Soluția de lactat de etacridina 0.

1%

Rp: Aethacridini lactas ................. 0.10g

Aqua distillata q.s. ad. .............. 100.00g

Forma farmaceutică: soluție de uz extern.

Condiții de formulare: Lactat de etacridină (rivanol) este 2-etoxi-6,9-

diaminoacridină. Ionizarea grupărilor amino din

pozițiile 6 și 9 favorizează acțiunea germicidă a moleculei.

-Se prezintă sub formă de pulbere cristalină, galbenă, fără miros, cu gust amar.

-Este solubilă în apă, greu solubilă în alcool. Adăugarea de borax 0,05%

stabilizează rivanolul în soluție și-i potențează acțiunea antiseptică.

- Dizolvarea la cald are loc mai rapid, iar soluțiile sunt mai stabile decât cele
preparate la rece ( care după un timp devin portocalii și prezintă depozite).

Preparare: Rivanolul se dizolvă în 80g apă distilată încălzită până aproape de

fierbere după care se completează cu apă rece la 100g si se filtrează prin vată sau
tifon.

Descriere: -soluție limpede, de culoare galbenă cu fluorescență verde; pH = 5,4-

6,2.

Conservare: –in recipiente de culoare brună, bine închise; la loc racoros (peste
4˚C).

Acțiune: - acționează pe germenii gram- pozitiv, acțiunea sa fiind influențată de

prezența substanțelor organice.

- se folosesc și pansamente îmbibate cu rivanol care eliberează lent colorantul,

menținând o activitate bacteriostatică slabă, dar prelungită.
Soluția de albastru de metilen 1%

Rp: Methylthioninii chloridum .......... ... 1,00g

Aqua destillata..............q.s.ad 100,00g

 Forma farmaceutică: soluție de uz extern.

Considerații de formulare

- Albastrul de metilen este clorura de tetrametiltioniniu.

-cristale sau pulbere cristalină de culoare verde închis cu luciu metalic,

aproape fără miros, cu gust slab amar, fotosensibil.

- puțin solubil în apă (1:50), greu solubil în alcool diluat și cloroform, practic
insolubil în eter.

Preparare : clorura de tetrametiltioniniu se dizolva în 80g de apă prin încălzire;

se completează la 100g și se filtrează prin vată sau tifon.

- la concentrații mici solutiile sunt relativ stabile . La concentrații mari apar

depozite care sunt formate din agregate moleculare, care nu se vor mai
dizolvă nici la încălzire.

-se poate folosi și glicerol 10% cu rol umectant si de mărire a vâscozității, care
crește aderența pe piele și mucoase.

Condiționare: în flacoane de sticlă de culoare brună.

Depozitare: Soluția se prepară la cerere, se păstrează la loc răcoros, ferit de
lumină, timp limitat.

Caracteristici și controlul calității: soluție limpede, de culoare albastră, fără

sediment, cu gust amar și miros caracteristic; pH = 3 – 4,5.

Acțiune și întrebuințări:

-actiune antiseptica sub forma de aplicatii de uz extern ;

-pe piele pt. tratamentul arsurilor

-pe mucoase pt. badijonaj bucofaringian

-se foloseste sub forma injectabila pt. tratamentul intoxicatiei cu monoxid de

carbon

Interacțiuni: Nu se asociază cu substanțe cu reacție alcalină sau acidă, agenți

oxidanți, reducători, ioduri, săruri de mercur, este adsorbit de cărbune și decolorat
de acidul ascorbic.

 Soluția de violet de gențiana 1%

 SOLUȚII DE COLOIZI HIDROFILI MACROMOLECULARI.

MUCILAGIILE

 Mucilago gummi arabici 30% -(POLIELECTOLIT ANIONIC)

(Mucilagul de gumă arabică 30 %)

Rp : Gummi arabicum......................... ........ 30 g

Methylis parahydroxybenzoas............ 75mg

Propylis parahydroxybenzoas.............. 25mg

Aqua destillata.................... q.s.ad 100g

Forma farmaceutică: soluție coloidală oficinală.

Considerații de formulare:
 Guma arabică – produs natural de origine vegetală obținut prin exudație
naturală sau provocată din tulpinile si ramurile unor specii de arbori – Acacia
(Mimosaceae), întărit și uscat la aer;

Are o compoziție complexă, fiind constituită dintr-un amestec de săruri de

Ca, Mg, K ale acidului poliarabinic (polizaharid având ca unitate structurală
acidul glucuronic).

Este un polielectrolit anionic, datorat restului de acid glucuronic și numeroaselor

grupe hidroxil.

Conține enzime (oxidaze, peroxidaze) care pot fi inactivate prin incălzire .

Este solubilă în apă (1:1-2ml), funcție de temperatură, în glicerină la cald , în

alcool de concentrații sub 60˚, insolubilă în alcool concentrat, eter.

În apă formează soluții coloidale vâscoase cu proprietăți slab pseudoplastice

–vâscozitate maximă la pH =7 .

Spălarea fragmentelor de gumă arabică este necesară datorită impurităților

fixate in timpul uscării și manipulării.

Prepararea mucilagului din pulbere desenzimată: prin adaos de apă peste pulbere
duce la formarea de aglomerări greu de dispersat. Adaosul de alcool, sau
glicerină, dispersează si izolează particulele de gumă arabică care se
hidratează.

F.R. ediția a-X-a precizează că în preparatele farmaceutice trebuie să se folosească

numai gumă arabică desenzimată:

Gummi arabicum........ 100 g

Aqua destillata............ 200 g

Obținerea soluției–prin încălzire pe baia de apă la fierbere timp de 30 minute,

urmată de evaporare la sicitate la cel mult 60˚C sub presiune redusă când au loc
fenomenele de:

- inactivarea enzimelor;

- sterilizarea mucilagului;

- structurarea coloidului.
Prepararea mucilagului : nipaginul și nipasolul se dizolvă în apă (68g )la cald.
După răcire se completează cu apă la 70g.

Gumă arabică se spală cu apă rece, până când apa trece limpede, și se introduce
într-un săculeț de tifon și se scufundă în soluția conservantă. După dizolvare se
filtrează prin vată sau tifon și se repartizează în flacoane de cel mult 100 ml, bine
închise care se mențin în baie de apă timp de 1oră.

Guma arabică desenzimată : pulberea de gumă arabică se triturează la mojar, se

umectează cu alcool sau glicerină, si se adaugă soluția conservantă triturând
energic.

Conservare : în recipiente de capacitate mică de cel mult 100ml, bine închise, la

loc răcoros.

-Utilizări : la prepararea mucilagului de gumă arabică diluat ( Julep gumos ),

ca agent de dispersie la prepararea suspensiilor și emulsiilor, pentru corectarea
gustului unor medicamente orale, ca și pentru influențarea vitezei de cedare a
unor medicamente.

2. Mucilagul de gumă tragacanta 2,5% (anionic)

(Mucilago tragacanthae 2,5%)

Rp. Tragacantha.................................................2,5 g

Glycerolum .....................................................5g

Alcoholum.......................................................5g

Methylis parahydroxibenzoas (nipagin)....... 75mg

Propylis parahydroxibenzoas(nipasol)...........25mg

Aqua destillata ................................q.s. ad..100 g

Forma farmaceutică: soluție coloidală oficinală.

Considerații de formulare:

 Tragacanta – produs natural de origine vegetală: gumă de exudație naturală

sau
 prin incizii, provocate în ramurile și tulpinile unor specii de Astragalus
(Fabaceae).

Compoziția chimică: -basorina -(50 – 60 %) este un polimer al acidului

tragacantinic, polizaharid având unitatea structurală ac.galacturonic liber (R-
COOH) sau esterificat (R-COOMe) insolubil în apă, dar care se umflă în apă
limitat rezultând un gel dupa mecanismul:

R-COOH + R-COOMe → 2R-COO- + H+ + Me

(masa moleculară peste 100 000);

-tragacantina (20-40%), este un arabinogalactan,

polizaharid filiform, foarte ușor solubil în apă, formând solul dispersat în masa
gelului ( are masa moleculară peste 20 000);

-nu conține enzime;

-caracter de polielectrolit anionic;

Se prezintă sub formă de pulbere albă sau slab gălbuie, fără miros, cu gust
mucilaginos;

Este parțial solubilă în apă, cu care se îmbibă, formând un gel cu reacție acidă;

Dintre toate gumele, tragacanta se hidratează cel mai greu, hidratarea benzilor
macromoleculare poate dura timp de câteva luni, dacă dispersia nu este
omogenizată;

Viteza de hidratare se accelerează prin încălzire, hidratarea maximă având loc la

40˚C, timp de 48 minute.

Este insolubilă în alcool, glicerol, care se utilizează ca agenți umectanți;

Uscarea produsului în vederea pulverizării (prin sita VI) se efectuează la o

temperatură care să nu depășească 50˚C.

Glicerolul, alcoolul = umectanți, în proporție de 5-10%;

Nipagin, nipasol = conservanți antimicrobieni.

Preparare:
- p-hidroxibenzoatul de metil și p-hidroxibenzoatul de propil se dizolvă prin
încălzire în 85ml apă. După răcire se completează cu același solvent la 87,5 g.

- pulberea de tragacanta se triturează cu amestecul de glicerol ( R ) și alcool

( R ). După omogenizare se adugă dintr-o dată soluția de nipaesteri
încălzită la 50-60˚C și se agită energic. Se răcește, se completează cu apă la
100g și se filtrează prin tifon.

Condiționare: în recipiente de cel mult 100ml, bine închise.

Păstrare: ferit de lumină, la loc răcoros.

Caracteristici și controlul calității: lichid slab opalescent, fără miros, cu gust

dulce, reacție slab acidă.

-se identifică conform FR X.

Întrebuințări:

-ca agent vâscozifiant și umectant pentru suspensii în proporție de 10-20g la

100g fază lichidă;

-ca pseudoemulgator la prepararea emulsiilor: 5-10g la 100g fază lichidă;

-în concentrație de peste 2,5% se obțin hidrogeluri care se utilizează ca bază de

unguent hidrofil și agent aglutinant pentru comprimate.

Interacțiuni:

 vâscozitatea sol.coloidale variază cu pH-ul și temperatura; este maximă la

pH= 4,5 – 6, sub pH =4 și peste pH=7 vâscozitatea scade datorită
depolimerizării;

 alcoolul și poliolii (glicerol, sorbitol, polietilenglicol) cresc vâscozitatea

mucilagului, dar în concentrații peste 35% determină flocularea coloidului;

 asocierea cu gumă arabică produce coacervarea(precipitarea unei

macromolecule în prezența altei macromolecule) și scăderea vâscozității;

 citrații alcalini, acidul benzoic, scad vâscozitatea mucilagului;

 NU se utilizează pentru prepararea suspensiilor cu: nitrat bazic de bismut,

salicilat bazic de bismut, sulf deoarece rezultă un gel solid care se cimentează;
  Mucilagul →scade activitatea unor conservanți ( fenosept, clorbutanol,
tiomersal, săruri de amoniu cuaternar), unele antibiotice (sulfat de
neomicină, clorhidrat de tetraciclină, streptomicină);

→ inactivează benzilpenicilinele;

→ accelerează degradarea vitaminei C.

