ANEXA 1

DICTARE

„ Pe cloşca cu puii cei mai mari n-o

puteau suferii copiii: după ce se sătura,
începea să râcâie cu labele în mâncare,
împrăştiind-o până departe.
- În ciudă că puii n-o mai ascultă! zise
fetiţa.
- Ar trebui să-i lase, că de-acum sunt
mari.
- Da, însă cine îi mai dă ei de
mâncare de asta?
Copiii rămaseră lângă cloşcă, până
isprăvi, şi puii începură să se împrăştie.
Priviră apoi cerul: nimic! Gol!
- De-acum nu mai vine!
- Nu!
( Tâlharul- Ion Agârbiceanu)
ANEXA 2
TERNULEȚUL CU ACTIVITĂȚI
1 .Verbul asculă la modul indicativ, prezent, persoana I, singular
2. Mama puilor.
3. Interjecție predicativă sinonimă cu verbul vino.
4. Nu puteau suferi cloșca.
5. Verbul auxiliar din propoziția Ați călătorit bine?
6. Unde râcâia cloșca?
a

b
a

1. Derivat diminutival în text.

2. Adverb in propoziția Acum nu vine.
3. Antonim pentru rău.
4. Ce avea cloșca?
5.Prepoziția din propoziția
A plecat la munte.
6. Nu lăsa pe mâine ce poți face ……..

b
ANEXA 3 CIORCHINELE

Specii epice
Genuri literare

Specii lirice
ANEXA 4
Câinele şi căţelul
de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
 Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

ANEXA 4
Vizită
de I. L. Caragiale
M-am dus de sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă,
ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte
drăguț de vreo opt anișori. N-am voit să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o
minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. (…)
— Coniță ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina !... Astâmpără-te, că te arzi!
— Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin' la mama!
— Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde!
— Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când
vrea să iasă pe ușe, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea,
luând o poză foarte marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută...
El a pus sabia în teacă, salută militărește (…). Atârnă toba de gât, suie pe un
superb cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată
toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimic
— Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e
frumos, când sunt musafiri!
Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și toba tac, adaog:
— Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie.
— Maior! strigă mândrul militar.
— Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maiorul nu cântă cu trâmbița; cu
trâmbița cântă numai gradele inferioare (…).
Și cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce-ntâlnește-n cale— Ține-l,
coniță, că mă dă jos cu tava!
Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu
mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a
avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz,
dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă.
— Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă
omori? Sărută-mă, să-mi treacă și să te iert!
Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am
luat dulceața, mă pregătesc să sorb din cafea...
— Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.
— Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui...
mi se pare că-i cam place.
Și zicând „dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior.
— A! zic eu, și dumnealui?
— Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești
de râs... ca un om mare...
— A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...
— Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de
dulceață...
— Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă! iar te-apucă stomacul...
 Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe,apoi iese cu
cheseaua în vestibul.
— Unde te duci? întreabă mama.
— Viu acu! răspunde Ionel.
După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie
de mine, îmi ia de pe mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, o pune în
gură și mă salută militărește, ca orice soldat care cere unui țivil să-i împrumute foc.
(…)
Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres… 4
mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe
pantalonii mei de vizită, culoarea oului de rață.
— Nu e nimic! iese... Dar n-apucă să termine, și deodată o văd schimbându-se
la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un țipăt și, ridicându-se de pe scaun:
— Ionel! mamă! ce ai?
Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui
figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.
— Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul!
Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât și la piept.
— Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!
Îl stropesc bine, pe când mama pierdută își smulge părul.
— Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-și mai vine în fire; vezi? Nu ți-am
spus eu că tutunul nu e lucru bun? Al' dată să nu mai fumezi!
Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul ei maior afară din orice stare
alarmantă, și am ieșit. Mi-am pus șoșonii și paltonul și am plecat. Când am ajuns
acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu cheseaua în vestibul — ca să-mi
toarne dulceață în șoșoni.
ANEXA 5
Cine este personajul principal?
……………………………………………………………………

Când se petrec faptele?

……………….
Vizită de I. l.
Caragiale Ce năzbâtii face?
………………….....
……………………..
………………….…

Cum se termină vizita naratorului?

De ce greșește mama?
……………………………

Cine sunt personajele?

………………………………………………

Când și unde se petrec faptele? Ce vrea Samson?

……………
Câinele şi
…………………… căţelul de
Gr. Alexandrescu

Cum îl tratează dulăul pe Samurache? De ce intervine cățelul?

