Seminar 2- Statistică descriptivă, inferențială, variabile, populatie, eşantion, individ,

reprezentativitate, măsurarea și funcțiile măsurării, standardizarea, scalele de măsură

Variabila = o caracteristică supusă măsurării

Variabile – tipuri:
1. Variabile dependente – independente
Distincţia se face în context de cercetare. O cercetare vizează relaţia dintre variabile.
▪ VD – suportă un efect, variază în funcţie de ceva. Face obiectul central al cercetării.
▪ VI – determină un efect, induce variaţia VD.
Pentru a distinge între VD şi VI, le plasăm într-un raţionament de tip cauzal.
▪ Variabila „cauză” = VI
▪ Variabila „efect” = VD.
Identificaţi VD şi VI în exemplele de mai jos:
● Relaţia dintre ereditate şi inteligenţă;
● Relaţia dintre eficienţa învăţării şi temperatura ambiantă.

2. Variabile continue – discrete

▪ V. Continuă – poate lua un număr teoretic infinit de niveluri ale valorilor (suportă
zecimale). Ex.: greutatea, înălţimea, timpul de reacţie.
▪ V. Discretă – poate lua un număr finit de valori (nu suportă zecimale). Ex.: nr.
persoanelor dintr-o familie, nr. de ţigări fumate zilnic, scorul la un test sau chestionar.

3. Variabile psihologice, socio-demografice, (neuro)fiziologice etc.

▪ V. psihologice – cele care fac referire la factori care țin de personalitate. Ex.:
sociabilitatea, motivația, inteligența, stilul cognitiv etc.
▪ V. socio-demografice: sex, vârstă, mediu de rezidență, tip de familie etc.
▪ V. fiziologice – cele care țin de măsurători (neuro)fiziologice: gradul de activare a
anumitor zone neuronale, bătăile inimii, transpirația etc.

Populaţie şi eşantion
▪ Populaţia statistică/ cercetării – totalitatea „unităţilor de informaţie”, a cazurilor (a
persoanelor – cel mai adesea) ce constituie obiectul de interes al cercetării.
▪ Eşantionul cercetării – toate persoanele care fac obiectul studiului. Reprezintă unităţile
de informaţie selecţionate pentru a fi efectiv studiate.
Exemple:
Studiu asupra relaţiei dintre accesul la internet şi comportamentul elevilor de liceu.
Populaţia = elevii de liceu
Eşantionul = elevii selecţionaţi pentru investigaţie.
Studiu care vizează relaţia dintre inteligenţă şi performanţa în instruirea de zbor.
Populaţia = toţi piloţii
Eşantionul = subiecţii încluşi în studiu.

Reprezentativitatea eşantionului
Caracteristica unui eşantion de a descrie în mod adecvat proprietăţile populaţiei din care a fost
extras. Calitatea unui eşantion de a permite extinderea concluziilor la întreaga populaţie din
care a fost extras.
- are un caracter relativ (nu există eşantion absolut reprezentativ)
- diferenţa dintre eşantion şi populaţie se numeşte eroare de eşantionare. Cu cât eroarea
este mai mică, cu atât concluzia cercetării este mai sigură.

1
Exemple de erori (bias-uri) sistematice în constituirea eşantionului:
⮚ Studiu asupra atitudinii faţă de utilizarea computerelor în educaţie. Sursă de
BIAS: eşantionul este constituit numai din elevi care utilizează frecvent
calculatorul.
⮚ Sondaj cu privire la intenţiile de vot bazat pe interviul telefonic. Surse de
BIAS: starea socială a respondenţilor (îşi permit montarea unui telefon); ora
apelului (în orele dimineţii sunt acasă, să zicem, mai multe femei casnice).

Statistică descriptivă – statistică inferenţială

⮚ S. descriptivă – descrie datele, aşa cum sunt (numeric, grafic).
⮚ S. inferenţială – susţine concluzii (inferenţe) cu privire la o populaţie, pe baza datelor
unui eşantion extras din acea populaţie.

Măsurarea – atribuirea unor valori numerice unei variabile în conformitate cu anumite reguli.

De ce este important să analizăm procesul de măsurare? Pentru:

⮚ Cunoaşterea tipurilor de transformări la care putem supune în mod legitim valorile
rezultate prin măsurare;
⮚ Alegerea procedurilor statistice adecvate datelor numerice şi scopurilor propuse.

Niveluri (scale) de măsurare a variabilelor:

⮚ Nivelul nominal
⮚ Nivelul ordinal
⮚ Nivelul de interval
⮚ Nivelul de raport
Acestea sunt ordonate ierarhic:
⮚ scalele superioare includ proprietăţile celor inferioare.