3. Mucilagul de metilceluloza 2% (Neionogen)

Mucilago methylcellulosi 2%

Rp. Methylcellulosum ...................................... 2,00g

Glycerolum..................................................10,00g

Methylis parahydroxybenzoas...................0,075g

Propylis parahydroxybenzoas ...................0,025g

Aqua destillata.............................. q.s. ad 100,00g

Forma farmaceutică: soluție coloidală oficinală.

Considerații de formulare:

-Metilceluloza (MC, tyloză)-este o macromoleculă de semisinteză, cu catenă

liniară, filiformă;

-polimetileterul celulozei, este parțial metoxilată, conținând 25-33% grupari

metoxi ,-OCH3 care fixează moleculele de apă prin legături de oxoniu și forțe Van
der Waals (hidratare) ;

-pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau slab gălbuie, fără miros și gust,
higroscopică;

-caracter neionogen;

 Polimer slab solubil în apă rece (între 1˚C și 5˚C) formând o dispersie

coloidală limpede sau opalescentă, cu pH neutru, soluția apoasă poate avea pH =

5,5 – 8; practic insolubil în apă la 70˚C, alcool, cloroform, glicerol.

 Concentrația de polimer pentru obținerea de mucilag este 2%, peste

3% se obține hidrogeluri translucide;

 Pentru umectare se utilizează, alcool, glicerol, sorbitol, propilenglicol,

polietilenglicol care determină creșterea vâscozității coloidului, în prezența

zahărului se obțin geluri chiar la concentrații mai mici de MC;

-dispersiile diluate spumifică la agitare prezentând o slabă tensiune superficială;

-mucilagul de metilceluloză floculează prin încălzire și se tulbură, datorită

distrugerii legăturilor de oxoniu când scade hidratarea, prin răcire dispersia se
clarifică;

-este necesară utilizarea de conservanți;

-prin păstrare, mucilagul de MC pierde apa și formează geluri uscate: xerogeluri,

sub formă de pelicule(filme transparente), cu rezistență redusă; procesul este
reversibil.

-Glicerolul: umectant;

-Nipagin, nipasol – conservanți.

Preparare: nipaginul și nipasolul se dizolvă la cald ( 80-90˚C) în 80g apă. MC se

aduce în porțiuni mici sub agitare peste soluția caldă și se continuă agitarea timp
de 10 minute. Dispersia obținută se răcește pe baie de gheată, se adaugă
glicerolul și se completează cu apă la 100 g și se agită până la omogenizare evitând
încorporarea aerului. Îmbibarea cu apă este favorizată de răcire (se menține la
frigider 30-40 de minute).

Conservare : se prepară la nevoie.

Utilizări : agent de dispersie și stabilizare la prepararea suspensiilor și a emulsiilor,

pentru mărirea vâscozitații soluțiilor oftalmice, la prepararea siropurilor pentru
diabetici.

4. Mucilagul de CMC sodică 2 % (anionic)

Rp. Carboximetilceluloza sodică................ 2 g

Alcool ................................................10 g

Nipagin ...............................................75 mg
 Nipasol .............................................. 25 mg

Apa dist .............................. q.s. ad 100 g

Forma farmaceutică: soluție coloidală oficinală.

Considerații de formulare

CMC- Na – macromoleculă semisintetică anionică – pulbere fibroasă sau

granuloasă, albă, cu gust mucilaginos, foarte slab sarat, fără miros, higroscopică.

Se dispersează în apă atât la rece cât și la cald, dând soluții coloidale limpezi sau
opalescente, cu vâscozități diferite în funcție de gradul de polimerizare și de
concentrație, soluții care se comportă ca lichide pseudoplastice.

Alcoolul din formula ajută dispersarea CMC Na și mărește viteza de dizolvare în

apă.

Preparare :

1- CMC Na se umectează cu alcool și se agită cu soluția conservantă până se

obține un mucilag omogen. Dupa 24 ore se omogenizează evitând încorporarea
aerului.

2-CMC Na se aduce în porțiuni mici, sub agitare peste 80 g apă încălzită la 60 –

70˚C și se continuă agitarea până la dispersarea completă a acesteia. Se adaugă
soluția alcoolică în care se dizolvă

nipaginul și nipasolul, se completează la 100g și se omogenizează.

Conservare : în recipiente de capacitate mică, bine închise, la loc răcoros. În timp

vâscozitatea scade foarte puțin.

Utilizări : Agent de dispersie și stabilizare a suspensiilor și emulsiilor.

5. Mucilagul de alcool polivinilic 10% (neionica)

Rp. Alcool polivinilic 10 g

Nipagin 75 mg

Nipasol 25 mg

Apa distilata q s ad 100 g

Forma farmaceutică: soluție coloidală .

Considerații de formulare:

Alcoolul polivinilic – macromoleculă sintetica neionică, pulbere albă,

higroscopică,

fară miros și fără gust.

Solubil in apă, glicerină, amestecuri hidroalcoolice.

Solubilitatea în apă este influențată de temperatură și de prezențta a mici

cantități de glicerină. Încălzirea prelungită duce la degradarea termică a
alcoolului polivinilic. De aceea pentru a scurta timpul de dizolvare, temperatura se
ridică la aproximativ 90˚C după o agitare prealabilă la rece timp de 10 -15
minute .

• Încălzirea pe baie de apă și nu pe sită este recomandată

pentru a evita descompunerea termică a alcoolului polivinilic.

Vâscozitatea soluției apoase de alcool polivinilic variază în funcție de calitatea

acestuia, de concentrație și temperatură. În timp vâscozitatea crește, mai ales prin
conservare la temperaturi scăzute.

Preparare: nipaesterii se dizolvă în apă la cald. În soluție se

aduce sub agitare alcoolul polivinilic și se menține pe baie de apă până la

obținerea mucilagului, după care se completează cu apă la masa prevazută.

Utilizări: la prepararea medicamentelor oftalmice, pentru

stabilizarea suspensiilor și emulsiilor, pentru obținerea unguentelor.

 Emulsia uleioasă
Emulsio oleosa
Rp : Oleum helianthi .......................... 10g

Gummi arabicum desenzymatum... 5g

Aqua destillata...............q.s. ad 100g

Forma farmaceutică: emulsie U/A, preparat oficinal prevăzut în monografia

”Emulsiones” pentru a ilustra tehnica de preparare a emulsiilor prin metoda
gumei uscate.
Considerații de formulare:

-Uleiul de floarea soarelui = faza dispersată, internă sau discontinuă, va fi divizat

(emulsionat) sub formă de picături foarte fine.

Apa distilată = faza dispersantă (mediul de dispersie), sau faza continuă sau
externă.
Guma arabică = este emulgator din categoria coloizilor hidrofili. Formează un
film multimolecular, care rezistă la contopirea picăturilor de ulei; scăderea
tensiunii interfaciale nu este apreciabilă, determină tipul de emulsie U/A.
 Preparare. Metoda gumei uscate, metoda suspensiei, metoda
continentală

Prepararea emulsiei uleioase are loc în doua faze:

Faza I:obținerea emulsiei primare din ulei de floarea soarelui 10părți, gumă
arabică 5părți și apă 7,5 părți.

Faza II: diluarea emulsiei primare.

Faza I:Emulsia primară – 10g ulei, 5g gumă, 7,5g apă

-uleiul de floarea soarelui se cântărește într-un recipient uscat și se introduce într-

un mojar uscat;
-se cântarește guma arabică (jumătate din cantitatea de ulei) și se introduce în
mojar peste uleiul de floarea soarelui;

-se triturează suspensia pentru omogenizare;

-se adaugă 7,5g apă(jumătatea din suma cantităților de gumă și ulei) toată odată,
continuându-se triturarea în același sens până la obținerea unei paste vâscoase cu
aspect uniform și lucios; în acest moment se aude un sunet caracteristic ”plici”,
specific formării emulsiei primare.

 Faza II:

-se lasă în repaus emulsia primară timp de 2-3minute;

-se adaugă treptat, sub agitare restul de apă până la 100părți.

Metoda gumei umede – metoda soluției sau metoda engleză -se triturează guma
arabică desenzimată într-un mojar uscat. Se adaugă cele 7,5 g apă și se triturează
până la obținerea unui mucilag omogen și vâscos. Se adaugă uleiul în porțiuni mici
triturând, până se emulsionează toată cantitatea de ulei –și apoi diluare cu restul de
apă.

Descriere : lichid cu aspect omogen asemănător laptelui, miscibil cu apa – emulsie

de tip U/A .
Observații – la preparare se folosește un mojar relativ plat cu pereții poroși
aproape verticali. Triturarea se face cu un pistil cu baza plată pentru a asigura un
contact mai intim al componetelor și o suprafață mai mare de forfecare.
Mojarul trebuie sa fie perfect uscat și cu o capacitate mai mare decât volumul
emulsiei ce urmează a se prepara.
Triturarea uleiului cu guma arabică se va face ușor pentru a evita acoperirea
intima a particulelor de gumă cu un film de ulei, ceea ce ar întârzia ulterior
solvatarea gumei la adăugarea apei.
Pentru a preveni formarea de aglomerări ale gumei arabice , se recomandă
umectarea gumei cu o cantitate mică de glicerină înainte de adăugarea apei.
Guma arabică =emulgator U/A –are caracter hidrofil.
 - formează un film protector în jurul particulelor dispersate ,
 - conferă încărcătură electrică particulei,
 -mărește vâscozitatea fazei externe .
 Conservare: – se prepară la nevoie și se conservă limitat 5-10 zile.
 Utilizări :– drept vehicul pentru încorporarea de substanțe lipofile
lichide sau solide care se dizolvă sau se amestecă cu faza internă înainte
de prepararea emulsiei.
  Substanțele hidrofile se dizolvă în apă cu care se diluează emulsia
primară.

Emulsia de bromoform

Rp : Bromoform ........................ 1g +ulei de floarea soarelui- 5g

Benzoat de sodiu .................2 g +guma arabică desenzimata-3g
Sirop simplu .......................10g
Apă distilată ......... q.s. ad 100 g

M.f. emulsie , ptr un copil de 10 ani 3 lgt. pe zi

Bromoformul – lichid limpede incolor, volatil cu miros caracteristic, cu gust

dulceag arzător, foarte puțin solubil în apă (1: 250), puțin solubil în glicerină
(1:80), miscibil cu alcool și uleiuri grase.
Are densitate mare =2,81
Pentru a asigura stabilitatea emulsiei de bromoform este necesar să-i scădem
densitatea apropiind-o pe cât posibil de cea a apei.

