Regele Ian Sobieski, protagonist și personaj individual, este tipul cuceritorului

infatuat, trăsătură ce se evidenţiază indirect din vorbele lui: „Nu va zice lumea că o
cetate i s-a arătat înaintea lui Sobieski, fără a i se cuceri? N-avem tunuri? Vom lua-o,
dar, cu mâinile!”. Orgoliul nemăsurat îi întunecă raţiunea, este ameninţător şi
dictatorial: „cetatea se va cotropi, şi garnizoana se va trece prin ascuţişul săbiei”. Din
gesturile necugetate se exprimă indirect firea impulsivă a lui Sobieski atunci când
hotărăşte spânzurarea plăieşilor, în ciuda faptului că le promisese libertatea.
Iablonovski este si un alt personaj principal, înţelept şi raţional, trăsături ce reies
indirect din replica pe care i-o dă regelui – „Eu aş zice să lăsăm cetatea aceasta […]
şi să ne urmăm drumul înainte. Avem tunuri de câmp, nu de asalt”. Dialogul dintre el
şi rege evidenţiază corectitudinea sa morală, spiritul de dreptate care se înalţă până
la admiraţia sinceră pentru curajul şi vitejia duşmanului: „aceşti viteji n-au făcut decât
datoria lor, datorie patriotică şi vrednică de toată lauda”.
Un alt personaj colectiv al textului este grupul plăieşilor. Portretul lor moral este
unitar, pentru că sunt construiţi ca o singură persoană, fiind călăuziţi de aceleaşi
aspiraţii. Dintre plăieşi, se distinge, prin felul cum este respectat, „un bătrân” –
personaj individual – care este reprezentativ pentru înţelepciunea umană, ca rod al
experienţei de viaţă. Trăsăturile morale reies indirect din faptele şi vorbele sale.
Curajos şi hotărât, în momentul în care află că se apropie oastea polonă, ordonă
pregătirea de luptă, impulsionat de mândria naţională: „Să nu zică leahul c-au intrat
într-o cetate românească ca într-o ţarină pustie”. Înţelepciunea vârstei şi buna
cuviinţă sunt evidente la începutul dialogului cu solul polonez, pe care-l salută
respectuos: „Bine ai venit, domnule, ce pofteşti de la noi?”.

În concluzie, opera literară ”...” de CN este un text narativ, intrucât

conţinutul pune accent pe opoziţia dintre două concepţii, pe de o parte cea
a cuceritorului orgolios (regele Sobieski) şi pe de altă parte cea a românilor
(apărători ai pământului strămoşesc), fiind istorisite situatii epice care au la
bază o întâmplare istorică.