Strategii de politică monetară

-Țintirea inflației-

Inflaţia este procesul de creştere semnficativă şi persistentă a nivelului preţurilor.

Reprezintăacea stare de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie
depăşeştenecesarul real de monedă, ducând la creşterea generalizată a preţurilor şi la scăderea
puterii decumpărare a banilor. Nu orice sporire a preţurilor înseamnă inflaţie. Inflaţia este,
înainte de toate, un fenomen monetar, fiind legată de excedentul de masă monetară peste nevoile
reale aleeconomiei, determinate de oferta de bunuri şi servicii scăzută.

Pe termen scurt, erodează puterea de cumpărare a monedei şi prin aceasta îi afectează în

moddeosebit pe cei mai vulnerabili cetăţeni–pensionarii, bursierii, cei cu venituri fixe.Pe termen
lung inflaţia este prezentă în orice economie, descurajează investiţiile şi inhibăcreşterea
economică. Fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, şi în acelaşi timp nu este dezavantajos
pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluţia inflaţiei pot mereu găsi metode de a se
îmbogăţi, în detrimentul celor care nu o pot anticipa.

Schimbarea strategiei de politică monetară şi adoptarea ţintirii inflaţiei a fost motivată de

faptul că ţintirea agregatelor monetare nu mai era o strategie eficientă datorită faptului că
legătura dintre agregatele monetare şi inflaţie a slăbit şi a devenit mai puţin previzibilă, cererea
de bani devenind instabilă. De asemenea, o altă motivaţie pentru schimbarea strategiei de politică
monetară a fost aceea a necesitătii calibrării politicii monetare pentru a atinge direct obiectivul
final-inflaţia în locul unei ţinte intermediare. Pe de altă parte, continuarea folosirii cursului de
schimb ca ancoră nominală antiinflaţionista ar fi fost periclitată de paşii de liberalizare a contului
de capital, contul de capital fiind în acel moment complet liberalizat.

Ţintirea inflaţiei presupune: specificarea explicită a unei ţinte de inflaţie, un angajament

ferm faţă de prioritatea acestei ţinte, lărgirea setului de informaţii pe care se bazează conducerea
politicii monetare, transparenţa sporită a politicii monetare prin comunicarea către public şi pieţe
a planurilor de acţiune, responsabilitatea sporită a băncii centrale în raportul cu atingerea ţintei.

Avantajele acestui tip de regim monetar constau în:

 Spre deosebire de ancora valutară, dar similar ancorei monetare, permite politicii
monetare să reacţioneze la şocurile interne care afectează economia.
 Volatilitatea vitezei de rotaţie a banilor devine irelevantă deoarece strategia nu se mai
bazează pe stabilitatea relaţiei bani-inflaţie.
 Este o strategie accesibilă publicului şi foarte transparentă. Băncile centrale care
utilizează o asemenea strategie au întâlniri frecvente şi informative cu reprezentanţii
 guvernului, iar oficialii lor folosesc fiecare oportunitate pentru a face cunoscută strategia
de politică monetară urmată. Un rol important în comunicarea cu publicul revine.
Raportului asupra inflaţiei, în care banca centrală prezintă opinia sa referitoare la inflaţia
trecută, dar şi cea viitoare.

Dezavantajele sunt:

 Spre deosebire de cursul de schimb şi agregatele monetare, rata inflaţiei nu poate fi

controlată cu uşurinţă de către banca centrală, iar efectele măsurilor de politică monetară
asupra inflaţiei sunt vizibile cu o întârziere semnificativă. Controlul inflaţiei este cu atât
mai dificil în ţările de tranziţie, în care dezinflaţia începe la niveluri relativ înalte. În
aceste condiţii, sunt de aşteptat erori importante în prognoza inflaţiei şi, prin urmare,
ratarea frecventă a ţintelor; băncii centrale îi este foarte greu să câştige credibilitate prin
aplicarea strategiei de ţintire a inflaţiei, iar publicului să aprecieze motivele deviaţiilor.
Acest lucru sugerează că ţintirea inflaţiei este mult mai eficientă dacă este introdusă după
ce s-a înregistrat un anumit progres pe calea dezinflaţiei.
 Oferă prea multă discreţie.
 Favorizează instabilitatea producţiei

Inflația în România înregistrată la finalul 2019 și prognoza pentru 2020

În noiembrie 2018, rata inflaţiei în zona euro se situa la 1,9% iar în UE la 2%. Cele mai
ridicate rate anuale ale inflaţiei din UE au fost înregistrate în luna noiembrie în România (3,8%),
Ungaria (3,4%), Slovacia (3,2%) şi Cehia (3%), iar cele mai scăzute în Italia şi Portugalia
(ambele cu 0,2%) şi Belgia (0,4%). Comparativ cu luna octombrie, inflaţia anuală a scăzut în
cinci state membre, a rămas stabilă în două şi a urcat în 20 de ţări membre. În cazul zonei euro,
cea mai ridicată contribuţie la rata anuală a inflaţiei a venit de la tarifele la servicii (0,82 puncte
procentuale), urmate de preţurile la alimente, alcool şi ţigări (0,37 puncte procentuale) şi
preţurile la energie (minus 0,33 puncte procentuale). În schimb, inflaţia de bază (core inflation),
adică ceea ce rămâne după ce sunt eliminate preţurile pentru bunuri volatile, precum energia şi
alimentele, a urcat la 1,4% în noiembrie, de la 1,2% în octombrie. Inflaţia de bază este urmărită
cu atenţie de Banca Centrală Europeană la elaborarea deciziilor sale de politică monetară.

"Preţurile de consum în luna decembrie 2019 comparativ cu luna decembrie 2018 au

crescut cu 4,0%. Rata anuală calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum
(IAPC) este 4,0%.Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (ianuarie 2019 -
decembrie 2019) faţă de precedentele 12 luni (ianuarie 2018 - decembrie 2018), calculată pe
baza IPC, este 3,8%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este 3,9%", precizează INS.
 Banca Naţională a României (BNR) a scăzut la 3,8%, de la 4,2%, prognoza de inflaţie
pentru finalul lui 2019 şi estima o inflaţie de 3,1% pentru sfârşitul acestui an, anunța Mugur
Isărescu, când a prezentat raportul trimestrial asupra inflaţiei. Comisia Naţională de Strategie şi
Prognoză (CNSP) estimează, în prognoza de toamnă 2019 publicată pe 27 noiembrie, că procesul
de dezinflaţie va continua pe fondul epuizării excesului de cerere de consum, iar inflaţia medie
anuală va ajunge la 2,6% în anul 2023, de la 3,8% în 2019.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit în sus estimările privind preţurile de consum
în România în acest an, până la o creştere medie anuală de 4,2%, faţă de un avans de 3,3%
preconizat în primăvară, în timp ce în 2020 preţurile ar urma să urce cu 3,3%, faţă de o majorare
de 3% cât estima în primăvară.

Banca Naţională a României a redus prognoza de inflaţie pentru 2020 la 3%, de la 3,1%, cât era
estimarea anterioară, pe fondul virusului Covid-19.
 Bibliografie

1. https://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922 ( Raport feb 2019 si feb 2020) ;

2. https://www.economica.net/tag/inflatie-2019 ( Declarații Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR)
3. Ciumara Mircea, Ciutacu Constantin, Inflaţia în România, Editura Expert, Bucureşti 2003