1. Scale nominale (nivelul nominal):

Valorile indică categoria din care face parte cazul evaluat.
Nu permit relații de ordine între categorii: mai mare, mai mic, mai bun, mai puțin bun etc.
Exemple:
● genul: masculin/ feminin (1-2)
● tipurile de temperament (coleric, sanguinic, flegmatic, melancolic) etc.
Tipuri:
⮚ de identificare (CNP, alte coduri arbitrare)
⮚ categoriale (M/F etc.)
Caracteristici:
⮚ cel mai redus nivel de măsurare;
⮚ codurile valorilor sunt arbitrare
⮚ valorile au doar o semnificaţie calitativă
⮚ nu suportă operaţii matematice
⮚ pot fi grupate sau rafinate:
o extravert (coleric, sanguinic); introvert (flegmatic, melancolic).
Gruparea (sau condensarea): din 2 sau mai multe categorii se face o categorie (se fac mai
puţine). Din m se fac n categorii, n < m.
Rafinarea: dintr-o categorie se fac două sau mai multe. Din n se fac m categorii, n > m.
2
Exemplu - Studenţii UAIC:
⮚ psihologie (500), 2. filosofie (400), 3. matematică (80), 4. fizică (50), 5. chimie (10)
etc.
⮚ Grupare: A1 ştiinţe umane (), A2 ştiinţe reale ()
⮚ Rafinare: Psihologie: psihologie, stiinţele educaţiei, PIPP.

2. Scale ordinale (nivelul ordinal):

Valorile au o semnificaţie cantitativă limitată la raportul de mărime.
Permit relații de ordine între categorii: mai mare, mai mic, mai bun, mai puțin bun etc.
Exemple:
● Poziţia pe lista de admitere, în funcţie de notă (locul 1, locul 2 etc.)
● Nivelul studiilor: gimnaziale, liceale, universitare;
● Anul de studiu (1, 2, 3);
● Performanţa măsurată prin calificative şcolare;
● Gradul didactic: debutant, definitivat, gradul II, gradul I.
Caracteristici:
● Valorile au o semnificaţie cantitativă (mai mare/ mai mic; mai nult/ mai puţin), dar...
● Precizează doar raportul de mărime dintre valori (X este mai mare decât Y etc.);
● Intervalele dintre valori sunt neprecizate
o Cât înseamnă „mai mare”?, cât înseamnă „mai mic”?
o Primul admis = 9.90, al doilea = 9.70; al treilea = 8.15
● Codurile valorilor pot fi acordate şi arbitrar, dar ele trebuie să exprime ideea de ordine.

3. Scale de interval (nivelul de interval):

Valorile au un caracter cantitativ, exprimat numeric.
Intervalele dintre valori sunt egale.
Exemple:
● Temperatura, în grade Celsius (50, 60, 70 ...);
● Coeficientul de inteligenţă, numărul de răspunsuri corecte la un test de
aptitudini (9, 13, 15, 20 ...);
● Scoruri la chestionare, teste de personalitate (25, 26, 37, 55 ...);
● Performanţa măsurată prin note şcolare.
Caracteristici:
● Intervalele sunt egale, dar lipseşte zero absolut;
● 00 C nu înseamnă absenţa temperaturii (00 K);
● 100 C faţă de 50 C este „mai mare cu 50”, dar nu şi „de două ori mai cald”;
● Suportă toate transformările matematice posibile (adunare, scădere, înmulțire,
împărțire).

4. Scale de raport (nivelul de raport):

Valori cantitative, exprimate numeric.
Intervale egale plus... zero absolut!
Exemple:
● Temperatura, în grade Kelvin (00 K este temperatora minimă absolută);
● Timpul, greutatea, înălţimea;
● Vârsta, vechimea în muncă, venitul;
Caracteristici:
● Cel mai înalt nivel de măsurare
● Suportă toate transformările matematice posibile.

3
În practică, distincţia dintre variabilele de interval şi de raport nu este relevantă, ambele
suportând aceleaşi proceduri statistice.

Pe ce scală sunt exprimate următoarele variabile?

(1) genurile muzicale (rap. house, rock, disco);
(2) viteza de reacție la un stimul auditiv, măsurată în sutimi de secundă;
(3) scalele de măsurare (nominal, ordinal, interval, raport).

Recomandare:
● Măsurarea unei variabile ar trebui făcută pe scala cea mai complexă suportată de acea
variabilă;
● Exemple:
o Vârsta: în ani, nu pe categorii de vârstă;
o Vechimea în muncă: în ani, nu pe categorii;
o Venitul: în suma respectivă, nu în categorii de venit etc..

Variabile categoriale
O variabilă se numeşte categorială atunci când valorile acesteia descriu categorii.
● în mod obişnuit, variabilele măsurate pe o scală nominală sunt categoriale

Variabilele ordinale pot fi şi ele considerate categoriale:

● categoriile de vârstă:
o 1 (21-30 ani)
o 2 (31-40 ani)
o 3 (41-50 ani).

Variabilele cantitative (I/R) pot fi şi ele categoriale;

● Categoriile de motoare: 1100 cmc; 1400 cmc; 1600 cmc etc.

Există proceduri statistice speciale pentru variabilele categoriale, motiv pentru care trebuie
reţinute!

Statistica parametrică/ neparametrică

Statistica parametrică:
▪ Proceduri inferenţiale realizate pe variabile măsurate pe scale cantitative (Interval sau
Raport);
▪ Se bazează pe estimarea prin eşantionare a parametrilor populaţiei (medie, abatere
standard).

Statistica neparametrică:
▪ Proceduri inferenţiale realizate pe variabile măsurate pe scale calitative (Nominale sau
Ordinale);
▪ Nu se bazează pe estimarea parametrilor populaţiei.

SCALE Proceduri statistice adecvate

CALITATIVE NOMINALE CATEGORIALE NONPARAMETRICE
ORDINALE
CANTITATIV DE INVERVAL PARAMETRICE
E

4
DE RAPORT