UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNUȘI” DIN TG-JIU

FACULTAEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE

SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ, ANUL III, 531 C

RECUPERAREA FRACTURII DE FEMUR

Coordonator: Student:
Asist.univ.drd. Mitroi Daniela Denisa Gheorghiu Ionuț-Daniel

2021
Fractura de femur
Fractura de femur reprezinta o ruptura a osului coapsei, a femurului, osul cel mai mare din
corp. Acesta poate fi fracturat in trei zone: capul/gatul osului (in partea superioara), diafiza sau in
apropierea genunchiului (capatul inferior). Fractura apare in cazul unor leziuni puternice rezultate
ca urmare a unui impact major asupra osului coapsei.
Cauze
 In general, fractura de femur apare ca urmare a unei lovituri puternice. In cazul in care
femurul este compromis, fracturarea poate aparea si pe fondul unor leziuni mai usoare. Mai jos
sunt principalele cauze ale fracturilor de femur:

 Traumatism puternic - un accident de masina sau motocicleta, caderea de la inaltime

sau impuscatura in femur pot fractura osul piciorului;
 Caderea sau torsiunea - fracturarea femurului este cauzata de cadere mai ales in cazul
varstnicilor afectati de osteoporoza sau al celor cu un organism slabit, de exemplu,
persoanele care au cancer sau afectiuni ale sistemului imunitar; uneori, simpla rasucire
realizata in timpul unor miscari uzuale - la coborarea din pat, la ridicarea de pe scaun, sai
in mers- poate fi factorul declansator al fracturii, in cazul persoanelor cu afectare osoasa.
 O boala osoasa - unele tumori, boala Paget, chisturile osoase sau osteoporoza cresc
probabilitatea ca loviturile usoare sa duca la fracturarea femurului.
Factori de risc

Desi, teoretic, oricine poate sa sufere de fractura de femur, anumite persoane sunt mult
mai predispuse. In functie de cauza, riscul poate creste daca apar situatii care predispun la
traumatisme si factori de risc ce tin de vulnerabilitatea organismului.

Astfel dintre factorii controlabile se remarca:

 Condusul fără centură;

 Condusul după consumul de alcool, droguri sau au luat medicamente care le afecteaza
capacitatea de reactie. In aceasta categorie intra tranchilizantele, unele medicamente
pentru durere (codeina, morfina, oxicodona etc.), medicamentele pentru dormit,
unele antidepresive, unele antihistaminice, unele decongestionante;
 Practicarea unor sporturi extreme sau de contact fara echipamentul adecvat sau fara a
respecta prevederile instructorului.
Printre factorii care tin de vulnerabilitatea organismului se ala:
 Varsta - persoanele varstnice sunt mai predispuse la fractura de femur;
 Existenta unei boli a oaselor (osteoporoza, boala Paget, osteomielita etc);
 Existenta oricarei forme de cancer in forma metastatica.
Simptome
Simptomele pot fi diferite in functie de locul fracturii, insa, de regula, includ:
 Imposibilitatea de sprijin pe membrul inferior afectat, pierderea mobilitatii piciorului
afectat (imposibilitatea de  miscare) imediat dupa traumatism
 Umflatura;
 Deformare a zonei afectate;
 Vanatai;
 Durere severa la nivelul soldului; sau la nivelul genunchiului.
 Pozitie anormala a membrului inferior afectat:
Tipuri de fracturi
Fracturile de femur se clasifica in functie de directia de actiune a  fortei de impact. In cazul
unei forte care actioneaza perpendicular, aceasta poate duce la o fractura transversala. O forta
axiala provoaca o fractura in apropierea genunchiului sau a soldului, iar fortele de rotatie duc la
fracturi spirala sau oblice. Mai jos sunt principalele tipuri de fracturi femurale:
 Fractura transversala - osul se rupe drept;
 Fractura oblica - duce la o ruptura inclinata a axului femural;
 Fractura spiralata - cauzeaza un traiect spiralat la nivelul diafizei;
 Fractura cominutiva - osul se rupe in mai multe fragmente ;
 Fractura deschisa - apare atunci cand osul sau bucati din os patrund in piele. Astfel de
fracturi pot afecta muschii, ligamentele si tendoanele si se vindeca mult mai greu. Prin
comparatie, fractura inchisa consta in ruptura osului, insa pielea ramane intacta.
In functie de localizarea fracturii se disting fractura capului femural (in partea superioara a
osului femural), fractura gatului (colului) femural (subcapitala), fractura intertrohanteriana si
fractura subtrohanteriana. Cel mai frecvent se intalnesc fracturile subcapitale si inter-
trohanteriene. Fractura subcapitala este in mod particular problematica, deoarece se intampla
frecvent ca acest tip de fractura sa lezeze si vasele de sange care iriga capul femurului, ceea ce va
cauza suferinta acestuia, cu imposiilitatea unirii fragmentelor osoase
Diagnostic

Doctorul poate pune diagnosticul pe baza examinarii clinice si a explorarilor imagistice.

