigul si
ploaia .
Operatiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar .
Stefan Gheorghidiu si unitatea lui cuceresc magura Bran , trec
oltul si se indreapta spre Sibiu .
Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea
personajului -narator , fata de celelalte aspecte ale existentei
sale .
Capitolul " Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu "
ilustreaza tragismul confruntarii cu moartea . Eroismul este
inlocuit de teama de moarte , doar instincul de supravietuire se
mai pastreaza : "Nu mai e nimic omenesc in noi " . Drama
colectiva , a razboiului pune , in umbra drama individuala a
iubirii .
Clipa de clipa eroul analizeaza si se autoanalizeaza ,
observa si noateaza ceea ce se intampla in jurul lui . El are
capacitatea de a se dedubla privindu-se ca obiect si ca subiect al
hazardului .
Sufletul lui Stefan Gheorghidiu se cutremura de
incertitudinea existentei umane , cauzata de apropierea mortii .
Scena finala a intalnirii intre Stefan si Orisan , amandoi raniti
intr-un spital , este patetica : "Intre noi este o prietenie ca viata
si ca moartea " .
Obsesia iubirii nefericite ii inchisese eroului orizontul ,
experienta razboiului l-a salvat de inchistare . Razboiul l-
schimbat in adancuri .
Gheorghidiu se intoarce acasa la Bucuresti , dar se simte
detasat de tot ce il legase de Ela . Obosit sa mai caute
certitudini si sa se mai indoiasca , o priveste acum cu
indiferenta " cu care privesti un tablou " si hotaraste sa o
paraseasca . Omul izolat in gelozia lui , devine in final de o larga
generozitate , daruindu-i Elei o mare parte din averea mostenita
, " adica tot trecutul ".
Romanul se incheie cu aceasta revelatie in constiinta a
unui tanar care traieste doua experiente fundamentale de viata
si ajunge sa se inteleaga pe sine .
In concluzie, " Ultima noapte de dragoste , Intaia noapte
de razboi " , este un roman modern de tip subiectiv , cu
personaje complexe , unul dintre cele mai semnificative romane
interbelice din literatura noastra .

S-ar putea să vă placă și