CĂILE DE ATAC IN PROCESUL CIvil

1. Definiţia căilor de atac

Căile de atac constituie mijloace sau remedii juridice procesuale prin

intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei

hotărârilor judecătoreşti, şi, în final, remedierea erorilor săvârşite.

Legea procedurală consacră următoarele căi de atac care pot fi

exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti: apelul, recursul, contestaţia

în anulare şi revizuirea.

2. Clasificarea căilor legale de atac

Printre criteriile de clasificare se remarcă următoarele:

a) în raport de condiţiile de exercitare, căile de atac sunt: ordinare

(apelul) şi extraordinare (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea);

b) după cum exercitarea căii de atac determină sau nu o nouă judecată

în fond, căile de atac sunt devolutive (apelul) şi nedevolutive

(contestaţia în anulare, revizuirea, şi recursul).

APELUL

1. Aspecte introductive referitoare la apel

Apelul este o cale de atac ordinară, comună, de anulare sau de reformare, devolutivă şi
suspensivă de executare care se poate exercita în condiţiile art. 466-482 C. proc. civ.

2. FORMELE APELULUI

1 –APELUL INCIDENT

2 -APELUL PROVOCAT

3. CONDITIILE DE FOND ALE APELULUI

Aceste conditii se refera la obiectul apelului ; subiectele apelului ;termenul in care poate fi
exercitat apelul ;depunerea apelului.
 Obiectul apelului – il constituie hotararile date in prima instant ,daca daca legea nu
prevede in mod expres altfel si hotararile date in ultima instant daca ,potrivit legii, instant nu
putea sa judece decat in prima instant

Subiectele apelului - Apelant poate fi, in principiu, numai acela care, personal sau legal
reprezentat, a fost parte in proces

Aceasta cale de atac se poate exercita si de catre tertele persoane care au intervenit in
proces, voluntar sau fortat.

Apelul poate fi insa exercitat si de catre procuror.

Termenul in care poate fi exercitat apelul principal este, conform dispozitiilor art. 468
alin. 1 C.proc civ, de 30 zile
4. Condiţiile de fomă ale apelului

Acestea se referă la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de apel şi sunt
prevăzute de art. 470 alin. (1) C. proc. civ.

a) numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților ori, pentru
persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de
identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul
persoanelor juridice și contul bancar. Dacă apelantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în
România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) indicarea hotărârii atacate;

c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul;

d) probele invocate în susținerea apelului;

e) semnătura.

La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru.

5. Judecata apelului

În ceea ce priveşte instanţa competentă, aceasta poate fi, după caz, tribunalul sau curtea de apel.
Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea
nulității.

Procedura desfăşurată la instanţa a cărei hotărâre se atacă este reglementată de art. 471 C. proc. civ.

În principiu, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel,
dacă nu sunt potrivnice judecăţii în apel legea procedurală prevede anumite reguli speciale privitoare la
judecata în apel.
 6. Efectele apelului

Potrivit dispoziţiilor procedurale în materie reiese că aceste efecte sunt:

- suspendarea executării hotărârii susceptibile de apel sau care face obiectul apelului;

- dezînvestirea cu totul a primei instanţe şi învestirea instanţei de apel;

- efectul devolutiv al apelului adică rejudecarea fondului litigiului.

- neînrăutățirea situației în propria cale de atac. Astfel, conform art. 480 C. proc. civ., apelantului
nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară
de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Printre aceste efecte se remarcă efectul devolutiv al apelului.

Efectul devolutiv al apelului semnifică rejudecarea fondului litigiului.

Referitor la limitele efectului devolutiv al apelului, conform art. 477-478 C. proc. civ. se remarcă
existenţa a două reguli, exprimate în doctrină prin adagiile: tantum devolutum quantum appellatum,
adică nu devoluează decât ceea ce s-a apelat; tantum devolutum quantum iudicatum, adică nu
devoluează decât ceea ce s-a judecat la prima instanţă.

7. Soluţiile instanţei de apel

Acestea sunt reglementate de art. 480 C. proc. civ.

Când decide păstrarea hotărârii atacate, instanţa de apel poate, după

caz, să decidă respingerea apelului, anularea acestuia sau perimarea lui.

Dacă admite apelul, instanţa are posibilitatea să anuleze ori, după caz, să schimbe în tot sau în
parte hotărârea apela