 ANEXA 5

FABULA SCHIȚA
Fabula este o creaţie epică, în versuri Schița este opera literară
sau în proză, în care autorul, prin epică în proză, de dimensiuni
intermediul animalelor, plantelor sau reduse, cu o acţiune simplă, care
obiectelor personificate, satirizează prezintă un moment semnificativ
defecte sau moravuri omeneşti cu scopul din viaţa unuia sau a mai multor
de a le îndrepta. personaje.
TRĂSĂTURI: TRĂSĂTURI:
- Textul fabulei este alcătuit din două părţi: - Dimensiuni reduse (uneori-
povestea alegorică ( narațiunea propriu – miniaturale; este-comparativ cu
zisă ) și morala textului; nuvela-mult mai mica); narator,
- Acţiunea oricărei fabule este scurt , acțiune, personaje;
concentrată, rezumându-se la un singur
- Infatiseaza un singur episode din
aspect din viaţa personajelor;
viata unuia sau mai multor
- Cadrul spaţio-temporal al unei fabule este personaje; dar un moment
vag conturat, intenţia autorului fiind de a da semnificativ, din care se poate
un caracter de generalitate faptelor prezente; deduce integral modul de viata al
acestuia;
- Universul uman este înlocuit cu universul
necuvântătoarelor de obicei animale) pe - Locul si timpul (nu) sunt precizate
baza unei succesiune de personificări care se cu exactitate; limitate la maximum
numeşte alegorie. Alegoria este procedeul nu numai timpul (episoadele,
prin care trasaturile de caracter si ideile secventele, prezentarea
umane sunt ascunse in spatele unor masti intamplarilor), ci si cadrul (o
de animale, plante sau obiecte. Ea se incapere un compartiment de tren,
realizează printr-o succesiune de epitete, un colt de natura etc.)
personificări, metafore, comparaţii.
- Schita are rolul de a contura un
- În fabule sunt criticate: lăcomia, lenea, personaj, iar oamenii obisnuiti sunt
minciuna, îngâmfarea, aroganţa, prostia, surprinsi in situatii obisnuite ale
credulitatea / naivitatea, demagogia, vietii lor ;
parvenitism (îmbogăţirea rapidă prin
- Sunt preferate personaje
mijloace necinstite, depăşirea condiţiei
reprezentative;
materiale pe căi josnice), făţărnicia /
ipocrizia. - Insusirile personajului sunt
- Numărul de personaje din fabulă este determinate de fapte (sau de
întotdeauna foarte mic, acestea fiind alese în limbaj);
strânsă legătură cu tipurile umane pe care le
- Personajul principal are mai multe
reprezintă: iepurele – omul fricos, leul –
trasaturi caracteristice; una singura
omul puternic, lupul – omul făţarnic, vulpea
este evidentiata, privită, accentuată;
– omul viclean, căţelul – omul naiv
- Naraţiunea este făcută la pers I
- Personajele unor fabule sunt prezentate în (naratorul este participant la
antiteză, acest fapt fiind evident chiar din acţiune) sau a III a (naratorul este
titlu; observator ştie şi vede tot) și se
- Modurile de expunere folosite în fabule împletește cu dialogul și descrierea;
sunt: naraţiune, dialog, monologul adresat şi - Acţiunea este limitată la un singur
descrierile (foarte rar) ocupă un spaţiu redus episod, fiind lineară;
oferind scurte informaţii ce ajută la
caracterizarea personajelor - Intriga este simplă;
- Atitudinea naratorului faţă de personajele - Conţine toate momentele
înfăţişate este diferită, ironică, sarcastică la subiectului;
adresa celor aflate pe o treaptă socială
superioară şi compătimitoare, îngăduitoare - Faptele se succed repede;
la adresa celor aflate în inferioritate
- Fabula are un caracter educativ evident
prin ele realizându-se, pe un ton glumeţ,
amuzant, o critică virulentă la adresa
societăţii omeneşti.
- Limbajul folosit este unul simplu, comun,
obișnuit pentru că fabula are rol educativ,
moralizator, fiind adresată unei mase mari
de cititori.
ANEXA 6

……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………..…………….

Trăsături de caracter ale personajelor din fabulă (folosind citate)

……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………..

Trăsături ale lui Ionel (folosind citate din text)

ANEXA 7
Metoda Cubului
SCHIȚA
1. Descrie
Descrie – l pe Ionel în maxim 5 rânduri.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………...…
2. Compara:
Compară comportamentul lui Ionel cu cel al unui copil educat.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
3. Analizează:
Identifica greselile de limbaj si de comportament ale lui Ionel.
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………....
…………………………………………………………………………………….
4. Asociază:
Asociaza comportamentului lui Ionel greselile facute de mama sa.
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………….
5. Aplică
Aplica un set de reguli astfel încât Ionel să - și schimbe comportamentul.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………….
6 Argumentează
Argumentează în maxim 10 rânduri că această operă este o schiță.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………….

ANEXA 8
FIȘĂ DE LUCRU INDIVIDUALĂ
”De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşăzasă.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
- De unde, dragă sor'?
- Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!

Spre laudă deşartă

Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.” (Musca de Alexandru Donici)

Înţelegerea textului:

1. Identifică personajele care participă la acţiune.

2. Rescrie o structură în care apare dialogul.
3. Stabileşte rolul cratimei din structura “ spre-ntâmpinare”.
4. Transcrie un vers care conţine un indice spaţial.
5. Comentează în 4-5 rânduri structura: “ - Şi mai întrebi de unde!”

6. Exprimă-ţi în 5-8 rânduri opinia în legătură cu morala fabulei.

7. Scrie două argumente care să justifice aparteneţa textului dat la un gen literar.
Gramatică:
8. Stabileşte funcţia sintactică şi cazul cuvintelor subliniate mai sus.
9. Rescrie din textul de mai suscâte un cuvânt care să fie: substantiv comun, verb
predicativ, adverb, prepoziţie şi pronume personal.
10. Alcătuieşte două enunţuri în care să foloseşti prepoziţii specifice cazurilor G şi D şi
precizează funcţia sintactică a cuvintelor pe care le însoţesc.
11. Precizează valoarea morfologică a următoarelor cuvinte din textul dat: . când, mulţi,
venea, încet, spre casă, îi, de unde, ca, se-, ce.
12. Stabilește tipul subordonatelor: că noi ne-ntoarcem, Când ei lucrează-n faptă,/
Ca musca la arat

II. Argumentează într-o compunere de 10-18 rânduri că textul suport este o fabulă. Vei
avea în vedere: 35p
 Precizarea a două trăsături pe care le vei justifica pe textul suport;
 Prezentarea succintă a acţiunii;
 Încadrarea în limita de spaţiu;
ANEXA 9

Temă pentru acasă

GENUL
EPIC