Vaccinarea în imunsupresie

Indicaţiile generale de vaccinare

Preparatele vaccinale sunt indicate diferenţiat, pentru fiecare persoană în funcţie de

natura vaccinului, vârsta, starea de sănătate a subiectului, situaţia epidemiologică din teritoriu,
gravitatea bolii ce urmează a fi evitată:

1. vaccinuri administrate prin PNI (obligatorii) – în funcţie de grupul de vârstă;

2. vaccinuri care sunt administrate într-un anume context epidemiologic – vaccinuri de
necesitate epidemiologică – indicate grupurilor cu risc din populaţia generală
(imunosupresaţi, gravide, vârstnici, copii) sau cu risc ocupaţional (exemple: vaccinarea
anti-hepatită virală A, anti-febră galbenă, anti-holeră, anti-gripă etc.);
3. vaccinuri care se administrează în funcţie de anumite stări morbide: pacienţi cu disfuncţii
splenice sau asplenie anatomică (vaccinare anti-infecţie cu pneumococ, anti-infecţie cu
meningococ, anti-infecţie cu Haemophilus influenzae tip B, anti-gripă); hemodializaţi,
recipienţi de transplant (vaccinare anti-infecţie cu Haemophilus influenzae tip B, anti-
gripă, anti-infecţie cu pneumococ); alcoolism cronic (vaccinare anti-infecţie cu
pneumococ); alţi pacienţi imunosupresaţi (vaccinare anti-tetanos, anti-gripă, anti-infecţie
cu Haemophilus influenzae tip B, anti-infecţie cu pneumococ); diabet, alte boli cronice cu
risc major (vaccinare anti-infecţie cu pneumococ).

La bolnavii cronici:

Vaccin anti-gripa, obligatoriu anual.

 Vaccin anti-pneumococic R1 :cinci ani.

 Rapelul dT odată la 10 ani.

 Vaccinare antimeningococică: insuficienţă hepatică, renală,

Vaccinarea varstnicului

 Vaccinarea anti-gripal este obligatorie.

 Vaccinarea anti-pneumococică este obligatorie(1 doză la 5 ani)

 Rapelul dT
 Contraindicaţiile temporare (relative) necesită recuperarea cazurilor şi includerea lor
în programul de imunizare în maxim 30 zile de la începerea campaniei. Din această categorie fac
parte:

 stările febrile ca urmare a unor infecţii benigne;

 boli infecţioase în perioada de incubaţie, respectiv contactul cert cu o sursă de agent
patogen (excepţie fac preparatele indicate în aceste circumstanţe epidemiologice;
 bolile infecţioase în evoluţie şi convalescenţă;
 administrarea recentă de imunoglobuline (Ig) standard contraindică vaccinarea pre- şi
post- administrare pe o perioadă de 4-6 săptămâni (de exemplu, vacinarea anti-rujeolă); în
unele situaţii se pot administra Ig simultan cu vaccinarea (de exemplu administrarea de Ig
specifice anti-HVB simultan cu vaccinarea anti-HVB; administrarea de Ig specifice anti-
rabie simultan cu vaccinarea anti-rabie);
 în cazul tratamentelor imunosupresoare (chimioterapia, radioterapia, corticoizii în doze
mari şi cure prelungite), vaccinurile vii atenuate se administrează după 3 luni de la
terminarea tratamentului; vaccinurile preparate din germeni omorâţi se administrează
după 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului;
 sarcina contraindică administrarea de vaccinuri cu agenţi vii sau vii atenuaţi (din cauza
riscului teratogen in primele 3 luni de sarcină şi a celui de contaminare pe toată perioada
sarcinii); vaccinurile cu agenţi omorâţi nu impun întreruperea sarcinii dacă au fost
administrate în această perioadă (de exemplu vaccinul anti-poliomelită cu virus omorât,
anatoxina anti-tetanos pot fi administrate fără riscuri); vaccinurile cu virus omorât anti-
gripă şi anti-rabie se practică atunci când viaţa gravidei este pusă în pericol de agresiunea
microbiană;
 diabetul zaharat decompensat;
 tuberculoza pulmonară activă, indiferent de localizarea procesului şi de forma evolutivă;
 distrofia şi prematuritatea de grad III contraindică vaccinările până la atingerea greutăţii
normale.

