DISCIPLINA: ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

Nume:

Prenume:

Grupa:

TEMA NR. 1

1. Definiţi într-o frază proprietatea intelectuală şi daţi 3

exemple de PI. Ce înseamnă încălcarea proprietăţii
intelectuale?

2. Ce includ drepturile de autor/ copyright-ul? Ce înseamnă

încălcarea lor? (v. art 7 din Legea 8/1996).

3. Definiţi în câte o frază simplă noţiunile de: a) etică

universitară; b) deontologie; c) integritate academică

4. Exemple de înşelăciune / fraudă / comportamente

necinstite academice

5. Care sunt consecinţele şi sancţiunile în cazul situaţiilor de

încălcare a eticii universitare prevăzute de Legea nr.
1/2011? (v. Codul de Etică Universitară al UDJG)

6. Definiţi într-o frază plagiatul. Ce este autoplagiatul?

7. Exemple de mijloace de detectare a plagiatului (soft-uri).

Daţi exemplu de 5 indicii care ridică suspiciunea de
 plagiat. Cum se detectează similitudinile cu ajutorul
motorului de căutare Google?

8. Precizaţi câteva motive ale plagiatului neintenţionat.

9. Daţi 3 exemple de informaţii din cunoaşterea

comună/universală care nu cad sub incidenţa plagiatului.

10. Prezentaţi în câte o frază scurtă formele plagiatului:

a) P. copy-paste este…
b) P. prin citare parţială este…
c) P. prin parafrazare este…
d) P. prin mixare este…
e) P. prin reciclare este…
f) P. hibrid este…
g) P. prin confuzie este…
h) P. mascat este…
i) P. de tip agregat este…

TEMA NR. 2

1.Daţi 5 exemple de surse de informare electronice.

2. Daţi 3 exemple de surse de informare primare.

3. Daţi 3 exemple de surse de informare secundare.

4. Daţi 3 exemple de surse de informare terţiare.

5. Care sunt principiile după care se alcătuiesc referinţele
bibliografice? Ce referinţe (bibliografie şi sitografie) puteţi
recomanda în realizarea unei lucrări de disertaţie cu titlul
Aspecte teoretice şi practice legate de folosirea corectă a
semnelor diacritice în limba română? (minim 5)

6. Care este cea mai folosită enciclopedie – tipărită sau

electronică după părerea voastră? De ce?

7. Ce dicţionar consultaţi cel mai des?

8. Ce sunt almanahurile?

9. Ce motor de căutare vă este cel mai util în cercetarea

academică? Daţi 3 exemple de motoare de căutare utile în
cercetarea ştiinţifică individuală.

10. Ce pagini web instituţionale şi ce forumuri educaţionale

cunoaşteţi şi consultaţi frecvent? Ce domeniu are poşta voastră
electronică privată?

Tema 3

Se dă textul de mai jos:

O e petcu , identitatea europeană

Identitatea europeana“ a fost introdusa pe agenda politica la Summit-ul Comisiei Europene de la

Copenhaga, din decembrie 1973, in contextul unei crize politico-economice care afectase ordinea
internationala (razboiul din Vietnam sporise tensiunea dintre statele occidentale si S.U.A., iar cresterea
dramatica a pretului petrolului, in toamna lui 1973, luase Occidentul prin surprindere). Conceptul avea la
baza principiul unitatii celor Noua1 si al responsabilitatii lor fata de restul lumii, aceasta fiind exprimata
ierarhic. Erau avute in vedere, in primul rând, celelalte natiuni ale Europei cu care existau deja relatii de
prietenie si colaborare, apoi tarile din zona Mediteranei, Africa si Orientul Mijlociu. Pe locul trei se situau
relatiile cu S.U.A., urmate de cele cu Japonia si Canada. U.R.S.S.-ului si Europei de Est le era rezervat
penultimul loc in ierarhie, in vreme ce ultimul revenea Chinei si Americii Latine.