Specialistul va cere informatii cu privire la simptome si la cauza aparitiei acestora, precum si
factorii care maresc sau diminueaza durerea. Daca fractura a aparut ca urmare a unui accident,
este important ca medicul sa stie toate aceste detalii, indiferent daca ai fost sofer sau pasager sau
daca ai purtat centura de siguranta. La fel de important este ca doctorul sa stie daca exista alte
probleme de sanatate cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabet, alergii sau astm.
In ceea ce priveste explorarile imagistice, medicul va recomanda o radiografie pentru a
vedea locul si gradul de fragmentare al osului, precum si tipul fragmentarii. In cazul in care exista
neclaritati, doctorul poate recomanda realizarea unei tomografii sau a unui examen RMN (IRM).
Acest test arata o sectiune transversala a osului si ofera indicii cu privire la severitatea fracturii.
In unele cazuri, linia fracturii este foarte subtire si nu poate fi vazuta in timpul unei radiografii,
motiv pentru care este recomandata si realizarea tomografiei.
Tratament
Doar in cazuri extrem de rare, atunci cand conditia medicala a persoanei afectate este grava si
riscul anestezic sau chirurgical  este mare, fractura de femur poate fi tratata nechirurgical. In
aceste cazuri, tratamentul include:
 Inlocuirea lichidului;

 Administrarea de analgezice si antiinflamatoare;

 Utilizarea unei carje sau a unui dispozitiv de tractiune;

 Fizioterapie;

 Montarea unei atele, proteze, mai ales in randul copiilor sau ghips.
Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical urmareste sa stabilizeze osul fracturat si este stabilit de medic in

functie de tipul si localizarea fracturii, astfel incat sa se reduca durerile si sa se evite imobilizarea
la pat care poate sa produca numeroase complicatii, mai ales in cazul persoanelor in varsta. De
obicei,  la 1-2 zile dupa operatie persoanele se pot mobiliza (pot sa mearga). Medicul stabileste
care este tipul de interventie chirugicala potrivit in functie de tipul fracturii, de starea fizica a
pacientului, de posibila prezenta a altor afectiuni asociate. Se pot folosi fie osteosinteza
(reasezarea fragmentelor osoase cu ajutorul unor dispozitive), fie artroplastia.
 In cazul fracturilor femurale grave, instabile, inchise interventia chirurgicala presupune
introducerea unui stalp metalic, numit si tija intramedulara, in centrul osului femural. Acest lucru
ajuta la conectarea bucatilor fragmentate. Stalpul metalic este fixat cu ajutorul unor suruburi
deasupra si sub fractura. De regula, tija ramane in os, insa, daca provoaca durere sau alte
complicatii, poate fi indepartata.
O alternativa, in cazul fracturilor deschise, este reprezentata de folosirea unor placi cu
suruburi pentru a fixa femurul. Pentru aceasta procedura, se apeleaza la un fixator extern. Acesta
din urma se afla in afara piciorului, insa este folosit pentru a penetra pielea si pentru a ajuta la
stabilizarea partilor osoase fragmentate. Acest lucru permite imobilizarea femurului pentru a se
putea vindeca singur.
Artroplastia se refera la procedura prin care se implanteaza o proteza pentru a se inlocui
total sau partial articulatia coxofemurala.
Recuperare
Imediat dupa interventia chirurgicala incepe perioada de recuperare. In acest timp,
pacientii incep sa se refaca prin sedintele de fizioterapie graduala si asistata. Aceasta forma de
recuperare ajuta la refacerea fortei musculare, la redobandirea flexibilitatii soldului si previne
aparitia complicatiilor. Dupa operatie, persoana in cauza va fi internata intr-un centru de
recuperare sau va primi vizitele regulate la domiciliu ale unui specialist fizioterapeut. De
asemenea, in primele 12 luni dupa interventia chirurgicala, pacientul va trebui sa foloseasca o
carja sau un dispozitiv de tractiune.
De regula, fizioterapia necesara in primele 6-12 saptamani dupa operatie poate include:

 Aplicarea de gheata;

 Exercitii fizice pentru intarirea muschilor cvadriceps, gluteus si hamstring;