Contraindicaţiile definitive (absolute) sunt următoarele:

 afecţiunile neurologice evolutive presupun administrarea cu mari precauţii a vaccinurilor

preparate din bacterii sau virusuri cu neurotropism ( vaccinul anti-tuse convulsivă, anti-
febră galbenă);
 perioada declanşării unor epidemii cauzate de virusuri neurotrope;
 afecţiunile organice grave, decompensate (insuficienţa cardiacă, infarctul miocardic,
accidente vasculare cerebrale, nefropatiile cronice, insuficienţa renală, afecţiunile cronice
hepatice, insuficienţa hepatică);
  stările de imunodeficienţă (mai ales vaccinarea cu agenţi vii sau vii atenuaţi);
 alergiile majore la proteinele aviare (preparatele vaccinale obţinute pe culturi de ou
embrionat);
 afecţiunile cutanate: eczema constituţională, psoriazis, piodermite etc.
 persoanele HIV+ (nu se vaccinează cu agenţi vii atenuaţi).
Nu constituie contraindicaţii pentru vacinare febra moderată, diareea benignă, infecţiile
respiratorii sau alte afecţiuni fără gravitate.

Vaccinuri indicate:

- anti-gripal
- anti-pneumococic
- anti-Haemophilus influenzae tip B
- vaccinare anti-tetanos
- anti-hepatită B (Indicat la hemodializaţi, hemofilici, imunosupresaţi; receptori de sânge şi
derivate; candidaţii la transplante de organ. Infecţia HIV nu este o contraindicaţie pentru
administrarea de vaccin anti–HVB; pot fi necesare însă doze suplimentare.)
- anti-rabic

Vaccinuri contraindicate:

- anti-rubeolă
- anti-rujeolă
- anti-poliomelită
- anti-tetanos (Contraindicaţii: reacţii alergice sau tulburări neurologice apărute la o
administrare anterioară; boli acute în evoluţie; sarcina patologică; febra; distrofia de grad
III; afecţiunile maligne; bolile cronice decompensate; tratamentele imunosupresive cu
mai puţin de 2 săptămâni înaintea vaccinării.)
- anti-DTP Contraindicaţii:

 temporare: administrare recentă de imunoglobuline (Ig), stări febrile, boli

infecţioase acute, convalescenţa lor, TBC activă, distrofia de grad III, stări alergice
manifeste, tratamente imunosupresive;
 de durată: nefropatii, boli autoimune, neoplazii, cardiopatii decompensate,
HTA gravă, diabet zaharat decompensat, boli hematologice;
 legate de componenta anti-pertussis: encefalopatii, reacţii adverse severe
la administrări anterioare de B. pertussis.
- anti-tuberculoză
- anti-dizeterie bacilară Indicaţii: pentru imunizarea grupurilor cu risc (copii cu vârsta
peste 1 an, adolescenţi, tineri şi vârstnici care prezintă imunitate crescută prin dizenterie
 bacilară; în tratamentul unor forme cronice de îmbolnăvire. Contraindicaţii: perioada de
incubaţie şi de stare a altor boli infecţioase acute, diabetul, bolile maligne, insuficienţa
hepatică, renală şi cardiacă, bolile autoimune, insuficienţe imunitare, distrofie grad III,
caşexia.

Indicaţii ale Ig în practica medicală

1. Tratament substitutiv sau ca imunomodulatori

- LLC

- MM

- pacienţi cu arsuri întinse

- pacienţi din ATI

- hemodializaţi (prevenirea inf. cu CMV)

- HIV/SIDA la copil (prevenirea inf. severe)

- receptori de transplante (prevenţia inf. nosocomiale şi ca imunomodulatori)

-deficite imune primare