Jocurile alteritatii, „noi“ si „ceilalti“

Identitatea unei comunitati se construieste prin raportare la „Celalalt“, pe seama
caruia sunt lasate, de regula, majoritatea defectelor, daca nu chiar toate. De aceea,
orice imagine, indiferent pe cine reprezinta (pe „Noi“ sau pe „Celalalt“), contine
intotdeauna o doza variabila de imaginar. Daca acceptam sa punem semn de egalitate
intre „identitatea europeana“ si „Europa“, putem urmari metamorfozele acestui
concept din Antichitate si pâna astazi. Vom constata ca „Europa“ a insemnat nu
numai „Noi“, ci si „Noi“ si „Celalalt“ simultan.
Se stie ca „Noi“ si „Ceilalti“ se plaseaza si se deplaseaza in spatiu in functie de locul in
care se afla privitorul, considerat drept centru. Jocurile alteritatii se organizeaza in
jurul conceptelor de „centru“ si „periferie“. Centrului ii corespunde, simbolic, conditia
de normalitate, in vreme ce periferia reprezinta un cumul de calitati (mai rar) sau
defecte, totdeauna in exces.

Pentru grecii antici lumea era impartita in greci si non-greci (barbari). Din centrul grec al lumii,
imaginarul trasa cercuri succesive reprezentând grade diferite de alteritate, care conduceau spre
alteritatea absoluta specifica marginilor de lume. Civilizatia greaca este cea care a dat nastere
termenului de „Europa“, dar sensurile sale erau altele decât cele pe care i le atribuim astazi.
Conform unei legende, „Europa“ era numele unei tinere dorite de Zeus, pentru rapirea careia
acesta se transformase in taur. Isocrate si alti carturari greci foloseau termenul de „Europa“ in
opozitie cu „Asia“. Grecii reprezentau Europa, dupa cum persii reprezentau Asia, doua modele
diferite de organizare politica si culturala. Nici vorba insa de a putea identifica in utilizarea
termenului amintit „vreo forma cât de rudimentara de constiinta europeana“ sau „vreun tip de
solidaritate largita“.3
Istoricul roman Tacitus pastra logica disocierii intre „Noi“ si „Ceilalti“
impartind Europa pe axa Nord-Sud. Daca jumatatea nordica reprezenta
pamânturile barbarilor, cea sudica era leaganul civilizatiei si al Imperiului,
a carui misiune istorica a fost sa coaguleze intr-o constructie politica
unitara teritoriile cucerite. Opozitia Nord-Sud, fundamentala la nivelul
Antichitatii, nu a fost singura, putând fi identificata si o delimitare Est-
Vest, amplificata prin divizarea Imperiului Roman (395). Daca in ansamblu
Orientul era mai bogat si mai rafinat decât Occidentul, Grecia si insulele
britanice ilustrau cât se poate de sugestiv extremele spatiului european:
civilizatia desavârsita, respectiv barbaria deplina.

Cerinţe:

1. Aşezaţi textul în TNR, caractere de 12, interlinie de 1,5,

centrat stânga-dreapta.
2. Puneţi diacriticele.
3. Evidenţiaţi paragrafele.
4. Faceţi două note de subsol complete şi două note în
interiorul textului după 4 cuvinte-cheie. Referinţele
trebuie să aibă legătură tematică cu textul.
5. Evidenţiaţi 4 noţiuni importante.
6. Rezumaţi textul în 5 rânduri în limba română.
7. Traduceţi primul paragraf într-o limbă străină de
circulaţie internaţională la alegerea voastră.
8. În penultimul paragraf puneţi ghilimele englezeşti şi
franţuzeşti. Restul textului trebuie să aibă ghilimele
româneşti.
9. Indicaţi câte 3 referinţe bibliografice (în legătură cu: a)
tema; b) subiectul; c) disciplina/domeniul de studiu)
pentru fragmentul de text dat.