Doza maximă admisă pentru adult (Da) pentru o data este de 0,5g și de 1,5g pentru
24de ore.

Da+ A
D= A+12

Unde: D- doza pentru copil

A-varsta in ani a copilului

Da-doza pentru adult.

Din calcul rezulta 0,227g doza maxim admisa pentru o data, respectiv 0,681g
pentru 24 de ore.
Emulsia se administrează cu lingurița deci avem 5g pentru a data si 15g pentru 24
de ore.

5g................0,227g

100g..................x=4,5g pentru o data

15g...............0,681g

100g...................y=4,54g pentru 24 de ore

Realizam emulsia cu ulei de floarea soarelui in raport de 1:5 sau 1:4.

Faza uleioasă a emulsiei: bromoform + ulei de floarea soarelui: 1g+5g=6g

6
Cantitatea de gumă arabica (emulgatorul) 2 = 3g.

6+3
Cantitatea de apă 2 = 4,5g

Preparare: Se cântărește uleiul și se adaugă bromoformul în picături și se

omogenizează.

Într-un mojar uscat se aduce guma arabică desenzimata, se amestecă ușor cu

amestecul de uleiul în care am dispersat bromoformul după care se adaugă dintr-o
dată toată cantitatea de apă (4,5g) și se agită energic până la obținerea emulsiei
primare. Se diluiază treptat cu apă și se aduce peste siropul simplu din flaconul de
expedizie ce a fost cântărit anterior. Benzoatul de sodiu se dizolvă in restul de apă
și se aduce peste emulsie sub agitare. Se completează cu apa la masa prevăzută.

Observații : bromoformul este o substanță puternic activă.

Doza ptr. o data 0.5 g

Doza ptr. 24 h 1.5 g se verifică dozele
1 g bromoform = 41 pic
Guma arabică este stabilizator, favorizând formarea emulsiei de tip U/A :
-printr-un film multimolecular în jurul particulelor fazei interne,
-prin conferirea de sarcini electrice, acestor picături
- creșterea vâscozității fazei externe.
Se vor adnota pe rețetă emulgatorul folosit, cantitatea de ulei .
Conservare: – se prepară la nevoie; se păstrează la loc răcoros in flacoane bine
închise.
Pe etichetă se menționează: – ”A se agita înainte de folosire !” Se prepară la
cerere fiind stabilă 5-10zile. Se eliberează în flacoane de capacitate mai mare.
Utilizări: – afecțiuni ale căilor respiratorii, expectorant.

Emulsia de ulei de ricin

Rp : Ulei de ricin ................ 30 g guma arabica 6g(1/5)

Ulei de menta................ III gttae apa(emulsia primară)-18g
Sirop simplu ....................10g
Apa distilată........q s ad 100g
M f emulsie Ds intern
Ulei de ricin – prescris intern pentru acțiunea pugativă ce are loc prin stimularea
peristaltismului intestinal, după prealabila sa saponificare sub influența lipazei
pancreatice în mediul alcalin al intestinului subtire.
Doza necesara pentru un adult este de 30 g
Se preferă administrarea – emulsiei de tip U/A
Emulsiile sunt stabile în concentrație de 6-10%

Uleiul de ricin – lichid uleios, vâscos, aproape incolor sau slab galbui cu miros și
gust neplăcut obținut prin presarea la rece a semințelor de Ricinus comunis ( fam.
Euphorbiaceae).
Solubil în etanol, nemiscibil cu uleiul de parafină și vaselină.
Deoarece concentrația fazei interne este mult mai mare decât a emulsiei
uleioase – cantitatea de gumă arabică nu mai poate reprezenta ½ din
cantitatea de ulei pentru că s-ar forma o emulsie foarte vascoasă greu de
administrat.
Drept pentru care se va lua o cantitate de gumă arabică GA = 1/5 din cantitatea de
ulei =30/5= 6g
Cantitatea de apă = (30+ 6)/2= 18 g
Preparare : se cântărește uleiul de ricin și se adaugă 3 picături de ulei de mentă și
se omogenizează.
Într-un mojar uscat se aduc 6g gumă arabică se pulverizează ușor cu uleiul de ricin,
după care se aduc deodată 18g apă și se triturează energic câteva minute
obținându-se emulsia primară foarte concentrată care se diluează foarte încet cu
porțiuni mici de apă. Se aduce peste siropul cântărit în sticla de expediție și se
completează la masa prevăzută.
Metoda gumei umede – se pretează mai bine pentru emulsiile concentrate de
tipul U/A.
Se prepară un mucilag din cele 6g guma arabică și 18g apă. Se adaugă uleiul de
ricin în porțiuni mici, triturând după fiecare adăugare până la emulsionare
completă – se diluează apoi cu restul de apă.
Descriere: – lichid alb, lăptos, consistent, miscibil cu apa în orice proporție
( emulsie tip U/A ).
Conservare: – se prepară la nevoie.

Utilizări:– purgativ în constipația cronică în cantitate de 30g pentru adult și 1-15g

pentru copii ; efectul apare după 2-6 ore de la administrare.

Emulsia de ulei de pararfină

Rp : Ulei de parafină ........................ 30 g
Zaharină...................................0.01 g
Ulei de mentă........................... 0.03 g
Mucilag hidroxietilceluloză ..... 20 g
Apă distilată .............până la 100 g

M.f. emulsie, D.S. intern

Uleiul de parafină – uz intern cu acțiune laxativă acționând ca lubrefiant.

Uleiul de parafină – este un amestec purificat de hidrocarburi, inert din punct de
vedere chimic, fără miros și gust, miscibil cu uleiurile volatile și uleiurile vegetale.
Preparare: – mucilagul de hidroxietilceluloză se aduce în mojar și se adaugă
parafina lichidă treptat în porțiuni mici și triturând după fiecare porțiune până la
emulsionare completă.
Se diluează cu apă, adăugată în porțiuni mici și sub triturare.
Se prepară soluția 1% zaharină sodică din care se ia 1g ( 20 pic ) = 0.01 g zaharină
și se aduce peste emulsie; în final se adaugă 19 picături dintr-o soluție 10 % ulei de
mentă în alcool.
Descriere: – lichid alb , laptos cu miros de mentă și gust dulce; emulsie de tip
U/A.
Intrebuințări: laxativ lubrefiant care nu se absoarbe din tubul digestiv și
favorizează propulsia conținutului intestinal-indicat în constipația cronică, în cazul
operațiilor la nivelul tubului digestiv, în cazul hemoroizilor și fisurii anale.
Administrat timp îndelungat poate determina apariția de hipovitaminoze prin
dizolvarea vitaminelor liposolubile, care nu vor mai fi absorbite.
Conservare -în recipiente bine închise, la loc racoros; în flacoane de capacitate
mai mare –cu mențiunea: ”A se agita înainte de întrebuințare!”.

PICĂTURI PENTRU NAS

Rp : Ephedrini hydrochloridi …… 0,10 g

Lanolină ...1
Aetheroleum eucalypti……… 0,15 g + g

Mentholi ………………….. 0,05 g

Olei Helianthi .. q s ad …. 20,00 g

M.f. emulsie ; Ds extern ptr nas

Preparare : Într-o capsulă de porțelan se cântărește uleiul de floarea soarelui în

care se dizolvă mentolul prin agitare cu o baghetă. Se adaugă uleiul de eucalipt și
se omogenizează.

Clorhidratul de efedrină se dizolvă în mojar în aprox 10 picături de apă. Soluția

se emulsionează cu 1 g lanolină, prin triturare .

Peste emulsia obținută se adaugă în porțiuni soluția uleioasă și se omogenizează .

Se aduce cantitativ în sticla de expediție și se completează cu ulei la 20g.

Se obține o emulsie de tip A/U, colorată în galben, omogenă la agitare cu miros

aromat.

Observații : clorhidratul de efedrină este solubil în apă (1:4) și insolubil în ulei.

Cantitatea de lanolină – emulgator - se folosește în cantitate dublă față de

cantitatea de apă de emulsionat, care fiind solubilă în ulei va da emulsii de tip
A/U .

Mentolul este solubil în ulei vegetal (1: 0,4) , iar uleiul de eucalipt este miscibil cu
uleiurile vegetale.

Când este prescris ca vehicul uleiul de parafină (provoacă parafinoame

pulmonare), acesta va fi înlocuit de uleiul de floarea soarelui .
Conservare : se prepară la nevoie; se păstrează la loc răcoros ferit de lumină, în
recipiente prevăzute cu picurător; pe etichetă se va specifica “ A se agita înainte
de utilizare!!! “

Utilizări :

-în inflamații ale mucoasei nazale –având acțiunile:

-vasoconstrictoare(efedrina);

-antiseptică(eucaliptol);

-antipruriginoasă (mentol).

-în tratamentul catarului nazal.

Se agită înainte de intrebuințare și se administrează 4-6 picături în fiecare nară.

EMULSII COSMETICE

Folosite pentru curățarea pielii, pentru acțiunea lor emolientă, hidratantă,

protectoare.

Pot fi emulsii de tip U/A sau A/U.

Emulsiile tip -U/A- folosite pentru preparate dermatocosmetice lavabile .

Emulsiile tip -A/U pentru preparate emoliente și de curățare –nu se

îndepărtează cu apă.

Rp : Parafină lichidă ...............35g

Lanolină.............................1g

Alcool cetilic........................1g
Apă .................................. 58g
Emulgator ......................... 5g
M.f.emulsie U/A

D.S extern
Faza internă a acestei emulsii este formată din uleiul de parafină, lanolină anhidră
și alcool cetilic;

Faza externă este formată din apă.

Emulgatorul nu este menționat și se va alege în funcție de balanța hidrofil

lipofilă(HLB) și arată raportul dintre partea hidrofilă și lipofilă a unei molecule
amfifile.

Valoarea HLB se încadrează între 1-40 și cu cât este mai mic cu atât caracterul
hidrofob aste mai accentuat și invers. Un emulgator trebuie să aibă afinitate
pentru ambele faze pentru a se acumula la interfața apă-ulei; faza pentru care are
afinitate mai mare devine faza externă.

-Emulgatorii: A/U au HLB = 3-6

U/A au HLB = 8-18

În general o substanță grasă are două valori HLB; una pentru emulsia A/U și una
pentru emulsia U/A;

Ex.lanolina pt.emulsia A/U are HLB 8

pt.emulsia U/A=HLB10

Exemplu de calcul a valorii HLB pentru un amestec lipofil:

1. stabilirea proporției componentelor amestecului lipofil.

2. stabilirea valorii HLB necesară pentru fiecare component.

3. calcularea valorii HLB, in functie de valorile obținute la punctele 1 și 2.

