Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu) , in opinia mea, are un ton

glumet , o tenta umoristica, ironica, dar cu o puternica seductie a cuvantului prin ceea ce scrie,
astfel tragand semnale de alarma mai multor aspecte importante ale vietii: viata,
invatamantul/scoala, moravurile, viata politica, bunul simt si comportamentul adecvat.
Acesta s-a evidentiat ca un talentat jurnalist, ceea ce reflecta ideea ca el tinea la eticheta. Păstorel
va atinge multe teme, însă două sunt predilecte: Nicolae Iorga şi gastronomia.
In operele citate, pare ca acesta avea o predilecţie aparte pentru ironiile la adresa cărturarului
Nicolae Iorga. Prin „Scrisoare postuma”, Pastorel subliniaza parodic cat si prin jocuri de cuvinte
ideea ca tara era într-o situaţie critică datorită crizei economice din anii 1929-1933, iar prim-
ministru era chiar savantul Nicole Iorga. Pastorel de altfel a fost nemilos in cuvinte cu cel caruia
ii atribuie vina pentru situatia grea prin care treceau romanii in timpul guvernarii sale. Ii
adreseaza ironic intrebarea :” Cand sunt chestiuni atat de urgente/ De ce te mai ocupi de
poezie?”. Conceptul dolce far niente atribuit savantului Iorga reflecta dragostea de tara a lui
Pastorel, cat si preocuparea pentru problemele statului si faptul ca ideea de a nu face nimic
pentru tara , dar de a trai clipa, este gresita. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii
universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană. Pastorel face apel la acest autor pentru
a crea o voce ce il critica astfel pe Nicolae Iorga „Credeai, maestre ca vei creste in fala?”, chiar si
exprimarea la persoana a II-a, sg. tu sau prin pronumele de politete dumneata , de fapt nu denota
o tenta familiara sau egalitate estetica, ci mai degraba una de luare in ras, precum si versul „Ca
razi de ele pin’ te doare sternul”.
De asemenea, la Pastorel Teodoreanu, scrierile sale graviteaza si in jurul bauturii. Observam
astfel ca acesta nu combina problemele cotidiene cu linistea interioara pe care o confera
imaginea vie, mai frumoasa si optimista a locurilor: „O! Tu ce-ai facut din Valenii / De munte
-mai mult cunoscuti”, lichidul galben adica tuica il asociaza cu o „mari virtuti”, astfel bautura era
creatorul bunei dispozitii: „Si popa in ea te-ai facut”. Păstorel Teodoreanu nu se sfieste astfel sa
glorifice vinul, dar si regiunile viticole din Romania. Stilat, aacesta discuta probleme de eticheta:
tinuta, relatia client-patron dar si calitatea servirii.
Pastorel apreciaza oamenii spirituali si sa petreaca, insa nu este de acord cu obraznicia,
vulgaritatea si oamenii stersi, care nu au scrupule, care nu pun pasiune in ceea ce ei fac „Dulce-i
limba romaneasca”. Chiar si titlurile epigramelor sunt expresive si ironice : „Pedagogul,
Moralistul, Poetul, Navigatorul, Homme du monde-ul” etc. Pastorel critica astfel „valoarea” unor
oameni care au fost la conducerea tarii in acea vreme.
Originalitatea lui Păstorel Teodoreanu constă în aceea că în spatele oricăror scrieri stă
patriotismul autorului, dedus din vorbele simple, românești, dar care transmit un mesaj puternic,
dincolo de cuvinte, lasand posteritatii o opera caracterizata prin transparenta si spirit civic.