Cap.

3 PREVENȚIA – mai puțin costisitoare decât Intervenția

Prevenția sau prevenirea este preferabilă tratamentului !

Pentru situația depresiei, anxietății și atacurilor de panică, ca urmare a unei

situații supraadăugate consilierea și terapia online este o soluție salvatoare.

În perioadele dificile, atunci când toată energia ne este canalizată spre cei dragi,
spre sarcinile de la locul de muncă și prea puțin spre nevoile noastre, consilierea și
terapia online poate fi o soluție care ne permite să ne întoarcem spre noi înșine, să
investim resurse în recuperarea noastră într-un mod eficient și la îndemână.

Aceste servicii online au fost dezvoltate și vă sunt oferite pentru a limita obstacolele
care stau în calea accesării serviciilor de calitate de către oameni/persoane care au
nevoie – inaccesibilitate geografică, resursele limitate de timp necesare pentru
deplasarea la un cabinet, lipsa specialiștilor în zona de locuință sau deficitul de
resurse fizice, medicale și psihologice care ne împiedică să petrecem prea mult timp
în afara locuinței. (stare de urgență sau carantinare/izolare).

Cu alte cuvinte, acest tip de programe de consiliere online ne ajută să folosim puținul
timp care ne-a mai rămas pentru noi pentru cultiva deprinderi și obiceiuri care să ne
ajute să ne recuperăm resursele fizice și psihologice, atât de necesare și atât de
solicitate de rolurile pe care le îndeplinim, dar și să construim experiențe care să ne
hrănească nevoile și starea de bine, atât de relevante pentru a avea o viață
împlinită. Experiența terapiei online este de cele mai multe ori evaluată pozitiv de
către cei care au optat pentru această variantă, iar studii publicate în jurnale
internaționale susțin eficiența acestor programe.

Prevenția presupune în mod concret dezvoltarea unor programe de anticipare a unor

riscuri și informare a persoanelor cu posibilitățile de a le rezolva eficient. Dezvoltarea
programelor de prevenţie a situaţiilor de risc de a te dezechilibra psihic au ca
obiectiv principal dezvoltarea abilităţilor de coping adaptativ care să fie utilizate în
astfel situaţii de criză şi care să reducă impactul evenimentului precipitant. Fie că
vorbim despre depresie, anxietate sau atacuri de panică, sau alte asemenea
acestora prevenția se poate efectua de către specialiști în mod practic. Și astfel ea
poate face ca instalarea tulburării sau a dezechilibrului să întârzie, să se anuleze sau
să scadă în intensitate, în situația în care totuși apare.

Prevenţia poate viza dezvoltarea unor abilităţi de coping pentru a preveni în general
impactul negativ al stresorilor severi sau poate viza prevenţia reacţiilor de criză la
stresori specifici: anxietate, depresie, atac de panică, abuz, viol, calamităţi naturale,
alte probleme de sănătate, suicid, boli incurabile etc.
Un exemplu de program de prevenţie a situaţiilor de criză este programul de mai jos:

1. Informarea privind situaţia concretă

1.1. Identificarea surselor de risc, de stres, a factorilor sau contextului stresant –
evenimentele precipitante (ex. schimbarea profesorilor, a locului de muncă,
schimbarea domiciliului, evaluări, alte modificări în mediul extern sau modificări
fiziologice – pubertatea sau patologice- îmbolnăviri, etc.)
1.2. Anticiparea perioadelor riscante/stresante si realizarea unui plan de acţiune
pentru contracararea acestora (ex. perioadele de examene, schimbarea locului de
muncă etc.)

2. Cunoaşterea reacţiilor generate de situaţia de stres sau riscantă

2.1. Identificarea reacţiilor emoţionale imediate şi pe termen lung în situaţia
concretă (anxietate crescută, furie, iritabilitate, disconfort, frustrare, detaşare faţă de
eveniment, deznădejde, disperare, depresie, suicid etc.)
2.2. Identificarea reacţiilor comportamentale şi fiziologice în cazul depresiei,
anxietății etc. (izolare, evitare, lipsa oricărei reacţii, stare fizică de rău, somatizări
etc.)
2.3. Identificarea reacţiilor cognitive în situaţia de criză şi a cogniţiilor
dezadaptative –modalităţi negative, ineficiente de evaluare a situaţiei sau a sinelui
(confuzie, incapacitatea de structurare a problemei, incapacitatea de planificare,
sentimentul pierderii controlului, evaluarea negativă a abilităţilor de a face faţă,
autoblamarea sau blamarea altora etc.)

3. Dezvoltarea unor abilitaţi de coping pentru prevenirea situaţiilor de risc/stres/criză

3.1. Dezvoltarea abilităţilor sociale şi a suportului social
• Dezvoltarea asertivităţii
• Identificarea şi rezolvarea conflictelor (abilităţi de negociere)
• Solicitarea ajutorului direct şi receptivitate faţă de acesta
• Implicarea în activităţi de grup (sport, cluburi cu profiluri de interes personal
etc.)
3.2. Învăţarea metodelor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor
3.3. Dezvoltarea abilităţilor de management emoţional
• Identificarea emoţiilor (cunoaşterea indicilor comportamentali, de postură,
mimică, fiziologici – ex. tahicardie, cognitivi – ex. nu am să reuşesc, sunt distrus.)
• Dezvoltarea şi încurajarea exprimării emoţionale adaptative (verbalizare,
exerciţiu fizic etc.).
• Dezvoltarea abilităţilor de control emoţional (exerciţii de relaxare, controlul
respiraţiei, practicarea exerciţiului fizic etc.)
3.4. Dezvoltarea abilităţilor de modificare a cogniţiilor dezadaptative (ex.
autoblamare, evaluarea negativă a abilităţilor de coping, etc.)
• Identificarea cogniţiilor dezadaptative faţă de evenimentele suprasolicitante
(tendinţelor dezadaptative ale gândirii faţă de eveniment şi faţă de sine)
• Dezvoltarea abilităţii de reevaluare a evenimentului şi a abilităţilor de a face
faţă în termeni pozitivi (colectarea de informaţii noi, din mai multe perspective,
reconsiderarea informaţiilor).
• Dezvoltarea abilităţilor de control mental (distragerea atenţiei, modificarea
stilului atribuţional, autodialog pozitiv, etc.).

Obiectivele specifice propuse, precum şi metodele subsumate acestora pot fi

adaptate pentru diferite categorii de vârstă sau situaţii de risc/stres/criză.
Programele de prevenţie pentru situaţiile specifice trebuie să integreze informaţii
care să permită identificarea timpurie a evenimentului perceput ca riscant/stresant
(îmbolnăviri, abuzuri sexuale, viol, violențe/agresiuni etc.) şi să dezvolte strategii de
evitare sau de management al acestor situaţii (anunţarea de urgenţă a adulţilor, a
unor persoane autorizate, întreruperea contactului etc.).