1). 37g…35g parafina lichidă…..1g lanolina…..1g alcool cetilic

100g………….x……………….....…..y………………z

x=94.6% parafină lichidă

y=2.7% lanolină

z=2.7% alcool cetilic

2). Parafina lichidă are valoarea HLB=12-pentru obțin. unei emulsii U/A
 Lanolina are valoarea HLB=10 pt. obt.emulsie U/A

Alcoolul cetilic are valoarea HLB=15 pt.obt.emulsie U/A

3). Parafina lichidă = (94.6x12)/100 = 11.35

Lanolina = (2.7x10)/100 = 0.27

Alcool cetilic = (2.7x15)/100 = 0.40

Valoarea HLB necesară amestecului lipofil =11.35+0.27+0.4=12.02- emulgatorul

care corespunde acestei valori este oleatul de trietanolamină.

De obicei, se prefera un amestec de emulgatori, când se obtin rezultate mai bune

decât cu unul singur. Se alege un emulgator cu HLB de valoare mai mare decât HLB
necesară si unul cu valoare mai mică.

De exemplu: Span 60-valoarea HLB=4.7

Tween 80–valoarea HLB=15

Se aplică regula săgeților pentru a stabili proporția dintre cei doi emulgatori.

4.7 15

12

3 7.3

10.3

3g span60……….7.3g tween80……….10.3g amestec

x……………………..y……………………5g emulgator necesar

x = 1.45g span 60

y = 3.55g tween 80

Se va adnota rețeta cu modificările făcute.

Rp:

Parafină lichidă ................35,00g

 Lanolină................................1,00g

Alcool cetilic ........................1,00g

Apă .................................. 58,00g

Span60 ............................... 1,45g

Tween80 ............................ 3,55g

M.f. emulsie U/A

D.S. extern

Preparare: Pe baie de apă se încălzește parafina lichidă, lanolina anhidră, alcoolul

cetilic, si în amestecul lipofil se adaugă cele 1,45g span 60. Se încălzește pe sită,
apa necesară și se adaugă cele 3.55g de tween80. Amestecul lipofil se aduce în
mojar și se adugă faza apoasă în fir subțire triturând continuu până la răcirea
emulsiei.

Descriere: Lichid lăptos, cu aspect omogen, miscibil cu apa.

Observații:

Emulgatorul de tip A/U –span 60, are caracter predominant lipofil, și se aduce în
faza uleioasă, în timp ce tween-ul având valoarea HLB = 15, are un caracter
predominant hidrofil.

Tweenul 80 se aduce în faza apoasă.

Spanurile sunt esteri ai sorbitolului cu acizii grași, iar tween-urile sau polisorbații
sunt eteri polioxietilenici ai spanurilor.

Emulgatorii folosiți cresc capacitatea de imprăștiere(etalare/întindere) a

substanțelor grase și cresc efectul de curățare.

Acțiune: Emulsia obținută are o acțiune de curățare (ulei de parafina), hidratantă

(lanolina,alcool cetilic, care formează un film ocluziv ce îndepărtează evaporarea
apei).

Intrebuințări: Emulsie demachiantă pentru ten gras.

Conservare: -recipiente bine închise, la loc răcoros, pe etichetă se menționează

“A se agita înainte de administrare!”.

1.SUSPENSIA CU TERPIN HIDRAT

Rp : Terpin hidrat........................1,5g mucilag GA30% 15g

Benzoat de sodiu..................2g

Fenazonă..............................1g

Extract de belladona sicc....0,6g

Sirop simplu.........................15g

Apă distilată.........q.s.ad... .150g

Mf susp , ds int 3 lg / zi

Verificarea dozelor pentru extractul de beladonă.

Terpin hidratul – substanță cristalizată hidrofobă –care nu se lasă umectată de

apă, solubilă în apă (1: 250) , pentru dispersarea lui se folosesc polimerii hidrofili
sub forma de mucilagii – rol de agent de umectare, și de îngroșare.

În practică se folosește mucilagul de gumă arabică în proporție de 10 – 20 % față

de vehiculul din rețetă, sau guma arabică pulbere luată în cantitate egală sau
dublă față de terpin hidrat;

Se adnotează în rețetă.

Preparare : terpinhidratul se pulverizează fin la mojar, se aduce și extractul de

beladona și se omogenizează pulberea. Se adaugă 15 g mucilag în porțiuni și sub
triturare continuă, apoi siropul simplu.

Suspensia obținută se trece cantitativ în sticla de expediție folosind câteva

porțiuni de apă.

În restul de apă se dizolvă benzoatul de sodiu și fenazona și se adaugă peste

suspensie.
Se completează la greutatea prescrisă și se etichetează cu mențiunea:”A se agita
înainte de utilizare!”.

Observatii : mucilagul de gumă arabică – acținează drept coloid protector

formând în jurul particulelor insolubile de terpinhidrat un film puternic hidratat
conferind încărcătură electrică particulelor ceea ce micșorează posibilitatea lor
de a se aglomera.

In plus, guma arabică mărește vâscozitatea mediului de dispersie micșorând

astfel viteza de sedimentare.

Unele prescripții conțin terpinhidratul dispersat în sirop de balsam de Tolu –

folosit drept agent de dispersie; prin densitatea și vâscozitatea sa asigură
stabilitatea sistemului.

Majoritatea prescripțiilor ce conțin terpinhidrat au drept vehicul o soluție

extractivă apoasă (Altheea, Ipeca, Tei, specii pectorale).

Se va nota pe rețetă natura și cantitatea agentului de dispersie folosit.

Conservare : se prepară la nevoie.

Utilizări: în afecțiuni ale căilor respiratorii, expectorant.

2.SUSPENSII CU FENOBARBITAL

Substanță puternic activă – se prelucrează sub formă de suspensie cantitatea

prevăzută ca doză maximă admisă ptr 24 ore

Rp : Fenobarbital...................0,5 g mucilag MC 2% ....25g

Cloral hidrat ................. 1,5 g

Aminofenazona................ 2 g

Bromură de potasiu ......... 3 g

T-ra de valeriană ..........2,5 g

Sirop simplu ...................15 g

 Apă distilată ..... q s ad 100 g (75g)

Mf susp , ds intern 2 lg pe zi

Folosirea sării de sodiu a fenobarbitalului nu este posibilă întru-cât în mediu

alcalin (pH=9-10) format prin hidroliza acesteia, se descompune cloralhidratul:

CCl3―CH( OH)2 +2 NaOH→ CHCl3 + 2 HCOONa + H2O

Preparare: fenobarbitalul se pulverizează fin la mojar. Se aduce în porțiuni 25 g

mucilag de MC 2%. -Se trece cantitativ în sticla de expediție în care a fost
cântărit siropul și t-ra de valeriană. Se adnotează rețeta.

Aminofenazona se dizolvă în aprox. 40 g apă la cald, în care se dizolvă și KBr.

Separat se dizolvă la rece cloralhidratul; se aduc ambele soluții în sticla de

expediție și se completează cu apă la greutatea prescrisă.

Observatii : pentru preparatele de uz intern se indică folosirea mucilagului de MC

deoarece:

MC – neionică nu creează probleme la asociere cu mai multe componente active

terapeutic și cu structuri chimice foarte variate.

Contribuie la prevenirea creșterii cristalelor de fenobarbital în sediment;

Scade tensiunea interfacială solid / lichid ,

Acționează ca un coloid protector formând un film de hidratare în jurul

particulelor solide și

Mărește vâscozitatea mediului de dispersie micșorând astfel viteza de

sedimentare;

Mărește tolerabilitatea gastrică a cloralhidratului.

Cloralhidratul se dizolvă la rece, deoarece la cald este instabil, hidrolizează, iar

viteza de hidroliză crește cu temperatura.
Cantitatea de agent de dispersie folosită se va scădea din cantitatea de vehicul
prescris, pentru a nu modifica dozajul substanței active; se va nota pe prescripție
cantitatea și natura agentului de dispersie folosit.

Utilizări : sedativ

3.SUSPENSII CU ANESTEZINA

Rp : Anestezină 0,4 g Mucilag MC 2% 15g

Procaina clorhidrat 0,5 g

Sirop de belladonna 30 g

Apă de mentă |

Apă de melisă | aa 40 g (32,5g)

Mf susp , ds intern

Preparare : Anestezina se pulverizează fin. Se adaugă în porțiuni și sub agitare

mucilagul de MC 10-15 g. Se trece cantitativ în sticla de expediție în care s-a
cântărit siropul de beladonă.

Clorhidratul de procaină se dizolvă în apa de mentă și se aduce în sticla de

expediție. Apa de melisă servește la aducerea cantitativă a dispersiei din mojar în
sticla de expediție.

Cantitatea de mucilag folosită se scade în mod egal din apa de ment ă și melisă
și se adnotează pe prescripție.

Observatii: anestezina este o subtanță care nu se lasă udată de apă –are tendința
de flotare, iar în sediment s-a constatat că se produce o creștere a cristalelor
chiar după 48 ore de repaus.

Este necesar un agent tensioactiv care să prevină aceste fenomene negative –

MC- împiedică acest fenomen – realizează în același timp și umectarea pulberii și
previne flotarea.

Utilizări : anestezic, antispastic.

 6.SUSPENSII CU SULFAT DE BARIU

Rp : Sulfat de bariu ............................. 42,000g

Citrat de sodiu ............................... 0,700g

Metilceluloza .................................. 0,050g

Carbeximetilceluloză sodică .........0,140g

Nipagin ............................................ 0,050g

Nipasol .......................................... 0,020g

Zaharină ......................................... 0,008g

Alcool q.s.

Apă distilată ............. q.s.ad.........100,000g

M.f. Suspensie

D.S. Intern, in dosis plena

Elementele care determină calitatea examenului radiologic: mărimea particulelor,

omogenitatea, fluiditatea, capacitatea adezivă a suspensiei, grosimea și
uniformitatea stratului de sulfat de Ba etalat pe mucoasă.

Preparare: Sulfatul de Ba fin pulverizat se trece prin sita V și se adaugă în porțiuni

vehiculul preparat după cum urmeză:-se cântăresc într-o capsulă 2,5g mucilag MC
2% și 7g de CMC Na 2% - se amestecă. Se adaugă soluția apoasă de citrat de sodiu
și soluția de zaharină, apoi soluția alcoolică nipagin, nipasol. Se completează la
greutatea de 58 g.

Observații:BaSO4 – pulbere insolubilă, cu densitate mare care are tendința de

sedimentare.

Suspensia cu oxid de zinc

Rp : Oxid de zinc.............. 25 g

Talc ...........................25 g

Glicerină.. .................12,5g
 Apă............................ 37,5g

M.f. susp , d.s. extern

Rețetă magistrală, suspensie dermică ce conține 50% substanțe insolubile în

raport cu consistența dorită.
Preparare: ZnO și talcul se amestecă omogen și se trec prin sita VII. Se
triturează în mojar cu glicerina, apoi se adaugă în porțiuni apa. Se aduce cantitativ
în sticla de expediție și se etichetează cu mențiunea:“ A se agita înainte de
utilizare! “

Descriere: Suspensie albă, consistentă care sedimentează rapid, dar se

redispersează ușor prin agitare.

Observații: ZnO – este o pulbere fină, amorfă de culoare albă, fără miros și fără
gust. Insolubilă în apă și în alcool. Deși este o pulbere foarte fină are tendința de a
se aglomera – se trece prin sita VII. Are caracter hidrofil iar cu apa formeză
hidroxidul de zinc – pp. cu proprietăți semicoloidale care stabilizează suspensia.

Talcul –hidrosilicat de Mg natural sub forma de pulbere foarte fină albă, onctuasă
la pipăit, aderentă, fără miros și fără gust, lipsită de granulații nisipoase- hidrofob,
este dispersat cu ajutorul glicerinei.

Glicerolul – favorizează umectarea talcului de către apă, ajută la stabilizarea

sistemului, dar asigură și o aderență mai bună a pulberii la aplicare pe piele.
Vehiculul acestei suspensii poate conține și alcool –cu rol în evaporare mai rapidă.
Adaosul de agent de dispersie ( mucilag MC ) care ar mări stabilitatea
suspensiei, ar micșora în schimb viteza de evaporare și implicit efectul răcoritor.
În locul apei –în unele formule este prevăzută soluția de acid boric, iar în locul
glicerinei – soluția de sorbitol 70 % .
Se utilizează pentru acțiunea răcoritoare, sicativă.

ZnO –are proprietăți antiinflamatoare și ușor astringentă sicativă, răcoritoare. Se

administrează sub formă de pensulații.

Pentru stabilitate – mărirea vâscozității mediului dar nu în măsura în care

preparatul să devină greu de administrat – s-au asociat doi agenți de dispersie
hidrofili deoarece prin asociere, cantitatea fiecăruia dintre agenții de dispersie
poate fi micșorată.

Între particulele de BaSO4 și agenții de dispersie au loc fenomene de floculare

care nu sunt favorabile obținerii unui strat uniform – pentru ameliorare se recurge
la adăugarea unui agent defloculant – citratul de Na – electrolit care conferă
sarcină electrică particulelor de BaSO4 de același semn – împiedicând tendința
de aglomerare.

Utilizari : substanță de contrast în radiografii gastrointestinale.

Suspensia cu ichtiol

Rp : Ichtiol ......................2g

Talc

Oxid de zinc aa ...... 5g

Glicerina
Apa aa ........... 10g

M.f. susp , d.s. ext.

Preparare : ZnO si talcul trecute prin sita VII se triturează la mojar. Ichtiolul se
dispersează cu glicerină și se adaugă peste amestecul din mojar după care se aduce
apa în porțiuni mici și sub agitare – se trece cantitativ în sticla de expediție.
Observații – ichtiolul – produs obținut prin distilarea uscată a gudroanelor din
unele șisturi bituminoase – lichid vâscos, brun, miscibil cu apa și glicerina.
El poate fi încorporat și direct în pulberi – în acest caz se aduce cu spatula pe
pistil, și se triturează ușor pentru a asigura dispersarea lui omogenă, apoi se adaugă
glicerina.
Pentru stabilizare se poate folosi mucilag MC – 1-2g.
Dacă în formulă este prevazută apă de calciu ca vehicul, aceasta se înlocuiește cu
apă, deoarece ichtiolul cu Ca(OH)2 formează un produs neomogen care
sedimenteaza rapid.

Se utilizează pentru acțiunea antiseboreică, antiinflamatoare, keratoplastică.

Rp :

Mentol .................. 0.5 g alcool 5g; tween 0.5g

Talc

Oxid de zinc aa 10 g

Caolin

Alcool

Glicerina aa 10 g

Apă .............................. 30 g 24.5g

Mf susp , ds ext

Preparare : talc + ZnO + caolin = omogenizare si cernere prin sita VII. Peste
amestec se adaugă soluția alcoolică de mentol triturând bine amestecul. Se adaugă
apoi glicerina, apoi apa și se transvazează în sticla de expediție.

Observații : mentolul deși initial îl dizolvăm în alcool, la adăugarea

glicerinei și apei el va precipita – suspensie obținută prin precipitare .

- Mentolul este inițial dispersat sub formă de soluție în amestecul de pulberi

pe o suprafata foarte mare ceea ce face ca la adăugarea glicerinei și a apei să
precipite foarte fin.

- Pentru a asigura buna dispersare a mentolului se poate adăuga la soluția

alcoolică de mentol -0,2 – 0,5 % Tween 80 care scade tensiunea interfacială solid /
lichid, permite umectarea mentolului și previne fenomenul de flotare.

- Tot pentru stabilizare se poate folosi mucilagul de MC – dar scade viteza de

evaporare a vehiculului, respectiv efectul răcoritor.

- Se utilizează pentru efectul calmant, antipruriginos, antialergic și astringent.

Rp :
Sulf pp +Tween80 0.5g
Oxid de zinc aa 10 g
Camfor
 Rezorcină aa 1g
Alcool
Glicerină aa 10 g
Apa de calciu până la 100 g (Apa distilată)

Mf susp , ds ext

Preparare : ZnO și sulful se pulverizează fin, se trec prin sita VII apoi se
dispersează cu glicerina și adăugăm 0,5 g Tween 80. Camforul se dizolvă în alcool
și se adaugă peste amestecul de pulberi sub agitare. Se trece în flaconul de
expediție și se adaugă în porțiuni și sub agitare soluția apoasă se resorcină. Se
completează la masa prescrisă și se scrie pe etichetă: ”A se agita înainte de
întrebuințare!”
Observatii: deoare resorcina (se oxideaza rapid) este instabilă în mediu alcalin,
se înlociuește apa de calciu cu apa distilată; nu se adaugă mucilagii.
Utilizări:
-în tratamentul acneei.
Conservare
În recipiente de sticlă colorată de capacitate mai mare(125ml), bine închise, la loc
răcoros; timp limitat de conservare.

Suspensii cu aplicare pe mucosae

Rp : Nistatin............................. 0,3 g
Metronidazol .....................0,5 g
Bicarbonat de sodiu ............1 g
Borax ................................ 2 g
Glicerină ...........................20 g
M.F. Suspensie
D.S.extern-badijonări bucale

Formulă magistrală, suspensie în glicerol, preparat steril.

Preparare : Se dizolvă boraxul în glicerină la cald pe baia de apă = Glicerina

boraxata 10 % . Se adaugă apoi NaHCO3 în glicerina boraxată la cald pentru
dizolvare. Se răceste. Metronidazolul și nistatinul se omogenizează la mojar iar
peste amestecul de pulberi se aduce în porțiuni soluția de glicerină boraxată după
care se aduce în flaconul de expeditie, pe etichetă se menționează: ”A se agita
înainte de utilizare!”

Observații : această suspensie cu aplicare pe mucoase are drept vehicul glicerina.

Nistatinul și metronidazolul sunt hidrofobe și sunt umectate de glicerină. Datorită
vâscozității ridicate a vehiculului nu sunt necesari agenți de dispersie.
Metronidazolul – pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros cu gust amar.
Foarte puțin solubil în alcool, greu solubil în apă, cloroform și eter(FR X)
(antiprotozoaric, antibacterian).
Nistatinul – pulbere galbenă până la galben-cafenie, cu miros slab de cereale,
foarte greu solubilă în apă și alcool, sensibilă la lumină, căldură și aer (inactivare).
(amestec de poliene antifungice obținute de la anumite specii de Streptomyces
noursei).
În farmacie se pot folosi– tabletele de nistatin au concentrația de 500 000 UI/cpr;
nistatinul pulbere are o activitate microbiologică de cel puțin 4400 UI/mg de
substanță.
1mg = 4400 UI
La dizolvarea boraxului în glicerină = acid gliceroboric și gliceroborat de Na (pH
acid).
NaHCO3 neutralizează aciditatea soluției imprimând un pH ușor alcalin.
Întrebuințări :
-badijonări locale în candidoza bucală;
-aplicații locale –antifungic; antibacterian activ pe germeni anaerobi.
Conservare: se prepară la nevoie;
Nu se conservă mult timp datorită instabilității nistatinului (are molecula saturată,
ciclu lactonic) se păstrează la temperaturi de +4˚C.

UNGUENTUL SIMPLU
(UNGUENTUM SIMPLEX)

Rp: Lanolina ..........10g

Vaselina ........... 90g

Preparare : lanolina și vaselina se topesc pe baia de apă la aprox. 50˚C și se
amestecă până la răcire.

Descriere: Se obține un unguent omogen, de consistență semisolidă, alb-gălbui cu

miros slab de lanolină.
Observații: datorită lanolinei (materie grasă extrasă și purificată din lâna de oaie)
care poate încorpora până la 200 – 300% apă sub formă de emulsie A/U,
unguentul simplu are capacitatea de a încorpora substanțe lichide hidrofile sau
soluții apoase ale subst. medicamentoase.

Vaselina este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate obținute din petrol,

purificate și decolorate. Este o masă albă cu aspect omogen filantă, onctuoasă,
opacă în strat gros, și translucidă în strat subțire fără miros și fără gust.

Pentru a îmbunatăți consistența unguentului simplu și pentru a mări capacitatea

de încorporare a apei, unele formulare menționează adaosul unei proportii de 4%
alcool cetilic, cantitate care se scade din vaselină(Unguentul cetilic).

Adaosul de colesterol 1-5 % = crește capacitatea de încorporare a apei.

Conservare : în recipiente bine închise, la loc răcoros.

Utilizări : baza pentru încorporarea multor substanțe medicamentoase utilizate în

dermatologie.

Unguent emulgator
Unguentum emulsificans (FR.X)
Emulgator alcool cetilstearilic........30 g
Parafină lichidă ........................... 35 g
Vaselină ..........................................35 g

Preparare: Cele trei baze se topesc pe baie de apă la 60˚C și se triturează până la
răcire și omogenizare.

Alcool cetilstearilic emulgator = agentul emulsiv din formulă și este constituit

din:

Emulgator propriu -zis – caracter hidrofil – cetilstearil sulfatul de Na.

Stabilizator al emulsiei – caracter lipofil – alcool cetilstearilic.

Alcool cetilstearilic emulgator se poate prepara și după formula :

Alcool cetilstearilic ....................... 90 g

Cetil stearil sulfatul de Na ............ 10 g
Apa .......................................................5 g
Preparare: Alcoolul cetilstearilic se topește pe baie de apă; cetilstearil sulfatul de
Na se dizolvă în apă la fierbere și se amestecă cu alcool cetilstearilic pe baie de apă
amestecând continuu și energic până se obține o masă translucidă slab tulbure, apoi
se răcește repede.
Cetilstearil sulfatul de sodiu determină tipul de emulsie -U/A.
Alcoolul cetilstearilic are rolul de a stabiliza filmul interfacial și de a crește
vâscozitatea fazei interne-A/U.
În loc de alcool cetilstearilic se poate folosi alcool cetilic sau alcool stearilic .
În loc de cetilstearil sulfatul de Na se poate folosi lauril sulfatul de Na- baza III

Conservare : se conservă mai bine în stare anhidră, se hidratează la nevoie.

Se folosește doar în formă hidratată.

Unguent de glicerină – glicerolatul de amidon

Rp. Amidon 7g
Nipagin 0.18g
Nipasol 0.02g
Glicerina 93g
Apa distilată 7g
Preparare : amidonul cu nipaginul și nipasolul împreună cu apă la 70˚C se
triturează. Se lasă în repaus 10 minute și se adaugă glicerina încălzită pe baie de
apă la 90˚C și se continuă încălzirea pe sita de azbest la flacără mică și amestecând
până la gelificare, se completează la masa de 100 g.
Observații : amidonul – polizaharid cu formulă asemănătoare celulozei :
Amilaza – cu structură liniară solubilă în apă.
Amilopectina – cu structură ramificată insolubilă în apă dar care formează o rețea
tridimensională răspunzătoare de structura de gel.
In procesul de preparare, amidonul de grâu se hidratează, iar glicerina dizolvă o
parte din amidonul hidratat.

Amilopectina formează o structură de gel în structura căruia este inclusă faza

lichidă.

Gelificarea are loc la peste 100˚C; de aceea amestecul se încălzește pe sitaă nu

pe baie. Temperatura nu trebuie să depășească 140˚C– se descompune glicerina în
acroleina (preparat ușor colorat cu miros rânced).

Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult 25˚C.

Acțiune: emolient; pentru îngrijirea mâinilor, călcâielor crăpate, când se asociază

cu vit. A.
Bază pentru acid boric, oxid de zinc, vitamine liposolubile, ac salicilic.

Unguent camforat

xRp: Camfora .................10g

Unguent simplu .......90g
Preparare: se pulverizează camforul la mojar cu ajutorul unei cantități mici de
alcool; se adaugă treptat unguentul simplu la cca.30˚C și se triturează până la
dizolvarea camforului și preparatul se omogenizează și se răcește.
Descriere: –unguent alb-gălbui, omogen, cu miros de camfor.
Observații:
-pulverizarea camforului se face prin intermediu volatil, se mai pot folosi și alte
metode:
-dizolvarea la cald –într-un flacon se aduce camforul și unguentul simplu, apoi
flaconul se aduce pe baia de apă unde se menține până la topirea unguentului
simplu și dizolvarea camforului. Se agită și se deschide doar după răcirea
completă.
-se dizolvă camforul într-o cantitate mică de solvent volatil (eter) și se
încorporează în baza de unguent încălzită la 30 ˚C. Triturarea se face până la
evaporarea eterului și dizolvarea camforului.
-se poate folosi ca baza de unguent, unguentul cu macrogol în care se dizolvă
camforul la 30˚C sau la 60˚C dar în flacon închis.
Acțiune: antipruriginoasă, antiseptică.
Conservare:–recipiente bine închise, la loc răcoros.

Saliform

xRp:
Salicilat de metil ................. 3.75 g
Camfor ................................. 0.25 g
Mentol ................................ 0.08 g
Acid salicilic .........................1.65 g
Cloroform ............................1.60 g
Excipienti ......... q.s. ad 100.00 g

Forma farmaceutică: unguent industrial.

Se foloseste unguentul simplu. Adaosul de lanolină favorizează încorporarea

componentelor lichide și îmbunătățesc atât consistența și aderența unguentului de
tegumente cât și penetrarea substanței active.
Preparare: într-un mojar se triturează camforul, mentolul si acidul salicilic. Se
adaugă, apoi unguentul simplu în porțiuni mici amestecând, apoi cloroformul și
salicilatul de metil. Se omogenizează.
Observatii: acidul salicilic nu este solubil în baza de unguent, însă prin formarea
amestecului eutectic (mentol+ camfor) se asigur ă dispesarea moleculară a
acidului salicilic și se scurteaza timpul de execuție a prescripției.
Cloroformul și salicilatul de metil – substanțe lichide miscibile cu bazele grase;
ce se pot încorpora odata cu eutecticul în baza de unguent sau la sfârșit.
Toate substanțele sunt lipofile și pentru a prepara un unguent soluție, este necesară
o baza de unguent lipofilă anhidră. Dacă s-ar folosi vaselina s-ar obține un preparat
cu o consistență prea mica. Lanolina influențează favorabil consistența
preparatului.
Conservare: în recipiente bine închise, la loc răcoros.
Utilizare : analgezic, revulsivant în afecțiuni reumatismale, antiseptic local.

Unguent cu hidrocortizon acetat 1 % F.R.X

xRp/ Hidrocortizon acetat .... 1,0 g (ulei de parafină 1g)

Colesterol ...................... 3,5 g

Lanolină........................... 8,0 g
Vaselină ........................ 80,5 g 79,5g
Parafină ............................7,0 g

Preparare : bazele se topesc pe baia de apă la 70˚C și se amestecă până la

semisolidificare.
Într-un mojar se pulverizează hidrocortizonul acetat și se adaugă o porțiune
aprox.egală de excipient topit; se triturează până la omogenizare și se adaugă
treptat sub triturare restul bazei semifluidificate; se triturează până la omogenizare
și răcire.
Descriere: unguent omogen, de consistență semisolidă alb-gălbui cu miros
caracteristic de lanolină.
Observații :
F.R.X prevede folosirea unei baze potrivite.
Colesterolul este o substanță cristalină, albă, sau slab gălbuie sau foi sidefii, fără
miros, fără gust.
Componentele bazei de unguent au puncte de topire diferite: colesterolul 147-
150˚C, lanolina 36-42˚C, vaselina 38-55 ˚C, parafina solidă 50-57˚C.
Colesterolul nu se poate topi pe baie de apă, și de aceea se va dizolva la
aprox.70˚C în restul componentelor.
Se mai poate folosi pentru dispersia hidrocortizonului 1g de parafină lichidă care
se va scadea din cantitatea de vaselină.
Utilizări : calmantă, antipruriginoasă, antiinflamatoare.

xUnguentum zinci oxydi 10%-F.R.X

Rp: Zincii oxydum ...................10g

Unguentum simplex .........90g
Preparare: se triturează la mojar oxidul de zinc, se adaugă o cantitate aproximativ
egală de unguent simplu semisolid, și se triturează pentru omogenizare până la
răcire.
Descriere: unguent semisolid, slab gălbui cu miros slab caracteristic de lanolină.
Observații :
Oxidul de zinc are tendința de a se aglomera și din această cauză se va trece prin
sita V; nu se poate folosi uleiul de parafină pentru omogenizarea oxidului de zinc,
deoarece ar trebui 10g de ulei de parafină ceea ce ar diminua consistența
unguentului.
Conservare: în recipiente bine închise la loc răcoros.
Întrebuințări: acțiune absorbantă, astringentă, datorită oxidului de zinc, și se
folosește în afecțiuni inflamatorii ale pielii.

Unguentum zinci oxidi cum acido salicilico F.R.IX

Unguent cu oxid de zinc și acid salicilic = PASTA LASSAR

xRp: Acid salicilic ..................2 g
Zinc oxid .................... 25 g
Amidon ...................... 25g
Vaselina ................... 48 g
Preparare: acidul salicilic pulverizat cu oxidul de zinc și amidonul – pulbere se
trece prin sita VII.
Într-un mojar încălzit se aduce amestecul de pulbere și se adaugă în porțiuni
vaselina topită; și se triturează și omogenizează până la solidificare.
Descriere: unguent alb, omogen, de consistență tare, miros slab caracteristic.
Observații: conținutul în pulberi este de 52% substanțe solide suspendate, este
deci o pastă.
Nu se folosește la prepare unguent simplu, datorită conținutului în lanolină care
i-ar crește consistența; se folosește vaselina pentru o consistență corespunzătoare.
Se folosește un mojar încălzit, și excipientul topit. În cazul unui mojar rece
vaselina s-ar solidifica, și am obține un unguent cu grunji, necorespunzător.
La preparare se vor evită folosirea spatulelor de fier deoarece acidul salicilic cu
Fe = colorație violetă.
Conservare: în vase bine închise.
Utilizări: ca astringent și antiinflamator.
În timpul conservării acidul salicilic cu ZnO = saliciliatul de Zn care are aceiași
acțiune asupra tegumetului ca și ZnO, dar lipsește acțiunea cheratolitică și
bactericidă a acidului salicilic.

Acest lucru se poate evita prin inlocuirea ZnO cu oxid de titan.

Atunci când se va prescrie pastă cu oxid de zinc se va elibera unguent cu

urmatoarea formulă:
Rp: ZnO .................25g
Amidon ............25g
Vaselină ...........50g

Acțiune: absorbant, antiseptic, astringent; este folosit in afecțiuni antiinflatorii ale

pielii.

În timp, în unguent se pot forma aglomerări, caz în care unguentul nu se mai

folosește.

xRp : Mentol ....................................................0,25g

Clorhidrat de procaină ......................... 0,20g
Clorhidrat de efedrina ...........................0,20g
Soluție de acetotartrat de aluminiu .....1,00g
Unguent simplu .................................. 20,00g
M.f unguent, D.S. extern

Preparare : mentolul se pulverizeză fin la mojar. Într-o capsulă de porțelan se

topește ușor unguentul simplu (semisolid- pentru a nu exista pericolul volatilizării)
și se adaugă în porțiuni peste mentol.
În alt mojar cele două săruri (procaina și efedrina) se tritureaza se dizolvă într-un
gram de apă peste care se aduce în picături soluția de acetotartrat de aluminiu apoi
unguentul mentolat în porțiuni, triturând pentru emulsionare.

Observatii: cele două săruri pot fi dizolvate și în soluția de acetotartrat de

aluminiu, însa se preferă dizolvarea în apă deoare există pericolul ca substanțele să
recristalizeze în timp.

Este un unguent emulsie de tip A/U; lanolina fiind emulgator pentru faza apoasă
internă.

Conservare: – în recipiente bine închise.

Utilizari:– dermatite.

xRp: Acid salicilic ........................2,5g

Resorcină ............................2,0g apă distilata 2g

Sulf .......................................2,5g

Unguent simplu q.s. ad.. 50,0g

M.f. unguenta

D.S.extern

Preparare: într-un mojar se triturează acidul salicilic și sulful; peste pulberea

compusă se adaugă în mici porțiuni unguentul simplu topit și semisolidificat .
Resorcina se dizolvă în 2 g apă și soluția se încorporează prin triturare în
unguent. Se va adnota rețeta cu modificările făcute.
Observații: substanțele insolubile dispersate sub forma de suspensie se află în
proporție de 10 % fiind necesar gradul de mărunțire corespunzător sitei VII sau
VIII pentru a preveni aglomerarea.
Se va evita folosirea ustensilelor metalice.
Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult 25˚C, datorită
resorcinei, în timpul conservării unguentul se poate colora în roz.
Utilizări: acțiune cheratolitică, antiseptică și se folosește în eczeme.

xRp: Hidrocortizon acetat .......0,10g

Ichtiol ............................. 0,75g
Sulf precipitat ................ 0,75g
Resorcină ....................... 0,75g
 Talc...................................1,00g
Oxid de zinc ...................1,00g
Retinol acetat ..........150.000ui
Lanolină ....................... 10,00g
Vaselină ...................... 10,00g
M.f.ung. D.S.ext .
Forma farmaceutică: preparat magistral sub formă de unguent destinat
administrării externe.
Preparare: Într-un mojar se face o pulbere compusă din sulf, hidrocortizon acetat,
talc, oxid de zinc – fin pulverizate și se triturează cu 0,5ml soluție uleioasă de
vitamina A. Se adaugă amestecul semifluid de lanolină și vaselină. Se triturează
până la răcire. Într-o capsulă de porțelan se dizolvă resorcina în aprox. 1g apă și
apoi se adaugă unguentul preparat anterior iar la sfârșit ichtiolul și se amestecă
până la obținerea unui preparat omogen.
Observații:
Hidrocortizonul acetat, talcul, sulful precipitat și oxidul de zinc sunt insolubile
în baza de unguent.
Resorcina este solubilă în apă (1:1) și se va încorpora sub formă de soluție
apoasă ca fază internă a unei emulsii de tip A/U.
Vitamina A soluție uleioasă este miscibilă cu baza de unguent; se preferă soluția
diluată pentru a asigura dispersarea uniformă a substanțelor insolubile în baza
de unguent.
Ichtiolul este miscibil cu lanolina și vaselina; nu este miscibil cu uleiurile; cu
vit.A; și din această cauză; se încorporează la sfârșit pentru a vedea omogenitatea
preparatului.
Utilizări: antiinflamator, antiseboreic, absorbant, antiseptic, epitelizant,
cheratoplastic, antiacneic.
Conservare: în recipiente bine închise, ferit de lumină, la maxim 25˚C.

xRp : Pix liquida ............................ 2g

Talc ......................................... 2g

Oxid de zinc.............................5g

Soluție hidroxid de calciu......2g

Ulei de floarea soarelui..........2g

 Lanolină.................................15g

Vaselină ............................... 15g

M.f. ung. D.s extern

Forma farmaceutică: preparat magistral sub formă de unguent destinat

administrării externe.

Preparare: se pulverizează talcul și oxidul de zinc într-un mojar; separat într-o

eprubetă se prepară linimentul din ulei de floarea soarelui și soluția de hidroxid de
calciu. Linimentul se adaugă peste pulberea compusă din mojar și se
omogenizează. Peste amestecul din mojar se adaugă baza de unguent
semifluidificată (lanolina și vaselina). Se triturează până la răcire și omogenizare.
În final se adaugă gudronul vegetal și se omogenizează.
Descriere: unguent cu aspect omogen de culoare brună și miros caracteristic.

Observații: În cadrul unguentelor polifazice –sunt incluse și unguentele cu

gudroane și balsamuri – nu sunt miscibile cu bazele de unguent.
Încorporarea lor necesită prezența unor agenți de dispersie ca lanolina (egal
sau dublu față de gudron), tween 80, gel tragacanta, săpunuri alcaline.
Obișnuit, gudroanele și balsamurile se adaugă la sfârșit și nu se triturează
decât cât este necesar pentru omogenizare, pentru a se evita separarea lor din
sistemele disperse.
Dacă într-un unguent sunt prezente componentele unui liniment, acestea sunt
încorporate separat, fie sub formă de liniment. În cazul nostru cele 4g de liniment
se folosesc pentru dispersia uniformă a componentelor insolubile în bază.
Dacă în formulă ar fi fost prevăzute cel puțin 4g ulei de floarea soarelui, acesta ar
fi fost folosit la dispersia talcului și a oxidului de zinc, soluția de hidroxid de calciu
putând fi separat încorporată.
Acțiune: cicatrizant, astringent, fiind folosită în tratamentul psoriazisului.
Conservare: recipiente bine închise, ferit de lumină la max.25˚C.

Unguentul cu oxid galben de mercur 2%

(F.R. IX)

xRp : Oxid galben de mercur................. 2g

Parafină lichidă............................. 4g
Vaselină .......................................89g
Lanolină ....................................... 5g
 M.f unguentum, D.s. extern
Baza – lipofilă, capabilă să încorporeze apa sub formă de emulsie tip A/U.
Dacă unguentul se folosește pentru uz oftalmic, baza se sterilizează, iar
prepararea se face în condiții aseptice.
Oxidul se încorporează sub formă de suspensie.
Preparare: vaselina + lanolina se topesc într-o capsulă pe baie de apă, se filtrează
prin tifon, se sterilizeaza in etuva la 160˚C timp de 2h.
Uleiul de parafină se sterilizează separat în aceleași conditii.
Într-un mojar sterilizat oxidul gaben de mercur se triturează cu uleiul de parafină și
apoi se aduce treptat amestecul de bază răcit triturând până la omogenizare.
Descriere: unguent omogen, de consistență semisolidă, galben portocaliu, cu
miros slab de lanolină.
Observații: pulverizarea oxidului galben de mercur fără adaos de ulei de
parafină poate duce la descompunerea acestuia.
Prin triturare cu uleiul de parafină, se realizează o dispersie fină și uniformă.
Pentru a se obține un grad de finețe avansat, se recomandă folosirea oxidului
galben de mercur proaspăt preparat prin reacția dintre hidroxidul de sodiu și
diclorura de mercur, conform reacției:
HgCl2 + 2 NaOH → HgO + 2NaCl + H2O
Conservare: – se prepară la nevoie.
Se ambalează în recipiente de porțelan opace.
La lumină se colorează în cenușiu.
Utilizări: se folosește ca antiseptic și astringent în blefarite și conjuctivite.

Unguent cu pilocarpină 2%
xRp: Clorhidrat de pilocarpină........2g

Unguent simplu....................... 88g

Apă ........................................10g

M.f ung.

Forma farmaceutică: produs oficinal și industrial, unguent de tip emulsie A/U.

Pilocarpina se dizolvă în apă și apoi se emusionează cu baza.

Preparare: unguentul simplu se sterilizează la etuvă la 160˚C timp de 2 h și apoi
se răcește.
Într-un mojar steril se dizolvă pilocarpina în apă distilată sterilizată, iar soluția
obținută se emulsionează în baza de unguent răcită.
Descriere: unguent semisolid alb-gălbui.
Observații: – pilocarpina solubilă în apă(1:0,3);
F.R prevede o cantitate mai mare de apă decât ar fi necesar pentru dizolvarea
pilocarpinei –deoarece se obține o consistența mai bună și o cedare mai ușoara
a substanței active.
Are o acțiune cu o durată mai lungă decât soluțiile oftalmice.
Trebuie manipulat cu atenție – substanță toxică.
Se cunosc azotatul de pilocarpina 2 %.
Se conservă în borcane bine închise, la loc răcoros, ferit de lumină, la Venena.
Indicat în glaucom cu unghi închis, glaucom cronic simplu se aplică de 3- 5 ori
pe zi.

xRp : Neomicină .......... 0,1 g

Nistatin .....1.500.000 ui Sterolii din lanolină
Lanolină.................. 5 g antagonizează
acțiunea nistatinei,
Vaselina.................15 g motiv pentru care se
prefera bazele fără
lanolină
M.f. Unguentum

D.s. extern

Preparare : vaselina se topește într-o capsulă de porțelan pe baie de apă, se

filtrează prin tifon și se sterilizează la etuvă la 160˚C timp de 2 ore. Într-un mojar
sterilizat se prepară o pulbere prin triturarea neomicinei și nistatiei. Se adaugă o
parte din baza semisolidificată și se triturează pentru omogenizare, apoi se adaugă
restul de bază.
Descriere: unguent omogen, gălbui, cu miros caracteristic.
Observatii: neomicina se folosește cu rezultate foarte bune în concentrație de 0,5
– 3 % în tratamentul local al multor dermatoze.
În bazele de unguent anhidre, neomicina prezintă o stabilitate mai bună decât
în bazele hidratate. Pentru a asigura acțiunea antifungică a nistatinei, se înlocuiește
lanolina cu vaselina.
Nistatinul este un amestec de poliene antifungice obținute din tulpini de
Sreptomyces noursei. Activitatea microbiologică este de cel putin 4400UI
nistatină /mg raportată la substanța uscată. Este o pulbere galbenă cu miros slab de
cereale, higroscopică. Este greu solubilă în alcool, foarte greu solubilă în apă.
Se vor lua în lucru 0.34g nistatină corespunzatoare la 1.500.000UI !!!!!!
Baza anhidră asigură totodată și stabilitatea nistatinei.
Conservare: în borcane bine închise, la loc răcoros, ferit de lumină.
Utilizări: Se utilizează pentru acțiunea antibacteriană, antimicotică și
antiinflamatoare.

Unguentul Hemorzon
xRp : Tetraciclină ...........................1,0 g

Acetat de hidrocortizon.......0,5 g

Lidocaină ............................ 0,1 g

Ceară.....................................5,0 g

Lanolină anhidră................20,0 g

Vaselină ........... q.s. ad 100,0 g

Forma farmaceutică: preparat industrial, unguent tip suspensie.

Preparare: ceara , lanolina și vaselina, se topesc într-o capsulă de porțelan pe baie

de apă, se filtrează prin tifon, și se sterilizează la etuvă la 160˚C timp de 2 h. Într-
un mojar sterilizat se triturează lidocaina, hidrocortizonul și tetraciclina.

Peste amestecul de pulberi se adaugă treptat baza de unguent semisolidificată și se

omogenizează până la răcire.

Descriere : unguent cu aspect omogen, gălbui, cu miros caracteristic.

Observații : tetraciclina este o pulbere cristalină, galbenă, foarte greu solubilă în
apă, fotosensibilă și termolabilă (se brunifică). Activitatea microbiologică este de
975 U.I. clorhidrat de tetraciclină/mg raportată la substanța uscată. Este puțin
solubil în alcool, foarte greu solubil în apă. Este stabilă la aer, se descompune la un
pH peste 7 și se inactivează la un pH mai mic de 2.
În bazele de unguent lipofile anhidre, este stabilă timp îndelungat până la 2 ani.
Este incompatibilă cu MC, CMC sodică, alginatul de sodiu, guma tragacanta,
caolin, etc.
Întrebuințări: antiinflamator, anestezic local, antibacterian, folosit în crizele
hemoroidale acute, fisuri perianale, prurit anal.
Conservare :se păstrează la loc uscat și răcoros.
Stabilitatea antibioticului este redus ă la 5-7 zile – se va men ționa acest lucru pe
etichetă.
Agenții tensioactivi ionogeni – lauril sulfatul de Na influențează negativ
stabilitatea.
În bazele de unguent cu macrogoli – antibioticul pierde 20 % din activitate în 6
luni.

Industria farmaceutică prepară unguentul cu tetraciclină 3 %, având ca bază:

colesterol, lanolină, ulei de parafină și parafină solidă.

Creme grase : EMULSII A/U

xRp : Lanolină ............................. 20g

Colesterol ................................1g

Alcool cetilic ............................ 5g

Ulei floarea soarelului ............40g

Ceară ........................................ 5g

Vitamina A ...................300000ui

Vitamina E ...................... 0.30g

Borax ................................ 0.5g

Apă ...................................... 70g

T-ra benzoe ............................ 3g

M.f. unguent

D.s. extern

Preparare: Componentele lipofile au puncte de topire diferite și se topesc pe baia

de apă într-o patentulă la 60-70˚C. Se adaugă treptat soluția apoasă de borax
încălzită la aceeași temperatură triturând continuu. Se triturează până la răcire. Se
încorporează tinctura de benzoe și la final conținutul fiolelor de vit. A și E. Se
omogenizează.

Observații: lanolina, ceara, alcool cetilic și colesterolul sunt substanțe lipofile

acționează ca emulgatori de tip A/U.
Boraxul reacționează cu acizii grași liberi conținuți în ceară și în uleiul de floarea
soarelui și din reacție rezultă săpunuri monovalente – emulgatori de tip U/A.

Concomitent se formează ambele tipuri de emulgatori, dar predominantă

rămâne emulsia de tip A/U dată fiind proporția mare de substanțe cu proprietăți
emulsive de acest tip.

Vitaminele A ți E se folosesc sub formă de soluții uleioase care sunt miscibile cu

baza de unguent lipofilă; se adaugă după răcirea unguentului deoarece sunt
termolabile.

Nu se folosesc soluții mai diluate de vitamine deoarece cantități prea mari de

solvent uleios – modifică consistența unguentului.

T-ra benzoe conferă miros plăcut unguentului și joacă rol de agent stabilizant
(antioxidant) pentru componentele care în timp pot să sufere procese de
autooxidare (râncezire).

Se conservă: în borcane bine închise la loc răcoros.

Întrebuințări: pentru îngrijirea mâinilor și tenului.

xRp : Ceară ...................... 17 g

Stearină .................... 17 g

Ulei de parafină ........ 56 g

Borax ...................... 0.5 g

Ulei lavandă ........... 2 pic

Apă ........................10 g

M.f.ung. ; D.s.extern

Preparare: Ceara, stearina și uleiul de parafină se fluidifică într-o patentulă pe

baie de apă la temperatura de 70-80 ˚C. Se adaugă treptat soluția apoasă de
borax încălzită la aceiași temperatură . Se triturează până când faza apoasă se
emulsionează. Amestecul încă fluid se trece într-un mojar încălzit și se triturează
până la răcire după care se încorporează uleiul de lavandă.
 Observații:

Rețeta conține o cantitate mare de componente cu p.t. ridicate (34%) și o

proporție de componenete lipofile (90%).

Cantitatea de apă este mică deoarece baza de unguent nu are propriet ăți
emulsive.

Prepararea unguentului trebuie să se facă la o temperatură de 70-80 ˚C,

deoarece ceara și stearina au p.t. ridicate. Pentru același motiv faza apoasă
trebuie să se adauge la aceiași temperatură și să se lucreze într-un mojar încălzit.

Ceara posedă proprietăți emulsive slabe favorizând formarea emulsiei de tip

A/U. În același timp din reacția dintre borax și acizii grași conținuți de ceară se
formează săpunuri monovalente care sunt emulgatori de tip U/A.

Tipul de emulsie depinde în final de proporția de ceară, de temperatura de

preparare și de raportul dintre faza uleioasă și cea apoasă.

În cazul de față formula conține o cantitate mare de ceară și o cantitate mică de

apă, iar temperatura de preparare este ridicată ceea ce determină formarea
preponderentă a emulsiei de tip A/U.

La aplicarea unguentului pe piele, apa se evaporă ușor și se produce o senzație de

răcorire.

Uleiul de lavandă se încorporează în unguent la rece pentru a evita evaporarea

lui.

Formule asemanatoare sunt prevazute de anumite farmacopei sub denumirea de

unguente emoliente sau cold-cream.

Se conservă în borcane bine închise, la loc răcoros.

Se utilizează ca unguent cosmetic, emolient și răcoritor.

xRp : Acid stearic ...............15g

Hidroxid de Na ......... 1g
Glicerină .................. 50g

Apă ....................... 150g

 Parfum ..................... q.s.

Preparare: acidul stearic, glicerina și o parte din apa prescrisă se încălzesc într-o
patena pe baie de apă la 80-90 ˚C . În amestecul lichid menținut pe baie se adaugă
în fir subțire, agitând continuu cu un pistil, 10 g soluție NaOH 10 % diluată cu
restul de apă încălzită la aceiași temperatură.

Se continuă triturarea energică la cald , înca câteva minute până când saponificarea
s-a terminat (masa nu mai spumifică ). Se retrage vasul de pe baia de apă și se
amestecă până la racire. Se încorporează la final, parfumul.

Descriere :unguent omogen, alb, spumos, cu pH neutru, cu miros de săpun.

Observații: Stearina conform F.R. = amestec de acizi grași solizi, constituit din acid
stearic, palmitic și cantități mici de alți acizi grași.

C17H35COOH+NaOH → C17H35COONa+H2O

În practică este indicat sa se saponifice numai un sfert, a treia parte sau jumatate
din cantitatea de acid stearic, când rezultă unguente de consistență bună,
emoliente și mai bine tolerate de piele.

Cantitatea de NaOH se calculează stoechiometric și rezultă 0.4g.

În nici un caz unguentul nu trebuie să conțină un exces de NaOH întrucât devine

foarte iritant pentru piele.

Alături de excesul de acid stearic unele prescripții conțin si alte componente

lipofile: ceara, cetaceu, alcool cetilic .

În locul hidroxidului de Na se poate folosi KOH, NH4OH, carbonat de Na, etc

Se are în vedere ca în unguent să rămână un exces de acid stearic nesaponificat

Raportul de ½ mol substanță alcalină față de 1 mol de acid stearic dă rezultate

satisfăcătoare.

284.49g acid stearic…….20.05g NaOH(1/2)

15g acid stearic…………………………x g NaOH

x=1,05g NaOH
Se folosește soluția de NaOH 10% din care se iau 10g.

Reacția de saponificare are loc la cald pe baie de apă la o temperatură de

56-70 ˚C (superioară temperaturii de topire a acidului stearic).

Se prepară în cantități mici și la nevoie; se păstrează în borcane bine închise, la loc

răcoros.

Unguentul cosmetic cu acțiune emolientă, se folosește și ca unguent de protecție

hidrofil.

Se poate folosi și ca bază de unguent pentru încorporarea unor substanțe

medicamentoase.

Unguentele de protecție – sunt folosite pentru a proteja tegumentul de acțiunea

nocivă a unor noxe dermice care pot să intervină în cadrul unor procese de muncă
în industrie, laboratoare.

Se fol deci în scop profilactic = crème barieră deoarece formează un film față de
substanțele nocive.

Unguent de protecție hidrofob

xRp : Ceară ........................15g

Parafină ........................15g

Ulei de parafină ........ 25g

Stearină ...................... 5g

Vaselină .......................40g

Preparare: se încălzesc componentele într-o capsulă de porțelan pe baie de apă la

temperatura de 60 – 70˚C. Amestecul fluid se trece într-un mojar încălzit și se
amestecă până la răcire.

Este un exemplu tipic de unguent de protecție hidrofob care aplicat pe tegument

formează un film continuu lipofil .

Acidul stearic are în mod deosebit proprietatea de a acoperi porii pielii.

Unguentul ar fi și mai eficient dacă în locul uleiului de parafină s-ar folosi ulei de
silicon care este bine tolerat de tegument, puternic hidrofob și formează o
peliculă continuuă pe piele.

Deși hidrofobe, peliculele de silicon rămân permeabile pentru vaporii de apă din
piele, deci nu impiedică transpirația și evită riscul de macerare a epidermei

Pentru a fi eficient hidrofob uleiul de silicon se prescrie în aceste unguentele de

protecție în proporție de cel putin 20 %.

Deoarece nu este miscibil cu majoritatea excipientilor, pentru dispersarea lui se

recomandă adaos de alcool cetilic, cetaceu, spanuri.

În unguentele de protecție hidrofobe se pot încorpora și unele substanțe

antimicotice sau antimicrobiene.

Se conservă în borcane bine închise, la loc răcoros.

Se utilizează ca unguent de protecție pentru muncitorii care lucrează cu mânile în

apă, în soluții apoase sau alte lichide hidrofile.

Unguent de protecție hidrofil

xRp. Metilceluloză ......................... 3,3g

Bentonită ............................ ..1,5g

Ulei de parafină ................... 2,5g

Vaselină .................................. 5g

Lanolină ............................ .....1g

Ceară ......................................1g

Polisorbat 80 .........................1g

Soluție acid boric 3% ............5g

 Ulei lavandă ....................... 0,4g

Vanilină ............................0,03g

Soluție conservantă ..........100g

Preparare: pentur a ușura și scurta timpul de obținere a unguentului se prepară în

prealabil gel de MC 5% și gel de bentonită 10 % folosind ca vehicul soluția
conservantă.

Se amestecă 66 g gel MC 5% cu 1,5 g gel bentonită10 % și se încorporează prin

triturare polisorbatul 80 și soluția de acid boric 3%.

Separat vaselina, lanolina, ceara și uleiul de parafină se topesc într-o capsulă de

porțelan la 60-70˚C și se triturează până la răcire. Faza lipofilă astfel obținută se
încorporează treptat în hidrogelul de MC și bentonită amestecând până la
omogenizare. În final se adaugă uleiul de lavandă și vanilină dizolvate într-un ml
de alcool.

Industria farnaceutică fabrică – Bentoderm.

Componentele lipofile din formula fac ca unguentul să fie mai emolient, să nu se

usuce după aplicare pe piele.

Se conservă: în borcane bine închise la loc răcoros.

Întrebuințări: unguent de protecție hidrofil protejând tegumentul față de

solvenții organici.

Unguentul se aplică pe mâini și se așteaptă 5-10 minute să se usuce. După 4 ore

mâinile se spală și se aplică unguentul din nou. La sfârșitul lucrului mâinile se
spală si se ung cu o crema cu vitamina A.